Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 75/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 75/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.75/A
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte: I. T.
Judecător: A. M. M.
Grefier: Victorița S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de partea civilă A. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, împotriva sentinței penale nr.175/11.11.2015, pronunțate de Judecătoria T. M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-inculpat P. I., personal și intimata-parte responsabilă civilmente . P. SRL prin reprezentant P. I., lipsind apelanta-parte civilă A. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează, după care:
Se procedează la identificarea intimatului-inculpat P. I. cu carte de identitate . nr._, fiind atașată la dosar o copie a cărții de identitate.
Nemaifiind cererii de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe apelul formulat de partea civilă A. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Teleorman.
Intimatul-inculpat P. I. solicită respingerea apelului, solicitând să se observe faptul că sentința de condamnare a devenit definitivă în data de 19.06.2015.
Prin urmare, solicită să se constate că sunt îndeplinite condițiile de revizuire prevăzute la art.453 alin.1 lit.f Cod procedură penală, solicitând să fie avut în vedere și faptul că art.6 din Legea nr.241/2005 a fost declarat neconstituțional.
În concluzie, solicită respingerea apelului formulat de partea civilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat ca nefondat, având în vedere faptul că, criticile formulate de partea civilă vizează admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate. Or, potrivit dispozițiilor legale, admiterea în principiu a unei cereri de revizuire are un caracter definitiv, deci nu mai poate fi pusă în discuție prin orice altă cale de atac.
Apreciază că admiterea în principiu a cererii de revizuire nu poate fi supusă controlului, considerând că apelul este admisibil, însă motivele pe care le-a invocat apelanta-parte civilă vizează critici privind admiterea în principiu, fapta care nu mai poate fi pus în discuție în fața instanței de apel.
În consecință, apreciază apelul formulat ca fiind nefondat, solicitând respingerea acestuia.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr. 175/11.11.2015 a Judecătoriei T. M. pronunțată în dosarul cu nr._ s-a dispus: „În baza art.462 alin.1 și art. 453 alin.1 lit. f) Cod procedură penală admite cererea formulată de condamnatul P. I. pentru revizuirea sentinței penale nr.90 din 4.06.2015 pronunțată de Judecătoria T. M. în dosarul penal nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1097/A din 14 septembrie 2015 a Curții de Apel București.
Anulează sentința penală nr.90 din 4.06.2015 a Judecătoriei T. M..
În baza art.396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit. b) teza întâi Cod procedură penală achită pe inculpatul P. I. pentru infracțiunea prev. de art.6 din Legea 241/2005, cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, art. 6 din Legea 241/2005 fiind declarat neconstituțional prin Decizia nr.363 din 7 noiembrie 2015 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.495 din 6 iulie 2015.
În baza art.25 alin.5 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Conform art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 2.10.2015,condamnatul P. I., domiciliat în ., cu domiciliu procesual ales în București, ., ..3, ., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 90/04.06.2015 pronunțată de Judecătoria T. M., definitivă prin decizia 1097/2015 a Curții de Apel București.
În motivarea cererii a susținut că la 7 mai 2015 prin decizia nr. 363/2015 Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțional art. 6 din Legea nr. 241, text de lege în baza căruia a fost condamnat prin sentința mai sus menționată.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 453 alin. 1 lit. f Cod proc. pen.
Verificând susținerile condamnatului în raport de disp. art. 453 alin.1 lit. f Cod proc pen, instanța, prin încheierea din 21 octombrie 2015 a constatat că prin decizia nr. 363 din 7 mai 2015 a Curții Constituționale a României s-au declarat neconstituționale disp. art. 6 din Legea 241/2005, text de lege în baza căruia inculpatul P. I. a fost condamnat prin sentința penală nr. 90/04.06.2015,cererea pentru revizuire a fost formulată de condamnat în termenul legal și în principiu este întemeiată așa încât instanța, conf. art. 459 alin.4 a admis în principiu cererea de revizuire și a dispus rejudecarea cauzei ce a formulat obiectul dosarului penal nr._ și va fixa termen la data de 11.11.2015 în ședință publică, Complet 5 cameră preliminară și fond.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, A.N.A.F. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Teleorman solicitând admiterea apelului și desființarea soluției pronunțate de prima instanță, având în vedere că instanța de judecată care a soluționat cauza în prima instanță a admis în mod eronat cererea de revizuire formulată de către petent și a dispus o soluție de achitare, lăsând nesoluționată acțiunea civilă.
Examinând sentința penală apelată Curtea apreciază nefondat apelul declarat de către A.N.A.F. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 90/04.06.2015 inculpatul P. I. după admiterea în baza art.485 alin.1 lit. a Cod pr.pen. a acordului de recunoaștere a vinovăției, în baza art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal a fost condamnat la pedeapsa de 2(doi)ani închisoare.
În baza art.66 alin.1 lit.a) și b) Cod penal și art.66 alin.3 Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3(trei)ani de la rămânerea definitivă a sentinței.
În baza art.65 alin.1 rap. la art.66 alin.1 lit. a) și b) Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3(trei)ani în condițiile prev. de art.92 Cod penal.
În bara art.93 alin.1 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d)să comunice schimbarea locului de muncă;
e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit. a) Cod penal s-a impus inculpatului să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile lucrătoare, în cadrul unei instituții ce va fi individualizată de Serviciul de Probațiune Teleorman.
În baza art.91 alin.4 Cod penal i s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.96 Cod penal cu referire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.486 alin.2 Cod procedură penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Teleorman.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală s-a obligat inculpatul la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr.1097/A din data de 14 septembrie 2015 a Curții de Apel București s-a respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă
Potrivit art. 453 alin. lit. f C. pr.civ. revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, poate fi cerută când „ hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate”,
În cauza de față, după pronunțarea hotărârii atacate, prin decizia nr. 363 din data de 7 mai 2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 495 din 6 iulie 2015, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.
În motivarea deciziei s-a arătat că nici în cuprinsul acestui articol, care prevede că reprezintă infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, nici în cuprinsul Legii nr. 241/2005 sau al altor acte normative, noțiunea de "impozite sau contribuții cu reținere la sursă" nu este definită. S-a mai arătat că prin normele infralegale, care au menirea de a aproba modelul și conținutul formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor și contribuțiilor, sunt inventariate impozitele și contribuțiile colectate prin reținere la sursă.
C.C.R. a reținut că obiectul material al infracțiunii nu este configurat prin lege, ci printr-un act administrativ de aplicare a legii al cărui obiect de reglementare vizează, în realitate, un domeniu distinct, respectiv aprobarea modelului și conținutului unor formulare. Or, în ipoteza infracțiunilor, inclusiv a celor reglementate în domeniul fiscal, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii.
Curtea a constatat că legiuitorul și-a respectat numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără ca prin conținutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate și precizie obiectul material al infracțiunii, ceea ce determină o lipsă de previzibilitate a acestuia. Așa fiind, textul supus controlului de constituționalitate nu respectă condițiile de calitate a legii, respectiv din modul de definire a infracțiunii prevăzute la art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu poate fi determinată noțiunea de "impozit cu reținere la sursă", astfel că destinatarul normei nu poate să își ordoneze conduita, în funcție de ipoteza normativă a legii.
În ceea ce privește accesibilitatea legii, Curtea a reținut că, din punct de vedere formal, aceasta are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și . acestora, care se realizează în temeiul art. 78 din Constituție, respectiv legea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
Însă, pentru a fi îndeplinită cerința de accesibilitate a legii, nu este suficient ca o lege să fie adusă la cunoștință publică, ci este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe atât o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conținutul domeniului reglementat, cât și o corespondență sub aspectul forței lor juridice. Nu este așadar admisă o reglementare disparată a domeniului sau care să rezulte din coroborarea unor acte normative cu forță juridică diferită. În acest sens, normele de tehnică legislativă referitoare la integrarea proiectului în ansamblul legislației statuează că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care actul normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune [art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000]. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere [art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000], care operează întotdeauna între acte normative cu aceeași forță juridică.
Raportând prevederile criticate la principiile mai sus enunțate, Curtea a constatat că acestea nu respectă cerința de accesibilitate a legii, întrucât dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, pe lângă faptul că nu definesc ele însele noțiunea de "impozite sau contribuții cu reținere la sursă", nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contribuțiilor cu reținere la sursă, în care s-ar afla și impozitul pentru transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal. Singura mențiune cu privire la acesta este cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară, fără a exista o legătură cu obiectul de reglementare al Legii nr. 241/2005, lege penală în sensul art. 173 din Codul penal.
În final, C.C.R. a concluzionat în sensul că prevederile art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
Raportat la decizia C.C.R. prezentată mai sus, instanța de apel constată că, atâta timp cât s-a stabilit că textul legal care sancționa infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul apelant contravine dispozițiilor constituționale, neîndeplinind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, hotărârea de condamnare nu poate fi menținută. În mod evident, declararea neconstituționalității reglementării legale care sancționa fapta reținută în sarcina inculpatului are ca efect neprevederea de către legea penală a infracțiunii care a atras trimiterea în judecată și condamnarea sa.
D. urmare, prima instanță a apreciat în mod corect că soluția ce se impunea în cauză era admiterea cererii de revizuire formulată de către petent și, drept consecință, achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. b teza I C.proc.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct.1 lit. b CPP. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de A.N.A.F. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Teleorman împotriva sentinței penale nr. 175/11.11.2015 a Judecătoriei T. M. pronunțată în dosarul cu nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelanta A.N.A.F. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Teleorman la plata sumei de 1500 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 421 pct.1 lit. b CPP. respinge, ca nefondat, apelul declarat de A.N.A.F. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Teleorman împotriva sentinței penale nr. 175/11.11.2015 a Judecătoriei T. M. pronunțată în dosarul cu nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelanta A.N.A.F. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Teleorman la plata sumei de 1500 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. T. A. M. M.
GREFIER,
Victorița S.
Red/Th.red.jud.A.M.M.-7 ex
J.T. M. – jud.F.N
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
