Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 2169/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2169/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 2169/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR.2169/R

Ședința publică de la data de 20 noiembrie 2013.

Curtea constituită din:

P. – G. C. A.

JUDECĂTOR – V. C.

JUDECĂTOR – L. C-T. C.

GREFIER - M. G.

MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. – ELIANA B..

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU, inculpații E. O. și T. O. și partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței penale nr. 92 din data de 22 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2013, ce face parte integrantă din prezenta sentință penală.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20 noiembrie 2013, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra recursurilor de fata,

Prin sentinta penala nr. 92/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu in dosarul nr._, in baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul ESKIOKAK O. (fiul lui Fuat și Nimet, născut la data de 30.06.1979 în Antakya, Turcia, cu reședința în București, ., ., apartament 215, sector 6, cu antecedente penale, CNP_) la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 535 din 16.12.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .

S-a constatat că infracțiunea ce a făcut obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 535 din 16.12.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 570/16.03.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 33 lit. a Cod penal și 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, aplicată pentru infractiunea dedusa judecatii in prezenta cauza cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 535 din 16.12.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 (un) an închisoare pe o durata de 3 (trei) ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. O. (fiul lui Oktay și Șerife, născut la data de 10.07.1967 în Ankara, Turcia, cu reședința în București, .. 5, ., apartament 14, sector 5, fără antecedente penale,CNP_) la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal a fost anulata suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 535 din 16.12.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .

În baza art. 81 Cod penal a fost suspendata condiționat executarea pedepsei de 1 (un) an închisoare pe o durata de 3 (trei) ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atentia inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și urm. cod civil a fost admisa acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Au fost obligati în solidar, inculpații ESKIOKAK O. și T. O., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata despăgubirilor civile în cuantumul sumei de 53.829 lei precum și a obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune materiale.

S-a luat act că inculpații au achitat în cursul urmăririi penale și al judecății suma de 53.829 lei din prejudiciul cauzat.

În baza art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală cu referire la art. 163 Cod procedură penală a fost mentinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 2967/P/2010 din 06.07.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților E. O. și T. O. și părții responsabile civilmente ., până la concurența cuantumului obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data achitării integrale a debitului raportat la suma de 53.829 lei.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale s-a interzis inculpaților E. O. și T. O. dreptul de a fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale N. SRL, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus înregistrarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului și comunicarea hotărârii, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală au fost obligati inculpații la plata sumei de 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca, la data de 14.07.2010 Garda Financiară - Secția Municipiului București a efectuat un control operativ și inopinat la ., cu sediul în București.

Obiectul controlului l-a constituit modul de reflectare și înregistrare în contabilitate a activității de producere și comercializare a produselor de panificație, îndeosebi modul de reflectare și înregistrare în contabilitate a arieratelor.

Cu această ocazie s-a constatat, din verificarea documentelor financiar-contabile care au fost puse la dispoziție echipei de control, că societatea înregistra debite la bugetul de stat, reprezentând impozite și contribuții ce ar fi trebuit reținute prin stopaj la sursă, reprezentanții societății neputând motiva neplata acestei obligații fiscale.

S-a mai constatat că reprezentanții . au efectuat retrageri de bani fără ca sumele astfel încasate să fie justificate cu documente legale în numerar.

Urmare a celor constatate, Garda Financiară a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, solicitând efectuarea de cercetări față de inculpații ESKIOKAK O. și T. O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Din probele administrate s-a stabilit că, reprezentanții legali ai . (încălcând dispozițiile legale care reglementează plata contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă, respectiv art. 28 alin. 1 și 2 și art. 29 din Legea 19/2000 bază legală pentru reținerea și vărsarea contribuției angajaților la asigurările sociale de pensie, art. 21 și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 bază legală pentru reținerea și vărsarea contribuției angajaților la fondul de șomaj, art. 257 din Legea 95/2006 bază legală pentru reținerea și vărsarea contribuției angajaților la asigurările sociale de sănătate și art. 57 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 bază legală pentru reținerea și vărsarea impozitului pe salarii), în perioada 01.01._10, cu intenție, au reținut și nu au virat, în termen de 30 de zile de la scadență, suma totală de 53.829 lei din care 23.468 lei reprezentând contribuția angajaților la asigurările sociale de pensie, 1.121 lei reprezentând contribuția angajaților la fondul de șomaj, 12.201 lei reprezentând contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate și 17.039 lei reprezentând impozit pe salariu.

Prima instanta a apreciat ca, potrivit dispozițiilor legale menționate inculpații aveau obligația reținerii și vărsării la bugetul de stat a tuturor acestor contribuții (asigurările sociale de pensie, fondul de șomaj, asigurările sociale de sănătate și impozitului pe salarii) lunar.

Altfel spus, inculpații T. O. și ESKIOKAK O., în perioada 01.01._10, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administratori și asociați ai ., au prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 53.829 lei.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a retinut că s-a dovedit mai presus de orice dubiu faptul că inculpații ESKIOKAK O. și T. O., în calitate de administratori ai ., cu intenție, au reținut și nu au virat, în termen legal, sume reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.

În consecință, instanța de fond a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații ESKIOKAK O. și T. O..

Prima instanta a retinut ca, fapta inculpatului T. O. care, în calitate de administrator al ., în perioada 01.01._10, cu intenție, a reținut și nu a virat, în termen de 30 de zile de la scadență, suma totală de 53.829 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Întrucât inculpatul T. O. a comis faptele în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în sarcina sa au fost reținute disp. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Prima instanta a retinut ca, fapta inculpatului ESKIOKAK O. care, în calitate de administrator al ., în perioada 01.01._10, cu intenție, a reținut și nu a virat, în termen de 30 de zile de la scadență, suma totală de 53.829 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Întrucât inculpatul Eskiokak O. a comis faptele în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în sarcina sa au fost retinute disp. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În privința laturii subiective, s-a apreciat ca inculpații T. O. și E. O. au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor cu intenție directă.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța în apreciază ca mediu raportat la modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, împrejurările în care acestea a fost comisă și urmările produse- (inculpații au reținut impozitele și contribuțiile datorate bugetului de stat și au folosit acești bani în alte scopuri decât cele prevăzute de dispozițiile legale, pe o perioadă îndelungată de timp, fără a-și respecta obligațiile asumate la preluarea societății comerciale); relațiile sociale încălcate și care ocrotesc bugetul general consolidat al statului/patrimoniul acestuia, persoana și conduita inculpaților: T. O. ( vârsta de 43 de ani, cetățenie turcă și reședința în București, nu este căsătorit, la momentul săvârșirii infracțiunii avea calitatea de acționar și administrator, a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea infracțiunii săvârșite, iar raportat la prezenta cauză a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa) și E. O. ( vârsta de 31 de ani, cetățenie turcă și reședința în București, este căsătorit, la momentul săvârșirii infracțiunii avea calitatea de acționar și administrator, a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea infracțiunii săvârșite, iar raportat la prezenta cauză a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa).

S-a mai retinut că inculpații ESKIOKAK O. și T. O. au achitat pe parcursul procesului penal (urmărire penală și instanță de judecată) suma de 53.829 lei, reprezentând cuantumul debitelor cu reținere la sursă, calculate de către organele judiciare și însușită de aceștia în calitate de reprezentanți legali ai ..

Raportat la acest aspect, inculpații au solicitat achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care au fost trimiși în jduecată în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. i¹ Cod procedură penală, apreciind că sunt incidente fie disp. art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005, fie art. 74¹ Cod penal (lege penală mai favorabilă în vigoare la momentul începerii procesului).

Instanța de fond nu a insusit aceste aprecieri, retinand ca, potrivit disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Analizând din perspectivă logico-juridică dar și literară textul de lege menționat, prima instanta a constatat că aceste cauze de atenuare a răspunderii penale se aplică numai în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005.

Ori, infracțiuni de evaziune fiscală sunt doar cele enumerate strict în cuprinsul art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată (reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005) nefăcând partea dintre acestea.

Ca urmare, s-a apreciat ca inculpații nu pot beneficia de beneficiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, neputându-se dispune achitarea lor și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Examinând cea de-a doua teză în baza căreia inculpații au solicitat achitarea, s-a constatat că, prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010 a fost introdus art. 74¹ Cod penal ce conține, în esență, cauze care pot duce la reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancțiuni administrative în cazul anumitor infracțiuni, inclusiv cele economice prevăzute în legi speciale, cum este de exemplu infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Totuși, dispozițiile legale menționate au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 363 din 25 mai 2011.

Ulterior declarării neconstituționale inculpații au achitat, pe parcursul a 2 ani, în tranșe (ultima fiind la 13.02.2013), paguba efectivă creată bugetului general consolidat al statului.

Ca urmare, s-a apreciat ca atâta timp cât acoperirea pagubei pricinuite nu s-a făcut în intervalul de timp în care art. 74¹ Cod penal era în vigoare, acest text de lege nu poate fi aplicat, întrucât s-ar încălca principiul activității legii penale.

S-a apreciat ca, doar in situația în care prejudiciul cauzat ar fi fost achitat până la declararea neconstituțională a articolului menționat, ar fi existat posibilitatea analizării aplicării acestuia, din perspectiva art. 13 alin. 1 Cod penal.

S-a mai retinut ca, potrivit art. 74¹ Cod penal, introdus prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010, în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, precum și al unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, printre care se încadrează și infracțiunile reglementate în Legea nr. 241/2005, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmării penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, în condițiile în care acesta este de până la 50.000 euro în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul fiscal.

În opinia instanței de fond, inculpații nu pot beneficia nici de aceste dispoziții legale întrucât nu au achitat integral prejudiciul cauzat.

Temeiul răspunderii inculpaților ESKIOKAK O. și T. O. pentru prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, în speța dedusă judecății, îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, reglementată în art. 998 și art. 999 Cod civil.

În fața instanței partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 53.829 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat, la care se adaugă accesoriile ce vor fi calculate până la data achitării integrale a debitului.

În constituirea de parte civilă (f 8 dosar) Agenția Națională de Administrare Fiscală a apreciat că accesoriile sunt reprezentate de “dobânzi și penalități aferente”, calculate conform Codului de procedură fiscală.

Prima instanta a apreciat drept eronată această apreciere întrucât, calculul accesoriilor urmează a se face în baza Codului de procedură fiscală în vigoare la momentul la care sumele de plată către bugetul de stat au devenit scadente (respectiv în termen de 30 de zile de la reținere).

În cuprinsul art. 115 alin. 1 din Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, au fost reglementate dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere, menționându-se la alin. 1 că, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.

Însă, în conformitate cu dispozițiile art. IV alin. (2) din Legea nr. 210/2005 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2005, noțiunile de "dobânzi și/sau penalități de întârziere" au fost înlocuite cu noțiunea de "majorări de întârziere", noțiuni care au fost aplicate de la adoptare până la data de 01.07.2010.

Începând cu această dată au devenit aplicabile disp. art. 1 pct. 9 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 39/2010 (în vigoare începând cu data de 01.07.2010 conform art. III) care prevăd că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere (art. 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală).

Așadar, accesoriile ce vor fi calculate în baze legii în vigoare la momentul la care sumele de plată către bugetul de stat au devenit scadente sunt reprezentate de majorări de întârziere.

În soluționarea acțiunii civile, instanța este ținută și de respectarea principiului reparației integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune atât repararea pagubei efectiv încercată - lucrum cessans - cât și acoperirea folosului material, a unui câștig de care partea civilă a fost lipsită - damnum emergens, aspecte care rezultă atât din disp. art. 998 și art. 999 Cod civil, care reglementează, așa cum am arătat, răspunderea civilă delictuală, cât și art. 14 Cod procedură penală care arată obiectul și exercitarea acțiunii civile.

S-a constatat că inculpații ESKIOKAK O. și T. O. au achitat obligațiile fiscale de la care societatea . pe care o administrau s-a sustras, ce au constat în contribuția angajaților la asigurările sociale de pensie (23.468 lei), reprezentând contribuția angajaților la fondul de șomaj (1.121 lei), reprezentând contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate (12.201 lei) și reprezentând impozit pe salariu (17.039 lei), dar nu au achitat majorările de întârziere (damnum emergens) aferente sumei achitate, calculate conform Codului de procedură fiscală de la data când obligațiile legale de plată au devenit scadente și până la 13 februarie 2013 când inculpații au achitat ultima tranșă din paguba efectivă.

De vreme ce inculpații ESKIOKAK O. și T. O. nu au acoperit integral prejudiciul cauzat, adică nu numai paguba efectivă, dar și beneficiul nerealizat constând în majorări de întârziere aferente sumei achitate, în cauză nu au fost aplicate disp. art. 74¹ Cod penal.

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, în cuprinsul deciziei nr. 4144 din 6 decembrie 2011, în care a arătat că dispozițiile art. 74¹ C. pen. nu sunt aplicabile, ca lege penală mai favorabilă, dacă inculpatul a acoperit numai paguba efectivă (lucrum cessans) constând în obligațiile fiscale, iar nu și beneficiul nerealizat (damnum emergens), reprezentat de majorările de întârziere calculate conform Codului de procedură fiscală, întrucât nu a acoperit integral prejudiciul cauzat.

Din fișa de cazier judiciar și relațiile comunicate de C. Executări penale a rezultat că infracțiunea ce a făcut obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpații au fost condamnați prin sentința penală nr. 535 din 16.12.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 570/16.03.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 33 lit. a Cod penal și 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de 8 (opt) luni închisoare, aplicate fiecăruia din inculpați prin prezenta cu pedepsele de 1 (un) an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 535 din 16.12.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, inculpații ESKIOKAK O. și T. O. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

De asemenea, fiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 81 Cod penal instanța de fond a apreciat că reeducarea inculpaților, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea acestora să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relatiile sociale pe care au înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii, va dispune suspendarea condiționată a executarii pedepselor pe durata unui termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 Cod penal și compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Instanța de fond a atras atenția inculpaților, asupra disp. art. 83 Cod penal privitoare la săvârșirea altei infracțiuni în cursul termenului de încercare și care atrage revocarea suspendarii acordate și executarea pedepsei în regim penitenciar.

În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța îi va interzice inculpaților ESKIOKAK O. și T. O., pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina lor.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a si lit.b C.penal pe durata suspendării condiționate a executarii pedepselor închisorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că, în termen legal, partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 53.829 lei precum și a obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune materiale.

Instanța a constatat ca sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. Cod civil: fapta ilicită a inculpților (reținerera și nevărsarea la bugetul de stat a sumelor reprezentând contribuții și impozite cu reținere la sursă), prejudiciul material dovedit suferit de partea civilă (în cuantumul menționat), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu (actele inculpaților au generat producerea unei pagube bugetului general consolidat al statului) și vinovăția dovedită a inculpaților care au acționat cu intenție directă.

În consecință, în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și urm. Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală si a obligat, în solidar, inculpații ESKIOKAK O. și T. O., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 53.829 lei precum și a obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune materiale.

S-a luat act, având în vedere chitanțele de plată depuse la dosarul cauzei, că inculpații au achitat în cursul urmăririi penale și al judecății suma de 53.829 lei din prejudiciul cauzat.

În vederea reparării pagubei produsă prin infracțiune și având în vedere că inculpații au procedat doar la repararea pagubei efective cauzate bugetului de stat- lucrum cessans, fără a acoperi și folosului material de care partea civilă a fost lipsită - damnum emergens, în baza art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală cu referire la art. 163 Cod procedură penală, prima instanta a mentinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 2967/P/2010 din 06.07.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților E. O. și T. O. și părții responsabile civilmente ., până la concurența cuantumului obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data achitării integrale a debitului raportat la suma de 53.829 lei (majorările de întârziere aferente sumei achitate, calculate conform art. 120 alin. 1 din Codul de procedură fiscală începând cu ziua imediat următoare datei când obligațiile legale de plată au devenit scadente și până la 13 februarie 2013 când inculpații au achitat ultima tranșă din paguba efectivă).

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus decaderea inculpaților E. O. și T. O. din dreptul de a fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale N. SRL, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus înregistrarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului și comunică prezenta hotărâre, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

Impotriva acestei solutii a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, inculpații ESKIOKAK O. și T. O. precum si partea civilă ANAF.

In motivarea recursului, Ministerul Public a invederat greșita soluționare a laturii civile în sensul că instanța de fond a menținut în totalitate sechestru asigurator instituit prin Ordonanța 2967/2010 din 06.07.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părți responsabile civilmente până la concurența cuantumului obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data achitării integrale a debitului raportat la suma de_ lei.

S-a apreciat ca se impunea ca instanța să dispună menținerea sechestrului numai până la concurența obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data achitării integrale.

In motivarea recursului inculpatul E. O. a aratat că se impune casarea sentintei primei instante astfel incat sa se pastreze sechestrul asigurator doar în limita cotei datorate la bugetul de stat.

In motivarea recursului, inculpatul T. O. a aratat ca se impune reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ având în vedere că a recunoscut fapta, a achitat prejudiciul în totalitate și poate beneficia de legea mai favorabilă.

Curtea, examinând sentința recurată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.385⁶ alin. 3 C.pr.pen., constată următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută de către instanța de fond, din probatoriul administrat, rezultând că, în perioada 01.01._10, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administratori și asociați ai ., inculpații T. O. și ESKIOKAK O. au prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 53.829 lei.

Curtea apreciaza intemeiata critica formulata de inculpati, dispozițiile art. 74¹ C. pen., declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în M. Of. nr. 363 din 25 mai 2011, putand fi aplicate si acestora în condițiile art. 13 C. pen., ca lege penală mai favorabilă.

Astfel, potrivit art. 74¹ C. pen., în cazul săvârșirii infracțiunilor de inselaciune prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege se reduc la jumătate (alin. 1), iar dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă.

Așadar, în primul rând, textul de lege nu condiționează achitarea prejudiciului cauzat de către inculpat până la primul termen de judecată, așa cum stabilesc dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, ci până la soluționarea cauzei în primă instanță.

În al doilea rând, deși art. 74¹ C. pen. a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 573/2011 a Curții Constituționale, el poate fi interpretat și aplicat în cazul în care este incident, ca o lege penală mai favorabilă inculpatului. Astfel, acest articol a intrat în vigoare odată cu Legea nr. 202/2010, fiind deci „activ” în perioada cuprinsa intre momentul savarsirii faptei ce face obiectul prezentei cauze si cel al solutionarii definitive a acesteia, fiind declarat neconstituțional la data de 3 mai 2011 de către instanța de contencios constituțional.

În aceste condiții, chiar dacă art. 74¹ C. pen. a fost declarat neconstituțional iar aplicarea sa încetează, conform art. 147 din Constituția României, dispozițiile sale mai favorabile pot fi aplicate conform art. 13 C. pen.

Avand in vedere faptul ca prejudiciul produs prin fapta inculpatilor, în cuantum de 53.829 lei, a fost acoperit de acestia in cursul urmaririi penale si al judecatii la instanta de fond, devin incidente disp. art. 74/1 alin 2 teza finală C.p., art. 13 C.p. și art. 91 lit. c C.p. privind incetarea precesului penal si aplicarea unei sanctiuni administrative.

Curtea constata ca in mod nelegal instanta de fond a admis in baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și urm. Cod civil acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, obligand inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata despăgubirilor civile în cuantumul sumei de 53.829 lei precum și a obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune materiale.

Astfel, pentru admiterea actiunii civile intemeiate pe disp. art. 998 și urm. Cod civil este necesar ca prejudiciul sa nu fi fost reparat si sa fie cert.

Curtea constata ca, pe parcursul urmaririi penale si pe parcursul judecatii la prima instanta inculpatii au achitat suma de 53.829 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat, prin fapta dedusa judecatii, constand in neplata contributiilor angajaților la asigurările sociale de pensie, la fondul de șomaj si la asigurările sociale de sănătate, imprejurare fata de care este evident ca prejudiciul produs prin fapta inculpatilor a fost acoperit astfel incat actiunea civila promovata de ANAF a fost in mod nelegal admisa de prima instanta.

Avand in vedere faptul ca, inainte de solutionarea actiunii civile de catre instanta de fond, inculpatii au achitat prejudiciul, Curtea constata faptul ca, pretentia ANAF privind majorările de întârziere (damnum emergens) aferente sumei achitate, a fost admisa in mod nelegal de catre instanta de fond, aceasta avand caracter incert in conditiile in care prejudiciul principal - lucrum cessans- fusese deja reparat iar majorarile de intarziere nu fusesera inca calculate de către organul fiscal si prin urmare nu fusesera indicate in mod concret primei instante de catre partea civila.

F. de aceste considerente privind actiunea civila, Curtea apreciaza drept intemeiate criticile formulate de Ministerul Public si inculpati cu privire la dispozitia primei instante cu privire la mentinerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr. 2967/P/2010 din 06.07.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părții responsabile civilmente.

Conform legii, măsurile asigurătorii (prevazute de art. 163 – 168 C.p.p.) constau în indisponibilizarea bunurilor mobile ori imobile ale învinuitului sau inculpatului ori ale părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru, în vederea asigurării reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii ori confiscării averii.

Or, in conditiile in care prejudiciul efectiv (lucrum cessans) produs prin fapta inculpatilor in cuantum de 53.829 lei a fost achitat de acestia iar damnum emergens reprezentat de majorările de întârziere aferente sumei achitate, nu poate fi suspus repararii in lipsa unui calcul concret facut de partea civila cu privire la cuantumul acestuia, Curtea apreciază că, în speță, nu există temei legal pentru menținerea sechestrului instituit asupra bunurilor inculpaților și părții responsabile civilmente.

Avand in vedere considerentele mai sus expuse, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, va fi respins ca nefondat, recursul declarat de partea civilă ANAF, iar potrivit art.385¹⁵ pct.2 lit. d Cod pr.penală, se vor admite recursurile declarate P. de pe lângă Judecătoria Cornetu si de inculpații ESKIOKAK O. și T. O. împotriva sentinței penale nr. 92/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu care va fi casata iar în rejudecare se va proceda la adoptarea unei noi hotărâri în fond, astfel cum se va vedea, mai jos, în dispozitiv.

Văzând și art.192 Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate P. de pe lângă Judecătoria Cornetu si de inculpații ESKIOKAK O. și T. O. împotriva sentinței penale nr. 92/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu.

Casează sentința penală atacată și rejudecând:

In baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i C.pr.pen., art. 74¹ alin 2 teza finală C.pen., art. 13 C.pen. și art. 91 lit. c C.pen. încetează procesul penal față de inculpatul ESKIOKAK O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal, aplicând inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.

In baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i C.pr.pen., art. 74¹ alin 2 teza finală C.pen., art. 13 C.pen. și art. 91 lit. c C.pen. încetează procesul penal față de inculpatul T. O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal, aplicând inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.

Constată că inculpații ESKIOKAK O. si T. O. au acoperit integral prejudiciul cauzat statului.

În baza art. 385/19 c.p.p. rap. la art. 357 alin. 2 lit. c c.p.p. ridica măsura sechestrului asigurător instituita prin ordonanța nr. 2967/P/2010 din 06.07.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților E. O. și T. O. și asupra bunurilor părții responsabile civilmente ..

În baza art. 192 alin. 2 lit. a din Codul de procedură penală, obligă inculpații la plata sumei de câte 1000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat in faza de judecata la prima instanta.

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă ANAF.

Obligă pe recurenta ANAF la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru inculpați in faza judecatii recursului, în sumă de câte 300 lei, se avanseaza din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2013.

G. C. A. V. C. L. C. C.

Grefier

M. G.

Red./tehnored. G.C.A.

Jud. fond. M.N.C.

← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr....		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 2169/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 2169/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI