Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2069/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2069/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 2069/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 2069
Ședința publică de la 01 noiembrie 2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE S. M.
JUDECĂTOR F. D.
JUDECĂTOR L. C.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: M. S..
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, M. V. și M. I., împotriva încheierii de ședință, din data de 23.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I a Penală, în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții – inculpații, M. V., personal în stare de arest și asistat de avocat ales și M. I., personal în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, M. V., solicită admiterea recursului, casarea în parte a soluției instanței de fond și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că urmărirea penală s-a finalizat, acesta este arestat de aproape 2 ani, pericolul pentru ordinea publică s-a estompat, iar judecarea acestuia în stare de libertate nu ar crea un pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul recurentului-inculpat M. I., având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, casarea în parte a soluției instanței de fond și în raport de probele administrate în cauză, de faptul că acesta nu mai poate influența bunul mers al cercetării judecătorești și de perioada petrecută în arest preventiv, consideră că nu se mai impune prelungirea acestei măsuri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondate, solicitând menținerea soluției dată în primă instanță, pe care o consideră legală și temeinică, având în vedere că, din probele administrate în cauză, stadiul procesual, natura și gravitatea faptei reținută în sarcina lor și faptul că temeiurile inițiale se mențin și la acest termen, apreciază că se impune în continuare prelungirea acestei măsuri.
În ultimul cuvânt, inculpații, precizează că nu au comis infracțiunea, solicitând să fie judecați în stare de libertate.
CURTEA,
La data de 21.10.2013, prin rechizitoriul nr. 3964/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații M. V. și M. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 20 din C.pen. rap. la art. 174-175 lit. i) din C.pen. și respectiv, tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 20 din C.pen. rap. la art. 174-175 lit. i) din C.pen.
S-a reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 07.07.2011, pe un teren viran (fost tancodrom) situat în sectorul 5, la cca. 300 de metri în spatele stadionului „G.” și la cca. 300 de metri de unitățile militare aflate pe . unei clădiri dezafectate, inculpatul M. I. zis „U.” s-a poziționat în fața victimei D. N. zis „G.” M. și i-a pus un cuțit la gât situație ce a reprezentat o înlesnire și un ajutor dat coinculpatului M. V. zis „L.”, care, profitând, i-a aplicat părții vătămate lovituri cu un obiect contondent-alungit – muchia unui topor sau similar – la nivelul capului victimei D. N., zis „G.”, provocându-i leziuni traumatice constând în „traumatism cranio-cerebral minor, afirmativ prin agresiune. Plagă contuză parietală stânga. Fractură craniană parietală stânga”, fiind vizată o zonă vitală a corpului (capul) iar loviturile fiind aplicate cu intensitate – provocând o fractură craniană, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate latentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 20 din C.pen. rap. la art. 174-175 lit. i) din C.pen. și respectiv, tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 20 din C.pen. rap. la art. 174-175 lit. i) din C.pen.
Prin rezoluția nr. 3964/P/2011 din data de 08.07.2011, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 din C.pen. rap. la art. 174-175 lit. i) din C.pen..
Prin rezoluția nr. 3964/P/2011 din data de 22.08.2011, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inc. inc. M. V., zis „L.”, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 din C.pen. rap. la art. 174-175 lit. i) din C.pen. și față de inc. M. I., zis „U.” sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 rap. la 20 din C.pen. rap. la art. 174-175 lit. i) din C.pen..
Prin ordonanțele nr. 3964/P/2011 din data de 25.09.2013, ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților M. V., zis „L.”, și M. I., zis „U.”, pentru infracțiunile descrise anterior, reținute în sarcina acestora.
La data de 26.09.2013 Tribunalul București – Secția a II a Penală a emis pentru inculpatul Măcris V., MAP nr. 265/U.P. în dosar nr._/3/2013 și aceeași instanță, la data de 27. 09.2013 a emis pentru inculpatul M. I. MAP nr. 275/U.P. în același dosar, reținând dispozițiile art. 148 lit. a Cod proc.pen., starea de arest a celor doi inculpați expirând la data de 24.10.2013.
Potrivit art. 300 ind. 1 C.p.p., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. Dacă se constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de liberate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea art. 149 ind. 1 Cod procedură penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 68 ind. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 143 Cod procedură penală rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Tribunalul constată, de asemenea, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, sunt îndeplinite cerințele art. 143 C.p.p. atunci când în cauză există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapte penale prevăzute de lege, în sensul art. 143, 68 ind. 1 C.p.p.
Aceste dispoziții ale legii interne sunt în concordanță totodată cu art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârșit o infracțiune. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înțeleg date, informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.
Așadar, atât în lumina reglementărilor interne în materia arestării preventive cât și a celor cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv existența faptei și vinovăția făptuitorului/-lor ci doar existența unor date care să justifice presupunerea că persoana/-ele față de care se solicită luarea măsurii preventive sau menținerea acesteia a/au comis o faptă de natură penală.
În speță, se mențin indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați ar fi săvârșit faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind: declarațiile martorilor, raportul de expertiza medico legală, înscrisuri medicale, declarații parte vătămată, etc.
Reține că declarațiile părții vătămate rudă dealtfel cu inculpații s-u modificat ulterior urmăririi penale, ntr-un sens în care avantajează pe inculpați, în același timp însă reținând că ulterior primelor audieri, partea a fost abordată de mai multe persoane care acționau în interesul inculpaților si care i-au adresat amenințări în scopul de a o determina dă își schimbe declarațiile aspecte consemnate în proces – verbal de organele de poliție cu ocazia citării părții vătămate și în declarațiile date de aceasta cu prilejul citării. Reține și că variantele prezentate de inculpaț s-au modificat treptat, cu ocazia audierilor succesive ale inculpatului M. I. existând importante contradicții în același timp, alibiul invocat de inculpatul Măcris V. nefiind dovedit cu certitudine până la acest moment.
În aceste condiții Tribunalul apreciază că versiunea prezentată de P. este, cel puțin, în acest stadiu procesual plauzibilă și susținută rezonabil de indicii și date concrete temeinice, motiv pentru care constată că în privința ambilor inculpați subzistă condiția prevăzută de art. 143 alin. 1 C.p.p.
În ceea ce privește condiția prev. de art. 148 lit. f C.p.p. acesta subzistă în privința ambilor inculpați. Reține că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește ultima condiție cerută de dispozițiile art. 148 lit. f teza a II-a Cod procedură penală, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final Cod procedură penală), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc. În speță, în acest sens, reține gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, modalitatea de săvârșire a faptelor, valoarea socială protejată de legea penală, urmările produse sau care se puteau produce, și foarte relevant, comportamentul procesual al inculpaților ulterior momentului faptelor, comportament oscilant, instanța făcând trimitere și la împrejurările mai sus expuse cu privire la posibilele presiuni exercitate asupra părții vătămate și martorilor.
În ceea ce privește circumstanțele personale favorabile acestea nu pot constitui temei al revocării stării de arest, majoritatea populației aflându-se în această situație „favorabilă”.
Reține totodată, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului aspectul că, gravitatea concretă a unor fapte pot justifica, prin ele însele, arestarea preventivă, instanța având în vedere, ca atare, rezonanța socială actuală a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și care reclamă, astfel cum rezultă din cazuistica internă și chiar internațională în aceeași materie, reacții ferme din partea organelor de stat competente, infracțiunile atentând asupra vieții omului.
Având în vedere de asemenea stadiul procesual al cauzei, nefiind debutată cercetarea judecătorească, contribuția infracțională a inculpatilor, vinovăția sau nevinovăția acestora urmează a fi stabilită de către Judecătorul fondului, neavând relavanță asupra stării de arest preventiv nici un alt aspect invocat de apărarea celor doi inculpați.
Față de referirile anterioare cu privire la presiunile făcute asupra părții vătămate și încercarea de a negocia în schimbul unei sume de bani cu aceasta o înțelegere concretizată în modificarea declaratiilor victimei într-un sens favorabil inculpaților, acte realizate de ambii inculpați, reține că în privința acestora este aplicabil și temeiul prevăzut de art. 148 lit. e Cpp.
Inculpatul Măcris I. s-a sustras urmaririi penale fiind arestat preventiv în lipsă doar în baza mandatului emis la data de 09.10.2013 condiții în care îi sunt aplicabile disp. art. 148 lit. a C.p.p.
În raport de aceleași criterii expuse mai sus, luând în considerare și din oficiu cât și la cererea apărării posibilitatea înlocuirii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, instanța apreciază că luarea unor măsuri neprivative de libertate nu ar prezenta utilitate în acest moment procesual în care cercetarea judecătorească nu a debutat. Argumente în plus pentru respingerea cerilor constau și în temeiul prevăzut de art.148 lit.a și e C.p.p. Întrucât dispoziția de menținere a măsurii arestării preventive include, logic și pe cea de respinge a cererilor de înlocuire, menționarea în minută a respingerii cererilor de înlocuire apare ca redundantă. motiv pentru care instanța va evita acest procedeu.
În consecință, Tribunalul, în baza art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților Măcris V. și M. I. și în baza art. 300ind. 1alin. 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a acestora.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Inculpatul M. V. a criticat încheierea pentru aceea că, în mod greșit s-a menținut arestarea preventivă a acestuia întrucât nu a participat la comiterea faptei, nu a fost nici măcar prezent iar cercetarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul M. I. a criticat încheierea pentru aceea că, el a fost doar martor la încăierare, partea vătămată a încercat o rezolvare nelegală a conflictului, are familie și copii în întreținere iar lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Au solicitat revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând recursurile declarate în cauză sub aspectul motivelor invocate, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate.
Inculpații sunt trimiși în judecată pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de omor și tentativă la infracțiunea de omor, reținându-se în sarcina acestora faptul că, în 7 iulie 2011, în spatele stadionului G., inculpatul M. I. i-a pus un cuțit lagât părții vătămate D. N. în timp ce coinculpatul M. V. i-a aplicat părții vătămate lovituri cu un obiect contondent alungit-muchia unui topor, la nivelul capului, provocându-i leziuni traumatice, fractură craniană, traumatism cranio-cerebral .
După sesizarea instanței prin rechizitoriu, aceasta verificând legalitatea și temeinica arestării preventive, a constatat că măsura este legală și temeinică și că, temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
În acord cu opinia primei instanțe, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În cauză, față de probele administrate în faza de urmărire penală, au rezultat indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, aceste indicii fundamentându-se pe declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate, raportul medico-legal. Acestor indicii din dreptul intern le corespunde sintagma –motive verosimile-în accepțiunea Curții Europene Drepturilor Omului, adică date și informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi comis o infracțiune, date care nu trebuie să aibă aceeași forță probantă ca cele necesare pentru a se dispune condamnarea.
Există indicii că în cauză, partea vătămată a fost determinată de anumite persoane să-și modifice declarațiile, în sensul avantajării inculpaților, reținând în mod corect prima instanță și contradicțiile existente în declarațiile inculpaților.
În mod corect a reținut prima instanță și faptul că, lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care deși nu se confundă cu pericolul social concret al faptelor, este o parte integrantă a acestuia. Pericolul pentru ordinea publică se apreciază în funcție de gravitatea faptei, de urmările produse, de persoanele inculpaților. Faptele pentru care sunt cercetați prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, fiind îndreptate împotriva valorii supreme ocrotite de legea penală-viața persoanei iar în ceea ce îi privește pe inculpați, în mod corect a reținut prima instanță, comportamentul procesual contradictoriu al acestora.
Pericolul pentru ordinea publică constă și în rezonanța negativă pe care unele fapte o produc în rândul societății civile, rezonanță care ar fi amplificată dacă organele judiciare nu intervin prompt și ferm în combaterea unor asemenea fapte.
Pentru considerentele expuse, în mod corect a menținut prima instanță, arestarea preventivă a inculpaților, după sesizarea acesteia cu rechizitoriu, reținând că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea inculpaților de libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților M. V. și M. I. împotriva încheierii de ședință din data de 23.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I a Penală, în dosarul nr._ 13.
obligă fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. MustațăFlorică D. L. C.
GREFIER,
V. B.
Red./dact. L.C. 2 ex./25.11.2013
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 316/2013. Curtea de... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 518/2013. Curtea de... → |
|---|
