Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 480/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 480/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 480/2014

DOSAR NR._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.480/A

Ședința publica de la 15.04.2014

P. - I. T.

JUDECĂTOR – A. P. M.

GREFIER - S. N.

* * * * * *

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror S. AMARYL.

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații B. I. L. D. și R. S. C. împotriva sentinței penale nr.57/30.01.2014 pronunțate de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat B. I. L. D., personal și asistat de apărător ales C. I., cu împuternicire avocațială la dosar și apelantul inculpat R. S. C., personal și asistat de apărător din oficiu S. Z., cu delegație la dosar, lipsă fiind și intimata parte vătămată C. E. PLC Dublin – Sucursala România.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează lipsa relațiilor solicitate de la intimata parte vătămată C. E. PLC Dublin – Sucursala România.

Curtea procedează la identificarea apelantului inculpat B. I. L. D. cu CI . nr._ și a apelantului inculpat R. S. C. cu CI . nr._.

Apărătorul ales al apelantului inculpat B. I. L. D. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri cu privire la demersurile făcute de inculpat în vederea împăcării cu partea vătămată.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune administrării acestei probe.

Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al apelantului inculpat B. I. L. D. și o constată administrată, prin depunerea la dosar a acestor înscrisuri.

Curtea pune în vedere părților să pună concluzii în cauză și în raport de decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14.04.2014 de către completul competent să dezlege chestiuni de drept în materie penală pe sesizarea 21/2014/HP/ potrivit căreia în aplicarea art.5 Cod penal prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă, față de instituția pedepsei, față de data săvârșirii pretinselor fapte, respectiv 30.08.2006.

Apărătorii aleși ai apelanților inculpați B. I. L. D. și R. S. C. solicită încetarea procesului penal, dat fiind că a intervenit prescripția răspunderii penale.

La întrebarea președintelui de complet, apelanții inculpați B. I. L. D. și R. S. C. arată că nu doresc continuarea procesului penal, în situația în care se constată intervenită prescripția răspunderii penale.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită, de asemenea, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Apelantul inculpat B. I. L. D., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său.

Apelantul inculpat R. S. C., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.57 din 30.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 215 alin.1, 2, 3 C.pen., cu aplic. 37 alin.1 lit.a C.pen., condamnă pe inculpatul B.-I. L.-D. (fiul lui V. și V., născut la data de 12.07.1961 în Bacău, județul Bacău, domiciliat în București, ., ., etj.3, ., CNP:_, cetățean român, căsătorit, un copil minor, studii superioare, cunoscut cu antecedente penale), la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau in funcții elective și art. 64 lit. b C. pen., dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

In baza art. 86 ind.5 C.pen. rap. la art. 85 alin.1 C.pen., a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2009, definitivă prin neapelare la data de 22.03.2010.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin neapelare la data de 22.03.2010, în elementele ei componente și au fost respuse pedepsele în individualitatea lor, astfel:

-6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.419/03.02.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București;

-1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.419/03.02.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București;

-3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București;

-6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

In baza art. 39 alin.1 C.pen. rap. la art. 34 C.pen., a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită în stare de recidiva postcondamnatorie față de infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 419/03.02.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 538/09.05.2005 a Tribunalului București (pedepse de 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare), au fost contopite pedepsele, iar instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

In baza art. 36 alin.2 C.pen. rap. la art. 33 C.pen și art. 34 alin.1 lit.b C.pen. s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București și a fost contopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București (3 ani închisoare și 6 luni închisoare), a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau in funcții elective și art. 64 lit. b C. pen., dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin.1, 2, 3 C.pen., cu aplic. art. 74 alin.1 lit.a C.pen și art. 76 alin.1 lit.c a fost condamnat inculpatul R. S. C. (fiul lui C. și M., născut la data de 01.12.1970 în B., județul B., domiciliat în București, ., ., etj.1, ., posesor al C.I. ., nr._, CNP:_, studii superioare), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 71 C.pen. a fost interzis inculpatului R. S. C. pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și art. 64 lit. b C.pen., dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 86 ind. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani, termen stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 C.pen..

În baza art.359 C. pr. pen., s-a atras atenția inculpatului R. S. C. asupra dispozițiilor prevăzute de art.86⁴ rap. la art.83 și art.84 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

A fost încredințat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile dispuse.

În baza art. 86³ alin 1 din C.pen. a fost obligat inculpatul R. S. C. pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art.359 C. pr. pen., s-a atras atenția inculpatului R. S. C. asupra dispozițiilor prevăzute de art.86⁴ rap. la art.83 și art.84 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

In baza art. 71 alin 5 C.pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și b C.pen..

În baza art. 348 C. pr. pen., s-a desființat, în totalitate, certificatul de angajator nr.10/17.08.2006 și xerocopia conformă cu originalul de pe carnetul de muncă .. Nr._.

In baza art. 14 C. pr. pen. raportat la art. 346 C. pr. pen., cu aplicarea art. 998 – 999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă CITYBANK E. plc. DUBLIN – SUCURSALA ROMANIA, București, Calea V., nr.145, sector 1, București și au fost obligați în solidar pe inculpații B.-I. L.-D. și R. S. C. la plata către aceasta a sumei de 20.992,65 lei, reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul B.-I. L.-D. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 650 lei.

În baza art. 191 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul R. S. C. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 800 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a prin rechizitoriul nr. 3539/P/2010 din 25.01.2013, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrat sub nr._ din data de 05.02.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților B.-I. L.-D., pentru infracțiunea de înșelăciune în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. și R. S. C., pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. pen.

Prin actul de sesizare a fost reținută, în esență, că în data de 30.08.2006, inculpatul B.-I. L.-D. a obținut un credit de la C. ROMANIA SA – Agenția Militari în cuantum net de 19.500 lei, prin inducerea în eroare a societății bancare asupra calității sale de salariat al . SRL, prejudiciind în acest mod partenerul contractual.

În acest scop, inculpatul a prezentat funcționarilor bancari certificatul angajatorului nr. 10/17.08.2006 eliberat de . SRL, conform căruia era angajatul societății din data de 01.11.2005 în funcția de ”șef departament transport”, în perioada mai-iulie 2006 realizând un salariu net lunar de 1950 lei, precum și copia certificată conform cu originalul a carnetului de muncă . nr._, al cărui titular era inculpatul.

În sarcina inculpatului R. S. C. s-a reținut că a înlesnit inducerea în eroare a C. ROMANIA SA de către inculpatul B.-I. L.-D., prin punerea la dispoziția acestuia înscrisurile falsificate în prealabil (certificat angajator nr. 10/17.08.2006 și xerocopia conformă cu originalul a carnetului de muncă . nr._), înscrisuri folosite de inculpatul B.-I. L.-D. în data de 30.08.2006 la obținerea creditului de nevoi personale conform contractului de credit nr._.

Pentru dovedirea situației de fapt, în rechizitoriu, au fost indicate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare; cerere de credit pentru nevoi personale nr._/29.08.2006; contractul de credit nr._/30.08.2006; certificatul angajator nr. 10/17.08.2006; xerocopie conformă cu originalul de pe carnetul de muncă . nr._; adrese ITM București; raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 445.765/01.06.2012; înscrisuri O.R.C.; adresă ROMTELECOM SA nr. 100/03/_ din 14.03.2012.

În cursul cercetării judecătorești, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului B.-I. L.-D., înscrisuri: furnizare informații ONRC nr._, au fost atașate și fișele actualizate de cazier judiciar ale inculpaților

În privința inculpatului R. S. C., trimis în judecată în lipsă, au fost efectuate demersuri pentru încunoștințarea despre prezentul proces: pentru fiecare termen de judecată, inculpatul a fost citat la domiciliul cu care figurează în evidențele D.E.P.A.B.D și prin afișare la ușa C.L.S.6; au fost efectuate verificări telefonice și în scris către Serviciul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul D.G.P.M.B. și Administrația Națională a Penitenciarelor pentru a verifica o posibilă stare de detenție; conform art. 183 C.pr.pen., au fost emise mandate de aducere pentru inculpat, la adresa cunoscută, care însă nu au putut fi executate întrucât inculpatul nu mai locuiește efectiv acolo.

Instanța de fond, analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, a reținut următoarea situație de fapt:

1. Referitor la inculpatul B.-I. L.-D. care a declarat că în data de 29.08.2006, întrucât avea nevoie de bani, s-a prezentat la C. ROMANIA SA – Agenția Militari, situată în .. 73, sector 6, unde a semnat cererea de credit nr._/29.08.2006 pentru obținerea unui credit în valoare de 19.500 lei.

Pentru a dovedi calitatea de angajat și veniturile obținute, condiții necesare pentru acordarea împrumutului, inculpatul B.-I. L.-D. a prezentat funcționarilor bancari următoarele înscrisuri: certificatul angajatorului nr. 10/17.08.2006; copia certificată conform cu originalul a carnetului de muncă . nr._; copii de pe CI al său și al soției sale, B.-I. M.-A.; facturile fiscale . nr._ și . WCD nr._, emise de Romtelecom SA, respectiv Electrica Muntenia SUD SA pe numele B. V., la adresa din București, sector 6, ., adresă unde figurează domiciliul inculpatului.

Conform mențiunilor din certificatul angajatorului nr. 10/17.08.2006, inculpatul B.-I. L.-D. deținea calitatea de salariat în cadrul . SRL (societate administrată de inculpatul R. S. C. – conform actului constitutiv al . SRL), având funcția de ”șef departament transporturi”, cu o vechime la locul de muncă de 9 luni și cu un salariu net lunar în cuantum de 1950 lei, calitate confirmată și de copia certificată conform cu originalul a carnetului de muncă . nr._.

Cererea inculpatul a fost aprobată, astfel că s-a încheiat contractul de credit nr._/30.08.2006, inculpatul fiind creditat cu suma de 20.475 lei.

În urma verificărilor efectuate, a rezultat că inculpatul B.-I. L.-D. nu figura cu contract individual de muncă înregistrat la ITM București și nici pe ștatele de plată depuse de . SRL, așa cum reiese din adresa ITM nr._/14.06.2010 și adresa ITM nr._/12.03.2012.

Așadar, înscrisurile justificative depuse de inculpatul B. erau falsificate.

Instanța de fond a reținut și caracterul fals al înscrisurilor folosite, aceasta rezultând din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 445.765/01.06.2012, conform cărora semnătura angajatului de pe certificatul angajatorului nr. 10/17.08.2006, semnătura solicitantului de pe cererea de credit nr._/29.06.2006, precum și semnătura debitorului de pe contractul de credit_/30.08.2006 aparțin inculpatului B.-I. L.-D..

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului B.-I. L.-D., în cursul urmăririi penale acesta a recunoscut modul în care a obținut înscrisurile falsificate, solicitarea împrumutului și folosirea înscrisurilor pentru obținerea creditului, susținând însă că nu a cunoscut caracterul fals al înscrisurilor.

În fața instanței, inculpatul B.-I. L.-D. și-a menținut, în esență, declarațiile date în faza de urmărire penală, declarând că nu a avut cunoștință că înscrisurile în baza cărora a luat creditul nu erau conforme cu legea, actele depuse fiind semnate de angajator.

2. În ceea ce privește pe inculpatul R. S. C., ajutorul dat inculpatului B.-I. L.-D. reiese din aceleași concluzii ale raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 445.765/01.06.2012, în care se menționează că scrisul de pe certificatul angajatorului nr. 10/17.08.2006, precum și scrisul realizat prin copiere electronică de la paginile 12, 13, 14 și 15, pozițiile 16-25 de pe xerocopia carnetului de muncă . nr._ reproduce imaginea unui scris ce a fost executat de inculpatul R. S. C..

În plus, în declarațiile date, inculpatul B.-I. L.-D. a recunoscut că cel care i-a completat actele necesare obținerii creditului a fost inculpatul R. S. C..

Instanța de fond, a constatat că, în drept:

1. Fapta inculpatului B.-I. L.-D., constând în aceea că, în data de 30.08.2006, a obținut un credit de la C. ROMANIA SA – Agenția Militari, în cuantum net de 19.500 lei, prin prezentarea de înscrisuri ce atestau în mod nereal calitatea de angajat la . SRL și veniturile obținute la această societate, în scopul dobândirii pentru sine a unei sume de bani, cerere de credit care a fost admisă de societatea bancară, producându-se astfel o pagubă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. pen.

În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material este reprezentat de acțiunea de inducere în eroare a unei persoane – partea civilă C. E. plc. DUBLIN – SUCURSALA ROMANIA, săvârșită în modalitatea prezentării ca adevărate a unei fapte mincinoase – aceea că inculpatul ar fi angajat la . SRL și ar realiza un venit lunar net de 1950 lei.

Acțiunea inculpatului i-a indus în eroare pe reprezentanții băncii, deoarece le-a creat o falsă reprezentare asupra unei împrejurări esențiale avute în vedere la acordarea împrumutului, determinându-i să creadă ca fiind reală o faptă care nu există, aceea că inculpatul realizează venituri constante din muncă și că va avea mijloace financiare pentru restituirea creditului.

Cererea de credit a fost admisă, încheindu-se contractul de credit nr._/30.08.2006, prin care s-a pricinuit o pagubă în patrimoniul societății bancare de 20.992,65 lei, astfel că încadrarea juridică este în forma infracțiunii consumate.

Urmarea imediată constă în producerea unei pagube în patrimoniul societății bancare, în cuantum de 20.992,65 lei.

Legătura de cauzalitate reiese din faptul că fără acțiunea inculpatului, de inducere în eroare a reprezentanților băncii, nu s-ar fi încheiat contractul de credit și, astfel, nu s-ar fi pricinuit paguba existentă.

Pe latură subiectivă, fapta a fost săvârșită cu intenție directă (art. 19 alin. 1 lit. a C.pen.), deoarece inculpatul și-a dat seama că prin prezentarea sa ca fiind angajat la . SRL (deși în realitate nu a avut niciodată această calitate), induce în eroare funcționarii bancari, urmărind producerea unei pagube.

Inculpatul a comis fapta în scopul special prevăzut de lege, respectiv obținerea pentru sine a unui folos material injust - suma de 19.500 lei. Intenția directă a rezultat din procurarea anticipată a mijloacelor necesare inducerii în eroare.

Instanța de fond a reținut incidența prevederilor art. 215 alin. 2 C.pen., întrucât pentru a dovedi existența locului de muncă și veniturile obținute, inculpatul a prezentat certificatul angajatorului nr. 10/17.08.2006, pretins emisă de . SRL și copia certificată conform cu originalul a carnetului de muncă . nr._, care nu conțin date reale, ci sunt false (așa cum rezultă din adresele de la filele 67 și 69 d.u.p.), dar care prin ele însele au o mare aparență de veridicitate și realizează mai ușor inducerea în eroare.

S-a reținut și incidența dispozițiilor art. 215 alin. 3 C. pen., având în vedere că inducerea în eroare s-a realizat cu ocazia încheierii unui contract de credit bancar între inculpat și partea civilă.

2. Fapta inculpatului R. S. C., constând în aceea că a înlesnit inducerea în eroare a C. ROMANIA SA de către inculpatul B.-I. L.-D., prin punerea la dispoziția acestuia a înscrisurilor falsificate în prealabil (certificat angajator nr. 10/17.08.2006 și xerocopia conformă cu originalul a carnetului de muncă . nr._), înscrisuri folosite de inculpatul B.-I. L.-D. în data de 30.08.2006 la obținerea creditului de nevoi personale conform contractului de credit nr._, cunoscând caracterul fals al acestor înscrisuri și scopul în care urmau să fie folosite, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin.1, 2 și 3 C.pen.

Pe latură obiectivă, elementul material constă în activitatea de înlesnire – prin procurarea mijloacelor frauduloase care să asigure reușita inducerii în eroare (prin realizarea directă a falsului) acordată unei alte persoane – inculpatul B.-I. L.-D., la comiterea unei fapte de înșelăciune, fiind întrunite în persoana autorului elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sprijin ce a folosit efectiv autorului – întrucât adeverința de salariu și carnetul de muncă sunt înscrisuri solicitate de bancă la analiza cererii de credit.

Așadar, complicitatea îmbracă forma complicității materiale, anterioare și nemijlocite la infracțiunea de înșelăciune săvârșită de autor.

Complicitatea fiind forma secundară a participației penale, urmarea imediată și raportul de cauzalitate sunt aceleași ca în cazul infracțiunii săvârșite de autor.

Pe latură subiectivă, ajutorul a fost acordat cu intenție directă (art. 19 alin. 1 lit. a C. pen.), întrucât inculpatul R. a cunoscut caracterul fals al înscrisurilor întocmite de el, precum și scopul în care urmau să fie folosite.

Se rețin circumstanțele agravante prevăzute de art. 215 alin. 2 C. pen., întrucât înlesnirea a fost acordată prin folosirea mijloacelor frauduloase și cele prevăzute de art. 215 alin. 3 C. pen., având în vedere că inducerea în eroare s-a realizat cu ocazia încheierii unui contract.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 C.pr.pen. întrucât faptele există, au fost săvârșite de inculpați și constituie infracțiuni, instanța a dispus condamnarea inculpaților B.-I. L.-D. și R. S. C., fiecare pentru infracțiunile analizate.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților B.-I. L.-D. și R. S. C., instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite prevederile art.52 și art.72 alin.1 C. pen., fiind avute în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, cele referitoare la complicitate și tratamentul sancționator (art. 26, 27- pentru inculpatul R. S. C.), precum și limitele de pedeapsă fixate în partea specială: închisoarea de la 3 la 15 ani prevăzută de art. 215 alin. 2 și alin. 3.

Raportat la art. 181 alin. 2 C. pen., în privința inculpatului B.-I. L.-D., s-a reținut că acesta a avut de la început intenția infracțională (intenție calificată), cunoscând că nu îndeplinește condițiile pentru obținerea unui credit și acceptând că trebuie să folosească înscrisuri falsificate care să dovedească un venit salarial mai mare; că fapta a fost comisă după o pregătire prealabilă; că înscrisurile false au creat o puternică aparență de autenticitate și veridicitate. De asemenea, valoarea creditului solicitat este ridicată – 19.500 lei.

Cu privire la persoana inculpatului, s-a avut în vedere că acesta are un grad ridicat de dezvoltare psihică și intelectuală, determinat de vârsta matură și educația școlară (studii superioare), ce i-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptelor sale, și ar fi trebuit să îl împiedice să fie implicat în asemenea fapte.

Inculpatul B.-I. L.-D. a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, arătând în cursul urmăririi penale că s-a prezentat la bancă cu documentația amintită, unde a semnat mai multe documente, însă a precizat că nu a cunoscut la acea dată că nu figurează cu contract de muncă înregistrat la ITM, în condițiile în care în perioada 2004-2007 a lucrat în cadrul acestei societăți, semnând chiar un contract de muncă în trei exemplare, remise toate inculpatului R. S. C..

În cursul judecății, la termenul din data de 16.09.2013, fiind audiat, inculpatul B.-I. L.-D. și-a menținut, în esență, declarațiile date în faza de urmărire penală, declarând că nu a avut cunoștință că înscrisurile în baza cărora a luat creditul nu erau conforme cu legea, actele depuse fiind semnate de angajator.

Cu privire la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, împrejurarea că inculpatul B.-I. L.-D. a mai fost condamnat anterior pentru fapte prevăzute de legea penală, de aceeași natură cu cele din prezenta cauză (conform copiei de pe cazierul judiciar), împiedică reținerea în favoarea sa a circumstanței prevăzute de art. 74 lit. a C. pen.

De asemenea, inculpatul B.-I. L.-D. se află în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind în termenul de încercare de 7 ani aplicat prin sentința penală nr. 164/03.03.2010 în dosarul nr._/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin neapelare la 22.03.2010.

Pentru inculpatul B.-I. L.-D., în baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C. pen., instanța de fond a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.

Referitor la inculpatul R. S. C., instanța de fond a apreciat că gradul de pericol concret al infracțiunii ca fiind ridicat, reținând că a sprijinit activitatea infracțională a unei alte persoane – inculpatul B.-I. L.-D. și că a avut o contribuție esențială la săvârșirea infracțiunii de către acesta, deoarece scrisul de pe certificatul angajatorului nr. 10/17.08.2006, precum și scrisul realizat prin copiere electronică de la paginile 12, 13, 14 și 15, pozițiile 16-25 de pe xerocopia carnetului de muncă . nr._ reproduce imaginea unui scris ce a fost executat de inculpatul R. S. C..

Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a avut în vedere că acesta are studii superioare, ce ar fi trebuit să-i permită să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptei sale și să îl împiedice să fie implicat în aceasta.

De asemenea, inculpatul R. S. C. nu a dat declarații nici în faza de urmărire penală și nici în cea de judecată, întrucât, deși legal citat, nu a putut fi găsit.

Întrucât inculpatul R. S.-C., potrivit fișei de cazier judiciar, nu este recidivist, instanța de fond a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută la art. 74 alin.1 lit.a C.pen.

În consecință, față de cele expuse, instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, este necesară aplicarea următoarelor pedepse:

Pentru inculpatul R. S. C., în baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. pen., instanța de fond a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune.

Instanța de fond a apreciat cu privire la individualizarea pedepselor accesorii că, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145 alin. 4 C.pr.pen., instanța nu dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.

Natura și gravitatea faptelor conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. Cu toate acestea, infracțiunile săvârșite nu au implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, astfel încât dreptul de a alege (art. 64 lit. a teza I C.pen.) nu este reținut în conținutul pedepsei accesorii.

Inculpații nu s-a folosit de o anumită funcție, profesie sau activitate pentru comiterea infracțiunilor și nu există o legătură între infracțiunile comise și drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore, astfel încât drepturile prevăzute de art. 64 lit. c-e C.pen. nu vor fi interzise inculpaților.

În consecință, pe lângă fiecare pedeapsă principală, pentru fiecare inculpat, instanța aplică pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., în condițiile și pe durata art. 71 C.pen.

În ceea ce privește contopirea și modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.-I. L.-D., instanța de fond a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București:

În baza art. 86⁵ C.pen. rap. la art. 85 alin.1 C.pen., a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2009, definitivă prin neapelare la data de 22.03.2010.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin neapelare la data de 22.03.2010, în elementele ei componente și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, astfel:

- 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.419/03.02.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București;

- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.419/03.02.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București;

-3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București;

-6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Constatând că infracțiunea pentru care a fost condamnat este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București și contopind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.164/03.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București (3 ani închisoare și 6 luni închisoare), instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Constatând că infracțiunea pentru care a fost condamnat sentință a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 419/03.02.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 538/09.05.2005 a Tribunalului București (pedepse de 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare), instanța de fond a dispus contopirea pedepselor și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R. S. C.

Având în vedere că pedeapsa aplicată nu depășește 3 ani închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, instanța de fond a apreciat, ținând seama și de vârsta (40 ani) și persoana acestuia, că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privare de libertate, ci prin suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile art. 86¹ C.pen.

În baza art. 86¹ C.pen., instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixând un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 alin. 1 C.pen., iar, conform art. 71 alin. 5 C.pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii, stabilind ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin.1 lit.a-d C.pen.

Nu în ultimul rând, în temeiul art. 359 C.pr.pen., i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 alin.1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni ori a neexecutării obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare și asupra dispozițiilor art. 86⁴ alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau obligațiilor stabilite de instanță.

Constatând caracterul fals al înscrisurilor folosite de inculpatul B.-I. L.-D., instanța de fond a dispus aplicarea art. 348 C.pr.pen. și au fost desființate total următoarele înscrisuri: certificatul de angajator nr. 10/17.08.2006 și xerocopia conformă cu originalul de pe carnetul de muncă .. Nr._.

În cauză, încă din cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă în procesul penal C. E. plc. DUBLIN – SUCURSALA ROMANIA cu suma de 20.992,65 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin încheierea contractului de credit nr._/30.08.2006 cu inculpatul B.-I. L.-D..

Cu privire la temeinicia pretențiilor, instanța de fond a reținut că fiind vorba despre o faptă ilicită săvârșită în vederea încheierii unui contract, adică anterior nașterii sale valabile, este antrenată răspunderea civilă delictuală (și nu contractuală).

În raport de situația de fapt, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998-999 C.civ. (în vigoare la data comiterii faptelor), respectiv există: fapta ilicită constând în inducerea în eroare prin prezentarea calității mincinoase de angajat la . SRL; prejudiciul reprezentat de suma împrumutată și ridicată efectiv; raportul de cauzalitate din faptul că prejudiciul nu s-ar fi produs în lipsa faptei ilicite și vinovăția inculpatului.

Existența și cuantumul prejudiciului a rezultat din cuprinsul contractului de credit.

În baza art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 346 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă CITYBANK E. plc. DUBLIN – SUCURSALA ROMANIA și a obligat, în solidar, pe inculpații B.-I. L.-D. și R. S. C. la plata către aceasta a sumei de 20.992,65 lei, reprezentând despăgubiri civile.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații B. I. L. D. și R. S. C..

In motivele de recurs depuse la dosar și întemeiate pe dispozițiile art.385⁹ alin.1 și 2 pct.7,8,9 și 12 și art._ alin.2 lit.a,b și c C. pr. pen., inculpatul B. I. L. D. a criticat hotărârea instanței de fond pentru următoarele aspecte:

- hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care a fost întemeiată soluția, iar motivarea acesteia contrazice dispozitivul hotărârii;

- în mod greșit a fost respinsă proba care putea clarifica situația dedusă judecății, și anume depoziția inculpatului R. S. C.;

- în mod greșit a fost respinsă, nejustificat și nemotivat, cererea de audiere a administratorului . SRL, care a emis toată documentația solicitată de C. Romania SA, înainte de încheierea dezbaterilor;

- nu s-a făcut o suficientă analiză a cauzei, raportat la împrejurări, faptă cât și făptuitori;

- tot în mod nejustificat și nemotivat a fost respinsă cererea cu privire la aplicarea dispozițiilor art.74¹ C. pr. pen., inculpatul având posibilitatea să acopere prejudiciul creat băncii.

În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și să fie administrate probele solicitate, urmând a fi aplicată legea penală mai favorabile.

La termenul din 15.04.2014 inculpații B. I. L. D. și R. S. C., prin apărător, au solicitat încetarea procesului penal, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale, precizând că nu mai doresc continuarea procesului penal.

La același termen Curtea a constatat că prezenta cale de atac este apelul, potrivit art.10 din Legea nr.255/2013.

Curtea a solicitat relații cu privire la cesionarea creanței deținute de e C. E. PLC. DUBLIN-SUCURSALA ROMÂNIA, în vederea stabilirii calității procesuale.

De asemenea, a fost depusă minuta deciziei nr.2 din data de 14.04.2014, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (f.50), prin care se stabilește că, potrivit art.5 din C. pen., prescripția răspunderii penale reprezintă o instituie autonomă față de instituția pedepsei.

Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Inculpații au invocat, printre altele, ca motiv de apel prescrierea răspunderii penale în raport de dispozițiile Noului Cod Penal. Acest motiv va fi analizat cu prioritate întrucât face inutilă analiza elementelor ce privesc vinovăția celor doi inculpați în condițiile în care aceștia au precizat că nu doresc continuarea procesului penal.

Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, Curtea constată că de la data săvârșirii faptelor până la soluționarea definitivă au fost în vigoare două legi penale, Codul Penal din 1969 (cu modificările aferente până la data de 01.02.2014) și legea nr. 286/2009, Noul Cod Penal. Cu privire la instituțiile relevante aplicabile în cauză, cele două legi cuprind următoarele dispoziții, în raport de care instanța de apel va identifica și aplica legea penală mai favorabilă.

Astfel, potrivit Codului Penal din 1969:

ART. 215

Înșelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

…

Termenele de prescripție a răspunderii penale

(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

ART. 123

Întreruperea cursului prescripției

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.

Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei.

ART. 124

Prescripția specială

Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă jumătate (varianta anterioară modificării aduse prin legea nr. 63/2012).

Potrivit legii nr. 286/2009:

ART. 244

Înșelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

ART. 154

Termenele de prescripție a răspunderii penale

(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

ART. 155

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale

(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.

(3) Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei.

(4) Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

Prin decizia nr. 2/2014, ÎCCJ- completul competent să dezlege chestiuni de drept a stabilit că în aplicarea art. 5 din Codul penal, prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei. La momentul soluționării prezentei cauze nu fusese încă luată decizia nr. 285/06.05.2014 a Curții Constituționale, astfel încât decizia ÎCCJ era obligatorie pentru instanțele de judecată.

În raport de aceste dispoziții legale și de interpretarea dată de ÎCCJ, Curtea apreciază că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale a inculpaților întrucât:

- faptele au fost comise la data de 30.08.2006

- termenul prescripției în raport de maximul de 5 ani închisoare prevăzut de art. 244 alin. 2 NCp este de 5 ani, așa cum prevede art. 154 alin. 1 lit. d NCp

- termenul prescripției speciale prev. de art. 124 Cp din 1968 (în varianta anterioară modificării prin legea nr. 63/2012) este de 7 ani și 6 luni și s-a împlinit la 28.02.2014

Față de cele reținute, în baza art. 421 pct.2 lit.a C C. pr. pen. vor fi admise apelurile formulate de inculpații B. I. L. D. și R. S. C., se va desființa sentința penală apelată și rejudecând, în fond, în baza art.5 NCP:

În baza art.386 C. pr. pen. va schimba încadrarea juridică a faptelor din cea prev. de art.215 alin.1, 2, 3 C. pen. din 1969 în cea prev. de art.244 alin.1, 2 NCp, respectiv din cea prev. de art.26 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 C. pen. din 1969 în cea prev. de art.48 raportat la art.244 alin.1, 2 NCp.

În baza art.396 alin.1, 6 NCpp raportat la art.16 lit.f NCpp va înceta procesul penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art.25 alin.5 NCpp, Curtea va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.

În baza art.275 alin.3 NCpp cheltuielile judiciare aferente soluționării apelului vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu al inculpatului R. în cuantum de 300 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.2 lit.a C C. pr. pen. admite apelurile formulate de inculpații B. I. L. D. și R. S. C..

Desființează sentința penală nr.57/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorul 6 București și rejudecând în fond, în baza art.5 NCP:

În baza art.386 C. pr. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor din cea prev. de art.215 alin.1, 2, 3 C. pen. din 1969 în cea prev. de art.244 alin.1, 2 NCp, respectiv din cea prev. de art.26 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 C. pen. din 1969 în cea prev. de art.48 raportat la art.244 alin.1, 2 NCp.

În baza art.396 alin.1, 6 NCpp raportat la art.16 lit.f NCpp încetează procesul penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art.25 alin.5 NCpp lasă nesoluționată acțiunea civilă.

În baza art.275 alin.3 NCpp cheltuielile judiciare aferente soluționării apelului rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu al inculpatului R. în cuantum de 300 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. TocanAlina P. M.

GREFIER,

S. N.

Red. I.T.

Dact. A.L. 8 ex.

Jud. Sect. 6 București – jud.: G. O.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 377/2014....		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 475/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 139/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 478/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 377/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 195/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 186/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 418/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 79/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI