Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 776/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 776/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 776/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
Decizia penală nr. 776/A
Ședința publică din data de 17 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: F. B. V.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de domnul procuror A. E..
Pe rol soluționarea apelurilor declarate P. DE PE L. Î.C.C.J. – D.N.A. și inculpatul P. NICUȘOR M. împotriva sentinței penale nr.466/01.08.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. _ .
Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 05 iunie 2014 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a rămas in pronunțare.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze.
Prin sentința penală nr. 466 din data de 1 august 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G., s-au dispus următoarele:
În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. 3 din aceeași lege în referire la art. 13 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a – 76 lit. b Cod penal, condamnă pe inculpatul P. Nicușor M., fiul lui I. și E., născut la data de 08.06.1978 în ., domiciliat în ., CNP –_ la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c Cod penal, pedeapsă complementară.
În baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii se interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a, b, c Cod penal, pedeapsă accesorie.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14,15 Cod procedură penală, art.1385, 1386 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G..
Obligă inculpatul P. Nicușor M. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G. a sumei de 7.932.219 lei, reprezentând impozit pe profit (3.596.971 lei) și TVA (4.335.248 lei), sumă actualizată la momentul achitării integrale.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, dispune comunicarea către Oficiului Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă a acesteia.
În baza art. 221 din O.G. nr. 2/2000 modificată și completată prin Legea nr. 208/2010, dispune restituirea în contul Biroului Local pentru Expertize Tehnice Judiciare G. de către domnul expert P. V. a sumei de 1275 lei, reprezentând ½ din onorariul de expert achitat în cauză de către inculpatul P. Nicușor – M., conform chitanței . nr._ din 02.02.2012 și chitanței nr._ din 26.09.2012.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 5000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (4000 lei în cursul urmăririi penale).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 23.11.2010, în dosarul nr. 398/P/2010 de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție și înregistrat pe rolul Tribunalului G. sub numărul_, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. Nicușor M., domiciliat în . pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005.
Din cuprinsul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale s-a reținut următoarea situație de fapt.
S.C. „P. N. CONSTRUCT" S.R.L a fost înființată de inculpatul P. NICUȘOR-M. conform încheierii judecătorului delegat, inculpatul fiind asociat unic, fondator și totodată administrator cu puteri depline, nefiind declarate sedii secundare, sucursale, filiale ori birouri, cu excepția unui punct de lucru situat în orașul B. V., ., societate ce a desfășurat activități comerciale constând în mod exclusiv din comercializarea de deșeuri feroase și neferoase, fără ca acestea să fie evidențiate în documentele solicitate de lege.
Inculpatul P. Nicușor-M. după ce a obținut autorizarea și înființarea societății comerciale, a efectuat operațiuni comerciale în mod regulat și a omis să evidențieze activitățile comerciale în scopul vădit al sustragerii de la obligațiile fiscale. D. fiind aceste situații, obiectiv nu a existat posibilitatea de control al autorității statale, aspect urmărit și speculat pe deplin de către inculpatul P. Nicușor-M., prin aceste modalități dobândind valori însemnate pe care le-a însușit în mod ilegal, păgubind bugetul de stat prin nerealizarea și încasarea surselor de finanțare.
Un alt aspect prin care se probează faptul că inculpatul P. Nicușor-M. a urmărit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală este dat și de declarația olografă scrisă de acesta la solicitarea lucrătorilor de poliție în data de 12.04.2010, prin care inculpatul declară că are ocupația de gestionar la o altă societate și nu își declară calitatea de administrator al S.C. „P. N. CONSTRUCT" S.R.L..
Derularea activităților comerciale de către S.C. P. N. CONSTRUCT S.R.L., prin asociat unic și administrator cu puteri depline inculpat P. Nicușor-M., în raport de reglementarea legală, impunea acestuia obligații bine stabilite, în ceea ce privește plata unor sume de bani cu titlu de impozit pe profit și TVA către bugetul consolidat al statului.
Conform art. 1 din Legea nr.82/1991, inculpatul P. Nicușor-M. avea obligația să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, iar potrivit art. 5 din aceeași lege, învinuitul era obligat să conducă contabilitatea în partidă dublă.
Aceste obligații sunt întărite și prin dispozițiile art.6 din Legea nr.82/1991 în sensul că orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Dispozițiile normative invocate se impun cu necesitate întrucât orice persoană fizică ori juridică are obligația și datoria de a se achita de sarcinile fiscale, iar în cazul în care se sustrage este firesc să se stabilească conform legii, obligațiile fiscale impunându-se tuturor celor ce realizează venituri întrucât acestea reprezintă surse de esență pentru finanțarea bugetului oricărui stat.
Pe de altă parte, în considerarea aceluiași principiu al egalității persoanelor, există și dispozițiile art.21 din Legea nr.571/2003, în sensul că în cazul în care nu există documente legale justificative, potrivit legii, care să facă dovada efectuării operațiunilor, acestea nu pot fi considerate deductibile din punct de vedere fiscal.
În speță, inculpatul P. Nicușor-M. a avut încheiate contracte individuale de muncă cu douăsprezece persoane fizice, datate 15.02.2010, prin care atesta că acestea sunt angajate la S.C. P. N. CONSTRUCT S.R.L. Audiați fiind, martorii Murătură P., I. G., A. A., A. M., D. P., B. I. și B. M. au negat că au semnat vreun contract sau că l-au cunoscut pe inculpatul P. Nicușor-M..
Întrucât, inculpatul P. Nicușor-M. nu s-a prezentat la invitația adresată de Garda Financiară G., a fost imposibil obiectiv a se verifica măsura în care inculpatul a condus contabilitatea firmei conform legii (art. 1, art.5 și art.6 din Legea nr.82/ 1991) și ca atare a stabili obligațiile fiscale.
De altfel, omisiunea inculpatului P. Nicușor-M. de a preda autorității fiscale actele contabile, în scopul calculării sarcinilor fiscale ale firmei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în sensul dispozițiilor art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 și a susținerilor Gărzii Financiare făcute prin plângere.
Dată fiind această stare de drept și fapt, stabilirea obligațiilor fiscale pe seama contribuabilului inculpat P. Nicușor-M. s-a făcut în mod corect prin determinare, ținând cont de jurnalele de cumpărări și vânzări și a faptului că inculpatul era suspectat că a comis o faptă de evaziune fiscală.
De altfel, aceste dispoziții au fost consacrate și de jurisprudență prin Decizia nr. V din 15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în aplicarea corectă a prevederilor art.21 din Legea nr.571/2003 în sensul că taxa pe valoare adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la calcularea impozitului pe profit în cazul în care documentele justificative prezentate nu conțin și nu furnizează toate informațiile prevăzute de legea în vigoare, la data efectuării operațiunilor comerciale.
Or, în speță, inculpatul P. Nicușor-M. nu poate beneficia de deduceri de TVA ori diminuare a bazei impozitului pe profit, întrucât a omis să evidențieze activitățile comerciale, deși exista dispoziția imperativă de a prezenta documentele justificative și de a plăti obligațiile sale fiscale către stat.
Organul de control a stabilit prin Nota de constatare nr._/07.10.2010 că S.C. P. N. CONSTRUCT S.R.L., în perioada august 2009 - iulie 2010, potrivit documentelor primare, facturi fiscale și avize de expediție, a cumpărat și vândut deșeuri feroase și neferoase, prejudiciul total fiind estimat la 7.932.219,00 lei, reprezentând: impozit pe profit 3.596.971,00 lei și T.V.A. 4.335.248,00 lei, defalcat, situația pe anul 2009 prezentându-se după cum urmează: sume c/v facturi fiscale neînregistrate, reprezentând venituri din vânzarea deșeurilor de fier vechi - 1.959.823,70 lei; 263.506,00 lei, reprezentând impozit pe profit neînregistrat și nevirat; 312.913,00 lei, reprezentând T.V.A. neînregistrat și nevirat, în timp ce, situația pe anul 2010, defalcat se prezintă după cum urmează, sume c/v facturi fiscale, reprezentând venituri din vânzarea deșeurilor de fier vechi neînregistrate - 24.847.490,00 lei; 3.333.465,00 lei reprezentând impozit pe profit neînregistrat și ne virat; 4._,00 reprezentând TVA neînregistrat și nevirat, prejudiciu ce nu a fost recuperat, urmând ca inculpatul P. Nicușor-M. să fie obligat în acest sens în favoarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G., care s-a constituit parte civilă în proces.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G. – Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin cererea de la filele 14 -15 din dosar s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.932.219 lei reprezentând prejudiciu produs bugetului general consolidat al statului, sumă din care 3.596.971 lei reprezintă impozit pe profit iar 4.335.248 lei reprezintă TVA, conform notei de constatare nr._/07.10.2010 încheiată de Garda Financiară – Secția G., în urma verificării constatându-se că în perioada noiembrie 2009 - iulie 2010, că . SRL nu a înregistrat în evidența contabilă veniturile realizate din vânzarea deșeurilor de fier vechi.
Prin aceeași declarație de constituire de parte civilă se mai arată că . SRL nu a depus declarațiile fiscale de la înființare și până în prezent și nu a efectuat plăți la bugetul de stat conform adresei nr._/14.09.2010 a DGFP G..
Hotărârea a fost apelată de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție sub două aspecte, respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului si neaplicarea prevederilor dispozițiilor art.11 din Legea nr.241/2005, dar și de către inculpat, care a solicitat,, în baza art.421 al.2 lit.a N.C.P.P., admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate, iar pe fond achitarea sa, întrucât nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis in judecată ci fapta a fost săvârșită de alte persoane. În subsidiar, solicită recalificarea juridică a faptei de autorat la evaziune fiscală în complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală si reducerea cuantumului pedepsei aplicate si aplicarea pedepsei cu închisoare cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere fiind îndeplinite condițiile prev. de art.91 si următ. C.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelanților și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată fondant apelul Ministerului Public și nefondat al inculpatului pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului în raport de acuzația care i se aduce prin actul de inculpare.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză (declarațiile inculpatului P. Nicușor – M. care a recunoscut că nu a evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale efectuate sau a veniturilor realizate se coroborează așa cum cer prevederile art. 69 Cod procedură penală cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor Tașip Fredi F., A. A., A. M., D. P., B. I., B. M., I. G., Murătură P., dar și cu înscrisurile aflate la dosar, respectiv contractele individuale de muncă ale martorilor menționați mai sus, extrase de cont, specimene semnături pentru persoane juridice, împuterniciri emise de Raiffeisen Bank, facturi, contracte de vânzare cumpărare nr. 3074/13.12.2005, fișe post) rezultă că inculpatul, în calitate de asociat unic și administrator cu puteri depline, al . SRL, în perioada august 2009 - iulie 2010, potrivit documentelor primare, facturi fiscale și avize de expediție, a cumpărat și vândut deșeuri feroase și neferoase, prejudiciul total fiind estimat la 7.932.219,00 lei, reprezentând: impozit pe profit 3.596.971,00 lei și T.V.A. 4.335.248,00 lei, defalcat, situația pe anul 2009 prezentându-se după cum urmează: sume c/v facturi fiscale neînregistrate, reprezentând venituri din vânzarea deșeurilor de fier vechi - 1.959.823,70 lei; 263.506,00 lei, reprezentând impozit pe profit neînregistrat și nevirat; 312.913,00 lei, reprezentând T.V.A. neînregistrat și nevirat, în timp ce, situația pe anul 2010, defalcat se prezintă după cum urmează, sume c/v facturi fiscale, reprezentând venituri din vânzarea deșeurilor de fier vechi neînregistrate - 24.847.490,00 lei; 3.333.465,00 lei reprezentând impozit pe profit neînregistrat și nevirat; 4._,00 reprezentând TVA neînregistrat și nevirat.
Inculpatul a prezentat în apărarea sa mai multe versiuni care nu au fost în măsură să ducă la o altă concluzie decât cea susmenționată.
Astfel, apărarea inculpatului, potrivit căreia a prezentat actele unui contabil în vederea lucrării acestora, acte ce nu au fost lucrate însă nu din vina sa, ci din vina contabilului pe care îl angajeze la acel moment, nu poate fi reținută, pe de-o parte, în raport de faptul că nu este susținută de vreo dovadă în acest sens, iar, pe de altă parte că obligația ținerii evidenței contabile cu privire la operațiunile comerciale pe care le efectua îi incumba în calitatea pe care o avea, responsabilitatea aparținându-i personal.
O altă versiune oferită în apărare a fost aceea conform căreia nu a depus actele contabile după ce le-a luat de la contabilul său la instituțiile financiare deoarece o parte din acte îi fuseseră ridicate de organele de poliție, de asemenea neplauzibilă, câtă vreme putea să încunoștiințeze în scris instituțiile financiare despre această situație, în mod similar primind instanța de control judiciar și aserțiunea potrivit căreia nu ar fi prezentat documentele contabile Gărzii Financiare la data la care a fost încunoștiințat să le prezinte deoarece avea interdicția de a părăsi localitatea.
Curtea nu poate reține, în apărarea inculpatului nici afirmația că de situația la care a ajuns firma . SRL sunt răspunzători numiții C. V. și C. V., câtă vreme aceștia nu aveau nicio calitate în societatea comercială susmenționată, inculpatul acționând deliberat în virtutea funcțiilor pe care le avea, funcții care aveau în mod corelativ și obligații, pe care – așa cum se constată- nu și le-a respectat.
În raport de aceste aspecte, instanța de control judiciar răspunde și criticii formulate de către apărare, potrivit căreia, cu ocazia susținerii apelului a solicitat recalificarea juridică a faptei de autorat la evaziune fiscală în complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, Curtea apreciind că nu este vorba de o veritabilă solicitare întemeiată pe dispozițiile art. 386 Cod proc.pen., ci reprezintă o apărare pe fond.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a evaluat și valorificat insuficient în procesul individualizării sancțiunii elementele obiective și specifice cazului (modalitatea de săvârșire a faptei și urmarea produsă, atitudinea inculpatului de desconsiderare a normelor morale și implicit datele sale personale, respectiv persistența infracțională), aplicând în speță, o sancțiune temeinică în raport cu criteriile legale.
Astfel, se constată că în mod total nejustificat au fost reținute circumstanțe atenuate, deși valoarea foarte mare a prejudiciului și urmarea unei astfel de fapte - prejudicierea bugetului consolidat al statului -, precum și comportamentul inculpatului în cursul procesului penal, nu justificau un astfel de demers.
Ca atare, Curtea va reaprecia tratamenul sancționator, atât în raport de împrejurările susmenționate, cât și de exigențele art. 5 din Noul Cod Penal, urmând să dea relevanța cuvenită și dispozițiilor alineatului 3 al art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Instanța de control judiciar apreciază că, față de situația de speță, se impune și aplicarea atât a pedepsei accesorii, cât și complementare, inclusiv în interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator, de care s-a folosit inculpatul în săvârșirea faptelor, în condițiile art. 71, respectiv art. 65 din Codul penal din 1969, cu referire la art. 5 NCP.
În speță, Curtea constată că numai o pedeapsă în regim de detenție se poate constitui într-o veritabilă ripostă a autorității la comiterea unor asemenea fapte cu consecințe pe termen lung asupra tuturor cetățenilor prin prejudicierea bugetului de stat.
Pentru aceleași argumente, Curtea apreciază apelul inculpatului ca nefondat și, potrivit art. 421 pct.1 lit. b cod proc.pen., îl va respinge ca atare, urmând a-l obliga, în baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen., la cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de control judiciar apreciază drept fondată critica procurorului și sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, dat fiind că, în cazul unei asemenea infracțiuni, aplicarea măsurii asigurătorii este obligatorie.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod proc.pen., va admite apelul declarat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, împotriva sentinței penale nr. 466 din 1 august 2013 a Tribunalului G., desființează în parte sentința atacată și, rejudecând:
În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. 3 din aceeași lege, în referire la art. 5 Cod penal, va condamna pe inculpatul P. Nicușor M., fiul lui I. și E., născut la data de 08.06.1978 în ., domiciliat în ., CNP –_ la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și 5 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c Cod penal din anul 1968, pedeapsă complementară.
În baza art. 71 Cod penal din anul 1968, pe durata executării pedepsei închisorii va interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a, b, c Cod penal din anul 1968, pedeapsă accesorie.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, va dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei ce reprezintă contravaloarea prejudiciului.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpat, pe care-l va obliga la 500 lei cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod proc.pen., admite apelul declarat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, împotriva sentinței penale nr. 466 din 1 august 2013 a Tribunalului G., desființează în parte sentința atacată și, rejudecând:
În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. 3 din aceeași lege, în referire la art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul P. Nicușor M., fiul lui I. și E., născut la data de 08.06.1978 în ., domiciliat în ., CNP –_ la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și 5 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c Cod penal din anul 1968, pedeapsă complementară.
În baza art. 71 Cod penal din anul 1968, pe durata executării pedepsei închisorii interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a, b, c Cod penal din anul 1968, pedeapsă accesorie.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei ce reprezintă contravaloarea prejudiciului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpat, pe care-l obligă la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. C. F. B. V.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C./23.06.2014
Dact. I.C.. 2 ex./23.06.2014
Tribunalul G., Secția I penală - jud. G. Oița
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 776/2014. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
