Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 109/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 109/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 109/R
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. A.
JUDECĂTOR: S. R. A. V.
JUDECĂTOR: C. C. L.
GREFIER: M. C.
MINISTERUL PUBLIC– P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de revizuientul G. A. împotriva sentinței penale nr. 635/20.11.2013 pronunțată de JUDRCĂTORIA B.- SECTIA PENALĂ în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul revizuient G. A. personal și asistat de avocat ales P. M., cu împuternicire avocațială emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, declarații suplimentare de făcut, Curtea constată cauză în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului revizuient G. A. solicită admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima întrucât hotărârea este nemotivată, instanța omițând sa verifice cele patru înscrisuri. Apreciază că judecătorul a apreciat greșit ca înscrisurile sunt depuse în susținerea cererii de reindividualizare a pedepsei, acestea văzând situația de fapt, fiind vorba despre înscrisuri noi care nu au putut fi depuse la judecata in fond a cauzei sau în căile ordinare de atac.
Mai mult, arată că în practicaua sentinței se menționează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2013, fapt nereal întrucât încheierea depusă la fila 56 rezultă că ședința a fost în Camera de consiliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având in vedere cazurile limitativ prevăzute de art.394 Cpp, apreciază ca motivul invocat nu se circumscrie acestora și pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței penale, pe care o apreciază legală si temeinică, în mod corect fiind respinsă ca inadmisibila cererea de revizuire. Instanța a analizat cererea formulată, în baza înscrisurilor depuse, a referatului întocmit de parchet și a disp.art.394 Cpp.
Cu privire la excepția privind încălcarea disp.art.197 alin.2 Cpp, o apreciază neîntemeiată întrucât din încheierea de dezbateri din data de 13.11.2013 rezulta ca ședința a avut loc în Camera de Consiliu, iar in frontispiciul sentinței se menționează, de asemenea, că ședința a avut loc în Camera de Consiliu.
In ultimul cuvânt, recurentul revizuient G. A. susține că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Asupra recursului:
Prin Sentința penală nr. 635/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul G. A. împotriva Sentinței penale nr. 105/07.03.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 1226/R/27.06.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut prima instanță că înscrisurile depuse de petent în susținerea cererii de revizuire nu ar fi schimbat cu nimic situația de fapt reținută prin sentința a cărei retractare se solicită; mai mult, cazul prev. de art. 394 alin. 1 lit. a C.proc.pen. impune ca soluția ce ar fi pronunțată în considerarea faptelor și împrejurărilor noi să fie diametral opusă – în speță, să conducă la achitarea sau încetarea procesului penal – soluții ce nu pot fi pronunțate în raport de motivele invocate de petent, ce ar putea susține o eventuală cale ordinară de atac, nicidecum o cale extraordinară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, revizuentul G. A., arătând că prin Sentința penală nr. 105/07.03.2013 a Judecătoriei B. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 ind. 1 C.proc.pen., dispunându-se în baza art. 86 ind. 1 C.pen suspendarea executării pedepsei, cu stabilirea unui termen de încercare de 5 ani; totodată, s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București.
Recurentul a apreciat că înscrisurile noi depuse, în sensul art. 394 lit. a C.proc.pen., întemeiază o soluție de achitare, cât timp din Adresa nr._/06.09.2013 eliberată de IPJ I. – Poliția Otopeni – Balotești rezultă că la data de 12.10.2010, în jurul orei 20,45, pe . existau condiții excepționale care afectau traficul rutier, respectiv în zonă aflându-se grupuri de rromi care agresează persoanele implicate în accidente rutiere, iar persoana vătămată – M. M., este cunoscută ca având probleme cu organele de poliție pe fondul consumului de băuturi alcoolice, este o persoană recalcitrantă și un element negativ al comunei, fiind sancționat de mai multe ori conform Legii nr. 61/1991; cel de-al doilea înscris îl constituie caracterizarea emisă de același post de poliție, din care rezultă că revizuentul este o persoană respectată în societate, provenind dintr-o familie organizată și deținând 16 ani funcția de viceprimar în cadrul Primăriei Balotești; cel de-al treilea înscris – declarația autentică din data de 13.09.2013 dată de numitul T. D. – reliefează eforturile depuse de revizuent pentru diminuarea efectelor accidentului față de persoana vătămată M. M. – căreia i s-au acordat îngrijiri și asistență medicală de înaltă specialitate, i-au fost cumpărate din afara spitalului medicamentele necesare, i-a fost suportată contravaloarea protezelor aduse din străinătate, i-a fost asigurată alimentația și supraalimentația, precum și recuperarea ulterioară; cel de-al patrulea înscris îl constituie suplimentul de expertiză întocmit de expert C. M., care demonstrează că revizuentul nu avea cum să-și dea seama că a accidentat un om.
S-a criticat soluția primei instanțe prin prisma faptului că, deși toate aceste împrejurări probate de înscrisurile noi, coroborat cu atitudinea de deplină sinceritate, fac cererea de revizuire admisibilă în principiu, prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă, fără a fi dezvoltate argumentele de fapt și de drept care au condus la convingerea magistratului, sentința nerespectând dispozițiile art. 356 C.proc.pen.
În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 C.proc.pen., casarea sentinței, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi examinată pe fond cererea formulată.
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 6 alin. 3 C.proc.pen., Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C.proc.pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a) C.proc.pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și ca faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări”, se reține că acestea semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Prin urmare, dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a) C.proc.pen. se referă la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 394 alin. 1 lit. a) C. pr. pen. trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi, însă, considerate „probe noi” în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, fiind inadmisibile cererile prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau la reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială.
Este adevărat că necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
Observându-se însă actele dosarului nr._, se reține că revizuentul a susținut inițial și în ciclul procesual ordinar faptul că nu și-a dat seama de producerea accidentului, considerând că a lovit un câine (f. 4 Sentința penală nr. 105/07.03.2013, f. 10 Decizia penală nr. 1226/R/27.06.2013), acesta fiind motivul pentru care a părăsit locul accidentului. În ce privește celelalte înscrisuri depuse în susținerea cererii de revizuire, acestea vizează exclusiv individualizarea pedepsei.
Nu se poate reține că instanța de fond – ce a pronunțat Sentința penală nr. 105/07.03.2013 și cea de control judiciar - ce a pronunțat Decizia penală nr. 1226/R/27.06.2013 - nu ar fi cunoscut apărarea revizuientului în sensul înlăturării caracterului penal al faptei întrucât ar fi fost în imposibilitate de a cunoaște producerea accidentului. Dimpotrivă, astfel cum rezultă din considerentele deciziei pronunțate în recurs, această apărare a revizuentului, formulată în faza de urmărire penală, a întemeiat concluzia unei atitudini nesincere, Curtea reținând un grad ridicat de pericol social al faptei inculpatului, de părăsire a locului accidentului după ce condusese un autoturism pe drumurile publice, în stare de ebrietate, și produsese un accident de circulație soldat cu vătămarea unei persoane. O reluare a procesului penal, exclusiv în baza unei apărări – analizate în primul ciclu procesual, apărare la care însuși condamnatul revizuent a renunțat pentru a beneficia de regimul de favoare instituit de art. 320 ind. 1 C.proc.pen., nu este posibilă, altminteri încălcându-se principiul securității raporturilor juridice.
În ce privește nulitatea hotărârii de primă instanță, prin prisma faptului că deliberările ar fi avut loc, potrivit mențiunilor sentinței, în ședință publică, și nu în cameră de consiliu, se observă că dispozițiile art. 197 alin. 2 C.proc.pen. sancționează lipsa publicității ședinței, și nu caracterul nepublic. De altfel, din încheierea de la data de 13.11.2013, parte integrantă a sentinței pronunțate, rezultă că cererea a fost soluționată în cameră de consiliu, fără dezbateri, astfel că mențiunea privind „dezbaterile” ce ar fi avut loc în „ședință publică” la o dată anterioară, dată la care s-a amânat pronunțarea, nu reprezintă decât o eroare materială, nesusceptibilă a face obiectul unei critici în recursul declarat împotriva sentinței.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 ind. 15 alin. 1 pct. 1 lit. b C.proc.pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat împotriva Sentinței penale nr. 635/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria B..
În temeiul dispozițiilor art. 349 rap. art. 192 alin. 2 C.proc.pen. va fi obligat recurentul G. A. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul G. A..
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, în recurs, avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2014.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
G. C. A. | S. R. A. V. | C. C-tin L. |
Grefier, | ||
M. C. |
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 101/2014. Curtea de Apel... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
