Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 493/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 493/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.493/ R
Ședința publică de la 13.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. M.
JUDECĂTOR- S. C.
JUDECĂTOR - V. C.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BCUUREȘTI reprezentat prin procuror E. AELIANA B..
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul G. I. împotriva deciziei penale nr.903/ R din data de 08.05.2012, pronunțată de CURTEA DE APEL BUCUREȘȚTI- SECTIA A II A PENALĂ în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns contestatorul G. I..
Procedura legal îndeplinită. Fără citarea părților, conf.disp.art.391 Cpp.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în raport de conținutul cererii inițiale, care a făcut obiectul dosarului nr._, al acestei Secții, atașat cauzei, a contantului prezentei cereri, apreciind că există motive diferite, acorda cuvântul asupra termenului în care s-a formulat prezenta contestație in anulare, din actele dosarului rezultând data de 21.02.2013, iar contestatorul a fost încarcerat la data de 07.08.2012.
Reprezentantul Ministerului Public, în raport de motivele contestației în anulare, cele prevăzute de art.386 lit.a Cpp, respectiv judecata cauzei a avut loc în condiții de lipsa de procedură, apreciază admisibilă în principiu contestația.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin decizia penală nr.903/R din 08.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a fost admis recursul declarat de inculpatul G. I. împotriva sentinței penale nr.332 din 16.12.2011 a Judecătoriei Fetești, județul Ialomița.
În baza art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen. a fost casată în parte sentința atacată și, în rejudecare, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare iar ca urmare a incidenței art.83 C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să execute în final 2 ani și 8 luni închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a decide ast6fel, instanța de recurs a apreciat că, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, nu s-a dat prin sentință eficiența cuvenită atitudinii sincere a inculpatului pe toată durata procesului.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat contestația în anulare de față, susținând că:
- procedura de citare pentru termenul la care s-a judecat recursul nu a fost îndeplinită potrivit legii;
- deși a plătit un avocat ales, acesta nu s-a prezentat și nu i-a comunicat că poate beneficia de prevederile art.3201 C. pr. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Pe tot parcursul procesului, inclusiv în faza de recurs, petentul a fost citat la singura adresă cunoscută – Fetești, ., județul Ialomița. Că inculpatul cunoștea termenul din 08.05.2012, când s-a soluționat recursul rezultă cu certitudine din memoriul olograf, depus la dosar, însoțit de înscrisuri în circumstanțiere, în care menționează corect atât numărul de dosar cât și termenul (filele 23-25 dosar recurs).
Pe de altă parte, la dosarul cauzei există o notă (fila 26) prin care avocatul ales al inculpatului, M. V. C., anunță Curtea că a reziliat contractul de asistență juridică pentru neplata onorariului, astfel încât a fost necesară desemnarea unui apărător din oficiu.
În fine, nici susținerea petentului că nu a avut cunoștință de dispozițiile art.3201 C. pr. pen. nu se încadrează în vreunul din cazurile expres și limitativ stabilite, în care poate fi promovată contestația în anulare, prevăzute de art.386 C. pr. pen., astfel încât, având în vedere depășirea termenului menționat de art.388 alin.1 C. pr. pen., cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G. I., împotriva deciziei penale nr.903/R din 08.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală.
Obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
L. M. S. CerbuViorica C.
GREFIER,
M. C.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./18.03.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 450/2013. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1701/2012.... → |
|---|
