Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1701/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1701/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2012 în dosarul nr. 1701/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1701/R
Ședința publică de la 11.09.2012
Curtea constituită din:
P. - D. G.
JUDECĂTOR - D. L.
JUDECĂTOR - I. T.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul C. L. împotriva sentinței penale nr.277/18.05.2012 pronunțate de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă recurentul inculpat C. L. pentru care a răspuns apărător din oficiu B. D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului declarat de inculpat.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse mai mici, urmând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei săvârșite.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, pedeapsa aplicată de instanța de fond fiind corect individualizată, față de fapta săvârșită și împrejurarea că inculpatul este recidivist.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 277 din 18 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu – județ I., în dosarul nr._ , în baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal și art.3201 alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. L. (fiul lui I. și G., născut la data de 21.02.1971 în București, cu domiciliul în oraș P., ., județ I., recidivist, CNP_) la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal și art.3201 alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatului C. L. dându-i-se spre executare, în final, pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an închisoare.
S-a dispus ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu emis în dosarul nr. 5778/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. L., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, constând în acea că la datele de 19.11.2010 și 13.12.2010, inculpatul a condus autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice din orașul P., județul I., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În ședința de judecată din data de 4.05.2012, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 3201 C.p.p., a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunii – din care rezultă că, la data de 19.11.2010, în jurul orelor 22,30, inculpatul aflat la volanul autoturismului marca Ford, cu numărul de înmatriculare_, a fost oprit în trafic în interiorul orașului P., pe . cu care s-a constatat că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule; procesul-verbal – încheiat de către organele de poliție din care rezultă că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule; declarația martorului P. A. care arată că se afla în mașina condusă de către inculpat în momentul în care acesta a fost oprit de către organele de poliție, acesta din urmă declarând că nu deține permis de conducere; procesul-verbal de constatare a infracțiunii – din care rezultă că, la data de 13.12.2010, în jurul orelor 19,00, inculpatul, aflat la volanul autoturismului marca Ford, cu numărul de înmatriculare_, a fost oprit în trafic în interiorul orașului P., pe . care s-a constatat că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule; procesul-verbal – încheiat de către organele de poliție din care rezultă că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule; declarația martorului M. C. care arată că inculpatul a fost oprit în trafic de către organele de poliție, acesta din urmă declarând că nu deține permis de conducere; declarațiile inculpatului C. L. – în care a recunoscut comiterea infracțiunii, arătând că a condus autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Instanța de fond a reținut din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul C. L..
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie față de sentința penală nr. 529 din 7.03.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare, în sarcina acestuia au fost reținute și disp. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, si anume: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială referitoare la regimul circulației rutiere, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța în apreciază ca fiind mediu raportat la modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea și împrejurările în care aceasta a fost comisă - (inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, pe timp de noapte – când vizibilitatea este redusă, în interiorul localității, pe o arteră aglomerată și a dat dovadă de perseverență infracțională); relațiile sociale încălcate și care ocrotesc relațiile referitoare la siguranța circulației rutiere; persoana și conduita inculpatului: care este recidivist, a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului dar și pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere (11 condamnări), iar raportat la prezenta cauză a recunoscut săvârșirea infracțiunilor. Nu trebuie pierdut în vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier, de natura celei săvârșite de inculpat, au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare în ultima perioadă de timp și se impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
Fiind dovedită existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunilor, precum și săvârșirea acestora de către inculpat, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, reduse cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
Ca modalitate de executare s-a stabilit ca pedeapsa să se execute în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit inculpatul și antecedența sa infracțională (starea de recidivă), apreciindu-se că astfel poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul C. L., fără a motiva calea de atac.
La termenul din 11.09.2012, prin apărător din oficiu, recurentul a solicitaz admiterea recursului și aplicarea unei pedepse mai mici, urmând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale și atitudinii sincere de recunoaștere a faptei.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea în temeiul dispozițiilor art.3856 alin.2 și 3 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele următoarele:
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate rezultă că faptele au fost săvârșite de inculpat și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice fără permis, după cum rezultă din declarația inculpatului de recunoaștere a faptei, procesele - verbal de constatare, declarațiile martorilor, procese-verbale de efectuare a verificărilor în baza de date a Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor-din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Art. 72 Cp stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 Cp: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
În cauza de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fiecare infracțiune, puțin peste minimul special de 8 luni închisoare prevăzut de lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice fără permis, după reducerea acestuia ca urmare a aplicării dispoz. art. 3201 Cpp.
Curtea apreciază că, în raport de circumstanțele faptelor: în timpul nopții, când reflexele conducătorilor auto sunt mai slabe, pe un drum circulat, în mod repetat și de circumstanțele personale ale inculpatului, care are 40 de ani, nu are ocupație sau loc de muncă, este recidivist postexecutoriu, a fost condamnat anterior (inclusiv pentru mai multe infracțiuni săvârșite împotriva siguranței pe drumurile publice), menținând o atitudine de nesocotire a valorilor sociale ocrotite de legea penală, pedepsele aplicate sunt de natură să corespundă gravității faptelor și periculozității sociale a inculpatului, astfel încât nu se impune micșorarea acestora.
În condițiile în care inculpatul a fost condamnat anterior pentru infracțiuni similare, atitudinea sa de recunoaștere și regret nu poate fi interpretată de instanță decât ca fiind formală, adoptată în scopul obținerii beneficiilor art. 3201 Cpp, astfel încât nu poate determina aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea stabilită de prima instanță.
Față de cele reținute Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului din oficiu de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b) C.p.p, respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat C. L. împotriva sentinței penale nr. 277 din 18 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu – județ I., în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. D. L. I. T.
GREFIER,
S. N.
Red.T.I./Th.red.C.V.M.-ex.2/17.09.2012
Jud.Cornetu – jud.M.N.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 493/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
