Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 646/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._/3/2015*/a6(_ )
DECIZIA PENALĂ
Ședința publică din data de 18 decembrie 2015
Curtea constituită din:
P.- C. S.
GREFIER- D. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect contestația formulată de inculpatul Z. M. R. împotriva încheierii de ședință din 07.12.2015 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._/3/2015*/a6.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul Z. M. R., personal în stare de arest și asistat de avocat ales F. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul contestației.
Apărătorul contestatorului inculpat având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință din 07.12.2015 și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul, clientul său va respecta cu strictețe obligațiile impuse de instanță, deoarece este conștient că în caz contrar va ajunge din nou la închisoare. Precizează că acesta nu are nicio posibilitate de a lua legătura cu martorii fiind în arest la domiciliu, mai mult pentru doi martori chiar și coinculpatul Z. G., a primit o anumită dispensă din partea instanței, fiind vorba de martorii Portopelea M. și Z. soția d-lui Z. G..
Mai susține instanța de fond că există probabilitatea să comită alte infracțiuni de violență deoarece anterior acesta a fost sancționat administrativ pentru o faptă similară. Apărarea apreciază că nu se poate considera ca antecedent penal o faptă comisă acum 20 de ani, pentru a ține un om încarcerat.
Precizează că în privința clientului său nu există un istoric violent ci doar acest fapt singular.
Se mai reține că inculpatul, clientul său este cel care a coborât cu cuțitele și că este un om violent, or acesta este pe deplin conștient de situația în care se află și de faptul că a greșit.
Arata că pe acest considerent la pretinsei violențe de care ar fi dat dovadă clientul său acesta stă de 8 luni de zile în arest preventiv.
Pe fondul cauzei arată că va solicita schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de lovire și alte violențe, în opinia apărării a fost o încăierare a două grupuri de oameni care consumaseră băuturi alcoolice pentru că era întâi mai, astfel încât există posibilitatea ca dacă această cerere va fi admisă, acesta să fi executat, deja pedeapsa pentru acea faptă în arest preventiv.
Consideră că durata arestului preventiv a depășit un termen rezonabil.
Arata că la termenul trecut a fost audiat partea vătămată V. D., care a declarat că anterior, în două rânduri fusese agresat de către două din actualele părți vătămate.
În opinia apărării susținerea că inculpatul ar fi declanșat acest conflict este un lucru fals.
Concluzionând solicită a se avea în vedere că de 8 luni de zile inculpatul care este un om responsabil, stă în arest preventiv, astfel că pentru toate considerentele invocate apreciază că se poate dispune măsura arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii pentru respingerea contestației formulate, ca nefondată, apreciind că încheierea de ședință pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Apreciază că temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare prin raportare și de natura infracțiunilor și gravitatea faptelor comise, mai mult de la ultima verificare a măsurii preventive nu au apărut temeiuri noi.
Susținerea apărării că acea declarație a părții vătămate ar diminua vinovăția inculpatului nu poate fi primită, în raport de circumstanțele comiterii faptei și cele personale ale acestuia, considerente în raport de care apreciază că măsura preventivă își menține caracterul proporțional, necesar și oportun.
Solicită a se avea în vedere că în cauză există 3 părți vătămate, că inculpatul a generat acest conflict.
Arata că nu poate fi primită apărarea că anterior una din părțile vătămate ar fi avut un conflict cu inculpatul, acesta fiind motivul pentru care acesta a mers în casă pentru a lua acele cuțite și să arunce cu ele către partea vătămată S., și împreună cu tatăl său să agreseze o altă parte vătămată.
Precizează că instanța de fond a avut în vedere obiectul folosit pentru agresiune de inculpat și de tatăl său, natura și gravitatea leziunilor provocate, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și zona anatomică vizată de ambii inculpați.
În raport de toate aceste considerente se impune a fi menținută măsura arestului preventiv ca fiind legală și temeinică și nu revocată sau înlocuită cu o măsură preventivă mai blândă.
Solicită a se avea în vedere predispoziția inculpatului pentru infracțiuni de violență, faptul că infracțiunile au fost comise pe fondul consumului de alcool.
În raport de toate aceste considerente solicită a fi respinsă prezenta contestație ca fiind nefondată, și a fi menținută încheierea de ședință pronunțată în data de 07.12.2015, ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul contestatorului inculpat având cuvântul în replică, arata că persoana care a tăiat și înjunghiat oamenii este în stare de arest la domiciliu iar persoana care a aruncat cu un cuțit ca să-i sperie, sau să se apere este în arest preventiv. De asemenea precizează că la termenul din 07.12.2015 s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu față de persoana care a tăiat și înjunghiat oamenii și până în prezent parchetul nu a formulat contestație împotriva încheierii.
Contestatorul-inculpat având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, nu prezintă niciun pericol public, soția sa este medic, urmau să facă nunta, să-și ia o casă, are un anturaj bun din care fac parte numai persoane cu studii, colegii de-ai soției sale, concluzionând solicită să fie plasata în arest la domiciliu.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.12.2015,Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 242 C.p.p., a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpatul Z. M. R., în baza 362 Cod procedură penală comb. cu art. 208 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu, măsură dispusă față de inculpatul Z. G. (măsură luată prin încheierea din 25.11.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ 5*, rămasă definitivă prin Decizia nr. 617/CO/02.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală) și a menținut această măsură preventivă față de inculpat, acesta având obligația de a nu părăsi imobilul în care locuiește (București, .. 9, ., .) fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune restricțiilor stabilite de acesta.
În temeiul art. 221 alin 2 C.p.p, a impus inculpatului ca pe durata arestului la domiciliu, inculpatul Z. G. să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoanele vătămate sau membrii familiilor acestora, cu martorii (excepție făcând Z. D. și O. M. persoane împreună cu care locuiește inculpatul) din prezenta cauză.
În temeiul art. 221 alin. 4 C.p.p., a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Potrivit prevederilor art. 221 alin. 5 Cod procedură penală, a permis ca, pe durata măsurii, inculpatul să părăsească imobilul în care locuiește doar pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora (excepție făcând situațiile prevăzute de art. 221 alin7 Cod procedură penală în condițiile stipulate de acest text).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1468/P/2015 emis la data de 23.07.2015 de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul Z. M. R. – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 -189 alin.1 lit. f C.p., reținând, în fapt, că în cursul urmăririi penale față de inculpații Z. M. R. și Z. G., s-a luat măsura arestării preventive, reținându-se în fapt că în data de 01.05.2015, în jurul orelor 20.15, pe fondul unui conflict verbal între Z. G. Și Z. M. R. și persoanele vătămate S. A. și V. D. A. și martorii A. C. M. și U. S. M. izbucnit pe . PM26, situat pe ..6, sector 3, Z. M. R. a luat două cuțite din locuința sa (..9, .-a îndreptat cu ele, amenințând, spre persoanele vătămate și martori; aceștia au fugit, iar Z. M. R. a aruncat cu unul dintre cuțite în direcția persoanelor vătămate, provocându-i astfel victimei S. A. o plagă în zona fesieră; cuțitul a căzut, după ce se înfipsese o scurtă perioadă de timp în fesa victimei și a fost luat de inculpatul Z. G.. Acesta a alergat, având în mână acest cuțit, după persoana vătămată V. D. A., pe care împreună cu fiul său Z. M. R. a încercat să imobilizeze, amândoi lovind-o cu pumnii, iar Z. G. a tăiat-o cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng posterior; Z. G. și Z. M. R. au încercat să o lovească în continuare pe victima V. D. A., dar au intervenit persoanele vătămate S. A. și V. D. S.; în acest context, Z. G. a tăiat-o pe victima S. A. în zona antebrațului stâng și a hemitoracelui drept și a înjunghiat-o în zona hemitoracelui drept pe victima V. D. S.; cei doi inculpați au acționat cu intenția de suprimare a vieții celor trei persoane vătămate.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că în data de 01.05.2015, în jurul orelor 20.15, pe fondul unui conflict verbal între inculpații Z. G. și Z. M. R. și persoanele vătămate S. A. și V. D. A. și martorii A. C. M. și U. S. M., izbucnit pe . PM26, situat pe ..6, sector 3, Z. M. R. a luat două cuțite din locuința sa (..9, .) și s-a îndreptat cu ele, amenințând, spre persoanele vătămate și martori. Aceștia au fugit, iar Z. M. R. a aruncat cu unul dintre cuțite în direcția persoanelor vătămate, provocându-i astfel victimei S. A. o plagă în zona fesieră. Cuțitul a căzut, după ce se înfipsese o scurtă perioadă de timp în fesa victimei și a fost luat de inculpatul Z. G.. Acesta a alergat, având în mână acest cuțit, după persoana vătămată V. D. A., pe care împreună cu fiul său Z. M. R. a încercat să o imobilizeze, amândoi lovind-o cu pumnii, iar Z. G. a tăiat-o cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng posterior. Z. G. și Z. M. R. au încercat să o lovească în continuare pe victima V. D. A., dar au intervenit persoanele vătămate S. A. și V. D. S.. În acest context, Z. G. a tăiat-o pe victima S. A. în zona antebrațului stâng și a hemitoracelui drept și a înjunghiat-o în zona hemitoracelui drept pe victima V. D. S.. Cei doi inculpați au acționat cu intenția de suprimare a vieții celor trei persoane vătămate. În data de 01.05.2015, în jurul orelor 20.15, persoanele vătămate S. A. și V. D. A., împreună cu martorii A. C. M. și U. S. M. și cu numitul A. M., s-au deplasat cu un autoturism în parcarea de lângă blocul PM26, situat pe ..6, sector 3, pentru a-l vizita pe un prieten R. I. V., care locuia în blocul nr.3 situat lângă aceeași parcare. Aceștia au început să își strige prietenul și să facă glume referitor la acesta. Pe . se mai aflau inculpații, împreună cu persoana vătămată V. D. S. și martora V. G. R., care locuiau toți în blocul nr.3 și se întorseseră de la pescuit din . împreună băuturi alcoolice (bere și vin). Inculpatul Z. M. R. a început să le adreseze injurii celor din primul grup menționat, acuzându-i că i-au vorbit urât tatălui său, aspect neadevărat (înainte de intervenția inculpatului, primul grup nu interacționase deloc cu cel al inculpatului). Inculpatul l-a lovit cu pumnul în față pe martorul A. C. M., acesta îmbrâncindu-l și lovindu-l cu palma pentru a-l îndepărta. V. D. S., zis „M.”, a intervenit pentru a-i despărți, iar persoanele vătămate și martorii s-au îndepărtat de inculpat, continuând să îl caute pe prietenul lor. A. M. a plecat, fiindu-i frică de situația creată. Z. M. R. a mers în locuința sa, de unde a luat două cuțite de bucătărie și s-a îndreptat cu ele, amenințând, spre grupul persoanelor vătămate S. A. și V. D. A.. Aceștia s-au speriat și au fugit, iar Z. M. R. a aruncat cu unul dintre cuțite în direcția persoanelor vătămate, provocându-i astfel victimei S. A. o plagă în zona fesieră. Cuțitul a căzut, după ce se înfipsese o scurtă perioadă de timp în fesa victimei și a fost luat de inculpatul Z. G. care a alergat, având în mână cuțitul, după persoana vătămată V. D. A.. V. D. S., care inițial alergase și el împreună cu celelalte persoane vătămate, l-a așteptat pe inculpatul Z. M. R., l-a oprit și punându-i mâna în gât l-a obligat să-i dea cuțitul, pe care l-a aruncat înspre scara blocului. Persoana vătămată a reușit să îl țină pe loc pe inculpat doar câteva secunde, acesta scăpând și alergând către ceilalți. Totodată, inculpatul a reușit să reintre în posesia cuțitului. V. D. A. s-a întors pentru a-l ajuta pe S. A., care nu mai putea fugi din cauza rănii, și a încercat să îl dezarmeze pe inculpatul Z. M. R., acțiune ce a provocat dezechilibrarea și căderea amândurora. Inculpatul a pierdut în timpul căderii cuțitul, dar a continuat să o lovească pe persoana vătămată V. D. A. cu pumnii, încercând să o imobilizeze. În acest timp, Z. G. o lovea și el pe persoana vătămată cu pumnii și a tăiat-o cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng posterior. Z. G. și Z. M. R. au încercat să o lovească în continuare pe victima V. D. A., dar au intervenit persoanele vătămate S. A. și V. D. S., precum și martorii A. C. M. și U. S.-M.. În acest context, Z. G. a tăiat-o pe victima S. A. în zona antebrațului stâng și a hemitoracelui drept și a înjunghiat-o în zona hemitoracelui drept pe victima V. D. S., imediat după ce aceasta o trăsese din fața inculpatului pe persoana vătămată V. D. A.. Totodată, a produs o plagă tăiată la nivelul brațului drept al martorului A. C. M. (procesul-verbal de examinare confirmă această leziune). În momentul în care inculpatul Z. G. a înjunghiat-o pe persoana vătămată V. D. S., S. A., A. C. M. și U. S.-M. au reușit să îl ridice pe V. D. A. și să fugă cu acesta în direcția agenției Bet Cafe Arena, unde au primit primele îngrijiri, fiind pansați de angajatele agenției. V. D. S. a fost transportat de un echipaj S.M.U.R.D. la Spitalul Clinic de Urgență “Sf. P.”, unde a fost internat în perioada 01.05 – 08.05.2015, stabilindu-se diagnosticul postoperatoriu de “plagă penetrantă hemitorace drept; hemotorax drept; plaga tăiată pericardică.” Persoana vătămată a fost internată din nou în perioada 21.05 – 04.06.2015, fiind externată cu diagnosticul de “tamponadă cardiacă; pleurezie dreaptă; plurezie minimă stângă; status posttoracotomie prin agresiune fizică”. La același spital a fost internată în perioada 01.05 – 04.05.2015 și persoana vătămată S. A., diagnosticul acestuia fiind: “plagă înțepată hemitorace drept linie medioclaviculară; plagă înțepată antebraț stâng fata dorsala; plagă înțepată fesieră stângă; agresiune fizică umană declarativ”.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală A_ a reieșit că V. D. S. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător (cuțit sau similar), pot data din 01.05.2015, necesită 35-40 de zile de îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală A_ a reieșit că S. A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, pot data din 01.05.2015, necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale și nu au pus viața victimei în primejdie. V. D. A. a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgență Sf. I., unde i s-a pus diagnosticul de “traumatism cranio cerebral acut minor grad 0; traumatism umăr stâng; plagă înjunghiată hemitorace stâng posterior (armă albă), agresiune fizica (declarativ)”.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală A_ a reieșit că V. D. A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, pot data din 01.05.2015, necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale și nu au pus viața victimei în primejdie.
Prin ordonanța din data de 02.05.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 C.pen rap. la art. 188 -189 alin.1 lit. f din C.pen, constând în aceea că în data de 01.05.2015, în jurul orelor 20.15, pe . PM26, situat pe ..6, sector 3, două persoane au agresat victimele S. A., V. D. A. și V. D. S., lovindu-le cu pumnii pe primele două victime pe tot corpul, precum și cu cuțitul în zona toracică (toate victimele), zona fesieră și a antebrațului stâng (S. A.) cu intenția de suprimare a vieții.
Prin ordonanța din data de 02.05.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul Z. M. R. pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 C.pen rap. la art. 188 -189 alin.1 lit. f din C.pen.
Prin ordonanța din data de 02.05.2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de Z. M. R. pentru săvârșirea faptei menționate.
Prin ordonanța din data de 02.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus, în temeiul art. 202, art. 203, alin. (1) și (4) și art. 209, alin. (1), (3), (10) și (11) din C.p.p. și art. 108 din Legea nr. 254/2013, reținerea inculpatului Z. M. R., pentru o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 02.05.2015, ora 07.10, până la data de 02.05.2015, ora 23.00 (se deduce perioada de când a fost condus la Secția 13 Poliție).
Prin încheierea nr._/3/2015 din data de 02.05.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Z. M. R. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 02.05.2015 până la data de 31.05.2015 inclusiv.(M.A.P. nr. 247/UP).
Prin încheierea nr._/3/2015 din data de 22.05.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului Z. M. R. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 01.06.2015 până la data de 30.06.2015 inclusiv.
Prin încheierea nr._/3/2015 din data de 22.05.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului Z. M. R. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 01.07.2015 până la data de 30.07.2015 inclusiv.
La luarea măsurii arestării preventive, instanța a constatat că sunt întrunite cerințele art.223 alin.2 din C.p.p.
Reglementând condițiile generale de aplicare și scopul măsurilor preventive enumerate limitativ de alineatul 4 al art. 202 C.p.p., legiuitorul a stabilit că acestea pot fi dispuse dacă există probe ori indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și totodată dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, cu mențiunea prevăzută de alin. 3 al articolului 202 C.p.p. în sensul că măsura preventivă trebuie să respecte criteriul proporționalității acesteia cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesității dispunerii sale pentru realizarea scopului urmărit.
Caracterul rezonabil al bănuielilor pe care se întemeiază o arestare preventivă constituie un element esențial al protecției oferite de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; existența „motivelor rezonabile” presupune existența faptelor sau informațiilor apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, ceea ce poate fi însă considerat „rezonabil” depinzând de ansamblul circumstanțelor cauzei (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit, hotărârea din 30.08.1990).
Prevederile art. 5 paragraf 1 lit. c fac referire la noțiunea de suspiciuni rezonabile, întrucât nu este necesar ca la momentul arestării să existe suficiente probe pentru a aduce o acuzație; faptele ce au dat naștere suspiciunii (bănuielii) nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare (Calleja c. Malta).
Conform prevederilor art. 223 alin. 2 C.p.p. măsura arestării preventive poate fi luată (și evident menținută) și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune dintre cele menționate de text și pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care aceasta provine și a împrejurărilor privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Examinând în acest context cauza, instanța a constatat, în primul rând, că infracțiunile cu privire la care s-a reținut anterior că există probe sunt de o gravitate evidentă, date fiind activitatea infracțională presupus a fi desfășurată de inculpat; curajul și determinarea cu care se pare că acesta a procedat; numărul persoanelor vătămate și vârsta acestora.
A mai apreciat că toate aceste aspecte, impun cu necesitate intensificarea eforturilor de combatere a acestui gen de infracțiuni, pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de încredere în instituțiile statului, în contextul actual la care deja s-a făcut referire.
Analizând prezenta cauză și situația inculpatului Z. M. R., în limita prevederilor legale interne și a jurisprudenței Curții Europene în sensul mai sus menționat, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat existența probelor și indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta este presupusul autor a faptelor pentru care este cercetat, astfel cum acestea au fost expuse anterior.
Tribunalul a considerat că la acest moment al procesului penal, în raport de cercetarea efectuată în cauză, de stadiul cercetărilor în cauza de față, măsura arestului preventiv este cea care corespunde cel mai bine scopurilor prev. de art.202 alin.1 Cod procedură penală, iar cercetarea în arest a inculpatului se impune la acest moment și pentru a nu se da posibilitatea acestuia să se înțeleagă cu martorii cu privire la declarațiile pe care le vor da, astfel încât să zădărnicească aflarea adevărului, dar și pentru a preîntâmpina săvârșirea unor noi infracțiuni de genul celor pentru care este trimis în judecată inculpatul.
De asemenea, instanța a observat și a reținut că inculpatul Z. M. R. a mai fost cercetat anterior pentru comiterea de fapte cu violență și sancționat administrativ, împrejurare care coroborată cu modul concret în care prin actul de sesizare a instanței se rețin a fi fost comise faptele, inculpatul fiind cel care a coborât din apartament înarmat cu două cuțite, gradul de previzibilitate a comiterii pe viitor de către acest inculpat de alte fapte penale este sporit, argumente în raport de care instanța apreciază că cel puțin la acest moment măsura arestării preventive este unica măsură aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal,inculpatul Z. M. R., care a solicitat admiterea contestației formulate și, rejudecând, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
A arătat că va respecta cu strictețe obligațiile impuse de instanță, deoarece este conștient că în caz contrar va ajunge din nou la închisoare. A precizat că el nu are nicio posibilitate de a lua legătura cu martorii, fiind în arest la domiciliu, mai mult pentru doi martori chiar și coinculpatul Z. G., a primit o anumită dispensă din partea instanței, fiind vorba de martorii Portopelea M. și Z. soția d-lui Z. G..
A mai arătat că instanța de fond a mai susținut că există probabilitatea să comită alte infracțiuni de violență deoarece anterior acesta a fost sancționat administrativ pentru o faptă similară. În acest sens, inculpatul a precizat că nu se poate considera ca antecedent penal o faptă comisă acum 20 de ani, pentru a ține un om încarcerat. În privința sa nu există un istoric violent, ci doar acest fapt singular.
S-a mai reținut de instanța de fond că el este cel care a coborât cu cuțitele și că este un om violent, or el este pe deplin conștient de situația în care se află și de faptul că a greșit.
A arătat că pe acest considerent la pretinsei violențe de care ar fi dat dovadă el stă de 8 luni de zile în arest preventiv.
Inculpatul a mai învederat că, pe fondul cauzei, el va solicita schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de lovire și alte violențe, apreciind că a fost o încăierare a două grupuri de oameni care consumaseră băuturi alcoolice pentru că era ziua de 1 Mai, astfel încât există posibilitatea ca dacă această cerere va fi admisă, acesta să fi executat deja pedeapsa pentru acea faptă în arest preventiv.
A considerat că durata arestului preventiv a depășit un termen rezonabil.
A mai arătat că a fost audiat partea vătămată V. D., care a declarat că anterior, în două rânduri, fusese agresat de către două din actualele părți vătămate.
Astfel, inculpatul a apreciat că susținerea conform căreia el ar fi declanșat acest conflict, este un lucru fals.
Concluzionând, inculpatul a solicitat a se avea în vedere că de 8 luni de zile el care este un om responsabil, stă în arest preventiv, astfel că pentru toate considerentele invocate apreciază că se poate dispune măsura arestului la domiciliu.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația formulată de inculpatul Z. M. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Conform art. 208 alin. 4 Cod de procedură penală în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerii măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat.
Se mai reține că art. 242 al. 2 C.pr.pen. prevede că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Analizând actele dosarului prin prisma prevederilor legale menționate se constată că în cauză există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul Z. M. a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat.
În acest sens, se reține că de la data la care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului nu s-au produs modificări care să aibă aptitudinea de a pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja în mod definitiv, astfel încât Curtea apreciază că în cauză nu se impune reaprecierea subzistenței indiciilor temeinice, care rezultă cu evidență din materialul probatoriu de la dosarul cauzei.
Mai mult decât atât, inculpatul nu a criticat starea de fapt reținută în sarcina sa ci a solicitat aplicarea principiului egalității de tratament raportat la faptul că coinculpatul care a aplicat efectiv loviturile cu cuțitul se află în arest la domiciliu.
Prin urmare, în mod temeinic judecătorul de fond a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpatului rezultă din chiar aptitudinea faptelor pentru care este cercetat de a genera o stare de neliniște în rândul societății civile, timpul scurs de la data arestării preventive nefiind apt să epuizeze ecoul negativ al faptelor dată fiind gravitatea acestora și având în vedere criteriile indicate în textul de lege.
Este indiscutabil că cercetarea în libertate a inculpatului dată fiind natura și gravitatea faptei presupus a fi săvârșite de acesta, în principal datorită naturii infracțiunii și a valorii sociale ocrotite de incriminarea faptei precum și a implicațiilor sociale grave ce decurg din săvârșirea unei infracțiuni contra vieții și integrității fizice a persoanei în circumstanțele reale reținute în sarcina inculpatului este de natură a genera o stare de indignare, neîncredere și insecuritate în rândul opiniei publice.
Astfel, temeiurile inițiale legate de necesitatea prezervării ordinii publice dată fiind gravitatea acuzațiilor aduse, dar și necesitatea de a asigura bună desfășurare a procesului penal, apar în continuare ca justificând o necesitate reală de interes public în menținerea stării de arest în pofida prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpații.
Aspecte ce se impun a fi reevaluate la acest moment sunt reprezentate de caracterul proporțional și necesar al măsurii prin luarea în considerare a duratei de timp ce s-a scurs de la momentul luării acesteia.
În aprecierea caracterului proporțional, dar și necesar al măsurii arestării preventive, instanța va avea în vedere în principal jurisprudența CEDO în materie. Or, conform jurisprudenței Curții, evaluarea aspectului rezonabil al unei perioade de arestare nu se poate face in abstracto. Măsura în care este rezonabil ca un acuzat să rămână în arest se evaluează în fiecare caz, potrivit caracteristicilor speciale ale acestuia. Or, în condițiile în care arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă începând cu data de 02.05.2015, nu se poate considera că motivarea inițială și-a pierdut relevanța în acest interval și nici că durata arestului preventiv a depășit un caracter rezonabil, având în vedere și diligența autorităților în desfășurarea procedurilor (a se vedea cauza G. E. împotriva României).
De asemenea, raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului precum și circumstanțele personale ale acestuia, care de altfel au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că o măsură alternativă – arestul la domiciliu sau controlul judiciar – nu este suficientă la acest moment procesual pentru protejarea ordinii publice și garantarea atingerii scopului măsurilor preventive prev. de art. 202 C.pr.pen. respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Se mai reține că față de coinculpatul aflat în stare de arest la domiciliu, inculpatul Z. M. R. este cel care este trimis în judecată pentru faptul că ar fi luat două cuțite din locuința sa și s-a îndreptat cu ele, amenințând, spre persoanele vătămate și spre martori, iar în momentul în care acestea au fugit, a aruncat cu unul dintre cuțite în direcția persoanelor vătămate, provocându-i astfel părții vătămate S. A. o plagă fesieră. De asemenea, acesta împreună cu coinculpatul Z. G. a acționat cu intenția de suprimare a vieții celor trei persoane vătămate. În acest context, se impune menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul Z. M. R., principiului egalității de tratament nefiind aplicabil în cauză.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia încheierii penale contestate, Curtea, în baza art. 206 Cod procedură penală rap. la art. 425 ind. 1 alin.7 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul Z. M. R. împotriva încheierii penale din data de 07.12.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală și-l va obliga pe acesta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul Z. M. R. împotriva încheierii penale din data de 07.12.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Obligă pe contestatorul – inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2015.
Președinte,
C. S.
Grefier,
D. P.
Red.C.S./ 01.02.2016
Tehnored.V.D./5 ex./28.12.2015
T.B.S.1- jud.M.G.M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 75/2016. Curtea... | Îndreptare eroare materială. Art.278 NCPP. Decizia nr. 4/2016.... → |
|---|
