Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1038/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1038/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 1038/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ nr. 1038/R
Ședința publică din: 03.06.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: O. B.
Judecător: S. E.
Grefier: S. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestație în anulare, formulată de contestatorul A. F. împotriva deciziei penale nr. 1986/R/13.12.2010, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de fond nr._ al Judecătoriei Sector 6 București (având atașate dosarele penale nr._ și nr._ al Curții de Apel București – Secția a II-a penală, nr._/3/2010 și nr._ + supliment ale Tribunalului București – Secția I penală, precum și dosarul de urmărire penală nr. 3757/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București), după care,
În temeiul disp. art. 391 alin. 1 Cpp, Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, formulată de contestatorul A. F..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciind că motivele invocate în susținerea contestației în anulare nu sunt dintre cele expres și limitativ prevăzute de lege, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă. Solicită obligarea recurentului-contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare, constată următoarele:
La data de 15.05.2013, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, sub nr._, contestația în anulare formulată de recurentul contestator A. F. împotriva deciziei penale nr. 1986/R din 13.12.2010, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._ .
În motivarea contestației, petentul a solicitat casarea deciziei penale menționate, întrucât, în apelul declarat de procuror, s-a făcut o eroare judiciară în sensul că s-a dispus nejustificat majorarea pedepsei cu un an închisoare.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d C.p.p.
În vederea soluționării cauzei, a fost atașat dosarul de fond nr._, în care s-a pronunțat decizia penală supusă contestației.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare din perspectiva exigențelor art. 391 C.p.p., Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare reprezintă remediul procesual destinat înlăturării unor grave erori de drept pe care le-ar putea conține o hotărâre penală definitivă. Fiind o cale extraordinară de atac, condițiile în care poate fi promovată și soluționată a astfel de contestație sunt strict și limitativ prevăzute de lege, astfel încât să se asigure efectiv securitatea raporturilor juridice tranșate printr-o hotărâre definitivă, iar retractarea hotărârii să survină doar în cazuri temeinic justificate.
Din această perspectivă, verificarea admisibilității în principiu a unei contestații în anulare implică, în conformitate cu dispozițiile art. 391 și art. 387 C.p.p., analiza prealabilă a următoarelor aspecte: calitatea de parte în proces a autorului cererii, formularea contestației în termenul prevăzut de lege, concordanța între motivele invocate și cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C.p.p., urmată de examinarea dovezilor invocate în sprijinul contestației.
În cauza de față, contestația formulată de către contestatorul A. F. nu îndeplinește două dintre condițiile anterior enunțate.
Sub un prim aspect, Curtea reține că decizia penală ce face obiectul contestației în anulare a fost pronunțată la data de 13.12.2010, dată la care hotărârea instanței de recurs a rămas definitivă conform art. 417 lit. c C.p.p. La aceeași dată, a fost pusă în executare pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani, fiind emis mandatul de executare a pedepsei, conform prevederilor art. 420 C.p.p.
Prin urmare, contestatorul-condamnat avea posibilitatea de a formula contestație în anulare în termenul procedural expres prevăzut de dispozițiile art. 388 alin. 1 C.p.p., respectiv în cel mult 10 zile de la data începerii executării. Formularea prezentei contestații după aproximativ 2 ani și 5 luni de la data începerii executării este vădit tardivă, contrar exigențelor art. 391 C.p.p., și atrage inadmisibilitatea contestației.
Deși contestatorul a invocat prevederile art. 386 lit. d C.p.p. care, conform art. 388 alin. 2 C.p.p., ar justifica introducerea contestației „oricând”, Curtea constată că argumentele pe care se sprijină cererea petentului A. F. nu se subsumează, nici măcar formal, cazului de contestație invocat.
Contestatorul nu a indicat existența a două hotărâri definitive pronunțate împotriva sa pentru aceeași faptă, ci a unei hotărâri unice (respectiv sentința penală nr. 401/15.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București), rămasă definitivă prin decizia instanței de recurs contestată, respectiv cea cu nr. 1986/R/13.12.2010 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
Întreaga argumentare a cererii relevă că, în fapt, contestatorul a apreciat nelegală soluția instanței de recurs de a respinge calea sa de atac exercitată împotriva deciziei date în apel de către Tribunalul București, solicitând o nouă evaluare a legalității aplicării dispozițiilor art. 83 C.p. și a duratei pedepsei finale date spre executare.
Or, o atare cenzură tinde la repunerea în discuție a legalității unei chestiuni de fond, cu ignorarea limitelor restrictive în care, conform art. 386 și urm. C.p.p., poate fi formulată această cale extraordinară de atac.
Prin urmare, cererea condamnatului A. F. nu satisface o a doua exigență de admisibilitate, referitoare la concordanța între motivele invocate și cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C.p.p.
Pentru aceste considerente, în baza art. art. 391 C.p.p. coroborat cu art. 388 alin. 1 C.p.p. și art. 386 lit. d C.p.p., Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. F..
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. F., împotriva deciziei penale nr. 1986/R/13.12.2010, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iunie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. CîrnaruOana BurnelSimona E.
Proces-verbal
pentru jud. E. S. promovată la Î.C.C.J.,
semnează, PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
S. D.
Red./th.red.S.C.
2ex/01.07.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1037/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
