Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1093/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1093/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 1093/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1093/R
Ședința publică de la 11.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. P. M.
JUDECĂTOR - D. L.
GREFIER - S. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței penale nr.223/13.03.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat S. E., personal și asistat de apărător din oficiu M. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie la fila 23 din dosar, lipsă fiind recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a motivelor de recurs de către partea civilă.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând într-un înscris din care rezultă că societatea in cauză a fost radiată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei probe, având în vedere că acest înscris se regăsește deja la dosar.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de probe cu înscrisuri formulată de intimatul inculpat, având în vedere că înscrisul ce se dorește a fi depus la dosar, se regăsește deja în cuprinsul acestuia.
Curtea, nefiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de partea civilă.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat S. E. solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că în mod corect nu a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente societatea ., societatea fiind radiată din data de 08.06.2012. Apreciază că în mod corect s-a dispus și cu privire la daunele civile acordate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, ca nefondat, fiind surprinzător că ANAF nu și-a consultat propria bază de date. În ceea ce privește prejudiciul reținut în cauză, consideră că instanța de fond în mod corect a stabilit cuantumul acestuia, față de raportul de expertiză întocmit în cauză.
Intimatul inculpat S. E., în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 223 din 13.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală s-au hotărât următoarele:
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen., art.3201 Cod procedură penală și art. 74 alin. 1lit. a C.pen. rap. la art.76 alin. 1 lit.e C. pen., a fost condamnat inculpatul S. E. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, faptă din perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010.
În temeiul art. 71 C.pen. i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b și c C.pen. (aplicarea literei c făcându-se cu privire la dreptul de a ocupa o funcție, exercita o profesie, desfășura o activitate care implică atribuții de administrare a unei persoane juridice).
În temeiul art. 81 și 82 C.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 71 al. 5 C.pen. a fost suspendată condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.
În temeiul art. 359 al. 1 C.proc.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen.
În temeiul art. 346 C.proc.pen., rap. la art. 998-999 vechiul Cod civil, în vigoare la data faptei, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 53.008 lei, reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă neachitate pentru perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010 la care se adaugă majorări, penalități și dobânzi aferente acestei sume, calculate de la data producerii prejudiciului până când suma va fi achitată integral, în conformitate cu dispozițiile fiscale în vigoare.
În baza dispozițiilor art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen. rap. la art. 163 și următoarele din C.proc.pen. a fost admisă cererea formulată de partea civilă și a fost instituit sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului în vederea reparării pagubei cauzate în cauza de față.
În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 500 lei reprezentând cheltuieli din faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nr._/P/2011 din data de 19.11.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. E., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, faptă din perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010.
În motivarea actului de sesizarea a instanței s-a arătat că în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2010 inculpatul S. E., în calitate de administrator al ., a săvârșit la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni, sume totalizând 77.006 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, respectiv impozit pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale angajați, contribuția de asigurări pentru șomaj angajați și contribuția de asigurări sociale de sănătate angajați.
Situația de fapt astfel descrisă prin actul de sesizare a instanței a rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: sesizarea Gărzii Financiare – Secția Municipiului București, nota de constatare, procesul verbal de control și nota explicativă (filele 4 – 53 dosar urmărire penală), declarații inculpat S. E. (filele 106-107 dosar urmărire penală), raport de expertiză contabilă (filele 54-104 dosar urmărire penală) și documente privind îndeplinirea formalităților prev. de art. 120 Cod procedură penală, adrese referitoare la identificare de bunuri ale inculpatului în vederea luării măsurilor asiguratorii anexe și documente contabile privind raportul de expertiză contabilă (filele 109-177 dosar urmărire penală).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.11.2012 sub nr._ .
Partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală a comunicat în cursul judecății că, în calitate de reprezentant legal al statului român, se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 53.172 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat și nerecuperat până la momentul constituirii de parte civilă, sumă la care urmează să se calculeze și obligațiile fiscale accesorii de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate (filele 17-19 și 24-26 dosar instanță). Prin același înscris s-a solicitat luarea unor măsuri asiguratorii cu privire la bunurile inculpatului în vederea recuperării prejudiciului și introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a .. Training SRL.
La solicitarea instanței de judecată au fost depuse la dosarul cauzei relații din partea ONRC privind .. Training SRL din care rezultă că societatea a fost radiată din data de 04.12.2012.
În ședința publică din 06.03.2013 inculpatul a declarat că solicită aplicarea prev. art.3201 Cod procedură penală, astfel cum a fost acesta introdus prin Legea nr.202/2010, că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând instanței judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, declarația dată în acest sens de către inculpat fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, raportat la declarația inculpatului care în fața instanței a arătat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2010 inculpatul S. E., în calitate de administrator al ., a săvârșit la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni, sume totalizând 77.006 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, respectiv impozit pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale angajați, contribuția de asigurări pentru șomaj angajați și contribuția de asigurări sociale de sănătate angajați.
Pentru a reține această situație de fapt instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarația inculpatului, care în fața instanței a arătat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat.
Astfel, instanța de fond a reținut că la data de 31.10.2011, a fost înregistrată sub nr._/P/2011, la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, sesizarea formulată de Garda Financiară – Secția Municipiului București cu privire la faptul că, urmare a controlului efectuat la ., cu sediul social în București, ., nr. 19, Sectorul 1, s-a constatat că societatea înregistrează la data de 31.12.2010 restanțe la plata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă mai mari de 30 de zile de la data scadenței, în cuantum de 53.172 lei, prin sesizarea formulată solicitându-se, totodată, efectuarea de cercetări în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Din cercetările și verificările efectuate în cursul urmăririi penale s-a stabilit faptul că . figurează înregistrată la O.R.C.M.B. sub nr. J/40/_/2006 și cod unic de înregistrare –_, având ca obiect principal de activitate «Activități de înfrumusețare și coafură» Cod CAEN 9602 iar administrarea societății a revenit inculpatului S. E..
Instanța de fond a reținut că în faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză contabilă prin care să se lămurească aspectele sesizate de partea vătămată, iar în urma analizării înscrisurilor existente la dosarul cauzei și a documentelor contabile ale . s-au stabilit următoarele:
a) în perioada 01.02.2007 – 31.12.2007 scadențele privind plata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă au fost stabilite, conform legislației în vigoare, trimestrial, deoarece . a fost înregistrată în anul 2007 ca microîntreprindere, conform Legii nr. 346/2004. Termenul de plată pentru impozitele și contribuțiile aferente veniturilor din salarii era trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare, conform codului de procedură fiscală, reținându-se că pentru anul 2007, societatea și-a achitat impozitele și taxele în termen;
b) în perioada 01.01._10, . nu s-a mai încadrat la plătitorii trimestriali și a devenit plătitor lunar de impozite pe salarii, până pe data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, perioadă în care societatea a înregistrat impozite și contribuții cu reținere la sursă reținute și nevirate în termenul legal în cuantum de 77.006 lei, astfel:
● 26.538 lei - reprezentând impozit pe veniturile din salarii.
● 31.469 lei - reprezentând contribuția de asigurări sociale angajați,
● 1.614 lei - contribuția de asigurări pentru șomaj angajați
● 17.385 lei - reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate angajați.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a mai stabilit că responsabilitatea pentru neplata în termen a contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă aparține administratorului societății, care răspunde de gestionarea resurselor materiale și financiare ale societății conform Legii nr. 31/1990, precum și de organizarea și conducerea contabilității conform Legii nr. 82/1990, iar în perioada verificată, administrator al . a fost inculpatul S. E..
Tot din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a mai rezultat că în perioada care a fost analizată, . a prezentat disponibil suficient în casierie și în conturile bancare pentru achitarea impozitelor și contribuțiilor reținute la sursă, disponibilul societății din casierie, dar și din conturile bancare (Credit Europe Bank și Pireus Bank/Banca Transilvania) fiind cu mult mai mare decât obligațiile scadente reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
Mai mult, din tabelele cu plățile efectuate prin casierie și bancă (anexele 6 și 7, filele 64-75, 86-104 dosar urmărire penală), în perioada analizată, se constată că au fost efectuate plăți către diferiți furnizori, totalizând sume mai mari decât valoarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că inculpatul S. E. avea posibilitatea reală de plată a datoriilor către bugetul de stat, însă a preferat să plătească cu precădere furnizorii.
Din raportul de expertiză depus la dosarul de urmărire penală instanța de fond a mai reținut că din totalul prejudiciului total de 77.006 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă reținute și nevirate în termenul legal de 30 de zile de la scadență, inculpatul S. E. nu a achitat până la termenul din 15.08.2012 suma de_ lei, din care: 19.665 lei – reprezentând impozit pe veniturile din salarii; 18.866 lei - contribuția de asigurări sociale angajați; 1.353 lei – contribuția de asigurări pentru șomaj angajați și 13.124 lei – reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate angajați.
Din declarațiile date în cursul urmăririi penale de către inculpatulS. E., instanța de fond a mai reținut că acesta a susținut că neplata contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă în termenul legal nu se datorează intenției de a prejudicia bugetul de stat, ci situației financiare precare a societății datorate crizei economice, susținând, totodată, că a creditat societatea cu suma de 520.120 lei, precum și faptul că a efectuat plăți consistente pentru salarii, chirie, furnizorii de materiale, utilități, etc, acesta fiind motivul pentru care nu a reușit plata în termen a obligațiilor datorate bugetului de stat.
Apărarea inculpatului în sensul arătat mai înainte nu a putut fi primită, în condițiile în care sumele reținute la sursă cu titlu de impozite și taxe au o destinație specială, respectiv vărsarea lor către bugetul de stat, iar nerespectarea acestei destinații, respectiv nevirarea sumelor deja reținute cu titlu de impozite și taxe la bugetul de stat sau efectuarea de alte plăți contractuale din aceste sume, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 251/2005.
Instanța de fond a mai reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că societatea administrată de inculpat, la datele scadente plății impozitelor și taxelor cu reținere la sursă,prezenta disponibil suficient în casierie și în conturile bancare pentru achitarea impozitelor, însă din acest disponibil suficient inculpatul a preferat să efectueze plăți cu alt titlu către diverși furnizori, ocolind cu intenție dispozițiile imperative ale legii cu privire la plata către bugetul de stat a sumelor deja reținute la sursă cu titlul de impozite și taxe.
Inculpatul a recunoscut în fața instanței de judecată săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului S. E. care, în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2010, în calitate de administrator al ., a săvârșit la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni, sume totalizând 77.006 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, respectiv impozit pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale angajați, contribuția de asigurări pentru șomaj angajați și contribuția de asigurări sociale de sănătate angajați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 41, alin. 2 Cod penal.
S-a constatat că elementul material al laturii obiective este reprezentat de inacțiunea inculpatului dea reține și de a nu vărsa, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni sume totalizând 77.006 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă. Urmarea socialmente periculoasăa constat în crearea unei stări de pericol pentru activitățile pe care le desfășoară instituțiile abilitate având ca atribuții colectarea sumelor de bani din care se alcătuiește bugetul general consolidat. Legătura de cauzalitateîntre elementul material al laturii obiective și urmarea socialmente periculoasă a rezultat din însăși materialitatea faptelor, în cauză fiind vorba de o infracțiune de pericol.
S-a constatat că forma de vinovăție a săvârșirii infracțiunii este cea a intenției indirecte, inculpatul prevăzând rezultatul faptelor sale, respectiv crearea unei stări de pericol pentru activitățile pe care le desfășoară instituțiile abilitate având ca atribuții colectarea sumelor de bani din care se alcătuiește bugetul general consolidat și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Instanța de fond a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal față de împrejurarea că inculpatul S. E. a săvârșit la diferite intervale de timp, în perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni sume totalizând 77.006 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă
Instanța de fond a constatat dovedită vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, reținând că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpatul S. E..
De asemenea, a reținut incidența în cauză a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.1 lit.a C.pen. constatând că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, nefiind cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar, fiind în cauza de față la primul conflict avut cu legea penală, are studii superioare și este un om integrat pe deplin în societate.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, reduse cu o treime, potrivit art.3201 Cod procedură penală; gradul de pericol social concret al faptei; urmarea acesteia concretizată în starea de pericol pentru activitățile pe care le desfășoară instituțiile abilitate având ca atribuții colectarea sumelor de bani din care se alcătuiește bugetul general consolidat, precum și datele privind persoana inculpatului și anume că este infractor primar și a recunoscut comiterea faptei, ținând cont și de împrejurarea că o parte din prejudiciul cauzat a fost recuperat.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanța de fond, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal, a făcut aplicarea art. 76 alin.1 lit. e C.pen. stabilind o pedeapsă sub minimul special, apreciind că o pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului S. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen., art.3201 Cod procedură penală raportat la art.74 lit.a C.pen. și art.76 lit.e C. pen. este corespunzătoare pentru realizarea scopurilor de constrângere și reeducare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reținut că, deși, potrivit art. 71 alin. 2 C.pen., “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64, lit. a)-c) C.pen. din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei”, totuși, prin Decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C. pen.
Prima instanță a reținut și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, este obligatorie pentru instanțele românești, odată cu ratificarea Convenției Europene de către România.
În raport de jurisprudența Curții Europene și în aplicarea Deciziei nr. LXXIV (74) din 05.11.2007 a Curții Supreme, instanța de fond a mai reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție, exercita o profesie, desfășura o activitate care implică atribuții de administrare a unei persoane juridice.
În consecință, instanța de fond a aplicat inculpatului S. E. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c C. P.. pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C. P..
Referitor la interzicerea dreptului inculpatului de a mai exercita activitatea care implică atribuții de administrare a unei persoane juridice, s-a constatat că acesta, în virtutea tocmai a calității de administrator al persoanei juridice, a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, fapt ce denotă nedemnitatea sa de a mai ocupa o astfel de poziție, cât timp dă dovadă de lipsă de respect față de legislația ce reglementează obligațiile pe care le presupune exercitarea funcției menționate.
Din înscrisurile existente la dosar s-a reținut că inculpatul S. E. se află la primul conflict cu legea penală, conform fișei de cazier judiciar, iar riscul de a comite alte infracțiuni este redus, la fel și riscul de a pune în pericol siguranța societății. Astfel, s-a constatat că scopul prevăzut de art. 52 C.pen. poate fi atins în privința inculpatului fără executarea pedepsei și că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C.pen, privind aplicarea suspendării condiționate.
În consecință, în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului S. E., conform art. 81 C.pen., pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În temeiul art. 71 alin.5 C.pen. a suspendat și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 C.proc.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art.84 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală a comunicat în cursul judecății că, în calitate de reprezentant legal al statului român, se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 53.172 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat și nerecuperat până la momentul constituirii de parte civilă, sumă la care urmează să se calculeze și obligațiile fiscale accesorii de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate (filele 17-19 și 24-26 dosar instanță).
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată ANAF, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998 și urm. vechiul C.civ., în vigoare la data faptei, pentru următoarele considerente:
Fapta ilicită constă în infracțiunea săvârșită de către inculpatul S. E., inculpatul a săvârșit infracțiunea cu vinovăție sub forma intenției, în condițiile în care răspunderea civilă delictuală operează și pentru cea mai ușoară culpă. De asemenea, s-a reținut că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale și a consecințelor asupra relațiilor sociale ocrotite.
Instanța de fond a considerat că în cauză este dovedit ca prejudiciu cert suma care a rezultat și din expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, respectiv aceea de 53.008 lei, reprezentând prejudiciul care până în prezent nu a fost acoperit de către inculpat.
Cu privire la suma reprezentând prejudiciul nerecuperat s-a reținut că în rechizitoriu a intervenit o eroare, reținându-se că suma indicată mai sus ar fi fost recuperată, fiind achitată de inculpat.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei și din datele menționate în raportul de expertiză efectuat în cauză instanța de fond a reținut, însă, că din totalul prejudiciului de 77.006 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă reținute și nevirate în termenul legal de 30 de zile de la scadență, inculpatul S. E. nu a achitat suma de 53.008 lei, din care: 19.665 lei - reprezintă impozit pe veniturile din salarii; 18.866 lei - reprezentând contribuția de asigurări sociale angajați; 1.353 lei –contribuția de asigurări pentru șomaj angajați și 13.124 lei – contribuția de asigurări sociale de sănătate angajați.
De asemenea, pe latura civilă a cauzei instanța de fond a mai reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu o sumă mai mare decât cea reținută în cauză cu titlu de prejudiciu, respectiv cu suma de 53.172 lei, aceeași sumă menționată și în plângerea penală formulată inițial, motiv pentru care, față de aspectele arătate mai înainte cu privire la cuantumul prejudiciului din cauza de față, în temeiul art. 346 C.proc.pen., rap. la art. 998-999 vechiul Cod civil, în vigoare la data faptei, a admis, în parte, acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 53.008 lei, reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă neachitate pentru perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010 la care se adaugă majorări, penalități și dobânzi aferente acestei sume, calculate de la data producerii prejudiciului până când suma va fi achitată integral, în conformitate cu dispozițiile fiscale în vigoare.
În baza dispozițiilor art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen. rap. la art. 163 și următoarele din C.proc.pen., apreciind întemeiată solicitarea formulată de partea civilă, a admis cererea acesteia și a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului în vederea reparării pagubei cauzate în cauza de față.
În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 C.proc.pen., față de soluția dată pe latura penală, a obligat inculpatul să achite statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 500 lei cheltuieli din faza de urmărire penală.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termen legal partea civilă Agenția Națională De Administrare Fiscală, pentru motive ce țin de latura civilă a cauzei, solicitând admiterea în totalitate a acțiunii civile cu privire la suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă, cât și cu privire la introducerea în cauză a S.C. T.C.S. TRAINING S.R.L. ca parte responsabilă civilmente, obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea prejudiciului constând atât din debit, cât și din accesorii și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856 alin. 3 Cod procedură penală,Curtea, în temeiul dispozițiilor art._ pct.1 lit.b apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele următoare:
Realizând un examen propriu asupra cauzei, Curtea constată că probatoriul administrat demonstrează, fără echivoc, că inculpatul S. E., în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2010, în calitate de administrator al ., a săvârșit la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni, sume totalizând 77.006 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, respectiv impozit pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale angajați, contribuția de asigurări pentru șomaj angajați și contribuția de asigurări sociale de sănătate angajați.
De altfel, inculpatul nu a contestat această situație de fapt, care a reieșit din probele administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul și le-a însușit în totalitate prin declarația dată în fața primei instanțe, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod proc. pen.
De asemenea, prima instanță a reținut în mod corect - motivând detaliat - că faptele comise de inculpat întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 41, alin. 2 Cod penal.
În calea de atac a recursului declarat de partea civilă, se constată că s-au formulat critici doar cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
Referitor la motivul de recurs invocat de partea civilă în sensul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat cu privire la introducerea în cauză a S.C. T.C.S. TRAINING S.R.L. ca parte responsabilă civilmente, Curtea constată că susținerile sunt nefondate, prin încheierea de ședință din data de 06.03.2013 ( fila 32 dosar fond) instanța respingând, după punerea în discuția contradictorie a părților, ca neîntemeiată cererea părții civile cu privire la introducerea în cauză a S.C. T.C.S. TRAINING S.R.L. ca parte responsabilă civilmente.
Totodată, soluția pronunțată cu privire la această cerere este legală și temeinică, având în vedere că din mențiunile cuprinse în relațiile comunicate de către Oficiul Registrului Comerțului prin adresa nr._/20.02.2013 ( fila 28 dosar fond) și din cuprinsul comunicării către . a încheierii nr. 6753/07.10.2012 ( fila 31 dosar fond) rezultă că față de societatea menționată a fost închisă la data de 08.06.2012 procedura insolvenței în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 și că figurează ca radiată din data de 04.12.2012.
Prin urmare, persoana juridică menționată nu mai există ca subiect de drept din data de 04.12.2012, așa încât nu mai putea fi introdusă în cauză ca parte responsabilă civilmente în temeiul dispozițiilor art. 16 C.proc.pen.
Pe cale de consecință, susținerile referitoare la obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea prejudiciului constând atât din debit, cât și din accesorii și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente sunt în mod evident nefondate.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale solicitate de către partea civilă, respectiv suma de 53.172 lei, cu care aceasta s-a constituit parte civilă, la care se adaugă majorări, penalități și dobânzi aferente acestei sume, calculate de la data producerii prejudiciului până când suma va fi achitată integral, Curtea constată că și cu privire la acest aspect instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Astfel, deși în plângerea aflată la filele 4-8 DUP partea civilă a arătat că suma cu care se constituie parte civilă este de 53.172 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat și nerecuperat până la momentul constituirii de parte civilă, sumă la care urmează să se calculeze și obligațiile fiscale accesorii de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, Curtea constată că din raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză ( filele 54-64 DUP) rezultă că societatea administrată de inculpat, respectiv ., înregistrează pentru perioada 01.01._10 impozite și contribuții reținute la sursă și nevirate la scadență în sumă de 77.006 lei, din care inculpatul S. E. nu a achitat până la data efectuării expertizei suma de 53.008 lei, reprezentând: 19.665 lei - reprezintă impozit pe veniturile din salarii; 18.866 lei - reprezentând contribuția de asigurări sociale angajați; 1.353 lei –contribuția de asigurări pentru șomaj angajați și 13.124 lei – contribuția de asigurări sociale de sănătate angajați.
În cauză nu s-a solicitat de către partea civilă efectuarea unei noi expertize contabile, deși în cursul judecății și-a menținut constituirea de parte civilă pentru aceeași sumă, și nici nu există motive ca instanța să se îndoiască de exactitatea concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Prin urmare, partea civilă nu poate solicita obligarea inculpatului la plata unui prejudiciu mai mare decât cel stabilit prin expertiza contabil judiciară întocmită în cauză, în caz contrar fiind în prezența unei îmbogățiri fără justă cauză.
Totodată, în mod corect instanța de fond a obligat inculpatul și la plata de majorări, penalități și dobânzi aferente sumei datorate, de 53.008 lei, calculate de la data producerii prejudiciului până când suma va fi achitată integral, în conformitate cu dispozițiile fiscale în vigoare, respectiv în mod corect s-a dispus - în baza dispozițiilor art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen. rap. la art. 163 și următoarele din C.proc.pen. - instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului în vederea reparării pagubei cauzate în cauza de față.
Față de cele reținute, Curteava respinge, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b C.proc.pen., ca nefondat recursul declarat de partea civilă și va obliga recurenta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu care a asigurat asistența juridică a intimatului inculpat, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței penale nr. 223/13.03.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru avocat din oficiu de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. A. P. M. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. A.P.M../Tehnr. P.A.M.. – ex.2/25.06.2013
J. S 1 București – jud.: N. L.
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1059/2013.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1037/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
