Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 377/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 377/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 377/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.377/A
Ședința publică de la data de 26 martie 2014
Curtea constituită din:
P. - L. C. C.
JUDECĂTOR – V. C.
GREFIER – M. G.
Ministerul Public– P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de către inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr. 9 din data de 16 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul inculpat P. I..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar a unei cereri din partea apărătorului apelantului inculpat, avocat D. C. O., prin care solicită amânarea cauzei motivat de faptul că se află în imposibilitate de prezentare la termenul de azi, aflându-se la Judecătoria Slobozia.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune amânării cauzei.
Curtea, după deliberare, respinge cererea, având în vedere că apărătorul inculpatului avea obligația de a-și asigura substituirea, conform art. 234 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat. Pe de altă parte, cauza a mai fost amânată tot la cererea inculpatului, pentru lipsă de apărare, când i s-a pus în vedere că este singurul termen care se acordă pentru acest motiv.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că, în condițiile stării de recidivă postcondamnatorii, că legea nouă nu este mai favorabilă, motiv pentru care solicită respingerea apelului inculpatului și menținerea hotărârii apelate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.9 din 16.01.2014, pronunțată de Judecătoria Fetești, În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 37 litera a C.p. și art. 3201 C.p.p. a fost condamnat inculpatul P. I., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă comisă la data de 30.06.2013 în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penala nr. 666/19.06.2012, pronunțată de Judecătoria Slobozia, definitivă prin nerecurare la data de 03.07.2012 și s-a dispus cumularea pedepsei menționate mai sus cu pedeapsa aplicata în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de detenție.
In baza art. 71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finală si lit. b C.p., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a hotărârii și pană la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În fapt, s-a reținut că în data de 30.06.2013, inculpatul P. I. a condus pe DC 1827, din direcția Cegani – ., autoturismul cu nr._, fără a deține permis de conducere.
Prima instanță a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, coroborate cu mărturisirea inculpatului, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 3201 din Codul de procedură penală.
S-a constatat că fapta a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de încercare, acesta fiind condamnat la pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării prin sentința penală nr. 1110/29.11.2011, definitivă prin nerecurare la data de 13.12.2011 și sentința penală nr. 666/19.06.2012, definitivă prin nerecurare la data de 03.07.2012 ambele ale Judecătoriei Slobozia.
Inculpatul a fost condamnat prin aceste sentințe pentru aceleași infracțiuni prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 respectiv conducere fără permis, sub influența băuturilor alcoolice, părăsirea locului accidentului.
Deși i-a fost acordată clemență în două rânduri de către instanță, acesta nu a înțeles pericolul pe care îl reprezintă conducând autovehicule fără a poseda permis de conducere
Astfel, instanța de fond a considerat că, raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitoruluifapta comisă de inculpat prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P. I., susținândcă fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit.b1 din C. pr. pen. 1968, având în vedere prevederile art. 19 din Legea nr.255/2013.
Curtea, verificând sentința atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din Codul de procedură penală, constată următoarele:
Prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, rezultând indubitabil că inculpatul săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Având în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de pericol social concret ce caracterizează astfel de infracțiuni, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea apreciază că se impune a fi menținută pedeapsa stabilită de prima instanță și măsura de individualizare a executării acesteia, aplicarea unei sancțiuni administrative nefiind suficientă pentru atenționarea și responsabilizarea inculpatului, în scopul evitării săvârșirii unor noi fapte similare.
Așadar, în temeiul art.421 alin.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nef0ndat,apelul declarat de inculpatul I. A..
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr. 9 din data de 16 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Fetești.
Obligă inculpatul la 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. C. ConstantinescuViorica C.
GREFIER,
M. G.
Red. L.C.C.
Dact. A.L. 5 ex./22.04.2014
Jud. Fetești – jud.: B. I.L.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 478/2014. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 480/2014. Curtea de... → |
|---|
