Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 478/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 478/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 478/A
Ședința publică de la 15.04.2014
PREȘEDINTE - I. T.
JUDECĂTOR - A. P. M.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror S. AMARYL.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.38/23.01.2014 pronunțate de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă apelanta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, intimata inculpată D. G. – pentru care au răspuns apărător din oficiu D. E., cu delegație la dosar și nici intimata parte responsabilă civilmente C. T. C. SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a relațiilor solicitate de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și depunerea la dosar a procesului verbal întocmit de organele de poliție prin care se arată că inculpata nu a fost găsită la domiciliu și că imobilul în care figurează cu domiciliul, nu este locuit.
Curtea, nefiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului declarat de partea civilă.
Apărătorul din oficiu al intimatei inculpate D. G. solicită respingerea apelului declarat de partea civilă, apreciind că instanța de fond în mod corect a stabilit valoarea prejudiciului, dată fiind valoarea acestuia stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de partea civilă, având în vedere că valoarea prejudiciului a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit în dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată că:
Prin sentința penală nr. 38 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București la data de 23.01.2014 s-a dispus în temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 alin. 2 Cod procedură penală a fost condamnată inculpata D. G.- la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatei, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri si până la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, litera b Cod penal.
În temeiul art. 861 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durata de 6 ani, termen de încercare stabilit conform art. 862 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal au fost stabilite, în sarcina inculpatei, următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele stabilite de acest Serviciu;
- să anunțe, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 359 Cod procedura penala s-au pus inculpatei în vedere dispozițiile art. 864 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În temeiul art. 115 Cod penal și art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus luarea, față de inculpată, a măsurii de siguranță a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de fondator, administrator, director sau reprezentant al unei societăți comerciale.
În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, art. 7 alin. 2 si art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990/R s-a dispus înregistrarea, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a mențiunilor cuvenite la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă STATUL ROMÂN PRIN ANAF PRIN GARDA FINANCIARĂ- SECȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva inculpatei, în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente S.C. C. T. C. S.R.L. și, pe cale de consecință, au fost obligate inculpata și partea responsabilă civilmente, în solidar, la plata, către partea civilă, a sumei de 34.221 lei și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acesteia, respectiv majorări, penalități și dobânzi de la momentul producerii prejudiciului și până la data achitării integrale, cu titlul de daune materiale.
În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 163 alin. 1, 2 Cod procedură penală s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei (casă în suprafață de 32 mp și teren- curte în suprafață de 528 mp la adresa din ., ., nr. 114, jud. B., celelalte bunuri mobile și imobile ale inculpatei) și ale părții responsabile civilmente (conturile deschise la BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A., BANCA ROMÂNEASCĂ S.A., celelalte bunuri mobile și imobile ale părții responsabile civilmente) până la concurența sumei de 34.221 lei și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acesteia, respectiv majorări, penalități și dobânzi de la momentul producerii prejudiciului și până la data achitării integrale, cu titlu de daune materiale - despăgubiri acordate părții civile.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligată inculpată la plata sumei de 5350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut prin rechizitoriul nr. 3322/P/2010 din data de 30.09.2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București verificat, sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, de prim-procuror, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei D. G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția Penală sub nr._ din data de 01.10.2013.
În fapt, s-a reținut că în perioada ianuarie 2009 - mai 2010 inculpata D. G., în calitate de administrator al . SRL, a reținut în mod succesiv, lunar, sumele reprezentând contribuția personalului la asigurări sociale, contribuția personalului la asigurări de sănătate, contribuția personalului la fondul de șomaj și impozitul pe salarii, contribuții care au regim de stopaj la sursă, în sumă totală de 34.221 lei, pe care nu le-a vărsat la bugetul consolidat al statului în termenul stabilit de lege și nici în perioada de 30 de zile de la data scadenței.
Prin adresa nr._/25.09.2012 A.N.A.F. s-a constituit parte civila în cauză cu suma de 63.905 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului la stat, la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii reprezentând prejudiciul prezumtiv cauzat bugetului general consolidat. A.N.A.F. a menționat în constituirea de parte civilă faptul că obligațiile fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi) se calculează în conformitate cu legislația fiscală, fiind datorate de la data când obligația a devenit scadentă și până la data executării integrale a plății.
În fața instanței, la solicitarea părții civile a fost introdusă în cauză ca parte responsabilă civilmente . SRL, iar în temeiul art. 163 Cod procedură penală partea civilă a solicitat înființarea măsurilor asigurătorii sau, în cazul în care au fost dispuse, menținerea acestora.
Totodată, s-au efectuat verificări cu privire la bunurile și veniturile impozabile ale inculpatei și părții responsabile civilmente, fiind comunicate și atașate la dosar: adresa nr. 5389/02.02.2011 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, adresa nr. 1453/25._ emisă de Autoritatea Navală Română, adresa nr._/16.02.2011 emisă de Direcția Venituri Buget Local Sector 2 București, adresa din 08.02.2011 emisă de A.N.A.F. Direcția generală de reglementare a colectării creanțelor bugetare, adresa nr._/24.02.2011 emisă de Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 1 București.
S-au efectuat verificări cu privire la domiciliile și reședințele inculpatei și martorilor din acte, fiind comunicată și atașată la dosar adresa nr._ din 13.11.2013 emisă de MAI- DEPABD . De asemenea s-au efectuat verificări privind domiciliul și reședința inculpatei, a fost emis și executat mandatul de aducere și a fost citată prin afișare la ușa instanței. În urma acestor verificări a rezultat că aceasta nu este încarcerată și, conform procesului-verbal încheiat cu ocazia executării mandatului de aducere, din declarațiile vecinilor de la adresa de domiciliu a inculpatei (., .. 114, jud. B.) a rezultat că aceasta nu a mai fost văzută la imobil din luna februarie 2011 și, datorită unor probleme financiare, ar fi plecat la muncă în străinătate . S-au efectuat verificări succesive cu privire la o eventuală stare de reținere, arest preventiv sau deținere a inculpatei, din relațiile comunicate de IGPR, ANP rezultând că inculpata nu se află în stare de reținere, arest preventiv sau deținere.
De asemenea, s-au efectuat verificări cu privire la situația . SRL, fiind comunicată și atașată la dosar adresa nr._/02.12.2013 emisă de ONRC .
La solicitarea instanței a fost comunicată și atașată la dosar fișa de cazier a inculpatei .
Deliberând asupra probelor propuse, instanța a încuviințat reprezentantului Ministerului Public și inculpatei, prin apărător, proba cu înscrisuri și proba testimonială - martorii din rechizitoriu -, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei, iar conform art. 327 Cod procedura penala au fost audiați martorii D. N. și A. N., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La termenul din 23.01.2014 instanța a pus în discuție din oficiu schimbarea a încadrării juridice în sensul reținerii dispozițiilor art. 13 Cod penal, datorită modificărilor aduse Legii nr. 241/2005.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, conform art. 63 alin. 2 Cod procedura penală, instanța a reținut următoarea situație:
Din înscrisurile depuse la dosar a reieșit că S.C. C. T. C. S.R.L. a fost înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, având C.U.I._ și sediul social ales în București, ., sector 2.
Conform acelorași înscrisuri, obiectul principal de activitate declarat îl constituiau alte servicii de alimentație - cod CAEN 5629; asociat și administrator al societății fiind inculpata D. G..
Din coroborarea datelor furnizate de ONRC cu documentele contabile și cu concluziile expertizei contabile a reieșit faptul că . SRL a desfășurat activități comerciale în perioada 2009- 2010 iar persoana care deținea calitatea de administrator era inculpata D. G..
Din coroborarea acelorași mijloace de probă a rezultat că în această calitate inculpata se ocupa cu administrarea efectivă a societății comerciale, inclusiv cu plata salariilor și a contribuțiilor către bugetul statului.
S.C. C. T. C. S.R.L. a avut în această perioadă între 4 și 10 persoane angajate permanent cu contract individual de muncă astfel cum a reieșit din înscrisurile depuse la dosar (adresa nr._/03.06.2011 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului București și înscrisurile anexate – f 74-136 dup).
Angajaților societății le-au fost plătite salariile nete, astfel cum a reieșit din statele de plată și din declarațiile martorilor D. N. și A. N., plățile fiind efectuate de către inculpată care, la momentul fiecărei plăți, a reținut și impozitele și contribuțiile cu regim de stopaj la sursă, element ce a reieșit din concluziile expertizei financiar contabile coroborate cu înscrisurile financiare depuse la dosarul cauzei.
S-a reținut că potrivit art. 52 din Codul Fiscal veniturile din salarii și cele asimilate salariilor sunt venituri impuse în sistem de stopaj la sursă. Obligația de a calcula, reține și vira la bugetul de stat impozitul pe venit de 16% revine plătitorilor de salarii. Calcularea și reținerea se face la momentul plății salariului, iar vărsarea la buget a sumelor reținute până la data de 25 ale lunii următoare celei pentru care se face plata salariului.
De asemenea, s-a reținut că sunt venituri pentru care se datorează contribuții sociale în sistem de stopaj la sursă: în cazul contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale, conform art. 5 din Legea nr. 19/2000, veniturile persoanelor care desfășoară activități pe baza de contract individual de muncă sau persoanelor asimilate, în cazul contribuțiilor către bugetul asigurărilor de sănătate, conform art. 215 din Legea nr. 95/2006 veniturile realizate în baza unui contract de muncă sau un statut special, în cazul contribuțiilor către bugetul asigurărilor de șomaj, conform art. 19 din Legea nr. 76/2002, veniturile din contractele individuale de muncă sau veniturile asimilate. Pentru toate aceste contribuții este vorba de contribuția individuală a salariatului și nu de contribuția proprie a angajatorului iar obligația de a calcula, reține și vira contribuția de asigurări sociale în cuantum de 9,5% din remunerația brută, contribuția la fondul asigurărilor sociale pentru șomaj în cuantum de 1% din venitul brut și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate în cuantum de 6,5% din venitul brut revine angajatorilor persoanelor fizice.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă. S-a apreciat, astfel, că infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 presupune o situație premisă dublu condiționată: să se realizeze un venit pentru care se datorează impuneri în regim de stopaj la sursă și să se efectueze reținerile legale cu titlu de impunere.
În acest caz contribuabilul trebuie să realizeze un venit impozabil în sistem stopaj la sursă sau un venit pentru care se datorează contribuții sociale în sistem de stopaj la sursă.
S-a apreciat că elementul material al infracțiunii a constat într-o inacțiune, prevăzută de textul legal prin termenul „nevărsarea” în sensul neîndeplinirii obligației de a vira către bugetul destinatar sumele datorate cu titlu de impozit sau contribuție. S-a reținut că regula privind momentul reținerii contribuțiilor este prevăzută în art. 58 Cod fiscal care prevede că plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.
S-a mai reținut că din raportul de expertiză contabilă a rezultat că la momentul efectuării plății salariului net către angajați au fost evidențiate reținerile efectuate de către inculpată, defalcat pentru fiecare în parte, respectiv că salariul brut care se cuvenea angajaților era sursa de reținere a banilor astfel încât inculpata nu vira aceste sume din patrimoniul societății comerciale, la momentul reținerii sumele aparținând din punct de vedere juridic angajaților.
Potrivit înscrisurilor înaintate de administrația financiară, în perioada ianuarie 2009- iunie 2010, cu excepția lunii aprilie 2009, a rezultat că societatea a depus lunar declarații privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale (formularul 102).
Având în vedere aceste aspecte, a rezultat că S.C. C. T. C. S.R.L. a efectuat plăți parțiale către angajați, reprezentând salariile nete și a reținut în mod regulat de la salariați sumele reprezentând contribuții cu stopaj la sursă, fără a le vira la scadență sau la expirarea termenului de 30 de zile în bugetele asigurărilor sociale sau bugetele speciale.
Din coroborarea adreselor Administrației Finanțelor Publice a sectorului 2 nr. T/_/12.10.2010 și_/22.06.2011 a rezultat că S.C. C. T. C. S.R.L. figurează în baza de date a acestei instituții cu declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru ianuarie-martie 2009, mai 2009-mai 2010; declarații privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale pentru ianuarie-martie 2009, mai 2009-iunie 2010; deconturi de TVA pentru martie 2009, mai 2009-septembrie 2009, noiembrie 2009-iunie 2010; bilanțuri contabile pentru 30.06._09, iar din cuprinsul fișei sintetice totale, editată în data de 16.09.2010, în baza declarațiilor fiscale și raportărilor contabile depuse de societate, a rezultat că societatea datora impozit pe veniturile din salarii în cuantum de 15.932 lei; contribuții individuale de asigurări sociale reținute de la asigurați de 16.705 lei; contribuții pentru asigurări de șomaj reținute de la asigurați de 937 lei și contribuții pentru asigurări de sănătate reținute de la asigurați în valoare de 9.220 lei.Toate aceste sume reprezintă debitul principal, fără dobânzi și penalități de întârziere. A rezultat așadar că suma totală reprezentând contribuții cu stopaj la sursă reținută de la salariați si nevărsată la bugetul de stat, datorată de societate la sfârșitul trimestrului al III-lea 2010 este de 34.221 lei, conform raportului de expertiză.
Sub aspectul încadrării juridice s-a avut în vedere perioada infracțională reținută în sarcina inculpatei și modificările aduse Legii nr. 241/2005.
Astfel, Legea nr. 50/2013 a majorat maximul special al pedepsei închisorii la 6 ani, eliminând alternativitatea închisorii cu amenda.
Raportat la pedeapsa prevăzută de textul legal anterior modificării - închisoare de la 1 la 3 ani sau amendă – instanța a constatat că legea anterioară este mai favorabilă sub aspectul cuantumului pedepsei, fiind aplicată în cauză.
În consecință, conform art. 334 Cod procedura penala, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei D. G. care în perioada ianuarie 2009-mai 2010, în calitate de asociat și administrator al . SRL, a reținut contribuțiile personalului la asigurări sociale în cuantum de_ lei, contribuțiile personalului la asigurări de sănătate în cuantum de 7152 lei, contribuțiile personalului la asigurări de șomaj în cuantum de 661 lei, impozit pe salarii în cuantum de_ lei, sume care au regim de stopaj la sursă și pe care nu le-a vărsat în bugetele aferente în termenul prevăzut de lege de 30 de zile de la data scadentă, cauzând un prejudiciu de_ lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în forma reținerii și nevărsării, cu intenție, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, faptă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere de către instanța de fond criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, reținând în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, întrucât inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și a avut o conduită corespunzătoare în societate anterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății în cauza de față. De asemenea, a fost reținută circumstanța agravantă a sustragerii de la urmărire penală și de la judecată, conform art. 75 alin. 2 Cod penal.
Totodată, instanța a reținut incidența stării de agravare a răspunderii reprezentate de forma continuată - art. 41 alin. 2 Cod penal.
În raport cu acestea, văzând dispozițiile art. 80 Cod penal, instanța a stabilit pedeapsa spre maximul special, aplicându-i inculpatei pedeapsa închisorii de 3 ani, pedeapsă apreciată de instanță ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social al infracțiunii și inculpatei.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatei, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, litera b Cod penal. Astfel, în privința interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, instanța a apreciat că exercitarea dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat nu sunt posibile, având în vedere antecedentul penal creat.
Pentru a decide cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 861 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere: pedeapsa aplicată nu depășește 4 ani, inculpata nu a mai fost condamnată anterior și s-a apreciat scopul pedepsei - astfel cum este acesta reglementat prin dispozițiile art. 52 Cod penal - poate fi atins și fără executarea în regim de detenție. La individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate instanța a avut în vedere și faptul că dispunerea executării efective, în regim de detenție, a pedepsei aplicate reduce posibilitatea acoperirii de către inculpată a prejudiciului produs; or, din analiza dispozițiilor Legii nr. 241/2005 rezultă că însuși legiuitorul a acordat o importanță deosebită acoperirii prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală.
În consecință, în temeiul art. 861 Cod penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durata de 6 ani, termen de încercare stabilit conform art. 862 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 115 Cod penal și art. 12 din Legea nr. 241/2005, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în exercitarea atribuțiilor de administrator, ca urmare a exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor aferente acestei funcții, se generează o stare de pericol și posibilitatea reluării activității infracționale de către inculpată, s-a dispus luarea, față de inculpată, a măsurii de siguranță a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de fondator, administrator, director sau reprezentant al unei societăți comerciale.
În temeiul art. 7 alin. 2 și art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990/R s-a dispus înregistrarea, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a mențiunilor cuvenite la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat următoarele:
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și cuantumul prejudiciului a fost dovedit în cauză prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil judiciar Z. N.. Astfel, instanța a reținut ca prejudiciu produs, probat și neacoperit suma de 34.221 lei, iar la acest cuantum au fost adăugate obligațiile fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi) reprezentând prejudiciul prezumtiv cauzat bugetului general consolidat, însă aceste obligații fiscale accesorii au fost calculate în conformitate cu legislația fiscală, fiind datorate de la data când obligația a devenit scadentă - data producerii prejudiciului - și până la data executării integrale a plății.
Potrivit art. 24 alin. 3 Cod procedură penală, . SRL, în calitate de comitent al inculpatei a fost chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatei.
În consecință, în temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - prin M.F.P.- Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP împotriva inculpatei și părții responsabile civilmente și a fost obligată în solidar inculpata și partea responsabilă civilmente . SRL, în calitate de comitent al inculpatei, la plata către partea civila, a sumei de_ lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.
În privința prejudiciului de 63.905 lei (prejudiciu calculat de Comisarii Gărzii Financiare București conform actelor depuse de administrația fiscală, f 15-73 dup), s-a apreciat ca fiind excesiv față de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale.
În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 163 alin. 1, 2 Cod procedură penală s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei și ale părții responsabile civilmente (conturile deschise la BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A., BANCA ROMÂNEASCĂ S.A., celelalte bunuri mobile și imobile ale părții responsabile civilmente) până la concurența sumei de 34.221 lei și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acesteia, respectiv majorări, penalități și dobânzi de la momentul producerii prejudiciului și până la data achitării integrale, cu titlu de daune materiale - despăgubiri acordate părții civile.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 18.02.2014, sub nr._ (_ ).
Apelanta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a criticat soluția primei instanțe sub aspectul admiterii în parte a acțiunii civile promovate, întrucât prejudiciul produs bugetului general consolidat, astfel cum rezultă din sesizarea Gărzii Financiare, ca urmare a controlului efectuat, este de 63.905 lei, iar nu de 34.221 lei, astfel cum a stabilit expertul contabil, care nu a menționat sumele reprezentând contribuții și impozite cu reținere la sursă.
Totodată, apelanta parte civilă a criticat sentința sub aspectul instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei si ale părții responsabile civilmente doar până la concurența valorii pagubei de 34.221 lei, fără a lua în calcul și obligațiile fiscale accesorii, deși acestea sunt determinabile, având în vedere ca acestea sunt calculate in conformitate cu legislația fiscala aplicabilă, de la momentul producerii prejudiciului până la data achitării integrale a debitului. S-a mai arătat că după executarea hotărârii de către organele fiscale subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscale vor fi calculate obligațiile fiscale accesorii, care pot depăși cuantumul stabilit de instanța de judecata ca debit.
În faza procesuală a apelului, deși inculpata a fost citată în mod legal și s-a emis mandat de aducere pe numele acesteia, aceasta nu s-a prezentat, iar din procesul verbal încheiat ca urmare a imposibilității de executare a mandatului de aducere rezultă că inculpata nu a mai fost văzută la domiciliu de mai mulți ani și nu i se cunoaște noua adresă (fila 59 dosar apel).
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct.1 lit. b C.p.p., apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Efectuând o analiză proprie a materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, probatoriul administrat în cauză demonstrând, fără echivoc, că inculpata D. G. în perioada ianuarie 2009-mai 2010, în calitate de asociat și administrator al . SRL, a reținut contribuțiile personalului la asigurări sociale în cuantum de_ lei, contribuțiile personalului la asigurări de sănătate în cuantum de 7152 lei, contribuțiile personalului la asigurări de șomaj în cuantum de 661 lei, impozit pe salarii în cuantum de_ lei, sume care au regim de stopaj la sursă și pe care nu le-a vărsat în bugetele aferente în termenul prevăzut de lege de 30 de zile de la data scadentă, cauzând un prejudiciu de 34.221 lei.
Relevante în acest sens sunt denunțul Gărzii Financiare - Secția Municipiului București și înscrisurile anexate; adresele Administrației Finanțelor Publice a sectorului 2 nr. T/_/12.10.2010 și_/22.06.2011 și înscrisurile anexate acestora; adresa I.T.M. București nr._/03.06.2011 și înscrisurile anexate; raportul de expertiză judiciară financiar-contabilă; declarațiile martorilor D. N. și A. N.; înscrisuri conținând informații despre S.C. C. T. C. S.R.L.
Astfel, din înscrisurile menționate rezultă că S.C. C. T. C. S.R.L. a fost înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, având C.U.I._ și sediul social ales în București, ., sect. 2, iar obiectul principal de activitate declarat îl constituie alte servicii de alimentație-cod CAEN 5629, asociat și administrator al societății fiind inculpata D. G..
Curtea reține că din coroborarea adreselor Administrației Finanțelor Publice a sectorului 2 nr. T/_/12.10.2010 și_/22.06.2011 a rezultat că S.C. C. T. C. S.R.L. figurează în baza de date a acestei instituții cu declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru ianuarie-martie 2009, mai 2009-mai 2010; declarații privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale pentru ianuarie-martie 2009, mai 2009-iunie 2010; deconturi de TVA pentru martie 2009, mai 2009-septembrie 2009, noiembrie 2009-iunie 2010; bilanțuri contabile pentru 30.06._09.
Totodată, administrația financiară a înaintat organelor de cercetare penală declarațiile fiscale și raportările contabile depuse de societate, precum și fișa sintetică totală, iar potrivit înscrisurilor înaintate de administrația financiară, în perioada ianuarie 2009- iunie 2010, cu excepția lunii aprilie 2009, societatea a depus lunar declarații privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale (formularul 102).
De asemenea, Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București a transmis cu adresa nr._/03.06.2011 situația statelor de plată depuse de S.C. C. T. C. S.R.L. pentru perioada ianuarie 2009- mai 2010, precum și contractele individuale de muncă depuse și înregistrate la această instituție, iar din declarațiile martorilor audiați în cauză, angajați ai societății din perioada în cauză, respectiv D. N. și A. N., a rezultat că în perioada în care au lucrat pentru S.C. C. T. C. S.R.L. și-au primit drepturile salariale în integralitate și la termen, nefăcându-se plăți parțiale, respectiv că nu au avut vreo înțelegere cu reprezentantul societății, inculpata D. G., pentru a-și plăti individual sumele reprezentând contribuții cu reținere la sursă, iar martorii au relatat că din câte știu, le-au fost reținute contribuțiile la bugetele speciale de asigurări sociale, de sănătate și șomaj, precum și impozitul pe salariu.
Având în vedere aceste aspecte, se constată că S.C. C. T. C. S.R.L. a reținut în mod regulat de la salariați sumele reprezentând contribuții cu stopaj la sursă.
Curtea mai constată că potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză S.C. C. T. C. S.R.L. a înregistrat pentru perioada ianuarie 2009-mai 2010 (perioadă în care au fost depuse statele de plata la ITM și declarațiile 102 la administrația financiară) restanțe reprezentând impozite și taxe cu reținere la sursă în sumă totală de 34.221 lei (f. 149-158 dup).
Este adevărat că potrivit notei de constatare nr._/05.02.2010 întocmite cu ocazia controlului efectuat la societatea în cauză în data de 05.02.2010 de comisari ai Gărzii Financiare, obiectivul constituindu-l verificarea achitării, în termenul legal, a obligațiilor de plată reprezentând impozite și taxe datorate bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale, s-a constatat, potrivit documentelor puse la dispoziție de către reprezentanții societății, că la data de 31.12.2009 S.C. C. T. C. S.R.L. înregistrează în balanța de verificare contabilă a lunii decembrie 2009 următoarele debite restante la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale: contribuția personalului la asigurări sociale în cuantum de 23.762 lei ; contribuția personalului la asigurări sociale de sănătate în sumă de 15.181 lei; contribuția angajaților la fondul de șomaj în cuantum de 1.672 lei; impozitul pe venituri de natura salariilor în sumă de 23.290 lei. Totalul sumelor restante se ridică la valoarea de 63.905 lei.
Pe de altă parte, expertul contabil, la întocmirea raportului de expertiză, a avut în vedere nu doar documentele puse la dispoziție de către S.C. C. T. C. S.R.L, ci și actele comunicate de către administrația financiară și cele comunicate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă, arătându-se că în perioada ianuarie 2009-mai 2010 S.C. C. T. C. S.R.L. înregistra suma restante reprezentând contribuții cu reținere la sursă astfel: impozit pe salarii 12.735 lei (iar nu 23.290 lei, potrivit notei de constatare nr._/05.02.2010); contribuția personalului la asigurări sociale reținută de la salariați în cuantum de 13.673 lei (iar nu 15.181 lei, potrivit notei de constatare nr._/05.02.2010); contribuția individuală de asigurare pentru șomaj reținută de al salariați în sumă de 661 lei (iar nu 1.672 lei, potrivit notei de constatare nr._/05.02.2010); contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate reținută de la salariați în cuantum de 7.152 lei (iar nu de 15.181 lei, potrivit notei de constatare nr._/05.02.2010).
Prin urmare, în mod corect în acul de sesizare a instanței s-a reținut că aceste sume menționate în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză au regim de stopaj la sursă și nu au fost vărsate de către inculpată ( în calitate de administrator al S.C. C. T. C. S.R.L) în bugetele aferente în termenul prevăzut de lege de 30 de zile de la data scadentă, cauzând un prejudiciu de 34.221 lei.
Așadar, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, cuantumul prejudiciului cauzat de către inculpată și a apreciat just că fapta există și a fost săvârșită de către inculpată, respectiv că fapta întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în forma reținerii și nevărsării, cu intenție, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, faptă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, în sensul că prevederile mai favorabile sunt cele ale Legii nr. 241/2005 în forma în vigoare înainte de modificările aduse acestui act normativ prin Legea nr. 50/2013.
Totodată, se constată că prin . data de 01.02.2014 a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, publicată în M. Of. nr. 510/24.07.2009, nu s-au adus modificări Legii nr. 241/2005.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei și a modalității de executare a acesteia, Curtea constată că nu s-au formulat critici sub acest aspect, iar în examenul propriu al cauzei instanța de apel nu identifică motive care să conducă la concluzia unei individualizări nelegale sau netemeinice a pedepsei aplicate inculpatei.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului produs, acesta a fost stabilit în mod corect, așa cum s-a arătat, la suma de 34.221 lei potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, care se coroborează cu înscrisurile existente la dosar, conform explicațiilor prezentate mai sus de către instanța de apel, așa încât susținerile apelantei-părți civile cu privire la existența unui prejudiciu în cuantum de 63.905 lei sunt nefondate.
Cu privire la măsurile asigurătorii dispuse de instanța de fond, se constată, chiar din analiza dispozitivului sentinței apelate, că s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 34.221 lei și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acesteia, respectiv majorări, penalități și dobânzi de la momentul producerii prejudiciului și până la data achitării integrale, cu titlu de daune materiale - despăgubiri acordate părții civile.
Prin urmare, critica referitoare la instituirea de către instanța de fond a unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatei și părții responsabile civilmente doar până la concurența valorii sumei stabilite ca prejudiciu, fără a se ține cont și de obligațiile fiscale accesorii ce se vor calcula conform legislației fiscale aplicabile, este vădit neîntemeiată.
Față de cele reținute, în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-parte civilă ANAF împotriva sentinței penale nr.38/23.01.2014 pronunțate de Judecătoria Sector 2 București.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va obliga apelanta la plata a 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei se va suporta de stat și se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-parte civilă ANAF împotriva sentinței penale nr. 38/23.01.2014 pronunțate de Judecătoria Sector 2 București.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă apelanta la plata a 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei se suportă de stat și se avansează din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. T. A. P. M.
GREFIER,
S. N.
Red.A.P.M.
Dact.EA- 10 ex/14.05.2014
J.S.2 B.- jud.E.V.A.I.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 377/2014.... → |
|---|
