Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 387/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 387/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.387/CO/LPF
Ședința publică de la 17.06.2014
P. - D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București – a fost reprezentat de procuror M. C..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de condamnatul G. Z. Ș. M. împotriva sentinței penale nr.1420/13.05.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul G. Z. Ș. M., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales N. I., cu împuternicire avocațială la dosar și de apărător din oficiu B. L., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constată încetată delegația avocatului din oficiu, urmând a se pronunța asupra onorariului parțial.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate de condamnat.
Apărătorul ales al contestatorului G. Z. Ș. M. solicită admiterea contestației formulate de acesta. Arată că noile limite de pedeapsă s-au redus mult, apreciind astfel că pedeapsa aplicată de instanța de fond ar trebuie redusă corespunzător. Solicită astfel aplicarea prevederilor art.6 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației declarate de condamnat, ca nefondată, apreciind că instanța de fond în mod corect a dispus respingerea contestației declarate de condamnat.
Contestatorul G. Z. Ș. M., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.1420 din 13.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în baza art.23 din Legea nr.255/2013 raportat la art.6 C. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G. Z. Ș. M. (fiul lui I. și C., născut la data de 07.05.1989) privind aplicarea legii penale mai favorabile referitoare la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 886/14.12.2012 de Tribunalul București - Secția I-a penală.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că, la data de 21.02.2014, sub nr._, persoana condamnata G. Z. Ș. M. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în raport de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 886/14.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în executarea căreia se află în P. Rahova.
In motivare s-a arătat că, după rămânerea definitivă a hotărârii pentru care a fost condamnat, a intrat în vigoare noul Cod penal la data de 01.02.2014, iar pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat se prevede o pedeapsă mai ușoară.
Întrucât pedeapsa aplicată în baza legii vechi depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, petentul a solicitat să i se reducă pedeapsa în raport cu prevederile noii legi care îi sunt favorabile.
In drept, petentul și-a întemeiat cererea pe disp.art 595 C.p.p. rap la art 6 C.p.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că petentul nu a depus la dosar motivele pe care se întemeiază contestația la executare, acesta arătând că dorește să le prezinte oral în fața instanței.
Instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor Hotărârii nr.836/2013 coroborate cu dispozițiile art.23 din Legea nr.255/2013 și ale O.U.G. nr.116/2013, contestațiile privind persoanele aflate în executarea pedepselor și având ca obiect aplicarea art.4 și 6 din noul cod penal, în cazul hotărârilor rămase definitive anterior intrării lui în vigoare, se soluționează de instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, fără participarea procurorului, a condamnatului și fără participarea avocatului condamnatului.
Tribunalul a constatat că este competent a soluționa cererea condamnatului, mandatul de executare a pedepsei fiind emis de Tribunalul București și condamnatul fiind deținut în P. București-Rahova.
Potrivit art.6 alin.1 din noul Cod penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 N.C.pr. pen., instanța a analizat următoarele aspecte: în prima etapă, aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, iar în etapa a doua, s-a analizat aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
S-a mai reținut de către prima instanță că nu se impune aplicarea art. 6 din NCp., întrucât pedepsele stabilite pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat definitiv petentul (respectiv infracțiunea de contrabandă săvârșită în forma continuată, în cadrul unui grup infracțional organizat) nu depășesc maximul special prevăzut de lege în noua reglementare, care, pentru infracțiunea prev. de fostul art. 7 alin.1,3 din Legea nr.39/2003, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani, în noul C. pen., se prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
S-a mai constatat că petentul are de executat pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni care, în mod evident, este mai mică decât maximul prevăzut de noua lege pentru infracțiunile săvârșite, fără a mai lua în calcul tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni în care au fost comise faptele.
Din acest punct de vedere, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește dispozițiile legale din Codul penal vechi referitoare la pedeapsa principala în caz de concurs de infracțiuni, art. 34 alin.1 lit.b C.p. prevedea că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
In noul cod penal, art.39, care reglementează pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni prevede că se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune și atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din total celorlalte pedepse stabilite.
Potrivit dispozițiilor din noul Cod penal, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii .
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul G. Z. Ș. M., solicitând admiterea contestației, arătând că noile limite de pedeapsă s-au redus mult, apreciind astfel că pedeapsa aplicată de instanța de fond ar trebuie redusă corespunzător și să se aplice prevederilor art.6 Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația ca fiind nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Prin sentința penală nr.886 din 14.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._, între altele, în baza art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit a C.p. și art. 74-76 lit b C.p., a fost condamnat inculpatul G. Z. Ș. M. (fiul lui I. și C., născut la 07.05.1989 în București, Sector 6, domiciliat în București, Sector 1, ., CNP_), la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71,64 lit a teza a-II-a, lit b C.p., ca pedeapsă accesorie.
In baza art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., a art.33 lit a C.p. și art. 74-76 lit b C.p., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.64 lit a teza a-II-a, lit b C.p., ca pedeapsă accesorie.
In baza art. 296 ind. 1 pct. 1 lit l rap la art. 296 ind.1 pct. 2 lit a din Legea nr. 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 33 lit a C.p. și art. 74 -76 lit d C.p. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.64 lit a teza a-II-a, lit b C.p., ca pedeapsă accesorie.
In baza art. 33-34 lit b C.p., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul G. Z. Ș. M. urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.64 lit a teza a-II-a, lit b C.p., ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 861 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei finale de 1 an și 8 luni închisoare, pentru un termen de încercare de 3 ani si 8 luni, conform art. 862 C. pen.
In baza art. 863 pct. 1 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a suspus următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la organul de poliție aferent domiciliului său, pentru a fi încadrat în programul de supraveghere întocmit de acest organ;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția asupra prevederilor art. 864 C.p. cu referire la art. 83 C. pen., art. 84 C. pen. și art. 865 C. pen.
In baza art. 71 pct. 5 C.p., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului G. Z. Ș. M. de la data de 11.11.2010 până la data de 25.01.2011.
Prin decizia penală nr.31/A din 29.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, s-a desființat în parte sentința penală apelată și, printre altele, în baza art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.74 alin. 2 și art. 76 alin.1 lit. b din Codul penal, a condamnat pe inculpatul G. Z. Ș. M., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Conform art. 65 alin. 2 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b din Codul penal, pe o durată de 3 ani.
In baza art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal,, art.74 alin. 2 și art. 76 alin.1 lit. b din Codul penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Conform art. 65 alin. 2 din Codul penal, as-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b din Codul penal, pe o durată de 3 ani.
Conform art. 296 ind. 1 pct. 1 lit. l rap. la art. 296 ind.1 pct. 2 lit a din Legea nr. 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, art.74 alin. 2 și art. 76 alin.1 lit. d din Codul penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 11 luni închisoare.
In temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 alin.3 din Codul penal, a aplicat inculpatului G. Z. Ș. M. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b din Codul penal.
În baza art.71 din Codul penal, pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b din Codul penal.
Prin încheierea din 3.06.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, au fost respins, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații G. A., G. Z. Stefanita M., N. P. D. și N. Petrita L. împotriva deciziei nr. 31/A din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală.
Conform art.275 Cod procedură penală, au fost obligați recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Art.6 alin.1 C. pen. prevede următoarele:
„Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Verificarea îndeplinirii acestor cerințe impune o analiză comparativă a regimului sancționator conținut de reglementările succesive, prin raportare concretă la pedepsele aplicate contestatorului.
Art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 prevedea închisoarea de la 5 la 20 de ani, fapta fiind în prezent incriminată de art.367 alin.1 C. pen. și sancționată cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru această infracțiune nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Art.270 alin.3 raportat la art.274 din Legea nr.86/2006 prevede pedeapsa de la 5 la 15 ani închisoare, dispoziția nefiind modificată.
Art.2961 pct.1 lit.e), raportat la art.2961 pct.2 lit.a din Legea nr.571/2003 prevede pedeapsa de la 1 an la 4 ani, dispoziția nefiind modificată.
Cele două pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 11 luni închisoare au fost contopite după regulile prev. de art.33 lit.a și art.34 lit.b C. pen. de la 1968, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
Dacă s-ar aplica dispozițiile noului C. pen. (art.39 alin.1 lit.b) ar însemna să se aplice pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, la care să se adauge o treime din totalul celorlalte două pedepse (adică 1/3 din 4 ani și 10 luni închisoare), astfel că pedeapsa rezultantă ar depăși cu mult pedeapsa aplicată potrivit legii vechi.
Așa fiind, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în baza art. 599 din Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G. Z. Ș. M..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G. Z. Ș. M. împotriva sentinței penale nr.1420/13.05.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial pentru avocat din oficiu, în cuantum de 50 lei, rămâne în sarcina statului și se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2014.
PREȘEDINTE,
D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 5 ex./26.06.2014
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 769/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
