Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 325/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 325/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 325/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.325/ A
Ședința publică din: 06.11.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. P. M.
Judecător: D. L.
Grefier: M. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpații L. C. M. și G. V. împotriva sentinței penale nr.1027/23.12.2011, pronunțate de Tribunalul București– Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 01.10.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, pentru a da posibilitate inculpaților apelanți să depună concluzii scrise, și, în temeiul disp.art.306 C. pr. pen., având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 16.10.2013, 30.10.2013, și, respectiv 06.11.2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1027 din 23.12.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în baza art. 290 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen, art. 74 alin. 1 lit. a C.pen si art. 76 alin. 1 lit. e C.pen, a fost condamnat inculpatul L. C. M. (fiul lui V. și E., născut la data de 20.05.1965 în București, domiciliat în București, ., . ., posesor al CI . nr._, CNP_) la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit.b și c C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
In baza art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen, art. 74 alin. 1 lit. a C.pen și art. 76 alin. 1 lit. a C.pen, a fost condamnat inculpatul L. C. M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.pen pedeapsa complementară, pe durata de 7 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.pen rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen și art. 76 alin. 1 lit. d C.pen, a fost condamnat inculpatul L. C. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.pen pedeapsa complementară, pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.pen, s-a constatat că infracțiunile sunt concurente și s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.pen pedeapsa complementară, pe durata de 7 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 290 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen, art. 74 alin. 1 lit. a C.pen si art. 76 alin. 1 lit. e C.pen, a fost condamnat inculpatul G. V. (fiul lui E. și G., născut la 08.03.1961 în București, cetățean roman, domiciliat în București, .. 1, ., ., posesor al CI ..D. nr._, CNP_) la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executorii pedepsei principale.
In baza art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen, art. 74 alin. 1 lit. a C.pen și art. 76 alin. 1 lit. a C.pen a fost condamnat inculpatul G. V. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen pedeapsa complementară, pe durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.pen rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen și art. 76 alin. 1 lit. e C.pen, a fost condamnat inculpatul G. V. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen pedeapsa complementară, pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 20 C.pen rap. la art. 215 alin. 1 și 2 C.pen, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen și art. 76 alin. 1 lit. d C.pen, a fost condamnat inculpatul G. V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru de tentativă la infracțiunea de înșelăciune.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
In baza art. 141 teza I din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen și art. 76 alin. 1 lit. e C.pen, a fost condamnat inculpatul G. V. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de însușire fără drept a calității de autor al unei opere.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
In baza art. 85 C.pen, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 340/07.05.2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 254/A/26.11.2010 a Curții de Apel București și prin decizia penală nr. 2633/30.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin hotărârea menționată anterior în pedepsele componente de câte 1 an închisoare, fiecare stabilite pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
In baza art. 33 lit. a si art. 34 alin. 1 lit. b C.pen, s-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză săvârșite de către inculpatul G. V. sunt concurente între ele și sunt concurente și cu cele două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 340/07.05.2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 254/A/26.11.2010 a Curții de Apel București și prin decizia penală nr. 2633/30.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen pedeapsa complementară, pe durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 346 C.pr.pen rap. la art. 14 C.pr.pen și art. 1357 C.civ, au fost admise, în parte acțiunile civile formulate de părțile civile și s-a dispus ca inculpatul să plătească acestora despăgubiri morale, astfel:
- N. O. la plata sumei de 30.000 lei;
- V. I. la plata sumei de 30.000 lei.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de către părțile civile N. O. și V. I. împotriva inculpatului G. V..
A fost respinsă acțiunea civilă promovată de către părțile civile N. O. și V. I. în contradictoriu cu inculpatul L. C. M..
A fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă . și au fost obligați inculpații L. C. M. și G. V. în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 947.517 lei (ron), despăgubiri civile.
In baza art. 348 C.pr.pen, s-a dispus anularea tuturor înscrisurilor falsificate, după cum urmează: - împuternicirea de reprezentare nr.102/04.06.2002 pentru S.C. AVEX INTERNAȚIONAL S.A.; contractul de prestări servicii nr.102/04.06.2002; factura fiscală . nr._/31.05.2002; procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1/05.07.2002; contract de prestări servicii nr.150 din 25.06.2002; factura fiscală . nr._/28.06.2002; procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1/26.07.2002; contract de prestări servicii nr.531/23.09.2002; factura fiscală nr._ din 24.10.2002; procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1/25.10.2002; contract de prestări servicii nr.670/25.11.2002; factura fiscală . nr._ din 12.12.2002; procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1/07.01.2003; contract de prestări servicii nr.70 din 05.02.2003; factura fiscală . nr._ din 12.02.2003; procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1/07.03.2003; contract de prestări servicii nr.386/23.06.2003; factura fiscală . nr._ din 30.06.2003; proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1/25.07.2003; contract de prestări servicii nr.186/08.04.2003; factura fiscală seria_/24.04.2003; proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1/09.05.2003; contract de prestări servicii nr.1834/27.10.2003; factura fiscală . nr._ din 27.10.2003; proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1/06.08.2004; contract de prestări servicii nr.1856/29.10.2003; factura fiscală . nr._/29.10.2003; chitanțele . emise în numele S.C. AVEX IMPEX SRL numerele:_/04.06.2002;_/05.06.2002;_/06.06.2002;_/07.06.2002;_/10.06.2002;_/11.06.2002;_/12.06.2002;_/13.06.2002;_/14.06.2002;_/19.06.2002;_/20.06.2002;_/21.06.2002;_/24.06.2002;_/25.06.2002;_/26.06.2002;_/26.06.2002;_/27.06.2002;_/28.06.2002;_/01.07.2002;_/02.07.2002;_/03.07.2002;_/04.07.2002;_/05.07.2002;_/08.07.2002;_/09.07.2002;_/10.07.2002;_/11.07.2002;_/12.07.2002;_/15.07.2002;_/16.07.2002;_/17.07.2002;_/18.07.2002;_/19.07.2002;_/05.10.2002;_/07.10.2002;_/08.10.2002;_/09.10.2002;_/10.10.2002;_/11.10.2002;_/12.10.2002;_/14.10.2002;_/15.10.2002;_/16.10.2002;_/17.10.2002;_/18.10.2002;_/21.10.2002;_/22.10.2002;_/23.10.2002;_/24.10.2002;_/25.10.2002;_/26.10.2002;_/28.10.2002;_/29.10.2002;_/30.10.2002;_/01.11.2002;_/04.11.2002;_/21.11.2002; seriile OBALS numerele:_/13.12.2002;_/14.12.2002;_/17.12.2002;_/18.12.2002;_/19.12.2002;_/20.12.2002;_/21.12.2002; seriile BALU numerele:_/07.03.2002;_/08.01.2002;_/09.01.2003;_/10.01.2003;_/11.01.2003;_/13.01.2003;_/14.01.2003;_/15.01.2003;_/11.02.2003;_/12.02.2003;_/13.02.2003;_/14.02.2003;_/15.02.2003;_/17.02.2003;_/18.02.2003;_/19.02.2003;_/20.02.2003;_/21.02.2003;_/22.02.2003;_/25.02.2003;_/26.02.2003;_/27.02.2003;_/28.02.2003;_/01.03.2003;_/03.03.2003;_/04.03.2003;_/05.03.2003;_/06.03.2003;_/07.03.2003;_/10.03.2003;_/11.03.2003;_/12.03.2003;_/14.04.2003;_/15.04.2003;_/16.04.2003;_/17.04.2003;_/18.04.2003;_/21.04.2003;_/22.04.2003;_/23.04.2003;_/24.04.2003;_/25.04.2003;_/28.04.2003;_/05.05.2003;_/06.05.2003;_/07.05.2003;_/08.05.2003;_/12.05.2003;_/14.05.2003;_/15.05.2003;_/13.05.2003;_/16.05.2003;_/20.05.2003;_/21.05.2003;_/22.05.2003;_/23.05.2003;_/26.06.2003;_/27.06.2003;_/30.06.2003;_/01.07.2003;_/02.07.2003;_/03.07.2003;_/04.07.2003;_/07.07.2003;_/08.07.2003;_/09.07.2003;_/10.07.2003;_/11.07.2003;_/14.07.2003;_/15.07.2003;_/16.07.2003;_/17.07.2003;_/18.07.2003;_/21.07.2003;_/23.07.2003;_/24.07.2003;_/25.07.2003;_/26.07.2003;_/28.07.2003;_/29.07.2003;_/12.12.2003;_/13.12.2003;_/15.12.2003;_/16.12.2003;_/17.12.2003;_/18.12.2003;_/19.12.2003;_/22.12.2003;_/11.12.2003;_/23.12.2003;_/24.12.2003;_/23.01.2004;_/09.01.2004;_/11.06.2004;_/05.01.2004;_/06.01.2004;_/07.01.2004;_/08.01.2004;_/16.06.2004;_/15.06.2004;_/16.06.2004;_/22.06.2004;_/23.06.2004;_/02.07.2004;_/12.07.2004;_/16.07.2004;_/20.07.2004;_/22.07.2004;_/20.07.2004;_/02.08.2004;_/30.07.2004; chitanțele aflate în original la filele 46-220 din vol.4 dosar;
- dispozițiile de plată: f.n. din 04.06.2002; nr.22/05.06.2002; nr.24/06.06.2002; nr.25/07.06.2002; nr.27/10.06.2002; nr.28/11.06.2002; nr.29/12.06.2002; nr.30/fără dată; nr.31/14.06.2002; nr.33/19.06.2002, nr.40/26.06.2002; nr.41/26.06.2002; nr.42/27.06.2002; nr.44/01.07.2002; nr.46/28.06.2002; f.n./02.07.2002; nr.58/fără dată; nr.59/10.07.2002; nr.64/12.07.2002; nr.65/11.07.2002; f.n./15.07.2002; nr.67/16.07.2002; nr.68/17.07.2002; nr.69/18.07.2002; nr.70/19.07.2002; nr.175/05.10.2002; nr.179/07.10.2002; nr.184/08.10.2002; nr.185/09.10.2002; nr.189/10.10.2002; nr.193/11.10.2002; nr.185/09.10.2002; nr.189/10.10.2002; nr.193/11.10.2002; nr.194/12.10.2002; nr.195/14.10.2002; nr.197/15.10.2002; nr.196/16.10.2002; nr.201/17.10.2002; nr.207/18.10.2002; nr.290/21.10.2002; nr.291/22.10.2002; nr.296/23.10.2002; nr.297/24.10.2002; nr.298/25.10.2002; nr.299/26.10.2002; nr.300/28.10.2002; nr.301/29.10.2002; nr.303/30.10.2002; nr.311/01.11.2002; nr.308/04.11.2002; nr.337/21.11.2002; nr.372/13.12.2002; nr.373/14.12.2002; nr.376/17.12.2002; nr.378/18.12.2002; nr.381/19.12.2002; nr.15/13.01.2003; nr.14/11.01.2003; nr.13/10.01.2003; nr.9/09.01.2003; nr.6/08.01.2003; nr.4/07.01.2003; nr.384/21.12.2002; nr.383/20.12.2002; nr.78/17.02.2003; nr.79/15.02.2003; nr.77/14.02.2003; nr.75/13.02.2003; nr.62/11.02.2003; nr.18/15.01.2003; nr.16/14.01.2003; nr.83/18.02.2003; nr.88/19.02.2003; nr.89/20.02.2003; nr.89/21.02.2003; nr.90/22.02.2003; nr.91/25.02.2003; nr.92/26.02.2003; nr.93/27.02.2002; nr.96/28.02.2003; nr.99/01.03.2003; nr.101/03.03.2003; nr.107/04.03.2003; f.n./05.03.2003; nr.110/06.03.2003; nr.111/07.03.2003; nr.114/10.03.2003; nr.116/11.03.2003; nr.117/12.03.2003; f.n./24.03.2003; nr.164/27.03.2003; nr.179/14.04.2003; nr.187/16.04.2003; nr.180/15.04.2003; nr.182/17.04.2003; nr.189/18.04.2003; nr.190/21.04.2003; nr.200/22.04.2003; nr.205/24.03.2004; nr.205/fără dată; nr.208/25.04.2004; nr.218/28.04.2004; nr.211/05.05.2003; nr.212/06.05.2003; nr.216/07.05.2003; nr.224/12.05.2003; nr.221/12.05.2003; nr.227/03.05.2003; f.n./14.05.2003; nr.233/15.05.2003; nr.223/16.05.2003; nr.222/20.05.2003; nr.242/21.05.2003; nr.245/22.05.2003; nr.246/23.04.2005; nr.318/26.06.2003; nr.319/27.06.2003; nr.321/30.06.2003; nr.324/01.07.2003; nr.329/02.07.2003; nr.330/03.07.2003; nr.331/04.07.2003; nr.334/07.07.2003; nr.337/08.07.2003; nr.339/09.07.2003; nr.341/10.07.2003; nr.344/11.07.2003; nr.345/14.07.2003; nr.348/15.07.2003; nr.352/16.07.2003; nr.354/17.07.2003; nr.355/18.07.2003; nr.357/21.07.2003; nr.359/23.07.2003; nr.351/24.07.2003; nr.363/25.07.2003; nr.364/26.07.2003; nr.365/28.07.2003; nr.370/29.07.2003; nr.561/11.12.2003; nr.562/12.12.2003; nr.564/13.12.2003; nr.565/15.12.2003; nr.567/16.12.2003; nr.570/17.12.2003; nr.573/18.12.2003; nr.577/19.12.2003; nr.586/22.12.2003; nr.579/23.12.2003; nr.587/24.12.2003; nr.588/05.01.2004; nr.588/06.01.2004; nr.593/07.04.2004; nr.595/08.01.2004; nr.600/09.01.2004; nr.18/23.01.2004; nr.133/11.06.2004; nr.134/12.06.2004; nr.142/15.06.2004; nr.145/16.06.2004; nr.151/22.06.2004; nr.155/23.06.2004; f.n. și fără dată; nr.170/12.07.2004; 169/16.07.2004; nr.175/20.07.2004; nr.174/22.07.2004; nr.179/29.07.2004; nr.181/30.07.2004; nr.182/02.08.2004; toate acestea în original în dosar vol.4, pag.221-393;
- împuternicire de reprezentare nr.195/15.07.2002 pentru S.C. ARIMEX IMPEX SRL;
- contractul de prestare servicii nr.195/15.07.2002; factura fiscală . nr._/30.08.2002, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor/documentelor nr.1/16.09.2002; contract de prestări servicii nr.588/25.10.2002; factura fiscală . nr._/30.10.2002; procesul-verbal de terminarea lucrărilor/documentelor nr.1/25.11.2002; filele 483-488 vol.5; contract de prestări servicii nr.5/07.01.2003; factura fiscală . nr._; proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor/documentelor nr.1/10.02.2003; filele 527-532; contract de prestări servicii; nr.141/11.03.2003; factura fiscală . nr._; proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor/documentelor nr.1/14.04.2003; contract de prestări servicii nr.294/19.05.2003; factura fiscală . nr._/03.06.2003; proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1/20.06.2003; contract de prestări servicii nr.589/15.09.2003; factura fiscală . nr._ din 25.09.2003; proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor/documentelor nr.1/20.10.2003, toate încheiate sau scrise în numele S.C. ARIMEX IMPEX SRL.
- chitanțele în original emise în numele S.C. ARIMEX IMPEX SRL: . nr._/25.07.2002; nr._/26.07.2002; nr._/29.07.2002; nr._/31.07.2002; nr._/01.08.2002; nr._/02.08.2002; nr._/05.08.2002; nr._/06.08.2002; nr._/08.08.2002; nr._/09.08.2002; nr._/12.08.2002; nr._/13.08.2002; nr._/14.08.2002; nr._/15.08.2002; nr._/16.08.2002; nr._/19.08.2002; nr._/20.08.2002; nr._/21.08.2002; nr._/26.08.2002; nr._/27.08.2002; nr._/28.08.2002; nr._/29.08.2002; nr._/30.08.2002; nr._/02.09.2002; nr._/03.09.2002; nr._/05.09.2002; nr._/06.09.2002; nr._/09.09.2002; nr._/10.09.2002; nr._/11.09.2002; nr._/12.09.2002; nr._/13.09.2002; nr._/16.09.2002; nr._/17.09.2002; nr._/18.09.2002; nr._/19.09.2002; nr._/20.09.2002; nr._/23.09.2002; nr._/24.09.2002; nr._/25.09.2002; nr._/26.09.2002; nr._/27.09.2002; nr._/02.10.2002; nr._/03.10.2002; nr._/04.10.2002; nr._/23.10.2020; nr._/05.11.2002; nr._/06.11.2002; nr._/07.11.2002; nr._/08.11.2002; nr._/11.11.2002; nr._/12.11.2002; nr._/13.11.2002; nr._/14.11.2002; nr._/15.11.2002; nr._/18.11.2002; nr._/19.11.2002; nr._/26.11.2002; nr._/28.11.2002; nr._/29.11.2002; nr._/30.11.2002; nr._/02.12.2002; nr._/03.12.2002; nr._/04.12.2002; nr._/05.12.2002; nr._/06.12.2002; nr._/09.12.2002; nr._/10.12.2002; nr._/11.12.2002; nr._/12.12.2002; nr._/13.12.2002; . nr._/16.01.2003; nr._/17.01.2003; nr._/20.01.2003; nr._/21.01.2003; nr._/22.01.2003; nr._/23.01.2003; nr._/24.01.2003; nr._/25.01.2003; nr._/28.01.2003; nr._/28.01.2003; nr._/29.01.2003; nr._/30.01.2003; nr._/31.01.2003; nr._/01.02.2003; nr._/03.02.2003; nr._/05.02.2003; nr._/06.02.2003; nr._/10.02.2003; nr._/04.06.2003; nr._/05.06.2003; nr._/07.02.2003; nr._/11.02.2003; nr._/12.03.2002; nr._/13.03.2003; nr._/14.03.2003; nr._/15.03.2003; nr._/17.03.2003; nr._/18.03.2003; nr._/19.03.2003; nr._/20.03.2003; nr._/21.03.2003; nr._/24.03.2003; nr._/25.03.2003; nr._/26.03.2003; nr._/27.03.2003; nr._/28.03.2003; nr._/31.03.2003; nr._/01.04.2003; nr._/02.04.2003; nr._/03.04.2003; nr._/04._; nr._/07.04.2003; nr._/08.04.2003; nr._/09.04.2003; nr._/10.04.2003; nr._/26.05.2003; nr._/27.05.2003; nr._/28.05.2003; nr._/29.05.2003; nr._/30.05.2003; nr._/31.05.2003; nr._/02.06.2003; nr._/03.06.2003; nr._/06.06.2003; nr._/09.06.2003; nr._/10.06.2003; nr._/11.06.2003; nr._/12.06.2003; nr._/13.06.2003; nr._/16.06.2003; nr._/17.06.2003; nr._/18.06.2003; nr._/19.06.2003; nr._/20.06.2003; nr._/24.06.2003; nr._/25.06.2003; nr._/26.06.2003; nr._/24.09.2003; nr._/25.09.2003; nr._/02.10.2003; nr._/04.10.2003; nr._/08.10.2003; nr._/15.10.2003; nr._/20.10.2003; nr._/30.10.2003; nr._/31.10.2003; nr._/06.11.2003; nr._/11.11.2003; nr._/12.11.2003; nr._/13.11.2003; nr._/14.11.2003; nr._/17.11.2003; nr._/18.11.2003; nr._/21.11.2003; nr._/26.11.2003; nr._/28.11.2003; nr._/29.11.2003; nr._/03.12.2003; nr._/04.12.2003; nr._/05.12.2003; nr._/06.12.2003; nr._/08.12.2003; nr._/10.12.2003; nr._/13.02.2004; filele 96-247 din vol.5 dosar.
- dispozițiile de plată în original către S.C. ARIMEX IMPEX SRL pe versoul cărora a semnat inculpatul G. V. iar la conducătorul unității, inculpatul L. C. M.; nr.86/25.07.2002; nr.87/26.07.2002; nr.90/29.07.2002; nr.94/31.07.2002; nr.95/01.08.2002; nr.96/02.08.2002; f.n./05.08.2002; nr.100/06.08.2002; nr.103/08.08.2002; nr.102/09.08.2002; nr.106/12.08.2002; nr.107/13.08.2002; nr.109/14.08.2002; nr.11/15.08.2002; nr.114/16.08.2002; nr.116/19.08.2002; nr.126/26.08.2002; nr.127/27.08.2002; nr.129/28.08.2002; nr.131/29.08.2002; nr.133/30.08.2002; nr.135/02.09.2002; nr.136/03.09.2002; nr.138/15.09.2003; nr.142/06.09.2002; nr.143/09.09.2002; nr.144/10.09.2002; nr.146/11.09.2002; nr.148/12.09.2002; nr.150/13.09.2002; nr.152/16.09.2002; nr.153/18.09.2002; nr.156/19.09.2002; nr.157/20.09.2002; nr.161/23.09.2002; nr.166/24.09.2002; nr.167/25.09.2002; nr.168/26.09.2002; nr.171/27.09.2002; nr.170/27.09.2002; nr.172/03.10.2002; nr.177/04.10.2002; nr.310/05.11.2002; nr.314/06.11.2002; nr.316/07.11.2002; nr.317/18.11.2002; nr.318/11.11.2002; nr.320/23.11.2002; nr.324/13.11.2002; nr.325/14.11.2002; nr.329/15.11.2002; nr.330/18.11.2002; f.n./19.11.2002; nr.340/26.11.2002; nr.345/28.11.2002; nr.357/29.11.2002; nr.341/30.11.2002; nr.344/02.12.2002; nr.351/03.12.2002; nr.351/04.12.2002; f.n./05.12.2002; nr.358/06.12.2002; nr.346/09.12.2002; nr.359/09.12.2002; nr.363/10.12.2002; nr.369/11.12.2002; nr.370/12.12.2002; nr.371/13.12.2002; nr.19/16.01.2003; nr.20/17.01.2003; nr.22/20.01.2003; nr.25/21.01.2003; nr.27/22.01.2003; nr.28/23.01.2003; nr.29/24.01.2003; nr.31/25.01.2003; nr.33/28.01.2003; nr.40/29.01.2003; nr.42/30.01.2003; nr.49/31.01.2003; nr.48/20.01.2003; nr.46/03.02.2003; nr.52/04.02.2003; nr.56/fără dată; nr.57/fără dată; nr.58/07.02.2003; nr.59/10.02.2003; nr.63/11.02.2003; nr.119/12.03.2003; nr.123/13.03.2003; nr.124/14.03.2003; nr.125/16.03.2003; nr.126/17.03.2003; nr.128/18.03.2003; nr.130/19.03.2003; nr.131/20.03.2003; nr.142/21.03.2003; nr.143/25.03.2003; nr.145/26.03.2003; nr.146/27.03.2003, nr.147/28.03.2003; nr.154/31.03.2003; nr.156/01.04.2003, nr.159/01.04.2003; nr.161/03.04.2004; nr.163/04.04.2003; nr.169/07.04.2003; nr.168/08.04.2003; nr.173/09.04.2003; nr.176/10.04.2003; nr.248/26.05.2003; nr.249/27.05.2003; nr.255/28.05.2003; f.n./29.05.2003; nr.258/30.05.2003; nr.262/31.05.2003; nr.263/02.06.2003; nr.264/03.06.2003; nr.268/04.06.2003; nr.269/05.06.2003; nr.275/06.06.2003; nr.278/09.06.2003; nr.279/16.06.2003; nr.282/11.06.2003; nr.286/12.06.2003; nr.291/13.06.2003; nr.288/16.06.2003; nr.299/18.06.2003; nr.298/19.06.2003; nr.305/20.06.2003; nr.311/24.06.2003; nr.312/25.06.2003; nr.317/26.06.2003; nr.437/24.09.2003; nr.438/25.09.2003; nr.449/02.10.2003; nr.432/fără dată; nr.444/fără dată; nr.462/15.10.2003; nr.463/20.10.2003; nr.476/30.10.2003; nr.479/31.10.2003; nr.491/25.11.2003; nr.498/11.11.2003; nr.500/12.11.2003; nr.502/25.11.2003; nr.507/14.11.2003; nr.512/17.11.2003; nr.503/30.11.2003; nr.517/21.11.2003; nr.525/26.11.2003; nr.530/28.11.2003; nr.538/29.11.2003; nr.540/03.12.2003; nr.545/04.12.2003; nr.546/05.12.2003; nr.548/06.12.2003; nr.550/08.12.2003; nr.44/13.02.2004; nr.97/21.04.2004; și contractul nr. 1856/29.10.2003 încheiat cu C&C Computers SRL.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 7500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București din 21.04.2010, emis în dosarul nr. 4916/P/2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților:
- G. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen; înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen; evaziune fiscală, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.pen referitor la pedeapsa prev. de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 87/1994; tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. 1 și 2 C.pen și însușirea fără drept a calității de autor al unei opere, faptă prev. de art. 141 teza I din Legea nr. 8/1996, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.; și
- L. C. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen; înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 si 5 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen și evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.pen rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că S.C. M. S. S.A. este o societate comercială pe acțiuni, înregistrată la ORC sub nr. J_, având ca obiect principal de activitate consultanța pentru afaceri și management și 5 asociați persoane juridice, respectiv G. F. Muntenia cu 96% din acțiuni, S.C. Muntenia Consult S.R.L. cu 1% din acțiuni, S.C. Muntenia Administrator S.A. cu 1% din acțiuni și C.E.S.P. Muntenia S.A. cu 1 % din acțiuni.
În perioada 2002 – 2004, administrarea societății a fost asigurată de un consiliu de administrație compus din trei persoane fizice, al cărui președinte a fost L. C. M. (așa cum rezultă din actul constitutiv aflat la filele nr. 1 – 16 vol. 7 d.u.p.), acesta îndeplinind și funcția de director general al societății, sens în care avea abilitarea de a o reprezenta pe deplin, in relațiile cu terții.
În perioada 17.01.2005 – 28.01.2005, Autoritatea Națională de Control – Garda Financiară – Comisariatul General, a efectuat un control operativ prin sondaj la S.C. M. S. S.A., având ca obiect verificarea, pe baza documentelor puse la dispoziție de către reprezentantul societății, respectiv inculpatul L. M. C., a realității și legalității achiziției de prestări servicii de la furnizorii S.C. Arimex Impex S.R.L., S.C. Avex International S.R.L. și S.C. C&C Computers S.R.L., în perioada 2002 – 2004.
Nota de constatare astfel întocmită a arătat că în perioada iunie 2002 – decembrie 2003, S.C. M. S. S.A. a încheiat cu S.C. Arimex Impex SRL un număr de 6 contracte privind acordarea de consultanță și asistență de specialitate în management (195/15.07.2002, 588/25.10.2002, 5/07.01.2003, 141/11.03.2003, 294/19.05.2003 și 589/15.09.2003), furnizorul de servicii a fost reprezentat la încheierea contractelor de către “directorul general” E. M., conform mențiunilor din înscrisul contractelor, iar pentru derularea acestora, inclusiv pentru încasarea sumelor aferente, furnizorul l-a împuternicit pe G. V., în calitate de expert.
Din verificări, a rezultat că în baza celor 6 contracte, . a emis către beneficiar un număr de 6 facturi fiscale în sumă totală de 4._ lei care au fost achitate în numerar în perioada 25.07.2002 – 13.02.2004, sumele au fost încasate în numerar de către G. V. și, de fapt, . nu era înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului, iar facturile emise aparțin altor societăți comerciale.
În ceea ce privește ., s-a consemnat că au fost încheiate 8 contracte având ca obiect asigurarea de asistență de specialitate în vederea determinării soluțiilor optime de reconfigurare a rețelei de calculatoare și de securizare a transferului de date și de informații (120/04.06.2002, 150/25.06.2002, 531/23.09.2002, 670/25.11.2002, 70/05.02.2003, 186/08.04.2003, 386/23.06.2003 și 1834/27.10.2003), la întocmirea acestor contracte furnizorul a fost reprezentat de către “directorul general” S. L., pentru derularea contractelor a fost împuternicit în calitate de expert G. V., iar cele 8 facturi fiscale emise către beneficiar, în suma totală de 5._ lei, au fost achitate în numerar în perioada 14.12.2002 – 02.08.2004, persoana care a încasat suma fiind tot inculpatul G. V..
Din verificări, a mai rezultat că . nu a avut niciodată relații comerciale cu ., nu a împuternicit nicio persoană să o reprezinte în relațiile cu această societate, și niciuna dintre cele 8 facturi fiscale nu îi aparține.
În sfârșit, referitor la C&C Computers SRL, organele de control au constatat existența unui contract (nr. 1856/29.10.2003) încheiat între aceasta societate în calitate de furnizor și . în calitate de beneficiar în scopul asigurării asistenței de specialitate în vederea determinării soluțiilor optime de reconfigurare a rețelei de calculatoare și de securizare a transferului de date și de informații, la întocmirea contractului societatea furnizoare de servicii a fost reprezentată de “directorul general” D. M., iar factura fiscală în sumă totală_ lei emisă, nu a fost achitată până la data respectivei verificări.
S-a mai reținut că între cele două societăți comerciale nu au avut loc relații contractuale, iar factura fiscală . nr._/29.10.2003 la care s-a făcut referire anterior, nu aparține C&C Computers SRL.
În continuare, organele de control ale Gărzii Financiare au relevat aspectul că toate aceste facturi apar înregistrate în jurnalul de cumpărări al societății, iar . a înregistrat aceste achiziții de servicii în evidența financiar – contabilă, exercitându-și astfel în totalitate dreptul de deducere a TVA în sumă totală de 1._ lei și a cheltuielilor privind servicii în sumă de 9._ lei, pentru perioada 2002 – 2004.
Contractele de prestări servicii menționate anterior se găsesc depuse la d.u.p. în vol. 2, iar în cuprinsul acestora nu se face nicio mențiune relativ la reprezentarea societăților Arimex Impex SRL, Avex International SRL și C&C Computers SRL de către G. V., ci de către directorii generali ai respectivelor societăți; G. V. figurează ca împuternicit în calitate de expert al Arimex Impex SRL și Avex International SRL, pentru a reprezenta aceste societăți în derularea contractelor încheiate și pentru încasarea plății, după cum se observă din filele nr. 21 si 22 ale vol. 2 d.u.p.
În explicația pe care L. C. M. a dat-o reprezentanților Gărzii Financiare la data de 24.01.2005 referitor la modalitatea în care s-au perfectat contractele în cauză, inculpatul a arătat că nu i-a cunoscut personal pe niciunul dintre directorii generali menționați în acte, toate negocierile fiind purtate cu G. V., pe care îl recomandau în acest scop, împuternicirile la care s-a făcut referire anterior.
Cu prilejul audierii în calitate de inculpat în ședința publică din data de 20.01.2011, L. C. M. a declarat că a remarcat totuși că împuternicirile de reprezentare a societăților comerciale furnizoare de servicii nu prezentau numărul de înregistrare în registrele specifice ale emitenților, însă a trecut peste acest neajuns, considerând că, oricum, trebuiau derulate contractele asupra cărora se convenise.
În cuprinsul declarației sale, inculpatul a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul G. V. la mijlocul anului 2000 fiindu-i prezentat de către un colaborator al său, C. I., în perioada în care deținea calitatea de vicepreședinte al Consiliului de Administrație al SAI Muntenia Invest, cei doi fiind în relații apropiate încă din perioada în care, împreună, erau încadrați la UM 0215. A mai precizat că cele trei societăți comerciale: Arimex Impex SRL, Avex International SRL și C&C Computers SRL au fost promovate de către C. I. la începutul anului 2001, prin încheierea unor contracte de furnizare servicii la SAI Muntenia Invest, iar pentru că numitul C. I. trecea drept o persoană cu o probitate morală deosebită, nu și-a pus niciodată problema că respectivele contracte nu ar fi unele valide.
În plus, a mai arătat inculpatul, la nivelul anului 2000, piața nu prezenta prea multe opțiuni pentru furnizori de servicii în domeniul securizării bazelor de date și a informațiilor, iar funcția ocupată de către C. I., respectiv aceea de șef Birou Solvabilitate, Bonitate Parteneri de Afaceri, l-a determinat să nu mai facă personal cercetări și investigații cu privire la cele trei societăți, având încredere deplină în colaboratorul său.
Declarația a fost susținută și de către inculpatul G. V., care la același termen de judecată, a relatat că fostul său coleg de la UM 0215, numitul C. I., care după pensionare s-a angajat la SIF Muntenia, l-a contactat pentru a contribui la programul de implementare a sistemului de securizare a bazelor de date la nivelul SAI Muntenia, scop în care acesta i-a predat împuterniciri din partea societăților pentru a le reprezenta, precum și ștampile, chitanțiere, facturiere și orice documente necesare în vederea derulării contractelor, inclusiv modelele de contracte.
Inculpatul G. V. a menționat că nu i-a cerut relații numitului C. I. în legătură cu cele trei societăți, dată fiind condiția specială a acestuia de ofițer în serviciile speciale române până în anul 1997 și că, personal, nu a intrat niciodată în contact cu reprezentanții Arimex Impex SRL, Avex International SRL și C&C Computers SRL.
Martorul M. T. H., director general al SAI Muntenia Invest în perioada 1997 – 2005, audiat in ședința publică din 29.09.2011, a arătat de asemenea, că l-a cunoscut pe G. V. prin intermediul numitului C. I. care deținea funcția de director al departamentului care se ocupa de protecția informațională la nivelul SAI Muntenia Invest, acesta prezentâdu-i-l în anul 2000 ca fiind specialist în ceea ce privește protecția informațiilor. Martorul a făcut precizarea că nu l-a verificat personal pe G. V., considerând că persoanele recomandate de către C. I. sunt demne de încredere, cu atât mai mult cu cât proveneau din rândurile serviciilor speciale ale statului.
Instanța de fond a reținut că apărarea inculpaților s-a bazat pe o construcție care a avut ca punct de pornire, conform declarațiilor lor și ale martorului M. T. H., imperativul născut la nivelul societăților din cadrul Grupului F. Muntenia privind implementarea unui program care să aibă ca obiectiv protecția informațiilor și securizarea bazei de date, strategia elaborată în noiembrie 2000 nereprezentând altceva decât concretizarea planului convenit inclusiv cu C. I., care viza toate societățile Grupului.
În esență, inculpații au susținut că aplicarea concretă a strategiei, din punct de vedere al mijloacelor utilizate, a fost lăsată la latitudinea lui C. I., care l-a racolat pe inculpatul G. V., i-a atribuit calitatea de reprezentant al celor trei societăți comerciale cu obiect de activitate ce aparent se încadra în sfera de interes a societăților din G. F. Muntenia din perspectiva protecției informaționale și a managementului și i-a pus la dispoziție toate instrumentele necesare pentru că, din punct de vedere juridic, să execute planul de securizare a bazelor de date și a informațiilor.
Inculpatul G. V. a menționat chiar că, deși C. I. a decedat, el a considerat că în continuare poate folosi contractele, facturile, chitanțele și ștampilele puse la dispoziție inițial de către acesta, stabilind noi raporturi contractuale în numele Arimex Impex SRL, Avex International SRL și C&C Computers SRL, fără a obține o reconfirmare a mandatului din partea acestor societăți.
Această apărare a mizat pe imposibilitatea persoanei decedate C. I. (deces care a survenit în anul 2002, astfel că nu a fost audiat nici măcar în faza de urmărire penală, întrucât cercetările penale în cauză au început în anul 2005) de a confirma sau infirma respectivele susțineri, însă împrejurările concrete ale cauzei, conturate de probatoriul administrat, o aruncă în derizoriu.
S-a reținut că Arimex Impex SRL este o societate fictivă, nefigurând înscrisă la Registrul Comerțului și neputând să încheie contracte comerciale ori să dea împuterniciri de reprezentare vreunei persoane și că niciuna dintre cele două societăți comerciale (Avex International SRL și C&C Computers SRL) nu avea ca obiect de activitate îndeplinirea obiectului contractat cu partea civilă, după cum se observă din înscrisurile aflate la vol. 6 al dosarului de urmărire penală.
Din coroborarea actelor constitutive ale celor două societăți cu punctul de vedere exprimat de către specialiști din cadrul Institutului pentru Tehnică de Calcul a rezultat că prestatorii de servicii Avex International SRL și C&C Computers SRL ar fi trebuit să aibă în obiectul de activitate codurile CAEN 7210 – consultanță în domeniul echipamentelor de calcul hardware, 7221 – editare de programe, 7222 – consultanță și furnizare de alte produse software, 7230 – prelucrarea informatică a datelor, 7240 – activități legate de bazele de date, 7250 – întreținerea și repararea mașinilor de birou, de contabilizat si a calculatoarelor, 7260 – alte activități legate de informatica, precum și personal angajat cu studii de specialitate și certificări de la firmele de hardware/software ale căror echipamente/programe sunt instalate, configurate, întreținute și actualizate, pentru a se angaja contractual față de . că îi vor asigura acesteia asistență de specialitate în vederea determinării soluțiilor optime de reconfigurare a rețelei de calculatoare și de securizare a transferului de date și informații de la sediul social al beneficiarului.
De asemenea, “furnizorii” de servicii menționați, nu numai că nu au avut nicio relație comercială cu partea civilă, dar nici persoanele indicate ca îndeplinind funcția de director general la respectivele societăți nu au avut vreodată legături cu acestea, conducerea executivă a Avex International SRL și C&C Computers SRL fiind asigurată de M. A. și, respectiv, M. M..
In notele explicative, precum și în declarațiile date în calitate de martori în cauza, persoanele anterior menționate au arătat că nu au avut raporturi comerciale cu ., M. A. menționând și faptul că nu i-a împuternicit pe G. V. sau S. L. să reprezinte societatea în relațiile comerciale. Cu atât mai puțin, G. V. i-ar fi fost salariat sau cocontractant în scopul executării obligațiilor contractuale față de ..
Verificările efectuate de către organele de control (al căror rezultat a fost consemnat în documentele întocmite, inclusiv în procesul-verbal din 14.03.2005 aflat în vol. 2 d.u.p. la filele 839 și urm.), au relevat că niciuna dintre facturile pretins emise de către prestatorul . nu aparțin acestei societăți, ci altor agenți economici, conform evidențelor MFP.
Conform declarației sale, inculpatul G. V. a fost de bună-credință atât în relația cu C. I., fiind convins că toate contractele, împuternicirile, documentele cu regim fiscal special primite de la acesta sunt valabile și producătoare de efecte juridice dincolo de orice suspiciune, cât și în relația cu ., față de care a executat obligațiile asumate prin contract în mod corespunzător.
Inculpatul a învederat instanței că informatica nu este specializarea sa oficială (deși în cuprinsul împuternicirilor i se atribuie calitatea de “expert”), arătând că banii încasați pentru serviciile prestate au fost folosiți pentru acoperirea cheltuielilor făcute cu consilierii IT, pentru plata oamenilor care trebuia să adune informații din piața, informații care nu erau întotdeauna la vedere etc, refuzând să numească persoane fizice sau juridice la consilierea cărora a apelat și pe care a trebuit să le plătească.
Inculpatul a arătat că nu cunoaște care era statutul persoanelor care l-au consiliat pentru a executa corespunzător contractele încheiate, că multe dintre acestea au fost preluate de la C. I. și prin intermediul lui, că a avut și consilieri cunoscuți personal care l-au sprijinit, plățile către toate aceste persoane nu au avut ca suport documente financiar contabile care să poată fi verificate.
Buna-credință a inculpatului G. V. este înlăturată și prin depozițiile martorilor M. A. (administratorul Avex International SRL) și B. S. (angajatul societății), care au relatat cum inculpatul a cumpărat câteva bunuri puse în vânzare de către aceasta, după care, a încercat să-l determine pe salariat că în numele ., să-i trimită o ofertă pentru un număr de 100 calculatoare pentru SIF Muntenia, încercând astfel să creeze aparența unor raporturi de afaceri cu respectivul comerciant și să justifice legătura sa cu acesta.
Implicarea defunctului C. I. în ceea ce a însemnat activitatea desfășurată de G. V. și care face obiectul cauzei, este cu atât mai puțin probabilă, cu cât semnătura acestuia nu apare pe niciun înscris dintre cele care prezintă relevanță, iar soția sa, martora C. A., a declarat că el nu a avut niciun fel de pregătire în domeniul informaticii, nu știa să lucreze la calculator, nu l-a cunoscut pe G. V. și nu a încasat venituri suplimentare față de cele care constituiau salariul oficial.
In plus, după cum același inculpat a arătat, chiar și înainte de decesul lui C. I., banii din casieria beneficiarilor reprezentând prețul contractual pentru serviciile prestate în numele Arimex Impex SRL, Avex International SRL și C&C Computers SRL, au fost ridicați tot de către el, C. I. indicându-i numai modalitatea de distribuire a sumelor către consilieri.
S-a mai reținut că împuternicirile de care se prevalează inculpatul G. V. și la care s-a făcut referire anterior (precum și toate înscrisurile producătoare de efecte juridice enumerate în rechizitoriu), poartă numai semnătura inculpatului la rubrica “Semnătura autorizată”, deși, cel puțin teoretic, documentul trebuia semnat de factorii abilitați din cadrul persoanelor juridice reprezentate. La acest neajuns se adaugă neînregistrarea împuternicirilor în evidențele emitentului.
Mai mult decât atât, la filele nr. 283 – 337 vol. 3 d.u.p., se află raportul de constatare tehnico-științifică nr._/20.07.2007 ale cărui concluzii nu sunt în sensul că pe toate documentele se află semnătura inculpatului G. V., coroborate cu declarațiile date de inculpat, care a arătat că a executat semnături diferite pe înscrisuri întrucât C. I. i-a spus că fiecare tip de contract trebuie să poarte același fel de semnătură.
Este interesant cum inculpatului nu i s-a părut nefiresc să execute semnături diferite deși, dacă avea convingerea că reprezintă în mod valabil societatea la încheierea unui contract, ar fi trebuit să facă mențiunea că respectiva convenție se încheie prin mandatar și să aplice propria semnătură pe aceasta.
Instanța de fond a reținut că defunctul C. I. nu a avut nicio legătură cu Avex International SRL și C&C Computers SRL, cu atât mai puțin cu Arimex Impex SRL, nu a inițiat și nu a regizat cele 15 contracte comerciale aflate la dosar și nu a fost implicat în executarea clauzelor contractuale prin asigurarea de persoane specializate care să-l îndrume pe G. V. în îndeplinirea obligațiilor asumate; de toate demersurile care țin de încheierea și executarea contractelor este răspunzător acesta din urma, care, cu știință, a încheiat documente care nu exprimau realitatea.
La rândul sau, inculpatul L. C. M. a invocat necunoașterea situației reale în ceea ce privește contractele, încrederea consolidată în timp pentru C. I. și buna-credință în ceea ce privește raporturile în care s-a aflat cu G. V..
Cu referire la buna-credință a inculpatului L. C. M., instanța de fond a avut în vedere importanța funcțiilor deținute în cadrul SIF Muntenia și ulterior în cadrul ., precum și nivelul la care, atât societățile de investiții financiare, cât și societățile constituite ulterior, au activat în realitatea economică românească și a reținut că nivelul de pregătire profesională, competențele dobândite în domeniul pieței de capital, abilitățile cerute unui președinte al consiliului de administrație și director general al unei societăți care desfășoară activități de consultanță pentru afaceri și management, exclud comportamente superficiale, chiar naive, în îndeplinirea atribuțiilor încredințate de către societate.
Martorii audiați l-au caracterizat pe inculpat ca fiind o persoană preocupată de bunul mers al ., care și-a canalizat energia și competența către acest scop.
In sprijinul teoriei conform căreia serviciile contractate au fost necesare, au fost reținute declarațiile martorilor Szel P. P., care a arătat că după apariția legii privind protecția informațiilor clasificate au existat discuții informale la nivelul societăților din cadrul Grupului F. Muntenia în legătură cu necesitatea adoptării unor masuri privind protecția datelor și informațiilor derulate prin aceste societăți; martorul O. N., membru în CA al . de la înființare și până în anul 2003, care a declarat în același sens, că respectivele contracte nu se impunea a fi discutate în CA, întrucât în planul de venituri și cheltuieli care se elabora și aproba de CA și A., exista un capitol intitulat “Lucrul cu terții” în care se puteau înscrie și asemenea contracte; B. V., care a arătat că în consiliul managerial al Grupului F. Muntenia au existat discuții în sensul că se impune implementarea unor programe pe linia securității informaționale, servicii care trebuiau contractate din exteriorul Grupului, în opinia martorului, dar că nu știe să se fi luat decizii concrete în acest sens s.a.
Nu toți martorii au opinat în sensul că nu era obligatorie aprobarea în Consiliul de Administrație a contractelor încheiate cu G. V., deoarece martorul F. G., director executiv la SAI Muntenia Invest și membru al primului Consiliu de Administrație la ., a arătat că, într-adevăr, încheierea contractelor intra în sarcina directorului general, însă sub aspectul oportunității, trebuiau purtate discuții în acest sens în cadrul Consiliului de Administrație.
Nu se poate contesta că nevoia a apărut la nivelul . și nici că departamentul de informatică din structura societății nu putea să asigure servicii pe această linie, după cum nu s-a insistat nici asupra faptului că ., al cărei obiect de activitate era “consultanță pentru afaceri și management”, s-a confruntat cu nevoia de a cumpăra de la . (societate fictivă) “consultanță și asistență de specialitate în management”.
Potrivit actului constitutiv al ., Adunarea Generală a Acționarilor are printre atribuții și aprobarea și modificarea programelor de activitate și a bugetului de venituri și cheltuieli al societății, examinarea, modificarea și aprobarea bilanțului contabil și a contului de profit și pierderi, pe baza raportului administratorilor și al cenzorilor, administratorii având obligația de a întocmi raportul cu privire la activitatea anuală a societății și de a prezenta bilanțul contabil și contul de profit și pierderi, raportul de gestiune și celelalte acte justificative corespunzătoare exercițiului precedent în A..
Conform art. 142 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, consiliul de administrație are, ca și competență, aprobarea planificării financiare a societății. In acest sens, martorul O. N., fost membru al CA, a arătat că în planul de venituri și cheltuieli care se supunea aprobării A., exista inserat capitolul “lucrul cu terții”, unde puteau fi încadrate inclusiv contractele care fac obiectul cauzei.
In favoarea tezei potrivit căreia contractele încheiate cu G. V. ar fi trebuit discutate din punct de vedere al oportunității în Consiliul de Administrație, sunt argumente care țin de costurile respectivelor contracte și care se situează mult peste nivelul costurilor practicate de societate pentru servicii similare, de faptul că existau deja relații contractuale cu alți furnizori, pentru aceleași servicii, precum și de necesitatea ca un demers atât de sensibil, ca cel al securizării ș secretizării datelor, să nu fie asumat de o singură persoană.
In cuprinsul procesului verbal de confruntare cu inculpatul G. V. aflat la vol. 1 d.u.p. la filele 193 si urm, inculpatul L. C. M. a reafirmat o susținere anterioară, consemnată în cuprinsul declarațiilor date în faza de urmărire penală, în sensul că, contractul cu C&C Computers SRL nu s-a mai executat, deoarece i s-a părut că prețul stabilit unilateral de către G. V. (conform declarației) este nejustificat, iar . nu mai dispunea de resurse financiare.
S-a constatat că acest contract a fost încheiat la data de 29.10.2003 sub nr. 1856 și a avut ca timp de executare perioada 27.10.2003 și 26.11.2003 și prețul de_ lei, obiectul fiind acordarea de asistență de specialitate în vederea determinării soluțiilor optime de reconfigurare a rețelei de calculatoare și de securizare a transferului de date și informații de la sediul social al beneficiarului.
Acest preț a fost considerat mare de către reprezentantul beneficiarului ., însă nu și prețul de 1._ lei plătit pentru servicii identice către ., în baza contractului nr. 1834/27.10.2003, contract care, fiind încheiat pentru perioada 24.10.2003 – 23.11.2003, excludea, cel puțin teoretic, necesitatea contractului încheiat cu C&C Computers SRL, care a fost ulterior, însă pentru aceeași perioadă. Cele două contracte s-au suprapus și nu există nicio explicație pertinentă pentru acest fapt, câtă vreme și într-un caz și în celalalt, s-a cumpărat competența aceleiași persoane, adică pe cea a inculpatului G. V., executantul propriu – zis al serviciilor enumerate în ambele contracte.
Serviciile pentru care s-au încheiat contractele cu C&C Computers SRL și cu . aveau acoperire la nivelul beneficiarului prin contracte anterioare, încheiate în condiții mult mai avantajoase pentru acesta, atât din punct de vedere al prețului, stabilit la suma de 75.000.000 lei lunar, cât și din punct de vedere al executării prestațiilor, plata stipulându-se a se face prin virament în contul prestatorului, iar nu în numerar, prin casierie, cum s-a prevăzut în toate cele 15 contracte analizate.
Este adevărat că și contractul încheiat cu G. F. Muntenia, precum și celelalte contracte aflate în vol. 11 d.u.p. s-au realizat tot de către președintele - director general L. C. M., însă, în acest caz, angajamentul financiar pe care inculpatul l-a făcut în numele societății a fost suficient de mic încât proiectele să nu mai fie supuse, punctual, atenției Consiliului de Administrație.
Înscrisurile la care s-a făcut referire anterior relevă faptul că în paralel cu servicii care erau în curs de executare în favoarea ., au fost contractate servicii identice la prețuri chiar și de zece ori mai mari (prin contractele încheiate cu C&C Computers SRL, cu . și cu .), astfel că necesitatea aprobării în CA a unor asemenea contracte este în afara oricărei discuții.
Intre cele două tipuri de contracte există deosebiri și sub aspectul formei, dându-se dovada de mai puțină rigurozitate în cazul contractelor încheiate prin intermedierea inculpatului G. V., în care obiectul este redat în termeni generali, fără enumerarea activităților specifice de efectuat, a condițiilor de prestare a acestora, fără indicarea prețurilor unitare ale manoperei, fără întocmirea unor evidențe periodice referitoare la stadiul execuțiilor etc. Referitor la prețul contractelor, este de reținut declarația pe care inculpatul L. C. M. a făcut-o în cursul urmăririi penale, în sensul că prețul a fost stabilit unilateral de către inculpatul G. V., “probabil că în baza experienței si a activității prestate la SAI Muntenia Invest SA”, el numai acceptându-l prin semnare.
Din informarea specialiștilor Institutului pentru Tehnica de Calcul rezultă că pentru dimensiunea rețelei de calculatoare a beneficiarului ., în perioada analizată, prețurile celor 8 contracte încheiate cu . sunt cu cel puțin un ordin de mărime mai mari decât cele practicate în mod curent pe piața românească de către firme specializate în astfel de activități, indiferent de tipul de contract de asistență tehnică ce s-ar fi încheiat. Dacă ar fi fost animat de protejarea interesului ., inculpatul L. C. M. ar fi prospectat piața și ar fi cântărit ofertele altor furnizori în domeniul de interes pentru beneficiar.
S-a mai reținut că este greu de crezut că inculpatul L. C. M. nu a ignorat cu buna știință bunele practici în materie comercială privind obținerea de informații referitoare la credibilitatea financiară și seriozitatea persoanei juridice sau a persoanei fizice cu care intră în raporturi contractuale, acceptând să angajeze financiar societatea pe care o reprezenta cu sume de câteva miliarde de lei, fără a avea și certitudinea unui avantaj practic real pentru .. Evaluarea riscului colaborării cu diferite persoane fizice sau juridice intră obligatoriu în fișa postului directorului general, care poate angaja societatea în relațiile cu terții, așa cum se prevede în actul constitutiv al ..
Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că la data de 01.04.2002, serviciul de contabilitate al . a fost externalizat către ., astfel că la data la care a încheiat fiecare dintre cele 15 contracte, inculpatul ar fi trebuit să apeleze la consilierea contabililor, pe aspecte care țin de securitatea din punct de vedere contabil și financiar a contractelor.
Față de acest aspect, inculpatul a plasat responsabilitatea către societatea de contabilitate, declarând că nu i-a solicitat lui G. V. să prezinte dovada de plătitor de TVA pentru cele trei societăți prestatoare, o asemenea obligație revenindu-i . și că nu a avut nicio discuție cu directorul general al respectivei societăți referitor la faptul ca dosarele societăților prestatoare de servicii sunt incomplete, nefiind prezentate certificatele de înregistrare fiscală a acestora.
S-a adus argumentul caracterului secret pe care l-a îmbrăcat activitatea desfășurată în baza contractelor, de către inculpatul G. V.; drept contraargumente, s-a reținut că inculpatul G. V. nu avea experiența personala suficientă pentru a executa singur contractele, fiind necesar sa apeleze, după cum personal a declarat, la specialiști pe care a refuzat să-i nominalizeze, nu a fost văzut să facă intervenții în rețea, nu este limpede cum s-a concretizat activitatea sa. Și procesele-verbale de recepție a lucrărilor sunt lacunare, neconținând informații despre prețul pentru fiecare activitate în parte, timpul alocat fiecărei activități, constatări efectuate la recepție etc.
Nici în ceea ce privește contractele încheiate în numele . nu sunt probe în sensul că obiectul acestora a fost executat de către G. V., studiile și lucrările pe care le-a depus la . nefiind decât transcrieri ad litteram ale lucrărilor altor autori ori compilații între asemenea lucrări și acte normative, sugerând caracter de generalitate, neaplicate la situația concretă a beneficiarului.
S-a mai arătat în hotărâre că, în asemenea condiții de executare a contractelor apare mai mult decât evident, că ar fi fost mai simplu și mai puțin împovărător pentru ., să-și procure și să lectureze studiile originale publicate în materie de management.
Legea nr. 182/2002 stabilește faptul că protecția informațiilor clasificate și a surselor confidențiale care asigură acest tip de informații se face prin instituirea sistemului național de protecție a informațiilor.
Informațiile care, potrivit claselor de secretizare, sunt considerate secrete de serviciu, adică acele informații a căror divulgare este de natura sa determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat, sunt stabilite de către conducătorii persoanelor juridice respective, care au obligația de a stabili și regulile de protecție a acestora, de a coordona activitatea și de a controla măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului (art. 32 din lege).
Este evident că interesul inculpatului L. C. M. nu s-a înscris pe linia stabilită de legea privind protecția informațiilor clasificate, pentru că, altfel el s-ar fi prevalat de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si funcționarea Serviciului R. de Informații și ar fi solicitat acestei structuri asistenta de specialitate pentru apărarea secretelor aflate în posesia . și pentru prevenirea scurgerii de date sau informații care nu pot fi aduse la cunoștința publicului, contra cost, potrivit tarifelor convenite.
Martorul M. T. H. a declarat că inculpatul i-a furnizat o . informații utile pentru oportunități de afaceri în activitatea SAI Muntenia Invest SA, informații pe care nu le putea obține din altă sursă, iar L. M. a continuat, pe aceeași linie consolidată la SAI Muntenia Invest, colaborarea cu G. V., tot în scopul prevenirii scurgerilor de informații confidențiale din societate etc.
S-a apreciat că nici această declarație nu poate fi primită drept adevărată de instanță, întrucât nu poate fi acceptată ca reală explicația că G. V., ca fost lucrător în cadrul serviciilor speciale ale statului (fără a se stabili poziția concretă ocupată și a se aprecia astfel la ce fel de informații putea avea acces), era pregătit în mai multe direcții care interesau beneficiarul și putea servi singur toate interesele acestuia.
Dincolo de toate acestea, dacă G. V. a fost cadru militar sau angajat civil al SRI, conform art. 37 din Legea nr. 14/1992, ar fi avut obligația de a păstra cu strictețe secretul de stat și profesional, inclusiv după părăsirea în orice mod a serviciului.
De asemenea, Legea nr. 11/1991 stabilește ca fiind contrară uzanțelor comerciale cinstite, utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutării unilaterale a contractului sau utilizării unor proceduri neloiale, abuzului de încredere, achiziționarea de secrete comerciale de către terții care cunoșteau că respectiva achiziție implică astfel de practici, de natura să afecteze poziția comercianților concurenți pe piață.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a reținut că atât inculpatul G. V., cât și inculpatul L. C. M., au avut reprezentarea faptului că toate cele 15 contracte încheiate în numele C&C Computers SRL, . și . sunt false, cunoscând exact împrejurările că . nu există în realitate (adresa Oficiului Registrului Comerțului care indică faptul că la nr. de ordine din registrul comerțului J/_ apare înscrisa firma “HOME DESIGN SRL”, precum și împrejurarea că în niciun contract încheiat cu . nu apare înscris contul bancar), ca împuternicirile de reprezentare aduse de către G. V. nu sunt corespunzătoare sub aspectul autorității emitente și al mențiunilor obligatorii și că de fapt, societățile care figurează ca prestatori de servicii în contracte, nu s-au angajat în raporturi juridice cu .. Este demn de reținut că în cazul C&C Computers SRL, inculpatul L. C. M. nici nu a mai considerat necesar să-i pretindă “reprezentantului” G. V. mandatul pentru a se “asigura” că acesta are abilitarea necesară din partea societății pentru a o angaja juridic. Nu s-a prezentat o asemenea împuternicire nici măcar în aceeași formă inițiată de către împuternicit, ca în cazul . și ., în care s-a făcut referire la valabilitatea acestora pentru “toate contractele posibile a fi încheiate ulterior”.
Modalitatea în care a fost săvârșită falsificarea contractelor a constat în contrafacerea semnăturii aplicate pe acestea, semnătură care deși s-a dorit a fi atribuită așa-zișilor directori generali ai C&C Computers SRL (D. M.), . (S. L.) și . (E. M.), în toate cazurile a fost executată (în variante diferite) de către inculpatul G. V., care a și recunoscut acest fapt, justificând că pur și simplu, a urmat îndrumările defunctului C. I.. Cercetarea grafologică a confirmat cele reținute.
Inculpatul L. C. M., în înțelegere cu inculpatul Grorgescu V., a semnat ca reprezentant al beneficiarului cele 15 contracte, știind că nu exprima voința societăților comerciale cocontractante.
Toate contractele au fost folosite de către cei doi inculpați în scopul de a produce consecințele juridice specifice executării oricărui contract, fiind depuse la serviciul de contabilitate al . și dislocând sume de bani din patrimoniul acesteia, pentru plată.
Sub aspect subiectiv, falsificarea contractelor s-a făcut cu intenția directă, calificată prin scopul urmărit de către inculpați de a obține consecințele juridice.
In același scop și în aceeași manieră inculpatul G. V. a falsificat și împuternicirile de reprezentare a . și ., aplicând propria semnătură la rubrica “persoana autorizată”, destinată celui reprezentat, facturile fiscale emise în executarea tuturor contractelor, pe care le-a prezentat la . pentru a justifica efectuarea activităților care au format obiectul contractelor și pentru a încasa prețul contractual, un număr de 340 de chitanțe semnate de acesta și prezentate la beneficiar pentru a justifica încasarea sumelor de bani, a aplicat semnătura proprie în calitatea falsă de reprezentant al . și . la rubrica specială din caseta “date suplimentare privind destinatarul sumei” de pe reversul dispozițiilor de plată și a întocmit și semnat, în aceeași falsă calitate, un număr de 14 procese-verbale de recepție (aferente celor 14 contracte încheiate cu . și . care au fost puse în plată), procese-verbale în care a atestat, în mod nereal, efectuarea unor prestații.
In mod corelativ, inculpatul L. C. M. a semnat 14 procese verbale de recepție în numele . prin care a atestat, în mod nereal, că prestatorii . și . au efectuat lucrările la care s-au angajat contractual, 255 de dispoziții de plată, în care s-a consemnat că sumele vor fi încasate de prestatori, fapt care nu s-a întâmplat, întrucât . este fictivă, iar . nu a încasat banii, factura fiscală nr._/30.12.2002, în care s-a consemnat în mod fals că . ar fi efectuat prestări servicii, conform contractului nr. 588/25.10.2002, deși aceasta societate nu exista.
S-a apreciat că aceste fapte au fost săvârșite de către fiecare dintre cei doi inculpați în intervalul 04.06.2002 – 06.08.2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.52 și 72 C. pen., și anume gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de executare a acestora, activitatea infracțională întinsă pe un interval mai mare de 2 ani, dar și aspecte care țin de persoana inculpaților, de gradul de instrucție și lipsa antecedentelor penale.
Inculpații au arătat că activitățile care au format obiectul contractelor au fost necesare, că ele s-au executat efectiv și că parametrii de calitate în ceea ce privește toate prestațiile s-au probat prin îmbunătățirea activității societății beneficiare.
Instanța de fond nu a reținut această apărare, deoarece necesitatea investițiilor în servicii de tipul celor contractate nu a fost discutată și decisă în forurile de conducere ale ., constituind un secret nejustificat pentru acestea, contractele încheiate sunt cel puțin defectuoase în ceea ce privește obiectul, descrierea activităților care trebuie prestate, a prețului nedefalcat pe tipuri de prestații, foarte mare în raport de alți actori din piața și care, în pofida acestui fapt, nu a fost negociat, ci acceptat fără rezerve la propunerea uneia dintre părțile contractante, executarea efectivă a serviciilor nu a avut loc, întrucât nu s-a putut arăta concret cum s-a efectuat aceasta, persoana care a îndeplinit toate activitățile specifice a fost G. V., nespecialist în domeniile respective, dar cu toate acestea, recepția lucrărilor, făcută tot de un nespecialist, respectiv de L. C. M., a fost pozitivă, fără ca procesele-verbale întocmite să respecte conținutul pe care în mod obișnuit îl au asemenea acte.
La acestea, se mai adaugă existența unor contracte similare ca obiect, încheiate cu alți prestatori în condiții mult dezavantajoase pentru aceștia, dacă se face o comparație cu cele care fac obiectul analizei, în sensul ca obiectul este riguros prevăzut, prețul mult mai mic, iar condițiile de recepționare mult mai drastice, prin persoane competente pe domeniile respective, fără implicarea inculpatului L. C. M..
Plata s-a decis a se face prin virament în contul bancar al prestatorului, iar nu în numerar, la limita maxima admisa zilnic pentru plata prin casierie, cum s-a optat în cazul societăților “reprezentate” de către G. V..
S-a considerat că, în aceste condiții, este mai mult decât evident că cei doi inculpați, în intervalul de timp cuprins între 04.06.2002 și 06.08.2004, în baza aceleiași rezoluții, au indus în eroare consiliul de Administrație al ., prin folosirea de mijloace frauduloase (înscrisurile falsificate, mai puțin contractul nr. 1856/29.10.2003 referitor la C&C Computers SRL), în scopul de a obține foloase materiale injuste, păgubind partea vătămată cu suma de 947.517 lei (ron), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 si 5 C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
La infracțiunea de înșelăciune în formă consumată s-a reținut și contractul încheiat în numele C&C Computers SRL, în valoare de_ lei (rol) care deși fals, după cum false au fost și celelalte înscrisuri emise de către G. V. în “executarea “ lui și folosit prin depunerea la contabilitatea ., nu a produs consecințele prevăzute de art. 215 C.pen, respectiv nu a produs pagubă în patrimoniul părții vătămate, independent de voința inculpatului.
Faptele acestuia în legătură cu contractul în discuție au rămas în faza tentativei pedepsibile. Cum cerințele tragerii la răspundere penală și aplicării pedepsei pentru tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 C.pen rap. la art. 215 alin. 1 și 2 C.pen sunt îndeplinite, instanța a dispus condamnarea inculpatului.
S-a mai reținut că, fapta de evaziune fiscală reținută în inculpatului L. C. M., constă în aceea că, în calitate de director general și președinte al ., a diminuat veniturile societății prin dispunerea înregistrării unor cheltuieli fictive în sumă totală de 1.079.687 lei, considerate deductibile fiscal, fapta prin care a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 368.318,6 ron, reprezentând TVA= 160.368,6 ron și impozit pe profit = 207.950 ron, prejudiciul fiind recuperat prin virarea sumei la buget în timpul controlului efectuat de organele fiscale în anul 2005, acuzație întemeiată pentru următoarele considerente:
In conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 82/1991 cu modificările și completările ulterioare, „(1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz”.
În acord cu art. 11 alin. 3 din Legea nr. 82/1991 care prevede „Contabilitatea poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări de servicii și de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat, care răspund potrivit legii.”, serviciul de contabilitate al . a fost externalizat în favoarea ., prin contractul nr. 9/01.04.2002.
In declarațiile sale, inculpatul L. C. M. a susținut constant că nu a dispus niciodată, verbal sau în scris, societății de contabilitate să înregistreze în contabilitatea . facturile fiscale prezentate de către inculpatul G. V. și că nu intra în atribuțiile sale o asemenea dispoziție, iar cu numita M. A. Z., directoare a ., nu a avut discuții pe tema defectuozității dosarelor societăților prestatoare de servicii, aceasta necomunicându-i că nu există certificate de înregistrare fiscală ale respectivelor societăți.
Potrivit art. 29 alin. 1 pct. B lit. b din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, lege care a guvernat activitatea comercială din acest punct de vedere pana la abrogarea ei prin Codul Fiscal, în ianuarie 2004, persoanele impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru operațiunile cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei, sunt obligate să solicite și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului. Primirea și înregistrarea în contabilitate de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate care nu conțin datele prevăzute a fi completate în mod obligatoriu la lit. a), precum și lipsa copiei de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului în cazul cumpărărilor cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei inclusiv, determină pierderea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente.
Conform art. 29 alin. 1 pct. B lit. a din Legea nr. 345/2002, persoanele impozabile care realizează operațiuni taxabile și/sau operațiuni scutite cu drept de deducere, trebuie sa completeze, în mod obligatoriu, în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate, denumirea, adresa și codul fiscal ale furnizorului/prestatorului și, după caz, ale beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate, cantitățile, după caz, prețul unitar, valoarea bunurilor/serviciilor fără taxă pe valoarea adăugată, suma taxei pe valoarea adăugată.
Capitolul B pct. 2 din OMF nr. 425/1998 (norme metodologice de întocmire și utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă), stabilește următoarele: „Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale, prevăzute în structura formularelor aprobate:
- denumirea documentului;
- denumirea și sediul unității patrimoniale care întocmește documentul (când este cazul);
- numărul documentului și data întocmirii acestuia;
- menționarea părților care participă la efectuarea operației economice și financiare (când este cazul);
- conținutul operației economice și financiare, iar atunci când este necesar și temeiul legal al efectuării ei;
- datele cantitative și valorice aferente operației economice și financiare efectuate;
- numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operației economice și financiare patrimoniale, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiile respective, după caz;
- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiilor în documente justificative.
Înscrisurile care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informațiile prevăzute în normele legale în vigoare.”
In conformitate cu art. 9 alin. 7 lit. j din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la baza un document justificativ potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii, sunt cheltuieli nedeductibile.
Facturile emise de către G. V. ca reprezentant al ., . și C&C Computers SRL, așa cum s-a reținut în nota de constatare întocmită de către reprezentanții Gărzii Financiare, nu au fost întocmite cu respectarea rigorilor legale, neconținând elemente esențiale ca semnătura la rubrica furnizor, numărul contului bancar al prestatorului și banca unde acesta este deschis, datele de identificare ale persoanei care efectuează prestarea serviciilor, nu s-au depus documente care atestă calitatea de plătitor de TVA a furnizorului, dincolo de faptul ca toate acestea sunt niște falsuri. Facturile emise în numele . și C&C Computers SRL nu fac parte din plaja de numere aferente facturilor achiziționate de către această societate, iar . nu are o existență reală, deci nu are date de identificare și nu poate presta servicii. Toate aceste aspecte au fost subliniate cu prilejul analizei făcute referitor la infracțiunile de fals, iar concluzia la care atât organele de urmărire penală cât și instanța a ajuns în ceea ce privește obiectul material al falsului, a fost însușită și de către inculpați.
De asemenea, inculpatul L. C. M. nu a negat că facturile fiscale de achiziție prestări servicii apar înregistrate în jurnalul de cumpărări al societății și că . și-a exercitat în totalitate dreptul de deducere al TVA în suma totală de 1._ lei deși nu erau îndeplinite condițiile legale pentru aceasta, precum și că prin înregistrarea de cheltuieli care au la baza documente care nu îndeplinesc calitatea de documente justificative, s-a ajuns la diminuarea impozitului pe profit în sumă de 2._ lei.
Martora M. A. Z., la termenul din data de 13.09.2011, a declarat că același tip de contracte s-a derulat anterior între G. V. ca reprezentant al ., ., C&C Computers SRL și SAI Muntenia Invest SA, că în perioada respectivă acest beneficiar nu era plătitor de TVA și nu era necesar ca pentru înregistrarea în contabilitate a contractelor, furnizorii de servicii să depună certificatele de înregistrare fiscală, dovada de plătitor TVA, procesele-verbale de recepție a serviciilor prestate etc, și că, din inerție, s-a omis să se aibă în vedere rigorile legale în ceea ce privește noul beneficiar ..
Martora a recunoscut că în perioada în care contabilitatea . era urmărită de către T. M., acesta a atenționat-o că nu au fost depuse documente esențiale de către cele trei societăți furnizoare de servicii, declarând că a discutat cu cei doi inculpați sub aspectele semnalate, cerându-le să depună asemenea documente, fără însă a urmări dacă cei doi se conformează. Declarația martorei este în contradicție cu cea a inculpatului L. C. M., dată în cadrul analizei infracțiunii de evaziune fiscală, coroborându-se cu celelalte mijloace de probă prezentate, din care s-a extras concluzia că inculpatul a cunoscut caracterul fraudulos al contractelor încheiate cu G. V..
Nici T. M., nici C. - C. E., audiate fiind în fața instanței, nu au recunoscut că ar fi constatat nereguli în ceea ce privește facturile fiscale sau contractele prezentate de către G. V., contrar depoziției martorei M. A. Z. si contrar celor declarate în faza de urmărire penala când, martora C. - C. E. a arătat că i-a spus șefei sale (martora M. A. Z.) că facturile prezentate de G. V. nu au menționate în cuprinsul lor banca si contul bancar al prestatorului, iar aceasta i-a răspuns că este un motiv suficient ca plata să se efectueze în numerar, prin casieria ..
Din aceeași depoziție se deduce că martora cunoștea care erau documentele obligatorii pentru înregistrarea în contabilitate a contractelor, având o discuție cu M. A. Z. în ceea ce privește contractele încheiate în anul 2001 între . și ., reprezentate de către inculpatul G. V., pe de o parte și ., pe de altă parte.
Instanța de fond a mai reținut că inculpatul L. C. M. a cunoscut că documentele încheiate cu cele trei societăți comerciale prestatoare de servicii erau false, că acestora nu le-au corespuns operațiuni reale, iar în pofida acestui fapt, a convenit la evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli, în scopul sustragerii . de la îndeplinirea obligațiunilor fiscale.
Sumele cu care a fost prejudiciat bugetul de stat prin această faptă au fost virate în timpul controlului efectuat de organele fiscale, prejudiciul fiind recuperat.
Potrivit art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale, ori evidențierea altor operațiuni fictive.
Întrucât se pune problema concursului de legi în timp, la data săvârșirii faptei combaterea evaziunii fiscale era reglementată prin Legea nr. 87/1994, care prevedea:
“Art. 11. - Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte:
a) sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate, în scopul obținerii de venituri;
b) sustragerea în întregime sau în parte de la plata obligațiilor fiscale, în scopul obținerii de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor ca urmare a unor operațiuni fictive;
c) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția;
d) organizarea și conducerea de evidențe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile;
e) emiterea, distribuirea, cumpărarea, completarea ori acceptarea cu știință de documente fiscale false.”
Infracțiunea analizată se regăsea în dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c teza a II-a, care incrimina „înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția”.
Atât din punct de vedere al condițiilor de incriminare, cât și din punct de vedere al condițiilor tragerii la răspundere penală, ambele reglementari sunt similare, și pentru că pedepsele sunt stabilite între aceleași limite, s-a aplicat legea în vigoare, care este mai conformă cu interesele apărării sociale.
Instanța de fond a reținut că pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpați s-au aplicat pedepse cu închisoarea, fapt pentru care a dispus ca în cauză să se facă și aplicarea dispozițiilor art.71 C. pen. și, totodată, aplicarea pedepselor complementare.
Nu s-au interzis inculpaților dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO reflectate în hotărârea din 06.10.2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin Decizia S. și Pârcalab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau gravitatea deosebită a acesteia.
Faptele care au făcut obiectul cauzei nu au conotație electorală și nici o gravitate specială, astfel încât nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
S-a constatat de instanță că, în drept, faptele inculpatului G. V. trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.pen referitor la pedeapsa prevăzută de art. 10 alin. 2 din legea nr. 87/1994, constând în aceea că în perioada 04.06.2002 – 06.08.2004, în mod repetat, a procurat și pus în circulație fără drept, formulare cu regim fiscal folosite în domeniul financiar contabil și fiscal, respectiv 15 facturi fiscale ale altor societăți, 175 chitanțe pe care le-a completat fără drept în numele . și 152 chitanțe în numele ., întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Inculpatul nu a negat infracțiunea de fals din punct de vedere al obiectului material, ci numai din punct de vedere al laturii subiective, susținând că nu a cunoscut ca una dintre societățile comerciale nu exista în realitate, nu a cunoscut dacă defunctul C. I. a avut sau nu o relație cu aceste societăți și că el a urmat instrucțiunile și îndrumările pe care acesta i le-a dat, fiind de bună-credință în încheierea și executarea contractelor.
Verificările organelor fiscale au relevat că facturile aparțineau altor societăți comerciale decât cele care sunt menționate ca prestatoare de servicii în favoarea . în cauza (aspect pe care inculpatul nu l-a negat), iar chitanțele emise odată cu încasarea banilor au fost completate în numele . fără drept, aceasta societate nederulând raporturi contractuale cu beneficiarul și în numele ., care este fictivă.
S-a apreciat că, punerea în circulație de facturi și chitanțe fiscale fără drept, deci în alte condiții decât cele prevăzute de lege, denotă cu claritate dorința sa de a se sustrage unui regim de supraveghere instituit în materie, astfel că inculpatul a săvârșit, cu intenție directă, infracțiunea prev. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 87/1994.
Inculpatul G. V. a mai fost acuzat prin rechizitoriu de săvârșirea infracțiunii de însușire fără drept a calității de autor al unei opere, prev. și ped. de art. 141 teza I din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor și drepturi conexe, constand în aceea că în perioada 04.06._04, în mod repetat, a copiat integral părți din cărțile prof. univ. dr. O. N. și prof. univ. dr. I. V., pe care le-a prezentat ca lucrări personale și pentru care a încasat pe nedrept sume importante de bani, astfel:
- O. N., Sisteme, metode și tehnici de management ale organizației, Editura Economică, București, 2000;
- I. V., Editura Economică, Manageri și management, București, 2000;
- O. N. și I. V., Fundamentele Managementului Organizației, Ed. Tribuna Economică, București 2001;
- I. V. și I. P., Diagnosticarea firmei, Editura Tehnică, București 2001;
- O. N., „Managemet”, Ed. Economică, București, 2002;
- O. N., I. P., M. P., I. V., I. V., Abordări Moderne și Managementul Organizației, vol.1, Ed. Economică, București, 2003;
Instanța de fond a reținut, cu privire la această infracțiune, că în executarea contractelor de prestări servicii încheiate între . și G. V., ca reprezentant al . (societate fictivă), inculpatul G. V. a înaintat, iar inculpatul L. M. a preluat, așa cum a rezultat din procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor aflate la filele nr. 443 si urm. vol. 4 d.u.p., documentele în care s-a materializat consultanța și asistența de specialitate în management, respectiv studiile elaborate și analizele specifice privind reengineering-ul managementului persoanelor juridice române și implementarea de către acestea a managementului prin obiective.
Niciunul dintre aceste documente nu poartă semnătura inculpatului G. V., însă acesta nu a negat că a executat personal obiectul contractelor, atribuindu-și calitatea de „expert” al societății (inexistente) pe care a reprezentat-o potrivit împuternicirii pe care el însuși și-a dat-o.
Cu prilejul audierii în ședința publică din data de 20.01.2011, inculpatul a arătat instanței că a preluat pasaje din lucrările părților civile I. V. și O. N., pe care le-a înglobat într-o lucrare mult mai amplă, însă nu considera că a săvârșit vreo infracțiune, întrucât respectivele opere erau publice, iar el nu le-a folosit pentru a face publicații pe piața și pentru a obține astfel un profit.
Infracțiunea prev. de art. 141 teza I din Legea nr. 8/1996 reprezintă fapta persoanei care își însușește fără drept, calitatea de autor al unei opere, independent de aducerea la cunoștința publică a acesteia.
Dacă făptuitorul aduce la cunoștința publică o operă sub un alt nume decât acela decis de către autor, atunci fapta întrunește elementele infracțiunii prev. de art. 141 teza a II-a din lege, care nu face obiectul cauzei.
In executarea celor 6 contracte încheiate în calitate de reprezentant la . cu ., inculpatul G. V. a prezentat lucrarea intitulată „Tendințe manageriale semnificative pe plan mondial și în România”, pe care partea civilă N. O. și-a revendicat-o ca aparținându-i în mare măsură.
Partea civilă a enumerat lucrările asupra cărora are drepturi de autor și care se regăsesc redate în studiile întocmite de către inculpat în executarea contractelor, iar la filele nr. 199 – 384 din același volum, au fost depuse în extras, lucrările respective. De asemenea, a fost depusă integral, lucrarea „Sisteme, metode și tehnici manageriale ale organizației”.
Comparând aceste înscrisuri cu analizele întocmite de către inculpatul G. V., se observă că în cele din urmă, au fost redate pasaje întregi din cărțile părților civile N. O. și V. I., după cum urmează:
Lucrarea intitulată „Tendințe manageriale semnificative pe plan mondial și în România”, care a reprezentat „executarea” contractului nr. 547/2002, reprezintă integral, redarea unor pasaje din publicația „Abordări moderne în managementul și economia organizației”, fără ca inculpatul să fi adus vreo contribuție personală, respectiv să fi emis o teorie proprie în ceea ce privește subiectul studiului, cu atât mai mult, cu cât acesta se dorea o aplicație la situația concretă a ..
Lucrările „Metodologii manageriale”, „Manageri & M.”, „Managementul pe baza centrelor de profit”, „M.” și „Sisteme, metode și tehnici manageriale ale organizației” publicate de către autorii N. O. și V. I., constituiți părți civile în cauză, se regăsesc redate în extras în studiul întocmit de către inculpat și intitulat „Managementul pe baza centrelor de profit”.
Inculpatul a arătat că în cuprinsul studiilor și lucrărilor prezentate la ., în notele de subsol, a făcut referire la lucrările științifice citate. Această susținere este numai parțial adevărată, în sensul că există o singură trimitere la „Abordări moderne în managementul si economia organizației”, făcută în prima pagină a lucrării „Tendințe manageriale semnificative pe plan mondial și în România”, când inculpatul a arătat „precizăm că sursele de inspirație au fost lucrările unor renumiți profesori de la ASE, în principal ale profesorului universitar O. N.”.
Inculpatul nu a mai făcut trimiteri și în celelalte studii la lucrări științifice ale unor autori consacrați, prezentându-le ca fiind creația sa proprie, deși nu sunt altceva decât copii de pe lucrări publicate de alți autori, anterior.
Totodată, trimiterea generică la „lucrările„ părților civile cu mențiunea ca acestea au reprezentat „surse de inspirație”, nu îl absolvă pe inculpat de răspundere din perspectiva legii dreptului de autor și a drepturilor conexe, câtă vreme, integral, studiile elaborate de către el sunt constituite din pasaje copiate din publicațiile autorilor.
In această modalitate, inculpatul și-a arogat fără drept calitatea de autor al studiilor care s-au dorit îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractele încheiate în calitate de reprezentant al . cu ., studii în care conceptele, maniera de expunere, analizele nu îi aparțin, ci sunt obiectul dreptului de autor al părților civile N. O. și V. I., care au creat operele aflate sub protecția Legii nr. 8/1996.
Cu privire la latura civilă a cauzei, . s-a constituit parte civilă cu suma de 947.517 lei (ron) reprezentând despăgubiri civile, mai exact plățile efectuate din patrimoniul sau nelegal și netemeinic, în baza celor 14 contracte de prestări servicii, care nu au avut o existență reală, nici în fapt și nici în drept, suma stabilită prin însumarea sumelor menționate în chitanțele eliberate de către inculpatul G. V. și care nu a fost contestată.
Inculpații au contestat existența prejudiciului susținând că plățile au avut la baza prestații reale ale lui G. V., necesare și utile ., însă nu au negat plata efectivă a sumelor înscrise în contractele încheiate în numele . și ..
Instanța a reținut că executarea contractelor nu a avut loc în realitate și că acestea au fost încheiate în scopul de a justifica scoaterea din patrimoniul societății a unor importante sume de bani.
Părțile vătămate N. O. și V. I. s-au constituit părți civile în procesul penal împotriva ambilor inculpați, primul solicitând suma de 196.764 lei, în principal cu titlu de daune materiale, iar dacă prejudiciul material nu este dovedit în cauză, suma a solicitat să-i fie acordată ca despăgubire morală, iar cel de-al doilea, suma de 56,865,18 ron daune morale și materiale, aferentă lucrărilor care reprezintă preluări din operele ce-i aparțin.
S-a apreciat că, cererea de acordare de daune materiale formulată de către părțile civile nu este întemeiată, fiind respinsă.
In conformitate cu dispozițiile art. 139 din Legea nr. 8/1996: „(1) Titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. (…)
(2) La stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare:
a) fie criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului;
b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menționate la lit. a).”
Instanța de fond a apreciat că nu se poate stabili un prejudiciu material în dauna părților civile, ci doar un prejudiciu moral, sumele solicitate sunt excesive față de atingerea minimă adusă dreptului de autor al părților civile, întrucât reproducerea fără drept a operelor protejate nu a avut ca obiect integralitatea acestora, ci numai capitole sau pasaje din cuprinsul lor, numărul lucrărilor întocmite fraudulos de către inculpatul G. V. a fost redus, limitat la nevoile impuse de cele 6 contracte încheiate în numele . și nu s-a prelungit în timp.
Instanța de fond a statuat că suma de 30.000 lei (Ron), daune morale în favoarea fiecăreia dintre cele două părți civile, reprezintă o satisfacție echitabilă.
Acțiunea civilă a părților civile N. O. și V. I. a fost admisă numai în parte.
Acțiunea civilă a părții civile . având ca obiect recuperarea sumei de 947.517 lei (ron) a fost admisă în totalitate și în raport de ambii inculpați, apreciindu-se că prejudiciul a fost produs prin faptele concordante ale celor doi inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații P. de pe lângă Tribunalul București și inculpații L. C. M. și G. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele arătate în încheierea de dezbateri.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 C. pr. pen., Curtea apreciază că sunt fondate apelurile declarate în cauză, în sensul și pentru motivele arătate în continuare.
Procedând la analiza probelor administrate în faza de urmărire penală, la instanța de fond și la instanța de apel (nota de constatare întocmită de comisari ai Gărzii Financiare – Comisariatul General cu ocazia controlului efectuat la S.C. M. S. S.A.; procese-verbale întocmite de reprezentanții Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Inspecție F. Fiscală cu ocazia controlului efectuat la S.C. M. S. S.A.; raport de inspecție fiscală; state de funcțiuni, organigrame, fișele posturilor pentru director și director executiv de la S.C. M. S. S.A.; procese-verbale și hotărâri ale Consiliului de Administrație al S.C. M. S. S.A.; corespondență între S.C. M. S. S.A. și societățile din cadrul Grupului F. Muntenia S.A.; documente financiar-contabile ridicate de la S.C. M. S. S.A. aferente perioadelor iunie-decembrie 2002, ianuarie-iunie 2003, iulie-decembre 2003; documente de constituire și funcționare a S.C. GMT audit S.A., S.C. Avex Internațional SRL și S.C. C&C COMPUTERS SRL; verificări efectuate la Oficiul Registrului Comerțului (din care rezultă că S.C. Arimex Impex SRL nu figurează înregistrată); contracte de prestări servicii nr.102/04.06.2002, în valoare de_ lei, încheiate între S.C. Avex Internațional SRL și S.C. M. S. S.A.; contract de prestări servicii nr.150/25.06.2002, în valoare de_ lei, încheiat între S.C. Avex Internațional SRL și S.C. M. S. S.A.; facturile fiscale . nr._/31.05.2002, în valoare de_ lei, emisă de S.C. Avex Internațional SRL către S.C. M. S. S.A., . nr._/28.06.2002, în valoare de_ lei, emisă de S.C. Avex Internațional SRL către S.C. M. S. S.A., . nr._/24.10.2002, în valoare de_ lei, emisă de S.C Avex Internațional SRL către S.C. M. S. S.A.; . nr._/12.12.2002, în valoare de_ lei, emisă de S.C. Avex Internațional SRL către S.C. M. S. S.A.; . nr._/12.02.2003, în valoare de_ lei, emisă de S.C. Avex Internațional SRL către S.C. M. S. S.A.; . nr._/24.04.2003, în valoare de_ lei, emisă de S.C. Avex Internațional SRL către S.C. M. S. S.A.; . nr._/30.06.2003, în valoare de_ lei, emisă de S.C. Avex Internațional SRL către S.C. M. S. S.A.; . nr._/27.10.2003, în valoare de 1._ lei, emisă de S.C. Avex Internațional SRL către S.C. M. S. S.A; . nr._/30.08.2002, în valoare de 1._ lei, emisă de S.C. Arimex Impex SRL către S.C. M. S. S.A.; . nr._/30.10.2002, în valoare de_ lei, emisă de S.C. Arimex Impex SRL către S.C. M. S. S.A.; . nr._/20.01.2003, în valoare de_.000 lei, emisă de S.C. Arimex Impex SRL către S.C. M. S. S.A.; . nr._/17.03.2003, în valoare de_ lei, emisă de S.C. Arimex Impex SRL către S.C. M. S. S.A.; . nr._/03.06.2003, în valoare de_ lei, emisă de S.C. Arimex Impex SRL către S.C. M. S. S.A.; . nr._/25.09.2003, în valoare de_ lei, emisă de S.C. ARIMEX IMPEX SRL către S.C. M. S. S.A.; . nr._/29.10.2003, în sumă de_ lei (89.845 RON) emisă de S.C. C&C COMPUTERS SRL către S.C. M. S. S.A.; procesele-verbale de recepție nr.1/26.07.2002 aferent contractului nr.150/25.06.2002, nr.1/25.10.2002 aferent contractului nr.531/23.09.2002, nr.1/07.01.2003 aferent contractului nr.670/25.11.2002, nr.1/07.03.2003 aferent contractului nr.70/05.02.2003, nr.1/09.05.2003 aferent contractului nr.186/08.04.2003, nr.1/25.07.2003 aferent contractului nr.386/23.06.2003, nr.1/16.09.2002 aferent contractului nr.195/15.07.2002, nr.1/25.11.2002 aferent contractului nr.588/25.10.2002, nr.1/10.02.2003 aferent contractului nr.5/07.01.2003, nr.1/20.06.2003 aferent contractului nr.294/19.05.2003; nr.1/06.08.2004 aferent contractului nr.1834/27.10.2003; nr.1/14.04.2003 aferent contractului nr.141/11.03.2003; contractele de prestări servicii nr.531/23.09.2002, în valoare de_ lei, încheiat între S.C. Avex Internațional SRL și S.C. M. S. S.A.; nr.670/25.11.2002, în valoare de_ lei, încheiat între S.C. Avex Internațional SRL și S.C. M. S. S.A.; nr.70/05.02.2003, în valoare de_ lei, încheiat între S.C. Avex Internațional SRL și S.C. M. S. S.A.; nr.186/08.04.2003, în valoare de_ lei, încheiat între S.C. Avex Internațional SRL și S.C. M. S. S.A.; nr.386/23.06.2003, în valoare de_ lei, încheiat între S.C. Avex Internațional SRL și S.C. M. S. S.A.; nr.1834/27.10.2003, în valoare de 1._ lei, încheiat între S.C. Avex Internațional SRL și S.C. M. S. S.A.; nr.588/25.10.2002, în valoare de_ lei, încheiat între S.C. Arimex Impex SRL și S.C. M. S. S.A.; nr.5/07.01.2003, în valoare de_ lei, încheiat între S.C. Arimex Impex SRL și S.C. M. S. S.A.; nr.294/19.05.2003, în valoare de_ lei, încheiat între S.C. Arimex Impex SRL și S.C. M. S. S.A.; nr.141/11.03.2003, în valoare de_ lei, încheiat între S.C. Arimex Impex SRL și S.C. M. S. S.A.; nr.589/15.09.2003, în valoare de_ lei, încheiat între S.C. Arimex Impex SRL și S.C. M. S. S.A.; 175 chitanțe emise în numele S.C. Avex Internațional SRL; împuternicirea nr.102/04.06.2002 emisă în numele S.C. Avex Internațional SRL; documente ridicate de la S.C. Avex Internațional SRL din care rezultă că această societatea nu a avut relații comerciale cu S.C. M. S. S.A. și că facturile fiscale și chitanțele emise în numele său nu au fost achiziționate de această societate; adresa din 29.05.2006 emisă de S.C. Avex Internațional SRL din care rezultă că nu a avut relații comerciale cu S.C. M. S. S.A. și nu l-a împuternicit pe G. V.; contract de prestări servicii nr.195/15.07.2002, în valoare de 1._ lei, încheiat între S.C. Arimex Impex SRL și S.C. M. S. S.A.; lucrări prezentate pentru justificarea obiectului contractului nr.195/2002; lucrări prezentate pentru justificarea obiectului contractului nr.588/2002; lucrări prezentate pentru justificarea obiectului contractului nr.5/2003; lucrări prezentate pentru justificarea obiectului contractului nr.141/2003; lucrări prezentate pentru justificarea obiectului contractului nr.294/2003; proces-verbal nr.1/20.10.2003 aferent contractului nr.589/ 15.09.2003; lucrări prezentate pentru justificarea obiectului contractului nr.589/2003; un număr de 165 chitanțe emise în numele S.C. Arimex Impex SRL; împuternicirea nr.195/15.07.2002 emisă în numele S.C. Arimex Impex SRL; dispozițiile de plată către casieria S.C. M. S. S.A. în baza cărora inculpatul G. V. a încasat contravaloarea contractelor; contract de prestări servicii nr.1856/29.10.2003, valoare de_ lei, încheiat între S.C. C&C COMPUTERS SRL și S.C. M. S. S.A.; documente ridicate de la S.C. C&C COMPUTERS SRL din care rezultă că această societatea nu a avut relații comerciale cu S.C. M. S. S.A. și că facturile fiscale emise în numele său nu au fost achiziționate de această societate; adresa din 03.05.2006 emisă de S.C. C&C COMPUTERS SRL din care rezultă că nu a avut relații comerciale cu S.C. M. S. S.A. și nu l-a împuternicit pe G. V.; documente ridicate de la RTC HOLDING S.A. din care rezultă că facturile fiscale și chitanțele emise în numele celor trei societăți au fost achiziționate de alți agenți economici; verificări efectuate la sediile declarate ale societăților comerciale care au achiziționat documentele cu regim special de la RTC HOLDING S.A. care au fost emise în numele celor trei societăți; fișa de evidență din care rezultă decesul numitului C. I.; adresa nr.356/16.03.2007 emisă de S.C. Muntenia Invest S.A. din care rezultă că din data de 20.05.2002 și până la data decesului, C. I. a fost în concediu medical; contract de prestări servicii nr.196/15.07.2002 încheiat între G. F. Muntenia S.A. și S.C. M. S. S.A.; adresa nr.204/15.05.2006 emisă de S.C. M. S. S.A. din care rezultă că în arhiva societății nu există cereri/oferte de prestări servicii, rapoarte, note, informări; punctul de vedere exprimat de specialiști din cadrul Institutului pentru Tehnică de Calcul București cu privire la contractele de prestări servicii având ca obiect reconfigurarea rețelei de calculatoare și securizarea transferului de date și informații; oferte de prețuri publicate și practicate de societăți specializate în informatică din București; adresa nr.20/06.03.2007 emisă de S.C. M. S. S.A. din care rezultă că societatea nu a avut programatori în schemă și în perioada iunie 2002 – decembrie 2003 a deținut între 3 și 14 calculatoare; punctul de vedere exprimat de prof. univ. dr. O. N. și prof. univ. dr. I. V. cu privire la lucrările prezentate pentru a justifica obiectul contractelor încheiate în numele S.C. Arimex Impex SRL; copii după lucrările prof. univ. dr. O. N. și prof. univ. dr. I. V. care au fost preluate de inculpatul G. V. în lucrările prezentate la S.C. M. S. S.A.; adresa nr.224/29.05.2006 emisă de S.C. M. S. S.A. din care rezultă că regulamentul de organizare și funcționare al societății a fost elaborat și aprobat abia în anul 2005; contracte de prestări servicii încheiate de S.C. M. S. S.A. cu terții în aceeași perioadă în care au fost încheiate contractele de prestări servicii cu S.C. Avex Internațional SRL, S.C. ARIMEX IMPEX SRL și S.C. C&C COMPUTERS SRL; extrase de cont ridicate de la bănci aferente operațiunilor derulate prin conturile personale ale inculpaților L. C. M. și G. V.; documentele de constituire și funcționare a S.C. Geoman Industrial SRL; situația conturilor S.C. Geoman Industrial SRL; comunicări ale organelor fiscale teritoriale referitoare la bunurile deținute în proprietatea de inculpați; documente depuse în apărare de inculpatul L. C. M.; procese-verbale încheiate la data de 24.04.2006 și documente prezentate de S. Ulm N.; hotărârea Consiliului de Administrație al Grupului F. Muntenia S.A. adresa nr._/18.10.2007 emisă de D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 4 – Serviciul de Investigare a Fraudelor din care rezultă că plângerea penală formulată de S.C. M. S. S.A. împotriva S.C. GMT AUDIT S.A. formează obiectul dosarului nr.1933/P/2005; alte înscrisuri; rapoarte de expertiză contabilă; raportul de constatare tehnico-științifică grafică; declarațiile martorilor M. A. Z., Slave G., Banioti C. E., M. T. H., P. C., T. M. A., T. F., B. O., U. D. P., O. C., Viscoleanu V., B. S., C.-C. E., C. M., C. M., M. M., B. A. A., Szel P. P., Bustam V., L. L., O. N., F. G., P. M., M. A., T. M., R. G., P. C., C. A., D. M., Teodoro N. și V. R.; declarațiile părților civile; confruntările și declarațiile inculpaților), Curtea reține, în esență, următoarea situație de fapt:
În perioada 2002 – 2003, între ., reprezentată prin director general L. C. M. (inculpat în cauză), în calitate de beneficiar, și ., reprezentată prin „director general E. M.” (pentru care a semnat inculpatul G. V.) în calitate de prestator au fost încheiate contractele nr.195/15.07.2002, nr.294/19.05.2002, nr.5/07.01.2003, nr.141/11.03.2003, nr.294/19.05.2003 și nr.588/25.10.2003, având ca obiect consultanță și asistența de specialitate în management.
Pentru derularea acestora, inclusiv pentru încasarea sumelor de bani aferente, furnizorul l-a împuternicit pe inculpatul G. V., în calitate de expert.
În baza acestor contracte, . a emis către beneficiar un număr de 6 facturi fiscale, în sumă totală de 4._ lei, care au fost încasate în numerar de către inculpatul G. V., în perioada 25.07.2002 – 13.02.2004.
Verificările efectuate în cauză au pus în evidență faptul că . nu este înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului, iar facturile emise aparțin altor societăți comerciale.
Tot în perioada 2002-2003, între ., reprezentată de director general L. C. M. (inculpat), în calitate de beneficiar, și . reprezentată prin „director general S. L.”, în calitate de prestator, au fost încheiate contractele nr.120/04.06.2002, nr.150/25.06.2002, nr.531/23.09.2002, nr.670/25.11.2002, nr.70/05.02.2003, nr.186/08.04.2003, nr.386/23.06.2003 și nr.1834/27.10.2003 având ca obiect asigurarea de asistență de specialitate în vederea determinării soluțiilor optime de reconfigurare a rețelei de calculatoare și de securizare a transferurilor de date și informații.
Contractele au fost semnate pentru prestator de către inculpatul G. V., care aparent a fost împuternicit în calitate de expert pentru executarea prestațiilor și încasarea contravalorii acestora. Pentru cele 8 contracte au fost emise 8 facturi fiscale de către societatea beneficiară, în baza cărora inculpatul G. V. a încasat, în numerar, în perioada 14.12.2002 – 02.08.2004, suma totală de 5._ lei.
Ulterior s-a stabilit că . nu a avut niciodată relații comerciale cu ., nu a împuternicit vreo persoană să o reprezinte în relațiile cu această societate, iar cele 8 facturi fiscale nu-i aparțin.
În luna octombrie 2003, între ., reprezentată prin director general L. C. M. (inculpat), în calitate de beneficiar, și . SRL, reprezentată prin „director general D. M.” (pentru care a semnat inculpatul G. V.), în calitate de prestator, a fost încheiat contractul nr.1856/29.10.2002 având ca obiect asigurarea asistenței de specialitate în vederea determinării soluțiilor optime de reconfigurare a rețelei de calculatoare și de securizare a transferului de date și informații. În executarea contractului a fost emisă factura fiscală ., nr._/29.10.2003, în sumă totală de_ lei, care nu a fost achitată.
Din verificări a rezultat că nu au existat relații contractuale între cele două societăți comerciale, iar factura emisă nu aparține . SRL.
Toate aceste achiziții de servicii apar înregistrate în evidența financiar-contabilă a ., care a dedus TVA în sumă totală de 1._ lei și cheltuielile privind serviciile pentru perioada 2002 – 2004, în sumă totală de 9._ lei.
În executarea contractelor au fost întocmite procesele-verbale de recepție nr.1/05.07.2002, nr.1/26.07.2002, nr.1/25.10.2002, nr.1/07.01.2003, nr.1/07.03.2003, nr.1/09.05.2003, nr.1/25.07.2003 și nr.1/06.08.2003 (semnate de inculpatul L. C. M. pentru . și inculpatul G. V. pentru .) și nr.1/16.09.2002, nr.1/25.11.2002, nr.1/10.02.2003, nr.1/14.04.2003, nr.1/20.06.2003 și nr.1/20.10.2003 (semnate de inculpatul L. C. M. pentru . și inculpatul G. V. pentru .).
De asemenea, au fost emise 255 dispoziții de plată de către ., aprobate de către inculpatul L. C. M. și semnate (la rubrica „Date suplimentare privind beneficiarul sumei”) de către inculpatul G. V. (pentru . și .), precum și 340 de chitanțe, întocmite și semnate de inculpatul G. V. pentru cele două societăți comerciale prestatoare, menționate mai sus.
Mai rezultă că în perioada 04.06.2002 – 06.08.2004 inculpatul G. V., în mod repetat, a procurat și pus în circulație, fără drept, formulare cu regim special, respectiv 15 facturi fiscale ale altor societăți, 175 chitanțe pe care le-a completat fără drept în numele . și 152 chitanțe pe care le-a completat fără drept în numele ..
Același inculpat, în executarea celor 6 contracte încheiate în numele . i-a prezentat inculpatului L. C. M. o . documente (nesemnate) în care pretinde că s-a materializat consultanța și asistența de specialitate în management, respectiv studiile elaborate și analizele specifice privind reengieneering-ul managementului persoanelor juridice române și implementarea de către acestea a managementului prin obiective. În cadrul acestor documente inculpatul a redat pasaje întregi din lucrările părților civile prof. univ.dr. N. O. și prof.univ.dr. V. I.. Astfel, în lucrarea „Tendințe manageriale semnificative pe plan mondial și în România”, depusă de inculpatul G. în executarea contractului nr.547/2002, au fost redate mai multe pasaje din lucrarea „Abordări moderne în managementul și economia organizației”, elaborată de cei doi profesori universitari. În cuprinsul acestei lucrări, într-o notă de subsol există o trimitere la lucrarea celor două cadre didactice, inculpatul precizând că „sursele de inspirație au fost lucrările unor renumiți profesori de la A.S.E., în principal ale profesorului universitar O. N.”.
De asemenea, în studiul întocmit de inculpat și intitulat „Managementul pe baza centrelor de profit, inculpatul a preluat mai multe pasaje din alte lucrări ale celor două părți civile, respectiv: „Metodologii manageriale”, „Manageri & M.”, „Managementul pe baza centrelor de profit”, „M.” și „Sisteme, metode și tehnici manageriale ale organizației”.
Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că înscrisurile de mai sus (împuternicirile de reprezentare, contractele, facturile fiscale, procesele-verbale de recepție, dispozițiile de plată și chitanțele) au fost falsificate, dispunând anularea acestora.
Cât privește activitatea infracțională pentru care au fost condamnați cei doi inculpați, Curtea reține următoarele:
I. Inculpatul L. C. M.
1. În legătură cu infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată
În speță, inculpatului L. i se impută că a semnat în calitate de reprezentant al . cele 15 contracte, cele 14 procese-verbale de recepție și 255 dispoziții de plată.
Potrivit art.290 alin.1 C. pen.: „Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art.288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.
Trimiterea pe care această dispoziție o face la art.288 din același cod semnifică faptul că falsificarea înscrisului trebuie să se realizeze prin „contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice”.
Niciuna dintre aceste modalități normative nu se verifică în cauza dedusă judecății, inculpatul acționând în calitate de președinte – director general al ., fiind abilitat să semneze aceste înscrisuri, având puteri depline de reprezentare a persoanei juridice în aceste raporturi contractuale. În aceste condiții, Curtea apreciază că activitatea pretins infracțională desfășurată de inculpat în acest sens excede ilicitului penal.
2. În legătură cu infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată
Sentința de condamnare reține că inculpatul L., împreună cu inculpatul G., în perioada 04.06.2002 – 06.08.2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au indus în eroare consiliul de administrație al . prin folosirea de mijloace frauduloase (înscrisurile falsificate, mai puțin contractul nr.1856/29.10.2003, referitor la . SRL), în scopul de a obține foloase materiale injuste, păgubind partea vătămată cu suma de 947.517 lei (ron).
Art.215 alin.1 C. pen. incriminează „inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă”. Alineatul 2 al aceluiași articol reglementează o formă agravată a acestei infracțiuni dacă fapta a fost „săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase”, iar alineatul final prevede că: „Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi”.
Probele dosarului relevă faptul că, în aparență, raporturile contractuale de natură comercială s-au derulat între ., reprezentată de inculpatul L., pe de o parte, și cele trei societăți comerciale menționate mai sus, pe de altă parte, pretins a fi reprezentate de inculpatul G..
Raportul de expertiză depus la instanța de apel subliniază faptul că aceste contracte nu trebuiau aprobate de către consiliul de administrație al . și nu trebuiau să poarte viza compartimentului juridic, inculpatul L., în calitățile pe care le deținea la societatea beneficiară, fiind abilitat să angajeze persoana juridică respectivă în astfel de raporturi contractuale.
Prin urmare, neavând atribuții în acest sens, consiliul de administrație al respectivei societăți nu a fost implicat în mecanismul contractual, situație în care nu se poate pretinde că a fost indus în eroare.
În realitate, cel care a semnat contractele și actele subsecvente pentru . este inculpatul L., în privința căruia nu există dovezi certe că ar fi cunoscut manoperele frauduloase ale inculpatului G. și ar fi urmărit să prejudicieze unitatea pe care o reprezenta, situație în care există îndoieli referitoare la contribuția sa pretins infracțională, îndeosebi sub aspect subiectiv.
Mai este de observat că nu exista obligația ca beneficiarul să verifice prestatorul, o atare obligație rezultând din Regulamentul de organizare și funcționare al societății beneficiare, care însă a fost aprobat în 2005, deși hotărârea privind elaborarea acestuia s-a adoptat la 26.07.2002.
Împrejurarea că acele contracte care intră sub incidența Legii nr.469/2002 privind disciplina contractuală respectă doar parțial prevederile acestui act normativ nu poate fi reținută în acuzarea inculpatului L. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, cu atât mai mult cu cât această lege nu prevede vreo sancțiune în acest sens.
Încheierea contractelor și sumele alocate pentru derularea acestora au fost înscrise în evidențele ., aceste operațiuni fiind efectuate „la vedere” .
Aprecierile legate de profesionalismul inculpatului L. raportate la funcțiile deținute ori cele privitoare la lipsa de diligență privind verificările partenerilor contractuali și a calității de mandatar a celuilalt inculpat nu pot întemeia soluția de condamnare, care presupune dovezi clare de vinovăție, iar nu simple presupuneri. Aceasta pentru că formarea convingerii instanței nu poate fi rezultatul exclusiv al instituției, ci trebuie să se fundamenteze pe raționament și să genereze certitudine cu privire la fapta imputată.
În virtutea regulii in dobio pro reo, instanța nu poate conchide cu îndoială decât în concordanță cu prezumția de nevinovăție.
3. În legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală
Inculpatul L. C. M. a fost condamnat în baza art.9 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 C. pen. raportat la art.11 din Legea nr.87/1994 pentru faptul că „a cunoscut că documentele încheiate cu cele trei societăți comerciale prestatoare de servicii erau false, că acestora nu le-au corespuns operațiuni reale, iar în pofida acestui fapt, a convenit la evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli, în scopul sustragerii . de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”.
Art.9 lit.c din Legea nr.241/2005 prevede că, constituie infracțiunea de evaziune fiscală „evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive”.
De asemenea, art.11 alin.1 lit.c teza a II-a din Legea nr.87/1994 incrimina „înregistrarea de operațiuni ori cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția”.
În primul rând, este de remarcat faptul că prin contractul nr.9/01.04.2002 activitatea de contabilitate a . a fost externalizată în favoarea ., societate care avea conducere proprie și autonomie deplină în efectuarea acestor operațiuni. Pe cale de consecință, după cum se reține și în raportul de expertiză contabilă, responsabilitatea înregistrărilor contabile o poartă această din urmă societate comercială, iar nu inculpatul L.. De altfel, tot . îi revine și responsabilitatea plăților efectuate către inculpatul G..
Pe de altă parte, noțiunea de „operațiune fictivă” este definită de art.2 lit.f din Legea nr.241/2005 drept: „disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există”.
Referitor la acest aspect, în urma controalelor efectuate de ANAF și Garda Financiară s-a constatat că facturile emise nu îndeplinesc condițiile legale pentru acceptarea deductibilității sumelor reprezentând TVA și că înregistrarea de cheltuieli care au la bază documente care nu îndeplinesc cerința de documente justificative au avut drept consecință diminuarea impozitului pe profit.
Organele de control confirmă că nu au fost comise acțiuni de sustragere a . de la plata obligațiilor fiscale datorate statului, astfel că nu au fost aplicate sancțiuni.
Prin urmare, în hotărârea atacată se face o confuzie între cheltuielile fictive și cheltuielile nedeductibile, iar această pretinsă infracțiune nu a fost săvârșită de către inculpatul L..
III. Inculpatul G. V.
1. În legătură cu infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată
Inculpatul G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. pentru faptul că în perioada 04.06._04 a întocmit în fals și/s-au semnat împuternicirile de reprezentare, contractele de prestări servicii, facturile fiscale, procesele-verbale de recepție, dispozițiile de plată și chitanțele menționate mai sus.
Față de împrejurarea că inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, Curtea, procedând la analiza întregului material probator administrat în cauză constată că este pe deplin dovedită vinovăția acestuia, care a întocmit în fals procurile de reprezentare pentru . (societate inexistentă) și pentru ., a întocmit și/sau semnat în fals cele 15 contracte de prestări servicii, facturile fiscale, procesele-verbale de recepție, dispozițiile de plată și chitanțele.
Cerința „contrafacerii scrierii ori a subscrierii” este întrunită față de împrejurarea că, în documentele respective, inculpatul a menționat denumirile celor 3 societăți comerciale (dintre care una nu există, iar celelalte două nu au intrat în altfel de raporturi contractuale), a aplicat ștampile și a semnat în numele unor persoane care, în realitate, nu reprezentau aceste societăți comerciale, respectiv „directorii generali E. M., S. L. și D. M.”.
Apărarea inculpatului în sensul că a preluat de la numitul C. I. (persoană decedată) unele documente și ștampile, continuând activitatea acestuia nu este de natură să-l exonereze de răspundere penală, după cum nu poate fi reținută susținerea că s-a aflat în eroare de fapt cu privire la existența acelor societăți, a documentelor și ștampilelor folosite.
Întrucât această infracțiune există și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat, hotărârea de condamnare este legală și temeinică. Față de împrejurarea că această infracțiune, în forma simplă, este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în raport de dispozițiile art.122 alin.1 lit.d, raportat la art.124 C. pen. se constată că, la data de 05.02.2012 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
2. În legătură cu infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave
În acord cu instanța de fond, Curtea consideră că este în formă continuată probată vinovăția inculpatului la săvârșirea acestei infracțiuni, cu precizarea că – după cum s-a arătat mai sus – nu este dovedit că ar fi existat vreo înțelegere cu inculpatul L., că acesta din urmă ar fi cunoscut despre mijloacele frauduloase utilizate de inculpatul G. și ar fi avut vreo contribuție infracțională. Stau mărturie în acest sens declarațiile inculpaților, coroborate cu declarațiile martorilor care au relatat despre derularea raporturilor contractuale.
Utilizând mijloacele frauduloase susmenționate, inculpatul G. V. a indus în eroare ., reprezentată prin inculpatul L., iar nu prin consiliul de administrație. Acțiunea de inducere în eroare s-a realizat prin „prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase”, respectiv faptul că părțile contractante prestatoare sunt ., . și . SRL, care ar fi abilitate să desfășoare activități de natura celor ce formează obiectul contractelor.
Legat de acest din urmă aspect este de observat că, pe lângă consultanța și asistența de specialitate în management, alte două componente esențiale la care se obligau firmele prestatoare vizau protecția informatică și, respectiv, protecția informațională.
Or, . nu avea cum să-și îndeplinească niciuna dintre obligațiile asumate (de vreme ce nu exista), iar celelalte două societăți comerciale, prin obiectul de activitate autorizat acopereau doar parțial obligațiile asumate, cu excluderea totală a protecției informaționale. De altfel, nici inculpatul G., autodesemnat în calitate de expert nu a făcut dovada specializării în domeniile vizate de contracte.
Tot în raportul de expertiză se reține că nu au avut loc niciun fel de relații comerciale între aceste societăți și ..
În ceea ce privește pretinsa executare a contractelor, Curtea reține că expertul contabil nu a fost în măsură să constate realitatea serviciilor efectuate, iar Institutul pentru tehnica de calcul precizează că trebuiau anexate și documente justificative. Pe de altă parte, documentele depuse în instanță de către inculpatul G. nu sunt semnate, ștampilate și, eventual, certificate sub aspectul validității de vreo entitate abilitată.
Faptul că inculpatul L. a semnat procesele-verbale de recepție nu probează executarea acelor prestații, chiar acesta recunoscând că nu avea calificarea necesară, îndeosebi în domeniul informațional. Tot astfel, nu pot fi reținute relatările martorilor care au perceput o „îmbunătățire” a activității firmei, acestea fiind aprecieri subiective, care emană de la persoane nespecializate, iar martorul M. T. H. împreună cu inculpatul G. V. au fost implicați în cauza penală ce a format obiectul dosarului nr._/3/2005 al Tribunalului București – Secția a II-a penală, fiind judecați pentru fapte de același gen ca și cele din prezentul dosar.
Hotărârea definitivă pronunțată în respectiva cauză nu obstaculează acțiunea penală exercitată în acest dosar.
Mai este de observat că însăși . se pretinde a fi prejudiciată, constituindu-se parte civilă.
3. În legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală
Fapta inculpatului G. V. care, în perioada 04.06._04, în mod repetat a procurat și pus în circulație, fără drept, 15 facturi fiscale ale altor societăți comerciale, 175 chitanțe completate cu denumirea . și 152 chitanțe completate cu denumirea . este dovedită, inculpatul acționând cu forma de vinovăție cerută de lege, neputând fi reținută apărarea că nu ar fi cunoscut situația reală și ar fi urmat instrucțiunile primite de la numitul C. I..
Cât privește încadrarea juridică, având în vedere data la care a fost săvârșită infracțiunea și comparând conținutul constitutiv al celor două dispoziții incriminatoare, Curtea apreciază că tragerea la răspundere penală trebuie să aibă ca temei art.10 alin.2 din Legea nr.87/1994, iar nu art.7 alin.1 din Legea nr.241/2005.
4. În legătură cu tentativa la infracțiunea de înșelăciune
În concordanță cu instanța de fond, Curtea reține vinovăția inculpatului G. V. și în ceea ce privește tentativa la infracțiunea de înșelăciune constând în aceea că, în luna octombrie 2003, a încheiat și semnat în numele . SRL (pentru „director general D. M.”) contractul nr.1856/29.10.2002 și, ulterior, a emis factura fiscală ., nr._/29.10.2003, în sumă totală de_ lei, care însă nu a fost achitată.
Probele dosarului relevă faptul că între această societate și . nu s-au derulat raporturi contractuale, iar factura emisă nu aparține . SRL.
5. În legătură cu infracțiunea de însușire fără drept a calității de autor al unei opere
Potrivit art.141 teza I din Legea nr.8/1996 (în forma în vigoare în perioada săvârșirii pretinsei infracțiuni): „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 10 milioane lei fapta persoanei care își însușește, fără drept, calitatea de autor al unei opere (…)”.
Curtea apreciază că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât în materialele întocmite inculpatul G. nu a pretins că este autorul lucrărilor menționate mai sus, aparținând celor 2 reputați profesori universitari, ci a preluat pasaje din unele lucrări ale acestora, indicând (defectuos) într-o notă de subsol sursa de inspirație.
Mai este de observat că actele juridice (contractele) încheiate aveau precizat obiectul, firmele contractante obligându-se la prestarea unor servicii concrete, iar documentele incriminate se doreau a fi doar „surse de informare”.
Pe de altă parte, este semnificativ faptul că, potrivit art.54 pct.8 și art.247 din Legea nr.187/2012, începând cu 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal), art.141 alin.1 din Legea nr.8/1996 va avea următorul cuprins: „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care își însușește, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor și o prezintă ca o creație intelectuală proprie”.
Comparând cele două forme ale dispoziției incriminatoare s-ar putea discuta dacă, de lege lata, o preluare „parțială” cade sub incidența legii penale.
Este întemeiată și critica privind greșita aplicare a pedepsei complementare în cazul inculpatului G. pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea consideră că în mod legal și temeinic au fost admise acțiune civile ale ., N. O. și V. I., însă doar în privința inculpatului G. V., fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, dar temeiul de drept substanțial a fost indicat greșit (art.1357 din Noul Cod Civil), fiind incidente dispozițiile art.998-999 din vechiul Cod civil.
Referitor la inculpatul L. C. M., acesta nu poate fi obligat la despăgubiri către ., fiind prezumat că a acționat cu bună-credință, iar faptele sale nu au prejudiciat societatea reprezentată.
Celelalte aspecte ale cauzei au primit rezolvări legale și temeinice, nefiind identificate alte motive de desființare ale sentinței.
Curtea va admite cererea formulată de expertul contabil S. G. Olimpiana și va majora onorariul de expert de la 2000 lei la suma de 20.000 lei, diferența de 18.000 lei urmând a fi achitată în cote egale de inculpați, conform artt.190 alin.4 C. pr. pen.
Față de considerațiile ce preced, în temeiul art.379 pct.2 lit. a C.p.p., Curtea va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpații L. C. M. și G. V. și va desființa, în parte, sentința penală apelată și în fond, rejudecând:
I. În baza art.11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. b C.p.p. va achita pe inculpatul L. C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În baza art.11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. va achita pe inculpatul L. C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În baza art.11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C.p.p. va achita pe inculpatul L. C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.pen rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994.
II. În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. g teza a II-a C.p.p. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului G. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În baza art. 334 C.p.p. va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului G. V. din infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.pen rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 87/1994, în infracțiunea prev. de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 87/1994.
În baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen și art. 76 alin. 1 lit. e C.pen, Curtea va dispune condamnarea inculpatului G. V. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, având în vedere criteriile de individualizare reținute și de către instanța de fond.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
Va fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 65 C.pen referitoare la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. va fi achitat inculpatul G. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 141 teza I din Legea nr. 8/1996.
În baza art. 33 lit. a si art. 34 alin. 1 lit. b C.pen, art.35 C.pen., se va dispune contopirea pedepselor de:
- 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale;
- 5 luni închisoare și 1 an închisoare aplicate în prezenta cauză cu - pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 340/07.05.2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 2633/30.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
Va fi admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă . și obligat inculpatul G. V. la plata către partea civilă a sumei de 947.517 lei (ron) despăgubiri civile.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. se va dispune ca, cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Se va dispune ca, onorariile parțiale cuvenite apărătorilor din oficiu, în cuantum de 150 de lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției, conform art.82 alin.1 din Legea nr.51/1995, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea expertului contabil S. G. Olimpiana și majorează onorariul de expert de la 2.000 lei la suma de 20.000 lei, diferența de 18.000 lei urmând a fi achitată în cote egale de inculpați.
În temeiul art.379 pct.2 lit. a C.p.p., admite apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpații L. C. M. și G. V..
Desființează, în parte, sentința penală nr. 1027/23.12.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală și, în fond, rejudecând:
I. În baza art.11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. b C.p.p. achită pe inculpatul L. C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În baza art.11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. achită pe inculpatul L. C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În baza art.11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C.p.p. achită pe inculpatul L. C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.pen rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994.
II. În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. g teza a II-a C.p.p. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului G. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. În baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului G. V. din infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.pen rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 87/1994, în infracțiunea prev. de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 87/1994.
În baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen si art. 76 alin. 1 lit. e C.pen, condamnă inculpatul G. V. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 65 C.pen referitoare la pedeapsa complementara constând în interzicerea drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. achită pe inculpatul G. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 141 teza I din Legea nr. 8/1996.
În baza art. 33 lit. a si art. 34 alin. 1 lit. b C.pen, art.35 C.pen., dispune contopirea pedepselor de:
- 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale;
- 5 luni închisoare și 1 an închisoare aplicate în prezenta cauză cu - pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 340/07.05.2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 2633/30.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
Admite acțiunea civilă promovată de partea civilă . și obligă inculpatul G. V. la plata către partea civilă a sumei de 947.517 lei (ron) despăgubiri civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor din oficiu, în cuantum de 150 de lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. P. MoșneaguDan L.
GREFIER,
M. C.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./03.12.2013
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 324/2013.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 274/2013.... → |
|---|
