Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 811/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 811/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-05-2013 în dosarul nr. 811/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.811/R
Ședința publică din data de 02 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: M. R.
JUDECĂTOR: C. E. R.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror D. C..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat I. N. împotriva încheierii de ședință din data de 27.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat I. N. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat M. Nazat cu împuternicire avocațială nr._/02.05.2013 depusă la fila nr.5 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, susține că instanța de fond, pentru a constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a avut în vedere patru argumente. Primul argument constă în menținerea stării de fapt avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, din punctul de vedere al apărării, acest argument neputând fi acceptat în condițiile în care acest aspect ar însemna că situația de fapt care de regulă rămâne neschimbată cu privire la infracțiunile economico-financiare ar duce automat la menținerea măsurii arestării preventive. Cel de-al doilea argument reținut de instanța de fond se referă la pericolul social abstract, luând în calcul gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Apărarea apreciază că nici acest argument nu poate justifica menținerea măsurii arestării preventive în condițiile în care suntem în prezența unor încadrări juridice care se pot schimba pe parcursul cercetării judecătorești. Un alt argument se referă la pericolul social concret pentru ordinea publică, instanța de fond reținând amploarea presupusei activități infracționale, în opinia apărării, un astfel de pericol social trebuind a fi invocat de instanța de fond prin indicarea unor probe certe. Ultimul argument prezentat de instanța de fond este acela al gravității concrete a acuzației care ar contrabalansa circumstanțele personale favorabile ale inculpatului. Relevant este și faptul că inculpatul nu este trimis în judecată pentru infracțiuni de violență, fiind vorba de infracțiuni economico –financiare. În opinia sa, scopul procesului penal prev. la art.136 alin. 1 din Codul de procedură penală poate fi atins și prin judecarea inculpatului în stare de libertate. Față de aspectele precizate, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost completate cu alte temeiuri ca urmare a administrării mijloacelor materiale de probă. Astfel, cu ocazia celei de –a treia prelungire a măsurii arestării preventive P. a precizat că ne aflăm și în prezența altui caz de arestare prev. la art.148 lit. c din Codul de procedură penală. De asemenea, relevant este faptul că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și pentru alte infracțiuni, respectiv fals și înșelăciune având ca parte civilă Banca Comercială Română. În ceea ce privește pericolul social, apreciază că atât cel abstract cât și cel concret este grav, prin raportare la multiplele infracțiuni ce au fost reținute în sarcina inculpatului și la actele materiale ce intră în conținutul acestora. În opinia sa, aspectele de natură personală susținute de apărare nu sunt apte să ducă la înlocuirea a măsurii arestării preventive. Față de cele susținute, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul în replică, solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu a fost niciodată arestat pentru temeiuri prev. la art.148 lit. c din Codul de procedură penală. este adevărat că la un moment dat a fost invocat cazul de arestare prev. la art.148 lit. b din Codul de procedură penală, însă la momentul verificării legalității, procurorul de ședință nu a făcut referire la un astfel de caz de arestare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, sens în care solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Prin încheierea din data de 27.04.2013,Tribunalul București Secția I Penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I. N. potrivit art. 300 indice 1 Cod procedură penală, reținând în esență că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri până la acest moment și că se impune cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv, aceasta fiind cea mai în măsură să asigure scopul procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive față de lipsa de pericol social concret pentru ordinea publică, inculpatul nefiind cercetat pentru infracțiuni de violență, motivele pe larg ale recursului regăsindu-se în practicaua prezentei.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art. 385 indice 6 alin. 3 din Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul I. N. a fost arestat preventiv pe o perioadă de 29 de zile, prin încheierea din data de 02.12.2012 a Tribunalului București Secția I Penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 182 alin. 1 și 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen., art. 215 1 C pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen. și 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen., măsura arestării fiind prelungită ulterior până la data de 28.02.2013, inclusiv, Curtea reținând în fapt că din probele administrate a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, respectiv:
- infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prev. de art. 182 alin. 1 și 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen., constând în aceea că, în calitatea de administrator al . și lider al Asocierii .. – MONTEADRIANO ENGENHARIA E CONSTRUÇÃO S.A. – S.C. DONREP CONSTRUCT S.R.L, ce a semnat cu CNADNR SA contractul de lucrări pentru L. 1: „Proiectare și execuție autostrada Nădlac–A. și drum de legătură km 0+000–km 22+248”, având o valoare totală de_,93 lei (fără TVA), din care 85% reprezintă contribuția nerambursabilă acordată de Uniunea Europeană prin Fondul de Coeziune, în perioada 01.07.2011 – 29.08.2011, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, cu intenție a schimbat destinația fondurilor, respectiv a avansului în sumă de 71.230.464,01 RON încasat în baza facturii fiscale . nr. 094/16.06.2011 și a certificatului intermediar de plată nr. 1 în vederea mobilizării, proiectării și execuției lucrărilor pentru autostrada Nădlac – A..
- utilizarea cu rea-credință a creditului societății prev. de art. 271 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen., constând în aceea că în calitatea de administrator al . a utilizat cu rea-credință creditul societății efectuând plăți în interesul unor societăți în care era interesat în mod direct ca acționar al . sau ca acționar al acelor societăți.
- delapidare prev. de art. 215 1 C pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen. (pentru suma de 9.861.000 RON), constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat și în susținerea unei rezoluții infracționale unice inculpatul I. N. și-a însușit în total suma de 9.861.000 RON retrasă numerar din cont și justificată ca plată avans achiziționare terenuri.
- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen. (20 acte materiale de instigare și 7 de autorat), constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice a întocmit în fals 7 antecontracte de vânzare – cumpărare prin contrafacerea scrierii și a subscrierii - respectiv a semnăturii lui C. G., și i-a determinat pe numiții P. I., P. R. S., E. M. să falsifice documente prin care să justifice plata altor furnizori din avansul încasat de la CNADNR SA.
- infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin. 1 lit. b din legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen.(suma supusă operațiunii de spălare a banilor, circa 25.000.000 RON), constând în aceea că, în perioada iulie - august 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice – aceea de a ascundea proveniența sumelor de bani provenind din avansul încasat de la CNDNR SA în numele asocierii contractante și de a o folosi în interes propriu sau al societăților în care era interesat, prin transferuri bancare repetate, efectuate în baza unor operațiuni comerciale fictive sau în baza unor documente false și respectiv prin retrageri repetate de bani din contul societății în numerar, justificate prin antecontracte de vânzare cumpărare întocmite în fals, a disimulat proveniența și circuitul sumelor de bani provenind din fonduri europene ce aveau o destinație stabilită – lucrări la autostrada Nădlac – A. și a ascuns beneficiarul real al banilor din deturnarea fondurilor europene, din delapidare și respectiv din infracțiuni la Legea 31/1990. Suma ce a făcut obiectul operațiunilor de spălare a banilor este de 25.000.000 lei.
Prin ordonanța din data de 21.12.2012, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului I. N. din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 și 3 din Legea 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 și 2 din Legea 78/2000 din cercetările efectuate rezultând că din avansul de 71.230.464,01 RON, . nu a justificat suma de 50.679.585,45 RON, existând astfel indicii că diferența de la 25.000.000 RON la 50.679.585,45 RON reprezintă de asemenea plăți ce nu au legătură cu derularea Contractului nr. 92/_ din data de 20.05.2011 pentru realizarea lucrărilor - L. 1: „Proiectare și execuție autostrada Nădlac–A. și drum de legătură km 0+000–km 22+248”.
De asemenea, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunii prev. de art. 271 pct. 2 din Legea 31/1990 în infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 în sensul eliminării erorii materiale în ceea ce privește articolul din lege corespunzător infracțiunii de utilizare cu rea credință a creditului societății.
Curtea reține de asemenea că s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sensul că s-a reținut art. 215 indice 1 alin. 1 și 2 Cod penal.
Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheieri succesive, inculpatul fiind în prezent trimis în judecată prin rechizitoriu, instanța de fond dispunând la termenul din data de 27.04.2013 menținerea stării de arest preventiv, constatând legalitatea și temeinicia măsurii, reținându-se existența indiciilor temeinice cu privire la infracțiunile prev. de art. 182 alin. 1 și 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen. (în urma schimbării încadrării juridice din data de 21.12.2012), art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 (actual art. 29 alin. 1 lit. b din legea nr. 656/2002) cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen., art. 2151 C pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen., situația de fapt reținută rămânând cea prezentată mai sus, cu adăugarea unor noi elemente.
Raportat la condițiile prevăzute de art. 160 indice b și art. 300 indice 1 C.pr.pen., Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect că scopul procesului penal se poate realiza în continuare cu inculpatul în stare de arest preventiv, această măsură fiind aptă să asigure desfășurarea cercetării judecătorești în bune condiții, Curtea apreciind că scopul procesului penal nu poate fi realizat în prezenta cauză în continuare cu inculpatul în stare de libertate.
Din modul în care inculpatul a acționat, reținând în mod deosebit numărul de infracțiuni pentru care este cercetat, gravitatea acestora, cercetările care se fac și în ceea ce privește alte persoane, cuantumul prejudiciului care se reține, se poate aprecia că acesta ar putea în continuare să acționeze în același mod, aspect relevat și de conduita oscilantă a inculpatului pe parcursul cercetărilor. Reținerea acestuia în a prezenta întreaga activitate pentru care a fost și este cercetat nu poate fi ignorată și nu poate fi apreciată drept o conduită bună și manifestare a regretului față de fapte, respectiv încercare de a contribui la aflarea adevărului și de a ajuta organele judiciare la descoperirea tuturor persoanelor implicate.
Curtea reține de asemenea, față de probele administrate până în prezent, față de momentul procesual, cercetarea judecătorească nedebutând practic, nefiind administrată nici o probă până în acest moment, că nu au intervenit chestiuni noi care să impună schimbarea situației de fapt, nefiind relevate aspecte de natură să convingă Curtea că măsura arestării preventive nu s-ar mai impune, probele în ansamblul lor urmând însă a fi analizate de instanța învestită să soluționeze cauza pe fond, care se va pronunța și asupra faptelor și vinovăției inculpatului, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de nevinovăție și putând solicita administrarea de probe în apărare pe tot parcursul judecății.
Curtea apreciază de asemenea că nu există în prezenta cauză suficiente date că lăsat în libertate, inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului având în vedere faza procesuală în care se află dosarul, faptul că nu au fost administrate toate probele, cercetările relevând existența și a altor persoane implicate, inculpatul fiind de altfel trimis în judecată și pentru o altă infracțiune, Curtea reținând că nici apărarea nu a invocat în susținerea recursului schimbarea situației de fapt sau a temeiurilor care au determinat luarea și menținerea până la acest moment a măsurii arestării preventive.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că recursul inculpatului nu este fondat, motiv pentru care în baza art. 385 indice 15 punctul 1 lit. b din Codul de procedură penală îl va respinge ca atare și îl va obliga pe acesta, potrivit art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 indice 15 punctul 1 lit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul I. N. împotriva încheierii de ședință din 27 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.05. 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR M. C. R. M. R. E. C.
GREFIER
C. D. R.
Red./Tehnored.-jud.M.C.
2 ex./14.05.2013
T.B.-S.1-jud.V.A.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 825/2013. Curtea... → |
|---|
