Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1037/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1037/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 1037/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1037
Ședința publică din data de 5.06.2013
Curtea constituită din:
Președinte: C.-C. C.
Judecător: M. N.
Judecător: R. M.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. M.
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul parte responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr.15 din data de 16 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.05.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 30.05.2013 și 5.06.2013 când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Prin sentința penală nr. 15 din data de 16.01.2013 Judecătoria Cornetu în baza art. 11 pct. 2 lit.b) Cod procedură penală raportat la art.10 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În baza art. 333-334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului D. G., din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen. în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen.
În baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul D. G. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2(doi) ani închisoare pe o durata de 4 (patru) ani, termen de incercare stabilit în condițiile art.82 C.pen.
In baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83 C.pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 C.penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a) teza a doua si lit.b) C.penal.
În baza art. 71 alin.5 C.penal s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a) teza a doua si lit. b) C.penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei inchisorii.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C.pr.penala coroborat cu art. 998-999 C.civil (în vechea reglementare), s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Clinic de Urgență « Sf. P. » și a fost obligat inculpatul D. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. D. I. S.R.L. prin administrator judiciar PROF CONSULT INTERNATIONAL IPURL și Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, la plata sumei de 1.699 lei către aceasta cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C.pr.penala coroborat cu art. 998-999 C.civil (în vechea reglementare), s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A. și a fost obligat inculpatul D. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. D. I. S.R.L. prin administrator judiciar PROF CONSULT INTERNATIONAL IPURL și Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, la plata sumei de 15.737,90 lei către aceasta cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C.pr.penala coroborat cu art. 998-999 C.civil (în vechea reglementare), s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D. și a fost obligat inculpatul D. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. D. I. S.R.L. prin administrator judiciar PROF CONSULT INTERNATIONAL IPURL și Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, la plata către aceasta a sumelor de 10.000 euro titlu de daune materiale și 50.000 euro cu titlu de daune morale.
A luat act că moștenitorii victimei KROGH OLE A. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art.189 C.pr.penala, onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu M. C., în cuantum de 100 lei, conform împuternicirii nr._/29.12.2011, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul D. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. D. I. S.R.L. prin administrator judiciar PROF CONSULT INTERNATIONAL IPURL și Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat:
Prin Rechizitoriul nr. 7086/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 22.11.2011 sub nr._ /2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și a unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 04.04.2005 inculpatul D. G. a condus un cuplu de vehicule fără îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 187 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 Republicată și a circulat cu viteză neadaptată segmentului de drum parcurs, condiții în care remorca încărcată cu tuburi de beton de mare tonaj desprinzându-se de vehiculul trăgător și prin strivirea autoturismului_, a cauzat decesul victimei KROGH OLE A. și vătămarea corporală a părții civile G. D. care a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 80-90 zile îngrijiri medicale.
În ședința de judecată din data de 26.09.2012, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește, respectiv: procesul-verbal de accident de circulație rutieră împreună cu schița accidentului și planșa fotografică (f. 18-40 dup) – din care reiese că pe Șoseaua de Centură pe raza loc. P., județ I., a avut loc un accident rutier produs în următoarele împrejurări: inc. D. G. în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din auto cu nr. B-_/07/10 și semiremorca cu nr._ pe Șoseaua de Centură dinspre DN 3 către DN 2 când a ajuns pe raza . localității), în dreptul bornei km. 17+350m. s-a desprins sistemul de prindere al remorcii, împrejurare în care remorca în care se aflau două tuburi din beton a pătruns pe sensul contrar intrând în coliziune cu auto cu nr._ și auto cu nr._ ; buletin de examinare clinică(f. 43-d.u.p.)- din care rezultă că, la momentul prelevării probelor biologice de către personalul sanitar al unității medicale, inculpatul nu părea sub influența băuturilor alcoolice; cerere de analiză și proces-verbal de prelevare a probelor biologice (f. 44-d.u.p.) care atestă recoltarea probelor de sânge cu respectarea dispozițiilor legale; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 946/04.04.2005 (f. 42-d.u.p.) – emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” din care rezultă că inculpatul nu consumase băuturi alcoolice la momentul producerii accidentului rutier; buletin de examinare clinică (f. 46-d.u.p.)- din care rezultă că, la momentul prelevării probelor biologice de către personalul sanitar al unității medicale, partea vătămată G. D. nu părea sub influența băuturilor alcoolice; cerere de analiză și proces-verbal de prelevare a probelor biologice (f. 47-d.u.p.) care atestă recoltarea probelor de sânge cu respectarea dispozițiilor legale; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 929/04.04.2005 (f. 45-d.u.p.) – emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” din care rezultă că inculpatul nu consumase băuturi alcoolice la momentul producerii accidentului rutier; declarație martor D. A. N. (f. 48-50, d.u.p.) – care a arătat că la data de 04.04.2005, în jurul orelor 15,30 a condus autoutilitara marca F. Ducato cu număr de înmatriculare_, proprietatea S.C. AUSTRAL TRADE S.R.L. pe Șoseaua de Centură dinspre DN3 către DN2, iar la un moment dat a observat cum în spatele unei basculante se balansa o remorcă tip platformă care era încărcată cu tuburi din beton și în timp ce se balansa a lovit un autoturism marca F. Punto care circula în fața sa, tuburile din beton din remorcă sărind, lovind și proiectând autoturismul respectiv în afara părții carosabile; tot în acel moment remorca a lovit și autoutilitara condusă de martor; declarații martor M. G. (f. 52-54) – angajat la S.C. D. I. S.R.L. în funcția de merceolog, din a care reiese că inculpatul D. G. primise ca sarcină de la administratorul respectivei societăți comerciale să efectueze transportul unor tuburi din beton, indicându-i-se și autovehiculele cu care urma să efectueze cursa. Inculpatul a cuplat o remorcă de autobasculantă plecând în cursă, fără a încunoștiința pe cineva din cadrul societății, iar în jurul orei 11,00 martorul a fost sunat de administratorul societății care i-a spus să se deplaseze pe Șoseaua de Centură în zona loc. P. întrucât un autovehicul al societății a fost implicat într-un accident rutier; declarație martor Megleș P. (f. 56, 57) – maistru la S.C. D. I. S.R.L. ce a relatat că la data de 04.04.2005 a discutat la telefon cu merceologul M. G. care i-a comunicat că pentru autobasculanta nr. B-_/07/10 s-a alocat suma de 1.000.000 rol pentru carburant pentru efectuarea unor transporturi de tuburi pe care să le încarce într-o basculantă, ci nu în remorcă, tuburi ce urmau a fid use la punctual de lucru al societății din zona Aviației; declarație martor I. C. P. (f. 60, 61) – administrator la S.C. D. I. S.R.L. care a arătat că în dimineața zilei de 04.04.2005, în jurul orei 07,30 a aprobat necesarul de cheltuieli pentru ziua respectivă, după cum i l-a prezentat merceologul M. G., alocând pentru autobasculanta marca Volvo cu număr de înmatriculare B-_ suma de 1.000.000 rol. Martorul a mai menționat că nu a fost anunțat că programul de lucru al autobasculantei a fost schimbat și a aflat după accident că maistrul Megleș P. a dat dispoziție ca autobasculanta să transporte niște tuburi de beton, cu toate că în urmă cu o săptămână a dat dispoziție ca mașinile să lucreze în cadrul incintei de șantier, deoarece licențele trebuia reînnoite; raport de expertiză medico-legală nr. A1/J/547/2007 (f. 65 d.u.p.) care atestă că partea vătămată G. D. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri și planuri dure în condițiile unui accident de circulație pentru care a necesitat circa 80-90 de zile de îngrijiri medicale; plângerea și declarațiile părții civile G. D. (f. 66-68) – care a relatat că la data de 04.04.2005 circula la volanul autoturismului marca F. Punto cu număr de înmatriculare_, iar pe bancheta din spate a autoturismului se afla cetățeanul danez Krogh Antoan. La un moment dat a observat cum o remorcă ce era tractată de un camion care circula din sens opus s-a întors pe sensul său de circulație, intrând în coliziune cu această remorcă, după care și-a pierdut cunoștința; raport medico-legal de necropsie nr. A3/J/96/2005 (f. 69, 70 d.u.p.) întocmit de Institutul de Medicină Legală M. Minovici – potrivit căruia moartea numitului KROGH OLE A. a fost violentă și s-a datorat rupturilor traumatice de cord consecutive unui politraumatism cu multiple fracturi, în condițiile unui accident rutier și au legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul; Nota Verbală nr._/SB din 12.01.2006 emisă de Ambasada Regală a Danemarcei la București (f. 72 d.u.p.) în care s-a consemnat că din punctul de vedere al părții daneze cazul “este încheiat”; raport de expertiză tehnică judiciară nr. 8311/02.10.2008 (f. 77-82 d.u.p.) ale cărui concluzii au stabilit că inc. D. G. a încălcat prevederile art. 35 și art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 și pe cele ale art. 158 lit. k) și art. 180 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței în sensul că a circulat cu o viteză care nu i-a permis deplasarea în siguranță pe sensul său de mers cu ansamblul de vehicule și nu a avut asupra sa toate documentele prevăzute de lege la efectuarea transportului de mărfuri; cerere de constituire ca parte civilă (f. 91, 92) – formulată de S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A. împotriva inculpatului pentru suma de 15.739,90 lei și dobânda legală calculată de la data de 07.07.2005 și până la achitarea integrală a sumei datorate reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea S.C. AUSTRAL TRADE S.R.L. în baza poliței de asigurare CASCO nr._, autovehicul avariat în urma accidentului rutier provocat de inculpat; raport de expertiză tehnică extrajudiciară și fotografii extrajudiciare (f. 93-129) – întocmit de M. I. la solicitarea părții responsabile civilmente S.C. D. I. S.R.L. ale cărui concluzii au stabilit că neexistând un sistem de asigurare cu șplint în partea inferioară sau superioară al bolțului cum se găsesc la alte tipuri de autovehicule și remorci, bolțul, din cauza decelerării, reducerii vitezei de deplasare pe sectorul de drum prevăzut cu denivelări și marcat corespunzător cu indicatoare de “Limitare de viteză” și “Drum cu denivelări” s-a răsucit cca. 30 m și a putut elibera elementul elastic de asigurare; licența pentru transport rutier public (f. 137-138) – pentru S.C. D. I. S.R.L; certificatele de înmatriculare pentru semiremorca cu nr._ și autospecializata B-_-07/10 (f. 139-142) – din care rezultă că cele două vehicule erau proprietatea S.C. D. I. S.R.L; actele medicale ale părții civile G. D. (f.149-174) – din care reiese că acesta a fost internat la S. Clinic de Urgență Sf. P. în perioada 04.04._05 cu diagnosticul accident rutier, fractură femur stâng, operat. Escoriații multiple coapsă bilateral; declarații inculpat (f. 191-200) – în care a recunoscut și regretat comiterea infracțiunilor, detaliind circumstanțele producerii accidentului rutier.
Analizând întregul material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 04.04.2005, în jurul orelor 15,30, inculpatul D. G. a condus pe Șoseaua de Centură, dinspre DN3 către DN 2, ansamblul format din autospecializata marca Volvo cu nr. B-_-07/10 și semiremorca cu nr._, proprietatea S.C. D. I. S.R.L. în semiremorcă aflându-se două tuburi din beton, iar când a ajuns în dreptul km. 17+350 metri, pe raza loc. P., jud. I., întrucât remorca a fost cuplată cu nerespectarea dispozițiilor art. 187 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 Republicată și pe fondul deplasării cu viteză neadaptată la condițiile de drum cu denivelări, remorca s-a desprins de vehiculul trăgător, a pătruns pe contrasens și a strivit efectiv autoturismul marca F. cu număr de înmatriculare_ producând decesului cetățeanului danez KROGH ALE A., ocupant pe bancheta din spate, vătămarea corporală a numitului G. D. care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale, precum și avarierea autoutilitarei marca F. Ducato înmatriculată sub nr._ proprietatea S.C. AUSTRAL TRADE S.R.L.
În ședința publică din data de 09.01.2013 apărătorul ales al inculpatului D. G. a solicitat instanței să constate intervenită prescripția răspunderii penale a inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor legale, în cursul judecății instanța a pronunțat încetarea procesului penal în situația în care a intervenit prescripția.
Prescripția răspunderii penale este o cauză care înlătură răspunderea penală ca urmare a neexercitării în timp util de către stat, prin organele sale judiciare, a dreptului de a aplica infractorului o pedeapsă și are ca efect stingerea acestui drept și a obligației corelative a infractorului de a suporta aplicarea unei sancțiuni penale.
S-a constatat că inculpatul D. G. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și a unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen.
Pentru infracțiunea de vătămare corporală, termenul de prescripție a răspunderii penale, potrivit art. 122 alin. 1 lit. d) fiind de 5 (cinci) ani, iar în situația prescripției speciale (incidentă în prezenta cauză), acest termen trebuie depășit cu încă jumătate.
Prescrispția răspunderii penale a inculpatului D. G. curge de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 04.04.2005, ea intervenind la data de 04.10.2012, după trecerea unui interval de 7(șapte)ani și 6(șase) luni.
Pentru considerentele mai sus arătate, în baza art.11 pct.2 lit.b) Cod procedură penală raportat la art.10 alin. 1 lit.g) Cod procedură penală, instanța a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului D. G. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, instanța în baza art. 333-334 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului D. G., din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen. în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. apreciind că reținerea variantei « tip » a infracțiunii este obligatorie pentru o corectă încadrare juridică a faptei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul D. G..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului D. G. care, la data de 04.04.2005, în jurul orelor 15,30, a condus a condus pe Șoseaua de Centură, dinspre DN3 către DN 2, ansamblul format din autospecializata marca Volvo cu nr. B-_-07/10 și semiremorca cu nr._, proprietatea S.C. D. I. S.R.L. în semiremorcă aflându-se două tuburi din beton, iar când a ajuns în dreptul km. 17+350 metri, pe raza loc. P., jud. I., întrucât remorca a fost cuplată cu nerespectarea dispozițiilor art. 187 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 Republicată și pe fondul deplasării cu viteză neadaptată la condițiile de drum cu denivelări, remorca s-a desprins de vehiculul trăgător, a pătruns pe contrasens și a strivit efectiv autoturismul marca F. cu număr de înmatriculare_ producând decesului cetățeanului danez KROGH ALE A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa din culpă.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal – referitoare la infracțiunile consumate; limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social al faptelor pe care instanța îl apreciază ca fiind ridicat și care rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptelor (inculpatul a condus ansamblul de vehicule pe un drum județean aglomerat, cu viteză neadecvată condițiilor de trafic și asamblând defectuos remorca de capul tractor, pe timp de zi), împrejurările în care aceastea au fost comise - inculpatul nu a respectat normele rutiere și producând un accident rutier grav; urmarea produsă produsă - decesul unei persoane, vătămarea corporală a alteia și pagube materiale; persoana și conduita inculpatului – acesta este cetățean român, în vârstă de 45 ani, studii 11 clase, este căsătorit, are doi copii, nu are antecedente penale, are ocupație și loc de muncă, iar raportat la prezenta cauză a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor.
Nu trebuie pierdut în vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier de natura celei săvârșite de inculpat, în ultima perioadă de timp au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare și se impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care, prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice, pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
Totuși, la stabilirea pedepsei Judecătoria a avut în vedere și faptul că infracțiunea a fost săvârșită în urmă cu 8 ani, timpul îndelungat scurs de la acel moment neputând fi imputat inculpatului. În plus, în acest interval inculpatul nu a mai săvârșit nicio altă faptă prevăzută de legea penală, aspect care va fi avut în vedere de către instanță.
Fiind dovedite existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
De asemenea, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal instanța a apreciat că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii, astfel că va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal și compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Instanța a atras atenția inculpatului, asupra disp. art. 83 Cod penal privitoare la săvârșirea altei infracțiuni în cursul termenului de încercare și care atrage revocarea suspendării acordate și executarea pedepsei în regim penitenciar.
În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța îi va interzice inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina sa.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că, în termen legal, părțile vătămate G. D., S. Clinic de Urgență „sf. P.” București și S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. s-au constituit părți civile solicitând:
- partea civilă G. D. a solicitat obligarea inculpatului D. G. la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând cheltuieli cu analizele, medicația, recuperare, alimentație și tratamente medicale, operații, cheltuieli de deplasare) și 150.000 lei cu titlu de daune morale (f. 180, dosar fond);
- partea civilă S. Clinic de Urgență „Sf. P.” București a solicitat obligarea obligarea inculpatului D. G. la plata sumei de 1.699 lei cu titlu de daune materiale – f. 35, dosar fond (contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate Ghergișan D.);
- partea civilă S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. a solicitat obligarea inculpatului D. G. la plata sumei de 15.737,90 lei plus dobânda legală calculată de la data constituirii ca parte civilă și până la achitarea integrală a sumei datorate (f. 37, dosar fond).
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 20.03.2011 prin Serviciul Registratură (f. 71-75, dosar fond), Oficiul Național al Registrului Comerțului a comunicat că S.C. D. I. S.R.L. este sub incidența legii nr. 85/2006 fiind desemnat administrator judiciar PROF CONSULT INTERNATIONAL IPURL, motiv pentru care partea responsabilă civilmente a fost citată în cursul judecății prin administratorul judiciar desemnat.
În dovedirea pretențiile civile formulate, părților civile le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind depuse deconturi medicale (fila 36, dosar fond), devize de reparații, facturi fiscale, copia dosarului de daune înregistrat la partea civilă S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. de către S.C. AUSTRAL TRADE S.R.L. în baza poliței CASCO încheiată cu această societate de asigurări în scopul reparării autoutilitarei marca F. Ducato avariată ca urmare a accidentului rutier cauzat de inculpat (f. 41-49, dosar fond), certificate de concediu medical, bilete de trimitere la spital, foaie de observație și alte înscrisuri medicale (filele 107-141 dosar fond) și proba testimonială, fiind audiată martora I. M. (fila 194, dosar fond).
Întrucât față de inculpatul D. G. s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în rezolvarea acțiunii civile trebuie analizate toate condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența prejudiciului, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția persoanei față de care s-a dispus încetarea procesului penal.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. cod civil (aplicabile în cauză): fapta ilicită a inculpatului (vătămarea integrității corporale a părții vătămate G. D. prin nerespectarea normelor legale de circulație pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de părțile civile (constând în efectuarea de cheltuieli cu spitalizarea– efectuate de unitățile sanitare și cu analizele, medicația, instrumentar medical, recuperare, alimentație și tratamente medicale, operații în vederea restabilirii stării sale de sănătate, cu reparația autoturismului avariat ca urmare a faptei inculpatului – efectuate de părțile civile) și moral suferit de partea civilă G., legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpat urmată de vătămarea integrității corporale a părții vătămate G. D. și internarea acesteia în unități sanitare), vinovăția dovedită a inculpatului (după cum a fost analizată mai sus și care a recunoscut comiterea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței) care a acționat din culpă.
Referitor la obligarea inc. D. G. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. I. S.R.L. Judecătoria a constatat că acesta, la data producerii accidentului de muncă era angajat la această societate comercială ca și conducător auto, iar ansamblul de vehicule implicate în accident era proprietatea societății angajatoare, aspecte necontestate de niciuna dintre părți și care rezultă din conținutul înscrisurilor existente la dosar. Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil (în reglementarea veche, valabilă la data producerii accidentului) „stăpânii și comitenții răspund de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor in funcțiile ce li s-au încredințat”.
Dar pentru a fi antrenată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului (răspundere concepută ca o garanție din partea comitentului victimei, ca o posibilitate concretă de a obține repararea promptă și integrală a prejudiciului suferit prin fapta ilicită a prepusului, punând-o la adăpost de pericolul unei eventuale insolvabilități a prepusului) se cer a fi întrunite cerințele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în persoana prepusului, precum și două cerințe particulare – existența unui raport de prepușenie și săvârșirea faptei de către prepus în funcțiile ce i s-au încredințat de către comitent.
Cerințele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului au fost mai sus analizate; în continuare urmează a se stabili dacă inculpatul a avut calitatea de prepus, respectiv dacă a săvârșit fapta în funcțiile ce i s-au încredințat de către reprezentantul societății unde era angajat.
S-a reiterat că pentru ca o persoană să aibă calitatea de prepus este necesar a se stabili existența unui raport de prepușenie, de subordonare, deci dacă inculpatului i s-a încredințat o anumită însărcinare din care să decurgă posibilitatea pentru reprezentantul societății angajatoare S.C. D. I. SRL ca în calitate de comitent de a da instrucțiuni, de a direcționa, de a îndruma și de a controla activitatea prepusului, acesta din urmă având obligația de a urma îndrumările și directivele primite
In practică s-a stabilit că principalul raport de prepușenie îl reprezintă contractul de muncă în cadrul căruia salariatul este subordonat față de patron în îndeplinirea funcțiilor sale de serviciu.
Inculpatul a fost angajat la S.C. D. I. SR.L, iar la data accidentului rutier din 04.04.2005 produs în timp ce acesta se afla la volanul ansamblului de vehicule transportând două tuburi de beton de mare greutate, era în executarea sarcinilor de serviciu, așadar, a avut calitatea de prepus al societății comerciale menționate și a săvârșit fapta în funcțiile ce i s-au încredințat de către reprezentantul societății unde era angajat.
În consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1000 alin. 3 Cod civil, precum și dispozițiile art. 1003 Cod civil (potrivit cărora când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire, dispoziții în vigoare la data accidentului), s-a dispus obligarea inculpatului D. G. în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. D. I. S.R.L. la plata despăgubirilor civile.
Instanța a apreciat faptul că, în momentele ulterioare accidentului rutier, partea civilă G. D. nu a avut în vedere preconstituirea de probe care să facă dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de restabilirea stării sale de sănătate.
Cu toate acestea, partea civilă a atașat la dosar înscrisuri care dovedesc efectuarea de cheltuieli analizele, recuperare, alimentație, tratamente medicale și operații.
Apreciind asupra cuantumului pretențiilor materiale ale părții civile G. D. instanța a luat în calcul înscrisurile depuse (care au atestat sumele de bani de care a fost privată partea civilă care a fost în concediu medical timp de două luni, suferințele cauzate acesteia, operațiile efectuate, achiziționarea de medicamente și instrumentar medical - cârje) și va proceda la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport și de numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate părții civile pentru restabilirea stării sale de sănătate, care au fost stabilite, conform actelor medico-legale la 80-90 de zile, intervențiile chirurgicale suferite, perioada îndelungată necesară pentru recuperarea totală.
Instanța a apreciat că partea civilă G. D. a dovedit că a efectuat cheltuieli materiale în cuantum de 10.000 euro.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă G. D., în cuantum de 50.000 euro (solicitată prin constituirea de parte civilă depusă de avocat, f. 106 dosar fond), respectiv de 150.000 euro solicitată de partea civilă personal cu ocazia audierii (f. 180, dosar fond), instanța reține că, deși nu există criterii obiective pentru evaluarea prejudiciul moral pretins, pot fi avute în vedere în acest sens unele criterii orientative (suferințele prin care a trecut timp de 80-90 zile cât au durat îngrijirile medicale și de la momentul producerii accidentului rutier și până în prezent prin prisma repetatelor intervenții chirurgicale efectuate).
La stabilirea despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor morale instanța urmează să analizeze despăgubirea care trebuie să compenseze prejudiciul efectiv suferit de părții civile G. D. în urma vătămării sale corporale.
Conform Recomandărilor Consiliului Europei din 1969 de la Londra instanța a apreciat că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensație victimei, care a fost cuantificată în funcție de traumele fizice și psihice suferite, de sechele post-traumatice care afectează negativ participarea părții civile la viața socială, profesională și de familie.
Astfel instanța a luat în considerare suferința psihică prin care a trecut partea civilă G. D. în urma în urma leziunilor, gravitatea vătămărilor produse și intensitatea suferințelor cauzate, fără ca suma acordată să poată constitui o îmbogățire fără justă cauză.
Instanța a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea civilă G. D., în cuantum de 50.000 euro cu titlu de daune morale, pretenția de 150.000 euro apărând ca nefiind rezonabilă.
În ceea ce privește pretențiile civile ale S. Clinic de Urgență „Sf. P.” București instanța apreciază, raportat la înscrisurile depuse, că unitatea sanitară a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții civile G. D..
Referitor la partea civilă S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. aceasta a solicitat obligarea inculpatului D. G. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. I. S.R.L. la plata sumei de 15.737,90 lei plus dobânda legală calculată de la data constituirii ca parte civilă și până la achitarea integrală a sumei datorate (f. 37, dosar fond). În dovedirea pretențiilor civile formulate, s-au depus devize de reparații, facturi fiscale, copia dosarului de daune înregistrat la partea civilă S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. de către S.C. AUSTRAL TRADE S.R.L. în baza poliței CASCO încheiată cu această societate de asigurări în scopul reparării autoutilitarei marca F. Ducato avariată ca urmare a accidentului rutier cauzat de inculpat (f. 41-49, dosar fond).
Văzând dispozițiile Deciziei nr. I/2004 (M. Of. nr. 404 din 6 mai 2004) Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite a stabilit că „Instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte”, Judecătoria apreciază admisibilă și dovedită cererea S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. urmând a o admite în totalitate.
Ținând seama că la data producerii accidentului, ansamblul de vehicule format din auto cu nr. B-_/07/10 și semiremorca cu nr._ nu avea o poliță de asigurare obligatorie valabilă (f. 151, 156, dosar fond), în baza art. 251 din Legea 32/2000, modificată și art. 24 alin. 3 Cod procedură penală, în referire la Decizia nr. 3 din 15 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Judecătoria a obligat partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata pretențiilor civile în cuantumurile admise.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs partea responsabilă civilmente Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat – în esență că daunele morale acordate sunt exagerate în raport cu studiul efectuat în cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, solicitand reducerea la nivelul celor acordate de către instanță, în spețe similare, respectiv până la 35.000 lei – prejudiciul moral pentru vătămările corporale ce au necesitat un număr de 90 de zile îngrijiri medicale.
Recurenta a criticat și obligarea la plata cheltuielilor de spitalizare, la plata pretențiilor materiale nedovedite cu înscrisuri precum și la plata către asigurătorul A. T. a sumelor achitate de acesta în baza poliței de asigurare facultativă CASCO în favoarea .. A mai solicitat obligarea părții responsabile civilmente . in solidum la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma criticilor invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856 teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat și îl va admite, în condițiile art._ pct. 2 lit. d Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că, în cauză, faptul prejudiciabil s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului D. Gici, care, la data de 04.04.2005, a condus un cuplu de vehicule fără îndeplinirea condițiilor art. 178 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și a circulat cu viteză neadaptată segmentului de drum parcurs ceea ce a dus la desprinderea remorcii încărcată cu tuburi de beton de mare tonaj de vehiculul trăgător și la strivirea autoturismului_, accident care a avut ca urmare un deces și vătămare corporală a părții civile G. D. care a suferit leziuni ce au necesitat 80 – 90 de zile de îngrijiri medicale.
Victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat este îndreptățită la repararea prejudiciului suferit, în condițiile impuse de atragerea răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește condițiile de existență a prejudiciului, acesta trebuie să fie cert sub aspectul existenței și al întinderii sale.
Potrivit art. 62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește latura civilă, pe bază de probe, sens în care, conform art. 67 din Codul de procedură penală, părțile pot propune probe și cere administrarea lor.
Cum exercitarea acțiunii civile este guvernată de principiul disponibilității, părții civile care pretinde existența unui prejudiciu material îi incumbă sarcina probei.
Este de necontestat că, în urma leziunilor suferite de partea vătămată aceasta a fost internată în spital suferind intervenții chirurgicale, însă simpla existență a acestor împrejurări nu este de natură a conduce la concluzia că pretențiile civile sub forma daunelor materiale sunt dovedite pentru simplul fapt că sunt de” notorietate”.
Astfel, în mod greșit, instanța de fond a acordat daune materiale pe baza unor înscrisuri medicale depuse la dosarul cauzei și a unor adeverințe de concediu medical (filele 111 – 140), pe criteriul „aprecierii” și nu pe baza unor probe administrate în acest sens din care să rezulte efectiv cheltuielile suportate de partea vătămată și afectarea efectivă adusă patrimoniului acestuia prin faptul prejudiciabil.
Cât privește repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămările corporale aduse sănătății sale constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit, Curtea are în vedere următoarele:
Principiul reparării daunelor morale, așa cum se subliniază în Recomandările Comisiei Europene din 1969 de la Londra, trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, întinderea acestora se stabilește prin raportare la gravitatea vătămărilor produse și la intensitatea suferințelor cauzate.
Așa cum s-a constatat, partea vătămată a suferit vătămări corporale ce au necesitat îngrijiri medicale de 80 – 90 de zile pentru vindecare, vătămări care nu a pus în primejdie viața victimei și nu au avut ca urmare cauzarea vreunei infirmități.
Spitalizarea de durată, intervențiile chirurgicale suferite au cauzat incontestabil, traume fizice și psihice care au afectat negativ participarea părții vătămate la viața socială profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produsă prin fapta inculpatului.
Evaluarea acestor suferințe decurgând strict din vătămarea produsă, la suma de 50.000 euro, este justificată prin raportare la jurisprudența europeană în materie, ținând seama de criteriile avute în vedere la determinarea compensațiilor pentru daunele morale respectiv gravitatea vătămării, perioada tratamentului, intensitatea și durata durerii/suferinței, gradul de afectare permanentă a calității vieții.
Prin urmare, se apreciază că suma de 50.000 euro, în echivalentul în lei, reprezintă o compensație rezonabilă pentru suferințele părții vătămate cauzate strict de gravitatea și urmarea vătămării produse prin fapta culpabilă a inculpatului.
Fondată este însă critica privind obligarea recurentei părți responsabile civilmente la plata cheltuielilor de spitalizare, precum și la plata despăgubirilor către asigurătorul CASCO al autoturismului proprietate a ..În acest sens,Curtea își însușește argumentele invocate de partea responsabilă civilmente,reținand:
Conform prevederilor art.251 din Legea nr.32/2000, pct.19, „Modul de constituire, de utilizare și plasament al sumelor bănești la dispoziția Fondului, precum și persoanele îndreptățite a fi despăgubite se stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei legi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. "
S-a apreciat că această categorie de prejudicii trebuie exclusă din garanția de despăgubire a Fondului de protecție a victimelor străzii, având în vedere că tratamentul administrat părții vătămate pe perioada spitalizării este suportat de sistemul asigurărilor sociale de sănătate, în baza contribuțiilor sociale obligatorii încasate care intră sub incidența prevederilor art.5 alin. 4 din Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, conform cărora ..Nici o entitate care a compensat in orice fel persoanele păgubite sau a oferit acestora servicii in legătură cu prejudiciile suferite, ..., nu are dreptul să solicite de la Fond recuperarea cheltuielilor efectuate " .
Intervenția FPVS are un caracter subsidiar ; caracterul subsidiar al acestei intervenții este prevăzut în directivele europene în care își are originea instituția Fondului. Principiul subsidiaritații este unul fundamental în construcția legislativă europeană ; astfel, el a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene (1992), fiind prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind constituirea Comunității Europene.
In conformitate cu prevederile acestui articol, Comunitatea acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite și a obiectivelor care îi sunt atribuite prin tratatul susmenționat.
În domeniile care nu aparțin competenței sale exclusive, Comunitatea nu intervine conform principiului subsidiarității decât dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii respective nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere dimensiunea sau efectele acțiunii, aceasta ar Fi mai bine realizată la nivel comunitar.
Acțiunea Comunității nu excede ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor tratatului.
Având în vedere caracterul sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România, părțile prejudiciate erau asigurate prin efectul legii pentru cazurile de urgență pe care le-au suferit, astfel că unitățile spitalicești beneficiază de posibilitatea de a recupera aceste sume cheltuite de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, iar dacă art. 313 le obligă la recuperarea lor de la vinovat, au posibilitatea de a obține prin hotărâre, obligarea acestuia.
FPVS, ca „Organism de despăgubire", în sensul art.10 din Directiva 2009/103/CE, a fost înființat prin dispozițiile art. 25" din Legea 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, în îndeplinirea obligației Statului Român de transpunere în dreptul intern a prevederilor cuprinse în directivele comunitare privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi.
Scopul constituirii acestui organism a fost, potrivit dispozițiilor art. 25" alin. 10, lit. b) din Legea 32/2000, între altele, acela de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule „dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul, a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare".
Este adevărat că prin Decizia 3/15.06.2010 a ICCJ s-a statuat, printr-o interpretare obligatorie a art. 25" din Legea 32/2000, că FPVS are în procesul penal calitatea de parte responsabilă civilmente în sensul art. 24 alin.3 din CPP, ca persoană chemată să răspundă potrivit legii pentru pagubele provocate prin fapta ilicită a inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat RCA.
Însă, așa cum se desprinde din considerentele acestei decizii, această răspundere civilă complementară instituită în sarcina FPVS pentru pagubele pricinuite prin fapta ilicită a autorului accidentului nu se întemeiază - așa cum se întâmplă în cazul răspunderii civile pentru fapta altuia, reglementată de art. 1000 Vechiul Cod Civil - pe ideea unei prezumții de culpă în sarcina persoanei responsabile civilmente, derivând din exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere, îndrumare, control, ci este guvernată de regulile speciale cuprinse în dispozițiile Legii 32/2000 și ale Ordinului 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, dispoziții care, în transpunerea legislației comunitare, urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima accidentului rutier să nu rămână nedespăgubită în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat și pornesc de la ideea - reflectată în preambulul aceleiași directive că, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubește victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziție mai bună decât victima la intentarea unei acțiuni împotriva părții responsabile.
D. urmare, din interpretarea dispozițiilor relevante privitoare la FPVS se desprinde concluzia că acest organism are legitimare procesuală în procesul penal, în calitate de garant al obligației de despăgubire față de victimele accidentelor de vehicule - dacă vehiculul nu este asigurat RCA - urmând ca FPVS să se subroge în drepturile persoanelor prejudiciate împotriva persoanei responsabile pentru repararea pagubei, care are obligația legală de a rambursa FPVS despăgubirile plătite.
În raport cu aceste considerații referitoare la scopul pentru care a fost constituit și la rolul pe care, în lumina reglementărilor legale în materie și a interpretării dată acestora de către ICCJ, îl îndeplinește FPVS, se impune constatarea că instanța de fond a obligat în mod eronat FPVS la plata cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții prejudiciate, fiind de netăgăduit faptul că unitatea spitalicească nu are calitatea de victimă a accidentului rutier, iar în plus aceasta dispune și de facilitățile necesare pentru a recupera direct de la inculpat despăgubirile aferente acestor cheltuieli.
În mod greșit ,instanța de fond a dispus obligarea Asociației Fondului de Protecție a Victimelor Străzii la plata despăgubirilor morale de către partea civilă . SA.
Autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ fiind asigurat CASCO
proprietarul . a fost despăgubit de aceasta, care în virtutea art. 22 din Legea "[ 136/1995, se subrogă în drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea prejudiciului.
Conform art. 1 alin. 1 din Ordinul 3108/2005 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor "F. de Protecție a Victimelor Străzii se constituie în vederea protejării cetățenilor români și a rezidenților în România, persoane păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de autovehicule supuse înmatriculării, precum și de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat printr-o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, denumită în continuare asigurare obligatorie RCA."
În egală măsură, art. 26 din mai sus menționatul Ordin prevede că "nu se acordă despăgubiri pentru pagube materiale din Fond dacă persoana păgubită poate fi despăgubită în baza unui contract de asigurare facultativă, care acoperă riscuri specifice autovehiculelor".
Totodată, art.27 arată că: „societățile de asigurare care au compensat în vreun fel, parțial sau integral, persoana păgubită nu au dreptul de a solicita recuperarea sumelor de la Fond".
Cat privește obligarea în solidar și a părții responsabile civilmente S.C. D. I. S.R.L,contrar criticilor formulate de recurentă,aceasta s-a făcut printr-o corectă aplicare a art.1003 Cod civil.
D. pentru care, Curtea în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr.15 din data de 16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Va casa ,în parte, sentința penală recurată și rejudecând, în fond:
Va înlătura obligarea părții responsabile civilmente Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, la plata sumei de 1.699 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă S. Clinic de Urgență « Sf. P. ».
Va înlătura obligarea părții responsabile civilmente Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, la plata sumei de 15.737,90 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A.
Va înlătura obligarea inculpatului D. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. D. I. S.R.L. prin administrator judiciar PROF CONSULT INTERNATIONAL IPURL și Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, la plata către partea civilă G. D. a sumei de 10.000 euro, în echivalentul în lei, cu titlu de daune materiale.
Se vor menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 lei, se va suporta din F. Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr.15 din data de 16.01.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Casează, în parte, sentința penală recurată și rejudecând, în fond:
Înlătură obligarea părții responsabile civilmente Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, la plata sumei de 1.699 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă S. Clinic de Urgență « Sf. P.».
Înlătură obligarea părții responsabile civilmente Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, la plata sumei de 15.737,90 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A.
Înlătură obligarea inculpatului D. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. D. I. S.R.L. prin administrator judiciar PROF CONSULT INTERNATIONAL IPURL și Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, la plata către partea civilă G. D. a sumei de 10.000 euro,în echivalentul în lei, cu titlu de daune materiale.
Menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat,în cuantum de 200 lei,se suportă din F. Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi,5 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C.-C. C. M. N. R. M.
GREFIER
C.-M. S.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. N. C. – Judecătoria Cornetu
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1053/2013. Curtea... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1059/2013.... → |
|---|
