Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1473/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1473/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1473/2014

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1473/A

Ședința publică din 26.11.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – V. I. V.

JUDECĂTOR – B. F. V.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul P. A. și partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței penale nr. 2096/05.08.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 18.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată că:

Prin sentința penală nr.2096/F din data de 05.08.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._ în baza art.386 NCpp si art. 5 alin.1 NCp a fost admisă cererea formulata de inculpatul P. A., prin apărător, si s-a dispus schimbarea încadrării juridice data faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b, art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.p.1969 în infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b. din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.36 alin.1 NCp.

In baza art.5 alin.1 NCp rap. la art.9 alin.1 lit.b. din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.36 alin.1 NCp, a fost condamnat inculpatul P. A., fiul lui M. si I., nascut la data de 21.09.1953 in Ramnicu Sarat, jud.Buzau, domiciliat in Bucuresti, ., nr.41, ., f.f.l. . A, jud.I., CNP_, cetatean roman, studii superioare, fara antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala in perioada 22.02._07.

În baza art.65 alin.1 NCp s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b,h,k, NCp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 66 NCp s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b,h,k, NCp pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei.

In baza art.397 si art.25 NCpp, art.1349 rap. la art.1357 si 1382 NCC, s-a afmis in parte acțiunea civila formulata de partea civila A.N.A.F. si a fost obligat inculpatul P. A., in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. P. C. S.R.L., la plata sumei de 260.193,88 lei (TVA 179.771,37 lei+impozit pe profit 80.422,51 lei), la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

S-a respins in rest acțiunea civila formulata ca nefondata.

În baza art. 404 NCpp rap. la art. 249 NCpp si art.11 din Legea nr.241/2005 s-a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului P. A. si părții responsabile civilmente S.C. P. C. S.R.L., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care inculpatul figura ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care s-au identificat în cursul punerii în executare a prezentei dispozitii de indisponibilizare.

A fost desemnat ca organ însărcinat cu punerea în executare a dispoziției de indisponibilizare asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului P. A. si partii responsabile civilmente S.C.P. C. S.R.L., Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București care colaborează cu:

a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile;

b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;

c) Oficiul Național al Registrului Comerțului;

d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

e) Autoritatea Națională a Vămilor;

f) Garda Financiară;

g) Banca Națională a României;

h) Inspectoratul General al Poliției Române;

i) Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară;

j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale și a fost încunoștințat Tribunalul București, Secția a I-a penală, rezultatul verificărilor.

A fost admisă in parte cererea expertului Eteu M. si s-a stabilit onorariu definitiv in sarcina inculpatului in cuantum de 3500 lei, din care 1.000 lei au fost achitați.

În baza art.274 alin.1,3 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. P. C. S.R.L., la plata sumei de 8.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 6 București nr.6950/P/2009 întocmit la data de 10.08.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala prev. de art.9 al.1 lit.b, art.9 al.1 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 C.p.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada 22.02.2006 – 03.08.2007, inculpatul P. A., în calitate de administrator al ., nu a înregistrat în contabilitatea societății venituri în sumă de 1.115.831,19 lei realizate din lucrări de construcții pentru persoanele fizice P. A. C. și P. L. A. și patru facturi fiscale, trei dintre ele emise către . (. VDU și nr._, nr._, nr._ și nr._), cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum total de 674.001,00 lei.

Situația de fapt reținuta a fost susținută cu următoarele mijloace de proba: sesizarea A.N.A.F. – D.G.F.P.M.B. – Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București; proces-verbal întocmit de organele de inspecție din cadrul Administrației Finanțelor Publice Sector 6 București; raport de expertiză contabilă judiciară și anexele; răspunsul expertului contabil la obiecțiunile formulate de învinuit la concluziile raportului de expertiză contabilă ; declarația martorei C. D.; declarația martorului P. A. C.; documente transmise de ., prin adresa cu nr. 708/30.06.2011; documente transmise de lichidatorul judiciar A&A CONSULTANTS IPURL, desemnat pentru . (prin adresele cu nr. 1617/27.04.2012 și înregistrată la organul de urmărire penală în data de 25.06.2012 și, respectiv, cu nr. 1994/29.05.2012, înregistrată la parchet la data de 06.06.2012); declarația expertului contabil D. M. (din data de 21.06.2011 ); declarațiile inculpatului P. A. și din datele de 14.06.2011 și 22.06.2012).

Statul roman, reprezentat prin A.N.A.F., s-a constituit parte civila cu suma de 357.532 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea in evidenta contabila si nedeclararea veniturilor realizate in baza contractului de antrepriza FN din data de 22.02.2006 si prin neinregistrarea in contabilitate a facturilor fiscale . VDU nr._, nr._, nr._ și nr._.

La termenul din 16.11.2012, instanța a dispus introducerea in cauza in calitate de parte responsabila civilmente a S.C. P. C. S.R.L.

In cursul cercetării judecătorești, instanța a audiat inculpatul si pe martorii C. D. si P. A. C..

A încuviințat si administrat proba cu expertiza de specialitate contabila Eteu M.-expert parte E. Iorgoaea, înscrisuri si a solicitat relații suplimentare de la partea civila.

În fapt prima instanță a reținut că la data de 16.06.2009, la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost înregistrată sesizarea formulată de AN.A.F. – D.G.F.P.M.B. – Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 de către P. A., fost administrator al ., cu sediul în București, .. 8, ., ..

În sesizare s-a arătat că, în urma efectuării unei inspecții fiscale la ., s-a constatat că în contabilitatea societății nu au fost înregistrate venituri încasate în numerar în sumă de 1.115.832,00 lei. De asemenea, organelor de inspecție fiscală le-au fost prezentate doar exemplarele cu nr. 2 și 3 ale facturilor fiscale cu . VDU nr._, . VDU nr._, . VDU nr._ și . VDU nr._ care nu erau completate, pentru a avea calitatea de facturi emise, dar nu erau nici anulate astfel că s-a estimat o bază impozabilă pentru veniturile obținute în sumă de 90.525,00 lei, aferente celor patru facturi emise de ..

Prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București din data de 12.01.2010, s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale față de P. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Din cercetări a rezultat că, la data de 22.02.2006, între ., în calitate de antreprenor, și P. A. C. și P. L. A., în calitate de beneficiari, a fost încheiat contractul de antrepriză având ca obiect executarea de către societate a unui imobil cu destinația de locuință, în suprafață utilă de 600 mp, pe terenul aparținând celor doi clienți. Imobilul urma să fie construit cu instalațiile interioare aferente precum și cu finisaje, exterioare și interioare. Prețul lucrărilor a fost stabilit la suma de 400 euro pentru un metru pătrat construit iar termenul de finalizare a fost de 250 de zile de la data obținerii autorizației de construire, termen prelungit până la data de 30.09.2007, prin actul adițional din data de 12.03.2007 la contractul de antrepriză.

Ulterior, . a fost notificată de către P. A. C. și P. L. A., la datele de 22.10.2007 și 13.03.2008, cu privire la nerespectarea termenului de finalizare a construcției, în condițiile în care prețul acesteia fusese achitat integral de cei doi beneficiar, din data de 03.08.2007 (notificări cu nr. 1352/22.10.2007 și nr. 2354/13.03.2008, în copie, f. 201-202 d.u.p.).

Potrivit declarației martorei C. D. din cursul urmăririi penale (mama lui P. A. C. și P. L. A.), aceasta a fost împuternicită de către fiica sa, P. L. A., să o reprezinte la încheierea actelor necesare și a oricăror alte demersuri legate de construcția a două case în ., jud. I., care urmau a fi ridicate de către .. Potrivit contractului încheiat cu societatea, prin reprezentantul său P. A., imobilele trebuiau finalizate până la data de 31.12.2006 dar termenul nu a fost respectat astfel că a fost prelungit de mai multe ori. Pe perioada executării lucrărilor, P. A. a primit de la beneficiarii lucrărilor mai multe sume de bani pentru care nu a emis facturi fiscale sau chitanțe. C. D. a declarat că nefinalizarea lucrărilor a fost justificată de P. A. prin lipsa banilor necesari însă martora a precizat că a fost achitată integral, în avans, contravaloarea lucrărilor. În perioada aprilie – mai 2009, dorind finalizarea construcțiilor, C. D. a fost de acord cu propunerea lui P. A. ca beneficiarii să plătească sumele de bani pentru procurarea materialelor necesare și inculpatul urma să suporte costul manoperei iar termenul pentru finalizare a fost stabilit pentru 31.07.2009 care nu a fost respectat decât parțial.

C. D. a mai declarat că a fost de acord cu propunerea lui P. A. de a plăti tot ea, pentru a doua oară, costul materialelor de construcție deoarece a înțeles că va recupera aceste sume de bani în cadrul proceselor pe care le avea în curs de desfășurare cu acesta. În procesul privind deschiderea procedurii insolvenței față de ., P. L. A. și P. A. C. au formulat cereri de creanță.

Audiata in cursul cercetării judecătorești, martorul C. D. a precizat la un moment dat lucrările au fost sistate, dupa repetate discuții cu inculpatul pe considerentul ca acesta a pretins un preț mai mare decât cel stabilit in contract, mai exact un preț mai mare pe mp. pentru finisaje.

In total, a plătit 326.000 Euro, in considerarea prețului total, inculpatul primind banii in avans, fata de terminarea lucrării, pe baza de chitanța, semnata de martora, inculpat si numitul P. C., de fiecare data. In chitanțe s-au menționat destinația banilor, iar suma achitata acoperea modificările fata de proiectul inițial.

Martora a menționat ca exista si chitanțe in care se specifica anumite materiale cumpărate de beneficiari in contul banilor ce urmau a fi plătiți pentru construcție, fiind predate materiale si nu bani. Materialele au fost cumpărate pe numele beneficiarilor, existând facturi doveditoare, iar din sumele plătite inculpatul urma sa plătească si subantreprenorii.

Martorul P. A. C. a declarat că, la data de 22.02.2006, a încheiat un contract de antrepriză cu ., prin care această societate se obliga să construiască două case în ., jud. I., .. 103 C/D. Lucrările trebuiau finalizate până la sfârșitul anului 2006 dar termenul nu a fost respectat, astfel că acestea au continuat până în vara anului 2007, când au fost sistate iar P. A. a motivat acest lucru de lipsa banilor necesari pentru finalizarea imobilelor. P. A. C. a declarat însă că el a achitat integral contravaloarea lucrărilor. De asemenea, a precizat că pentru sumele pe care le-a plătit către . nu i-au fost emise facturi fiscale sau chitanțe.

Audiat in cursul cercetării judecătorești, martorul P. A. C. a precizat ca inculpatul i-a spus ca ii va preda facturile de plata la finalizarea lucrării. Construcția nu s-a încheiat întrucât la execuția finisajelor inculpatul a pretins bani in plus. De la inculpat știa ca destinația banilor primiți era pentru materiale de construcții si manopera.

La un moment dat, beneficiarii au achiziționat materiale in contul banilor predați inculpatului pentru construcție.

La dosar au fost depuse mai multe înscrisuri întocmite de părțile contractului de antrepriză, printre care notificări, două procese-verbale din datele de 30.03.2008 și 14.06.2008 privind stadiul lucrărilor pe care . trebuia să le finalizeze precum și copii ale unor chitanțe sub semnătură privată conform cărora, în perioada 12.04.2006 – 03.08.2007, P. A. a primit de la P. A. C. și C. D. mai multe sume de bani, în lei sau în valută, reprezentând contravaloarea unor materiale de construcții sau de finisare pentru cele două imobile în curs de construire situate în .. 2, ., trei chitanțe nefiind însă datate.

Fiind audiat în faza actelor premergătoare, inculpatul P. A. a declarat că, în anul 2006, a încheiat un contract cu P. A. C. și P. L. pentru construcția a două case iar, pentru că lucrările nu au fost finalizate în termen, cei doi beneficiari au formulat mai multe reclamații împotriva societății administrate de învinuit, inclusiv la Direcția Generală a Finanțelor Publice București care a efectuat apoi un control la .. Controlul efectuat de organele fiscale asupra evidenței contabile a . s-a realizat la sediul lichidatorului judiciar A&A CONSULTANTS IPURL, lichidator desemnat ca urmare a intrării societății în procedura insolenței. În cadrul inspecției fiscale s-a constatat că, în perioada 01.02.2006 – 31.08.2007, . nu a înregistrat în contabilitate suma totală de 1.115.832,00 lei rezultate din lucrările de construcție realizate de societate în beneficiul persoanelor fizice P. A. C. și P. L. A., cu care . încheiase un contract în data de 22.02.2006. Inculpatul a declarat că, pentru aceste sume primite, societatea nu a emis facturi fiscale iar suma de 1.115.832,00 lei a fost încasată în numerar, în baza unor chitanțe. Toate documentele contabile ale . au fost predate lichidatorului judiciar dar, în data de 31.01.2009, societatea a emis facturi pentru toată suma de bani primită de la familia P., pentru a fi înregistrată în contabilitate.

De asemenea, la efectuarea controlului de către organele fiscale, inculpatul a prezentat exemplarele cu nr. 2 și 3, dar nu și exemplarul nr. 1, ale facturilor fiscale cu nr._,_,_ și_ care nu erau completate pentru a avea calitatea de facturi valabil emise și nu erau nici anulate. Inculpatul a declarat că acele facturi aparțineau societății sale dar că exemplarele cu nr. 1 al acestor facturi fuseseră pierdute prin contabilitate firmei. Inspectorii fiscali au calculat însă taxele și impozitele aferente sumelor înscrise în facturilor menționate anterior, imputându-le societății ca datorate bugetului de stat. Inculpatul a mai declarat că, în prezent, cele două imobile construite pentru familia P. erau finalizate iar aceasta îi mai datora unele sume de bani cu titlu de diferență în plus, față de prețul stipulat în contractul de antrepriză, diferență reprezentând contravaloarea materialelor de construcții, a manoperei și a TVA-ul, această din urmă taxă nefiind încasată încă de la beneficiari.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili eventualul prejudiciu cauzat bugetului de stat prin faptele inculpatului, expertiză dispusă prin ordonanța organului de cercetare penală din data de 17.02.2010.

În raportul de expertiză contabilă judiciară D. M. s-au stabilit următoarele:

Începând cu data de 22.02.2006 și până la data de 03.08.2007, . a încasat de la persoanele fizice P. A. C. și P. L. A. diferite sume de bani, în lei sau în valută, cu titlu de plăți parțiale. Suma totală este de 1.115.831,19 lei fără TVA. Astfel, în cursul anului 2006 a fost încasată suma totală de 769.601,50 lei fără TVA și în anul 2007 suma de 346.229,69 lei fără TVA. Sumele încasate de societate în euro au fost transformate în lei în funcție de cursul euro al BNR din ziua emiterii chitanțelor.

În urma verificării jurnalelor de vânzări din perioada februarie 2006 – decembrie 2008, registrele jurnal din aceeași perioadă, registrele de casă lunare și extrasele de cont de asemenea pentru aceeași perioadă, expertul contabil a constatat că nu există nici o înregistrare în evidența contabilă a . a veniturilor în cuantum de 1.115.831,19 lei fără TVA încasate de societate și, la data eliberării chitanțelor (întocmite în numele lui P. A. ca persoană fizică și nu în numele societății administrate de acesta), nu au fost emise facturi fiscale pentru lucrările pentru care au fost încasate sumele respective. Sumele de bani neexistând în extrasele de cont ale societății.

Pentru ridicarea celor două construcții (identice) în beneficiul familiei P., . a investit sumele de 317.322,36 euro reprezentând cheltuieli cu materialele și 288.575,83 euro reprezentând manopera. Expertul contabili a mai relevat însă că, până la finalizarea construcției, au fost aduse modificări planurilor inițiale care au condus la mărirea suprafeței construite în final, care a fost de 750 mp față de suprafața stabilită inițial de 600 mp.

Cu privire la neînregistrarea în contabilitatea . a sumei de 1.115.831,19 lei fără TVA, reprezentând sumele încasate pentru lucrările de construcții-montaj în baza contractului de antrepriză din data de 22.02.2006, în raportul de expertiză contabilă s-a stabilit că a avut drept consecință diminuarea bazei de impozitare cu această sumă pentru impozitul pe profit pentru anii 2006 și 2007. Impozitul astfel datorat a fost în cuantum de 178.531,00 lei, la care s-au adăugat penalități în valoare de 72.142,00 lei. De asemenea, neevidențierea în contabilitate a aceleiași sume a determinat diminuarea bazei de calcul și pentru taxa pe valoare adăugată. TVA-ul aferent sumei de 1.115.831,19 lei a fost calculat la suma de 212.009,00 lei, iar la aceasta au fost calculate penalități în cuantum de 157.047,00 lei.

Astfel, prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea în contabilitatea . a sumei de 1.115.831,19 lei a fost calculat la suma de 619.729,00 lei, reprezentând impozitul pe profit (178.531,00 lei) și TVA (212.009,00 lei) neachitate bugetului de stat, inclusiv penalitățile aferente calculate (la data întocmirii raportului de expertiză) pentru neachitarea în termen a acestor datorii către bugetul de stat (72.142,00 lei aferentă impozitului pe profit și 157.047,00 lei aferentă TVA-ului).

În legătură cu facturile fiscale . VDU și nr._, nr._, nr._ și nr._, menționate în sesizarea formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 6 ca nefiind completate corespunzător dar nici anulate și pentru care au fost calculate în sarcina . sume datorate bugetului de stat, în raportul de expertiză contabilă s-au stabilit următoarele:

1. Factura fiscală . VDU nr._ nu este completată și nici barată ca fiind anulată iar în facturier există numai exemplarul verde (exemplarul cu nr. 3).

2. Factura fiscală . VDU nr._ a fost emisă în data de 20.09.2006 pentru clientul ., pentru suma de 5.000,00 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate conform contractului cu nr. 1456/28.08.2006, astfel cum se menționează pe factură. Factura a fost barată, cu mențiunea „anulat”, și poartă o semnătură indescifrabilă iar în facturier există doar exemplarul verde (exemplarul cu nr. 3).

3. Factura fiscală . VDU nr._ a fost emisă în data de 29.09.2006, tot în favoarea ., pentru suma de 2.000,00 lei, și reprezintă avansul pentru lucrările executate în luna septembrie a anului 2006, conform contractului cu nr. 1456/28.08.2006, mențiuni făcute pe factură. Exemplarul verde este barat cu mențiunea „anulat” și semnată indescifrabil dar exemplarul roșu al acestei facturi (exemplarul nr. 2), care era capsat împreună cu cel verde, nu era barat și nici nu avea mențiunea „anulat”.

4. Factura . VDU nr._ este necompletată și nebarată iar în facturier există doar exemplarul roșu și cel verde.

În Fișa de magazie a formularelor cu regim special . AUD nr._ a fost înregistrată darea în folosință a carnetului de facturi către P. A., în data de 03.04.2006, dar nu au fost înregistrate facturile anulate din carnetul respectiv. Expertul contabil a reținut că, în nota explicativă din data de 01.04.2009 dată de P. A. (organelor de control fiscal), acesta a motivat lipsa exemplarelor facturilor menționate mai sus ca fiind pierdute și nu au mai fost găsite dar nici nu au fost declarate pierdute conform legii.

Prin urmare, în raportul de expertiză contabilă a fost prezentată metoda de estimare a contravalorii facturilor folosită de A.N.A.F., în baza căreia organul fiscal a arătat în sesizare că valoarea estimată totală a celor patru facturi era de 90.525,00 lei. La această sumă reprezentând baza impozabilă, expertul contabil a calculat contravaloarea impozitului pe profit, a TVA-ului și a penalităților aferente datorate bugetului de stat de ., după cum urmează: 14.484,00 lei impozit pe profit, 9.360,00 lei penalități aferente acestuia, 17.200,00 lei TVA și 13.228,00 lei penalități aferente acestei taxe. Astfel, prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin neprezentarea de către societate a primul exemplar al celor patru facturi toate cu . VDU și nr._, nr._, nr._ și nr._ (și care nu au putut fi considerate ca anulate) a fost de 54.272,00 lei.

Prejudiciul a fost calculat până la data de 11.12.2008, dată când taxele și impozitele au devenit exigibile prin deschiderea procedurii insolvenței față de . iar, pentru impozitul pe profit, data până la care au fost calculate penalitățile a fost 25.10.2007 deoarece societatea a înregistrat pierderi la sfârșitul trimestrului al treilea al anului 2007.

De asemenea la obiecțiunile inculpatului, expertul contabil D. M. a precizat că, din actele puse la dispoziție pentru efectuarea expertizei contabile, nu a reieșit faptul că facturile emise de societate au fost înregistrate la venituri ale acesteia. Suma de 1.115.831,19 lei fără TVA (1.327.839,11 lei cu TVA) a fost încasată de societate în perioada 2006 – 2007, în baza unor chitanțe întocmite în numele administratorului P. A., ca persoană fizică, iar, la data emiterii chitanțelor nu au fost întocmite facturi pentru lucrările pentru care au fost încasate veniturile, acestea nefiind înregistrate nici în registrul de casă și nu au apărut nici în extrasul de cont al societății. Facturile despre care a făcut vorbire inculpatul în obiecțiuni au fost întocmite în cursul lunii ianuarie 2009.

De asemenea, la întocmirea raportului de expertiză contabilă, nu a avut în vedere declarația vreuneia dintre părți ci numai documentele contabile puse la dispoziție.

La data încasării plăților parțiale (de către . de la beneficiarii celor două construcții din localitatea Săftica), trebuiau emise facturi pentru serviciile prestate de societate și, pe baza sumelor înscrise în facturi, să fie calculat și plătit impozitul pe profit și TVA-ul. Sumele de bani au fost încasate în cursul anilor 2006 și 2007, atunci când trebuiau să fie calculate și plătite taxele și impozitele datorate bugetului de stat, însă facturile au fost întocmite în anul 2009. Expertul a menționat în răspunsul la obiecțiuni și prevederile legale din Legea nr. 571/2004 privind Codul fiscal care reglementează exigibilitatea taxei pe valoare adăugată pentru prestările de servicii, precizând că obiectivul nr. 3 al expertizei se referă la prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata în termen a obligațiilor ce decurg din încasările sumelor de bani din perioada 2006 – 2007 și nu dacă societatea a fost prejudiciată sau nu de neîncasarea sumelor corespunzătoare de la beneficiar. Plățile către bugetul de stat trebuiau astfel să fie făcute în perioada 2006 – 2007 iar, pentru sumele facturate și neachitate de beneficiari, . trebuia să uzeze de mijloacele legale de recuperare a creanțelor.

Totodată, expertul contabil a arătat că, în situația emiterii unei facturi care apoi a fost anulată, este obligatoriu ca în carnetul de facturi să existe toate cele trei exemplare ale facturii care trebuie barate, fiecare în parte, cu mențiunea „anulat” și capsate împreună pentru ca, în eventualitatea unui control, să se poată face dovada anulării. Dacă primul exemplar a fost deja înmânat clientului dar factura trebuie anulată, trebuie recuperat de la client primul exemplar pentru a fi atașat celorlalte două și apoi barate și făcută mențiunea „anulat” pe fiecare. Numărul facturii anulate se înregistrează și în fișa documentelor cu regim special, pe un rând distinct.

Fiind audiat după începerea urmăririi penale și luarea la cunoștință de conținutul raportului de expertiză contabilă precum și a răspunsurilor expertului la obiecțiuni, în prezența apărătorului ales, inculpatul P. A. a declarat că nu recunoaște învinuirea care i se aduce și că se află în litigiu cu C. D., P. C. și P. L. pentru recuperarea TVA-ului aferent contractului de antrepriză din data de 22.02.2006 precum și a contravalorii manoperei pentru lucrările suplimentare, suma pretinsă de la beneficiarii construcției fiind de aproximativ 300.000,00 euro iar litigiul se afla pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Comercială. Neînțelegerile cu familia P. au apărut în perioada 2007 – 2008 și din această cauză nu au putut fi încheiate situații de lucrări iar construcțiile s-au finalizat cu întârziere. Inculpatul a mai declarat că, sumele încasate de el pe șantier de la familia P., au fost utilizate exclusiv pentru achiziționarea de materiale și plata muncitorilor iar el nu și-a însușit aceste sume și . a fost prejudiciată prin neplata TVA-ului și a restului de preț (de către familia P.). Societatea administrată de învinuit s-a aflat în imposibilitatea de a mai face plăți către bugetul de stat astfel că s-a deschis procedura insolvenței față de .. Inculpatul a arătat că, în condițiile în care familia P. nu a plătit sumele pe care i le datorează, aceasta este responsabilă de prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Fiind audiat la data de 14.06.2011, în prezența apărătorului ales, inculpatul a declarat că nu este de acord cu ordonanța procurorului prin care i s-a respins cererea de refacere a expertizei contabile. De asemenea, situația de fapt reținută de expert a fost incompletă și a solicitat efectuarea altor acte de cercetare, printre care solicitarea de informații de la . și A&A CONSULTANTS IPURL. Prin ordonanța din data de 15.06.2011 s-a dispus admiterea în parte a cererilor inculpatului, numai cu privire la solicitarea informațiilor de la . și lichidatorul judiciar dar și a unor lămuriri expertului contabil (declarație f. ).

Ca urmare a ordonanței din data de 15.06.2011, prin adresa cu nr. 708/30.06.2011, . a trimis copii ale facturilor emise în favoarea sa de .. Facturile au . VDU și nr._/18.08.2006, nr._/04.09.2006, nr._/05.09.2006, nr._/06.09.2006 și nr._/20.09.2006, nr._/22.09.2006 și nr._/09.10.2006. Pe fiecare factură s-a menționat că au fost facturate lucrările executate conform contractului cu nr. 1456/27.08.2006 iar pe factura cu . VDU nr._/09.10.2006 s-a precizat, în afara valorii serviciilor prestate de ., că se stornează și factura fiscală cu . VDU nr._/22.09.2006. Potrivit fișei de client întocmită de . pentru ., relația comercială dintre cele două societăți a constat în emiterea celor șapte facturi enumerate anterior, a căror contravaloare a fost achitată integral.

Din analiza facturilor emise de . în favoarea . și transmise de această din urmă societate la solicitarea organului de cercetare penală, parchetul a constatat că printre acestea se regăsesc și facturile fiscale . VDU nr._/06.09.2006, . VDU nr._/20.09.2006 și nr._/22.09.2006. Exemplarele cu nr. 2 și 3 ale acestor trei facturi (împreună cu exemplarele 2 și 3 ale facturii cu . VDU nr._) au fost găsite de către organele de inspecție fiscală în contabilitatea . și nu erau completate corespunzător dar nici anulate în mod valabil. Aceleași concluzii privind modul de întocmire/anulare al celor trei facturi (împreună cu factura . VDU nr._) au fost formulate și în raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză. Deși pe copiile aflate la dosar al acestor facturi apare mențiunea anulat, pe exemplarul nr. 1 al lor, transmis de ., nu era făcută această mențiune.

Prin urmare, P. a considerat ca facturile au fost emise în mod valabil de către inculpat care apoi, în scopul neînregistrării veniturilor obținute în contabilitate, a făcut mențiunea „anulat” pe exemplarele rămase asupra sa în timp ce primul exemplar a rămas în posesia clientului, motiv pentru care apărările acestuia că „primele exemplare al facturilor s-au pierdut prin contabilitate” au fost înlăturate ca nereale. Astfel, constatările expertului contabil D. M. din raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate de inculpat au fost reținute corect: facturile nu au fost anulate în mod legal, primul exemplar al acestora nefiind atașat exemplarelor nr. 2 și nr. 3 pentru a se face dovada anulării. A rezultat că exemplarele cu nr. 1 ale facturilor se aflau într-adevăr în posesia clienților, către care fuseseră emise cu respectarea prevederilor Codului fiscal.

In cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat ca ,, recunosc ca, in perioada februarie 2006-august 2007, am primit de la C. D. si P. A., suma de bani mentionata in rechizitoriu fara a emite facturile fiscale la timp, dar nu am făcut acest lucru întrucât banii respectivi i-am investit in materialele necesare avansării construcției,,.

A emis aceste facturi in ianuarie 2009, iar mare parte din bani i-a primit in echivalentul materialelor de construcții de la beneficiari. Experta contabila angajata se ocupa de înregistrările in contabilitate iar chitanțele ii erau aduse pe șantier de beneficiari. Sumele de bani menționate in aceste înscrisuri nu au intrat in contul societății, fiind avansate mai departe furnizorilor de materiale.

Desi ,,anumite facturi consemnau faptul ca materialele de construcții erau plătite de cei doi…nu aveam cum sa ma inregistrez cu aceste facturi atata timp cat nu erau platite de mine,,.

La termenul din 24.01.2014, la interpelarea instanței, inculpatul a menționat ca a facturat suma de 340.000 Euro sau 360.000 Euro, beneficiul sau fiind de aproape 200.000 Euro.

Instanța a reținut ca, in luna ianuarie a anului 2009, . a emis într-adevăr facturi fiscale pentru sumele încasate de la P. A. C. și C. D. în perioada 2006 - 2007.

Potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, factura trebuie emisă către beneficiar cel mai târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă. Inculpatul nu s-a conformat acestor prevederi imperative ci a emis facturile pentru avansurile încasate în perioada 2006 – 2007 de la P. A. C. și C. D. abia în luna ianuarie a anului 2009. Emiterea facturilor s-a realizat după deschiderea procedurii insolvenței față de ., la data de 11.12.2008, și înainte de efectuarea inspecției fiscale la societate de către inspectori din cadrul Administrației Finanțelor Publice Sector 6 București, în perioada 09.03.2009 – 15.05.2009 (proces-verbal din data de 18.05.2009 întocmit de inspectori din cadrul A.F.P. Sector 6).

Pe de altă parte, beneficiarii contractului de antrepriză din data de 22.02.2006 nu se aflau în situația de a achita TVA-ul către ., pentru ca apoi societatea să îl vireze bugetului de stat, din moment ce inculpatul nu a emis, la momentul primirii plăților succesive, facturi pentru serviciile prestate; prin urmare, inculpatul nu a putut, la acel moment, să impute în mod legal contravaloarea TVA-ul clienților săi. Însă, prejudiciul înregistrat de bugetul de stat a fost cauzat prin faptele inculpatului și nu prin faptele clienților societății sale deoarece . avea obligația emiterii facturilor, evidențierea TVA-ului în cuprinsul lor și plata lui către bugetul de stat. Vărsarea contravalorii TVA-ului la bugetul de stat nu este însă condiționată nici de încasarea propriu-zisă a acesteia de către societatea comercială de la client ( exceptând platile prin sistemul bancar .). Plata TVA-ului se realizează în funcție de faptul generator al taxei și de exigibilitatea acesteia iar Codul fiscal nu prevede excepții de la modul de virare a taxei la bugetul de stat de către persoana impozabilă, în sensul că plata TVA-ului la buget să se facă în funcție de colectarea ei de către persoana impozabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. 2, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. A.. 2 al art. 127 din Codul fiscal prevede că, în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Legea nr. 571/2003 definește, în art. 134, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată, după cum urmează: faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată. Exigibilitatea plății taxei reprezintă data la care o persoană are obligația de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. 1. Această dată determină și momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei.

Potrivit art. 1341 din Legea nr. 571/2003, în cazul prestărilor de servicii faptul generator intervine, ca regulă, la data prestării serviciilor. Prin excepție, în cazul prestărilor de servicii care determină decontări sau plăți succesive, cum sunt serviciile de construcții-montaj, consultanță, cercetare, expertiză și alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcție de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari. Totuși, perioada de decontare nu poate depăși un an (art. 1341 alin. 7 din Legea nr. 571/2003).

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii intervine, potrivit art. 1342 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, la data la care are loc faptul generator. Prin derogare de la această dispoziție, exigibilitatea TVA-ului intervine, conform alin. 2 al aceluiași articol, la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator, sau la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. În sensul acestor dispoziții, avansurile reprezintă plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor și serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora (art. 1342 alin. 2 lit. a) și lit. b) din Legea nr. 571/2003). Iar, potrivit art. 150 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta este datorată în conformitate cu prevederile prezentului titlu, este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, cu excepția cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform alin. 2 - 6 și art. 160.

Din situația de fapt reținută mai sus a rezultat că inculpatului îi erau aplicabile dispozițiile art. 1342 din Legea nr. 571/2003 și era astfel obligat să emită facturi pentru fiecare sumă de bani primită de la P. A. C. și C. D., în perioada 2006 – 2007, pentru realizarea construcției celor două imobile în baza contractului de antrepriză, și nu să emită aceste facturi în luna ianuarie a anului 2009

In ceea ce privește mențiunile inculpatului că, sumele de bani în lei menționate în unele dintre chitanțele semnate de el și de P. A. C. și C. D. nu le-a primit efectiv ci reprezentau, de fapt, materialele de construcții predate inculpatului de către beneficiari, materiale cu valoarea precizată în chitanțe, expertul contabil a declarat in cursul urmăririi penale, că și în această situație exista obligația pentru inculpat de a emite facturi fiscale deoarece, potrivit art. 11 din Legea nr. 82/1991, deținerea cu orice titluri de bunuri materiale, numerar și alte drepturi și obligații precum și efectuarea de operațiuni economice fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise. Pentru materialele primite de . trebuiau întocmite note de intrare-recepție iar pe măsura folosirii materialelor trebuiau întocmite bonuri de consum, valoarea facturii fiind astfel compensată prin înregistrarea drept cheltuială a folosirii materialelor. D. M. a arătat că, față de prevederile Legii nr. 82/1991 care nu au fost respectate, cuantumul prejudiciului stabilit în raportul de expertiză nu este influențat de faptul că, prin chitanțele emise de P. A. către familia P., au fost încasate efectiv sume de bani sau materiale de construcții.

Expertul contabil a mai declarat că printre documentele puse la dispoziție de către lichidatorul judiciar desemnat pentru ., pentru efectuarea raportului de expertiză contabilă, se regăseau și facturile fiscale emise de această societate către familia P.. Facturile erau însă emise în cursul anului 2009 și reprezentau contravaloarea chitanțelor emise de P. A. către familia P. în perioada 2006 – 2007. Însă, din punctul de vedere al dispozițiilor legale, trebuie întocmită factură de avans la primirea unei sume de bani de la beneficiar. La terminarea lucrărilor de construcții trebuia întocmită factura finală, ținându-se cont de facturile de avans emise anterior, care se stornau. Aceste facturi nu au fost emise de . la momentul încasării sumelor de bani sau a veniturilor. Veniturile societății constituie baza de calcul a impozitului pe profit sau a TVA-ului în perioada în care au fost realizate (lunar sau/și trimestrial) iar prin emiterea ulterioară a facturilor (nefiind înregistrate veniturile la momentul obținerii lor) au fost influențate sumele datorate bugetului de stat cu titlu de impozit pe profit și TVA în sensul că aceste sume nu au fost plătite în termenul legal. Fiindcă aceste sume nu au fost declarate la timp, nu au putut genera accesorii (dobânzi și penalități) iar în raportul de expertiză contabilă au fost calculate impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată de la data la care veniturile trebuiau declarate precum și accesoriile aferente neplății lor în termenul legal (declarația expertului contabil din data de 21.06.2011).

Expertiza contabila Eteu M.-expert parte E. Iorgoaea, administrata in cursul cercetării judecătorești, identifica din explicațiile înscrise in chitanțele de încasare pe numele P. A., următoarele:avansuri materiale in suma de 1.123.556,50 lei iar obligațiile fiscale aferente ce ar fi trebuit constituite de . in cuantum de 259.493,51 lei (80.102,51 lei impozit pe profit+179.391 lei TVA); materiale de construcții care reprezintă materialele achiziționate efectiv de beneficiari in suma de 83.261,73 lei; sub acest aspect in lipsa unor facturi emise de furnizori pe numele societatii prestatoare, inculpatul ar fi trebuit sa factureze numai manopera ceea ce ar fi generat obligații fiscale aferente (TVA pentru manopera si adaos comercial+impozit pe profit aferent adaosului comercial).

Ulterior perioadei analizate de către inspecția fiscala, . a emis in 31.01.2009 facturi fiscale către familia P., in baza contractului de antrepriza din 22.02.2006, in valoare de 1.327.839,23 lei-384.813,48 Euro (inclusiv pentru materiale de constructii), majorându-se obligațiile fiscale susmenționate la 260.193,88 lei (TVA 179.771,37 lei+impozit pe profit 80.422,51 lei) la care s-au adăugat penalități de întârziere.

Referitor la cele 4 facturi fiscale, emise pentru ., menționate in rechizitoriu, expertul a reținut ca doar cea cu . nr._/22.09.2006 nu a fost înregistrata in contabilitate generând obligații fiscale de 700 lei iar cea cu . nr._ este necompletata si nebarata fiind un document gol.

De asemenea, expertul a precizat ca valoarea de construire a imobilelor conform contractului de antrepriza din 22.02.2006 este de 334.747 Euro, precizând ca este determinata matematic.

In raport de probatoriul administrat, instanța a constatat ca vadit nesincere susținerile inculpatului, si a reținut parțial situația conform actului de sesizare dând relevanta expertizei contabile Eteu M.-expert parte E. Iorgoaea, administrata in cursul cercetării judecătorești.

Astfel, conform declarațiilor martorilor C. D. si P. A. C. si expertizei contabile Eteu M.-expert parte E. Iorgoaea, confirmate parțial de inculpat precum si chitanțelor de încasare, ceea ce s-a încasat in contul beneficiarilor reprezintă avansuri materiale+manopera si materiale de construcții (achiziționate efectiv de beneficiari) in cuantum de 1.123.556,50 lei+83.261,73 lei.

Luând în calcul si adaosul comercial consemnat legal si tardiv de . prin emiterea in 31.01.2009 facturilor fiscale către familia P., in baza contractului de antrepriza din 22.02.2006, a rezultat un cost final de construire la 03.08.2007 de 384.813,48 Euro.

In acest sens, sunt nefondate concluziile expertizei contabile D. M. ,, pentru ridicarea celor două construcții (identice) în beneficiul familiei P., . a investit sumele de 317.322,36 euro reprezentând cheltuieli cu materialele și 288.575,83 euro reprezentând manopera,, mai ales ca la termenul din 24.01.2014, la interpelarea instantei, experta mentionata s-a contrazis afirmând ca nu a luat in calcul 606.000 Euro ca si cheltuieli.

Valoarea de 606.000 Euro trebuie privita ca una ipotetica, bazându-se pe o situație de deviz antecalcul făcuta de inculpat, dar care nu se coroboreaza cu probatoriul administrat, clauzele contractului de antrepriza din 22.02.2006, cat si cu facturile fiscale finale emise către familia P. in 31.01.2009.

Nu exista probe in sensul, unor cheltuieli in avans ale ., pentru manopera si materiale, susținerile inculpatului privind ,,investițiile,, realizate fiind nefondate.

De altfel si pozitia partii civile A.N.A.F. este a unei valori de încasare conform facturii fiscale finale, menționând un prejudiciu conform raportului de inspecție fiscala din 18.05.2009 si deciziei de impunere ulterioare care stabilește insa pentru ., fara justificări precise, un venit total de 1.706.654 lei aferent contractului de antrepriza din 22.02.2006. Astfel, s-a estimat o baza impozabila suplimentara, inclusiv impozit pentru dividende, ce excede si obiectului cauzei-1.115.831,19 lei+90.525,00 lei, cuantum reținut de parchet.

Concluziile experților D. M. si Eteu M. privind faptul ca venitul se înregistrează in momentul in care constructorul face lucrarea si trebuie sa emită factura indiferent daca o încasează sau nu, echivalentul materialelor reprezintă un venit si trebuia facturat precum si lipsa unei facturări corespunzătoare manoperei perceputa de ., respecta dispozițiile Codului Fiscal si ale Legii nr.82/1991.

Din contractul de antrepriza, documentele contabile analizate si declarațiile beneficiarilor, a rezultat ca venitul menționat a fost încasat pentru o suprafața desfășurata totala de 680 mp., constatările expertei D. M. privind extinderea la 750 mp. cu acordul partilor, nefiind fondate.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul P. A. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa. În perioada 2006 – 2007, inculpatul, în calitate de administrator al ., a primit suma de 1.123.556,50 lei de la C. D. (în calitate de mandatar a lui P. L. A.) și P. A. C. pentru realizarea construcției a unui imobil cu o suprafață de 600 mp (ulterior suprafața a fost mărită la 680 mp) si 83.261,73 lei materiale de construcții (achiziționate efectiv de beneficiari). Inculpatul nu a emis însă facturi fiscale pentru sumele de bani încasate si echivalentul materialelor primite, la momentul primirii lor, sau cel mai târziu în data de 15 a lunii următoare, astfel cum prevede imperativ art. 155 din Legea nr. 571/2003 ci le-a emis abia în luna ianuarie a anului 2009, prin această faptă prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 260.193,88 lei (TVA 179.771,37 lei+impozit pe profit 80.422,51 lei) la care s-au adăugat penalități de întârziere.

Apărările inculpatului cu privire la faptul că nu el a prejudiciat bugetul de stat ci clienții săi cu care a semnat contractul de antrepriză, din data de 22.02.2006, care nu i-au achitat TVA-ul, că nu el este responsabil de lipsa înregistrărilor din contabilitate, nu au putut fi primite. Potrivit prevederilor legale, inculpatul era obligat să emită facturi pentru sumele încasate la data primirii efective a acestora și nu la un interval de trei, respectiv doi ani de la încasare.

Inculpatului P. A. i-a revenit răspunderea pentru corectitudinea înregistrărilor în contabilitate deoarece acesta a deținut funcția de administrator în cadrul ., până la . insolvenței, deschisă prin sentința comercială cu nr. 5459/11.12.2008 a Tribunalului București – Secția a VII-a Comercială. Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective iar, conform art. 1 din aceeași lege, societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.

In ceea ce privește cele 4 facturi fiscale, emise pentru ., menționate in rechizitoriu, instanța a reținut ca doar cea cu . nr._/22.09.2006 nu a fost înregistrata in contabilitate generând obligații fiscale de 700 lei iar cea cu . nr._ este necompletata si nebarata fiind un document gol.

In acest sens, constatările expertului contabil D. M. sunt fondate in parte, nefiind luate in considerare Jurnalele de vanzări nr.3 si 4 si notele contabile nr.6/pozitia 5F, 6F,7F,8F din septembrie 2006. Metoda de estimare reținută de expert conform ANAF, nu vizează prejudiciul produs, fiind o ,,pedeapsa,, fiscala ce excede obiectului cauzei.

În drept, fapta săvârșită de inculpatul P. A. care, în calitate de administrator al ., a încasat în perioada 22.02.2006 – 03.08.2007 suma totală de 1.123.556,50 lei de la C. D. (în calitate de mandatar a lui P. L. A.) și P. A. C. pentru realizarea construcției a unui imobil cu o suprafață de 600 mp (ulterior suprafața a fost mărită la 680 mp) si 83.261,73 lei materiale de construcții (achiziționate efectiv de beneficiari), fără a emite facturi în termenul legal prevăzut de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, facturile aferente fiind emise abia în luna ianuarie a anului 2009, precum și faptul de a nu înregistra în contabilitatea . emiterea facturii fiscale . VDU nr._, fapte prin care a fost cauzat un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 260.193,88 lei (TVA 179.771,37 lei+impozit pe profit 80.422,51 lei), la care se adăugat penalităti de întârziere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. art.9 alin.1 lit.b. din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.36 alin.1 NCp, constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Față de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta inculpatului, valoarea prejudiciului nedepășind suma de 100.000,00 euro în echivalentul monedei naționale, precum si principiul legii penale mai favorabile, in baza art.386 NCpp si art. 5 alin.1 NCp s-a admis cererea formulata de inculpatul P. A., prin apărător, si s-a dispus schimbarea încadrării juridice data faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b, art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.p.1969 in infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b. din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.36 alin.1 NCp.

Actele materiale menționate, au fost săvârșite in perioada 22.02.2006 – 03.08.2007, in realizarea aceleași rezoluții infracționale si impotriva aceluiași subiect pasiv, ceea ce implica incidenta art.35 alin.1 si 36 alin.1 NCp.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului s-a realizat prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, in scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Urmarea imediată a fost reprezentată de atingerea adusă relațiilor sociale ce protejează bugetul statului.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă calificată prin scopul urmărit, aspect care a rezultat din probele administrate privind modalitatea în care a acționat inculpatul in atingerea scopului infracțional.

La individualizarea judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținuta în sarcina acestuia, instanța a avut în vedere criteriile prev. de 74 NCp, respectiv valoarea sociala protejata-relatii sociale ce protejeaza bugetul statului si presupun buna credința din partea comerciantilor, starea de pericol creata, natura si gravitatea rezultatului produs, conduita nesincera precum și din datele ce caracterizează persoana acestuia, reținând în acest sens că acesta este o persoana cu un grad de educație mediu, are o familie organizata, si nu este cunoscut cu antecedente penale.

Astfel, în considerarea aspectelor arătate mai înainte, apreciind că în cauză nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante, in baza art.5 alin.1 NCp rap. la art.9 alin.1 lit.b. din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.36 alin.1 NCp, a fost condamnat inculpatul P. A. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala in perioada 22.02._07.

În baza art.65 alin.1 NCp s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b,h,k, NCp pe durata executării pedepsei principale.

Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudența CEDO nu se impune și interzicerea celorlalte drepturi prev. de art.66 NCp.

Astfel, in raport de contribuția avuta la săvârșirea infracțiunii, starea de pericol creata, natura si gravitatea rezultatului produs, conduita nesincera, Tribunalul a apreciat ca se impune interzicerea exercițiul drepturilor susmenționate, pe o perioada proporționala cu necesitatea data de împrejurările cauzei si persoana infractorului.

Raportat la latura civila, instanța a constatat ca Statul roman, reprezentat prin A.N.A.F., s-a constituit parte civila cu suma de 357.532 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea in evidenta contabila si nedeclararea veniturilor realizate in baza contractului de antrepriza FN din data de 22.02.2006 si prin neînregistrarea in contabilitate a facturilor fiscale . VDU nr._, nr._, nr._ și nr._.

Conform dispozițiilor art.1357 NCC acela care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui greșeală s-a cauzat, a-l repara. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Prin considerentele expuse, tribunalul a considerat îndeplinite condițiile menționate-prejudiciul real fiind insa cel stabilit prin expertiza contabila Eteu M.-expert parte E. Iorgoaea, astfel ca, in baza art.397 si art.25 NCpp, art.1349 rap. la art.1357 si 1382 NCC, s-a admis in parte acțiunea civila formulata de partea civila A.N.A.F. si a fost obligat inculpatul P. A., in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. P. C. S.R.L., la plata sumei de 260.193,88 lei (TVA 179.771,37 lei+impozit pe profit 80.422,51 lei), la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul P. A. și partea civilă ANAF, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 29.09.2014 sub nr._ (_ ).

Apelantul inculpat - prin apărător – a solicitat instanței reaprecierea probatoriului și, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., în principal, achitarea inculpatului conform dispozițiilor art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a C.p.p., sau, în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p.

În acest sens, a arătat că, în urma schimbării încadrării juridice a faptelor inculpatului, acesta a fost condamnat pentru evaziune fiscală, infracțiune care prevede omisiunea de înregistrare în actele contabile a unor venituri. Astfel, a arătat că în cauză nu există o omisiune de înregistrare în documentele contabile nici a operațiunilor comerciale și nici a veniturilor realizate, reținându-se de acuzare că inculpatul a primit sume de bani și materiale de construcții, cu titlu de avans, pe care nu le-a evidențiat în contabilitate. În acest sens, a învederat instanței faptul că respectivele înscrieri în contabilitate s-au făcut înainte de începerea urmăririi penale și nu ca urmare a cercetărilor demarate, ci din proprie inițiativă. A mai arătat că înțelegerea părților a fost un contract de construire, iar nu unul de antrepriză, situație în care, conform Codului de procedură fiscală, este acceptată înregistrarea contabilă a veniturilor în momentul recepției construcției, pe faze de executare sau recepție finală. De asemenea, a arătat că modificarea construcției de la 300 mp cum se prevăzuse inițial, la peste 500 mp finali, a dus evident la creșterea valorii și a duratei de execuție, la peste 2 ani. Cu privire la materialele primite ca avans, a arătat că acestea au fost încorporate în construcție la momentul primirii.

A apreciat că singura greșeală a inculpatului a fost că înregistrarea în contabilitate s-a făcut după 2 ani, fapt datorat neînțelegerilor cu beneficiarii, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

În subsidiar, a apreciat că oricum fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, inculpatul neavând intenția de a se sustrage sau a omite plata obligațiilor fiscale.

În terțiar, a solicitat instanței reindividualizarea și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, arătând că acesta este integrat social, are o familie organizată, numeroase caracterizări favorabile și muncește din anul 1975 în construcții, neavând nici un reproș. În concluzie, a solicitat instanței admiterea apelului, având în vedere că fapta a fost doar o scăpare a inculpatului, nicidecum o intenție de eludare a legii.

Partea civilă Statul R., prin Agenția Naționala de Administrare Fiscala a solicitat instanței obligarea inculpatului P. A. la plata sumei de 357.532 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat, prin activitatea infracționala a inculpatului, suma la care urmează sa se calculeze si obligațiile fiscale accesorii potrivit legislației fiscale in vigoare, de la momentul producerii prejudiciului pana la data când suma va fi integral achitata.

De asemenea a solicitat si instituirea masurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului si ale părții responsabile civilmente pana la concurenta întregului prejudiciu, constând atât din debit, cât si din accesorii.

S-a arătat că sub aspectul laturii civile, instanța de fond a admis in parte acțiunea civila formulata de către Statul R. prin ANAF si a obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. P. C. S.R.L., la plata sumei de 260.193,88 lei (TVA 179.771,37 lei + impozit pe profit 80.422,51 lei), la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii.

In ceea ce privește suma acordata, de 260.193,88 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, instanța de fond și-a motivat hotărârea pe baza aprecierii ca se considera indeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, prejudiciul real fiind insa cel stabilit prin expertiza contabila intocmita de expert Eteu M. si expert parte E. Iorgoaea.

Instanța de fond nu a luat in considerare, la pronunțarea hotărârii intregul material probator existent la dosarul cauzei.

Învederează instanței de apel faptul ca, la pronunțarea sentinței penale, Tribunalul București nu a luat in considerare raportul de inspecție fiscala din 18.05.2009 si decizia de impunere ulterioara, si nici raportul de expertiza contabila dispus prin ordonanța procurorului din data de 17.02.2010, întocmit de expert D. M., in faza de urmărire penala.

Astfel, prejudiciul produs bugetului general consolidat prin activitatea infracționala a inculpatului, asa cum a reieșit din raportul de inspecție fiscala nr. 73/18.05.2009 intocmit de Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscala, pentru perioada 01.01._08, a fost in suma de 333.425 lei, la care s-au adăugat obligațiile fiscale restante declarate pentru aceeași perioada, respectiv 24.107 lei, rezultând un total datorat bugetului de stat in cuantum de 357.532 lei.

În raportul de expertiza întocmit in faza cercetării judecătorești de expert Eteu M., pe baza căruia instanța de fond si-a argumentat soluția, a avut in vedere prejudiciul creat de inculpat, in raport de veniturile încasate in perioada 22.02._07, precum si de cele patru facturi fiscale neînregistrate in contabilitatea ..

In acest sens, reiterează instanței de apel, aspectele arătate in răspunsul la solicitarea instanței de fond pentru termenul din data de 01.08.2014, referitor la perioada supusa verificării, precum si la cuantumul prejudiciului.

Astfel, cu privire la perioada pentru care Statul R. s-a constituit parte civila s-a solicitat să se aibă în vedere că, prin Ordonanța procurorului din data de 17.02.2010, emisa in dosarul de urmărire penala nr. 6950/P/2009, prin care s-a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile, s-a solicitat analizarea activității societății in perioada 01.01._08, in vederea stabilirii unui eventual prejudiciu, perioada pentru care inculpatul a fost trimis in judecata.

Urmare dispozițiilor instanței, pentru termenul din data de 01.08.2014, s-a solicitat Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice sa comunice debitul cu care figurează societatea, pentru perioada cu care a fost investita instanța de judecata (22.02._07).

F. de aceste aspecte, instanța investita cu soluționarea cauzei trebuie sa analizeze si sa interpreteze probele administrate in coroborare cu întregul material probator in vederea determinării situației de fapt pentru pronunțarea unei sentințe juste si legale.

ANAF a considerat ca prejudiciul produs bugetului general consolidat, prin activitatea infracționala a inculpatului, este in suma de 357.532 lei, la care urmează sa se calculeze obligațiile fiscale accesorii potrivit legislației fiscale in vigoare, întinderea prejudiciului fiind detaliata in materialul probator.

Obligațiile fiscale accesorii sunt determinabile, având in vedere ca acestea sunt calculate in conformitate cu legislația fiscala aplicabila, de la momentul producerii prejudiciului pana la data achitării integrale a debitului.

ANAF a precizat faptul ca după executarea hotărârii de către organele fiscale subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscale, vor fi calculate obligațiile fiscale accesorii, care pot depăși cuantumul stabilit de instanța de judecata ca debit.

În cursul judecării apelului, inculpatul nu a dorit să dea declarații, arătând că și le menține pe cele anterioare. De asemenea, la termenul din 18.11.2014, Curtea a respins ca neutile cauzei probele solicitate de inculpat, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de partea civilă A.N.A.F. și inculpatul P. A., cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:

Cu privire la situația de fapt, Curtea constată că aceasta a fost reținută în mod corect de prima instanță de judecată. Astfel, la data de 22.02.2006, între ., în calitate de antreprenor, și P. A. C. și P. L. A., în calitate de beneficiari, a fost încheiat contractul de antrepriză având ca obiect executarea de către societate a unui imobil cu destinația de locuință, în suprafață utilă de 600 mp, pe terenul aparținând celor doi clienți. Imobilul urma să fie construit cu instalațiile interioare aferente precum și cu finisaje, exterioare și interioare. Prețul lucrărilor a fost stabilit la suma de 400 euro pentru un metru pătrat construit iar termenul de finalizare a fost de 250 de zile de la data obținerii autorizației de construire, termen prelungit până la data de 30.09.2007, prin actul adițional din data de 12.03.2007 la contractul de antrepriză.

Pe parcursul executării lucrărilor, inculpatul a primit de la beneficiarii construcției, în perioada 1.02._07, mai multe plăți parțiale în valoare totală de 1.111.831,19 lei, după cum rezultă din chitanțele aflate la dosarul cauzei, toate semnate de către inculpat.

Deși, potrivit legii, numitul P. A. avea obligația de a înregistra în contabilitate toate aceste venituri și, implicit, asupra acestora să se calculeze TVA și impozit pe profit, acesta nu a procedat în acest fel și, de asemenea, nu a emis facturi fiscale pentru aceste sume. Abia la data de 31.01.2009, după ce . a intrat în insolvență, inculpatul a emis facturi fiscale pentru sumele primite și le-a introdus în contabilitate, chiar înainte de momentul predării tuturor actelor societății către lichidatorul judiciar.

Evident, inculpatul nu a procedat astfel datorită unei dorințe subite de a intra în legalitate, deoarece în acest caz ar fi achitat și sumele datorate statului aferente veniturilor neevidențiate în contabilitate, ci din cauză că, în urma intrării în insolvență, lichidatorul judiciar urma să constate omisiunile contabile menționate și, totodată, ANAF urma să efectueze o inspecție fiscală, aspect cunoscut de inculpat (acesta primise avizul de inspecție fiscală la data de 30.01.2009, după cum rezultă din raportul încheiat de ANAF).

De asemenea, intenția sa de a nu evidenția în contabilitate sumele primite rezultă din însuși modul de redactare a chitanțelor care atestă sumele plătite de beneficiari, acestea nefiind emise în numele . în numele inculpatului, fără a se menționa în vreun fel că acesta acționează ca reprezentant al societății.

Curtea observă că aceste chitanțe reprezintă atât contravaloarea unor materiale de construcție, dar și plata manoperei realizate de inculpat pentru edificarea construcției (de ex. 5.000 euro la 28.02.2007, 10.000 euro la 2.03.2007, 15.000 euro la 6.03.2007 etc.). Totodată, chitanțele menționate înlătură și susținerea inculpatului în sensul că beneficiarii construcției nu i-ar fi dat în fapt bani, ci materiale de construcție achiziționate de ei, chitanțele reprezentând doar contravaloarea acestor materiale. După cum se poate observa, în marea majoritate a chitanțelor se menționează până și numărul și valoarea bancnotelor folosite la plata sumelor primite de inculpat, astfel că nu se poate reține că beneficiarii i-ar fi dat acestuia materiale de construcție și nu bani cash.

Oricum, în chiar contractul încheiat, inculpatul se obligase să realizeze construcția cu materialele proprii, iar prețul total (400 euro/mp) urma să includă și contravaloarea acestora.

D. urmare, nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că acesta ar fi evidențiat în fapt veniturile realizate, în contextul în care acestea au fost „evidențiate” după mai mult de 2 ani de la realizarea efectivă a acestora și cu câteva zile înainte de începerea unei inspecții fiscale, la momentul când societatea intrase în insolvență. Practic, evidențierea tardivă a acestor venituri, într-un moment la care sumele de bani primite de inculpat fuseseră demult cheltuite, iar societatea sa nu avea nicio posibilitate de plată a taxelor datorate statului, aflându-se în insolvență, echivalează cu omisiunea totală a evidențierii acestora.

De altfel, chiar art. 6 din Legea nr. 82/1991 – legea contabilității – prevede cu claritate că orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

În ce privește apărările inculpatului privind suprafața construită a celor două imobile edificate, prin intermediul căreia acesta a încercat să explice de fapt modul de cheltuire al banilor primiți, Curtea apreciază acest aspect ca nerelevant, deoarece inculpatului nu i se reproșează nimic în legătură cu destinația sumelor de bani încasate, ci pur și simplu faptul că nu a trecut în contabilitate veniturile încasate de la beneficiarii construcției.

De asemenea, cercetările efectuate nu au stabilit nereguli privind modul în care inculpatul și-a înregistrat în contabilitate cheltuielile, ci doar faptul că acesta nu a efectuat înregistrarea unor venituri, deși avea obligația legală de a face aceasta.

Referitor la susținerea inculpatului că, potrivit art. 134¹ din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, facturarea sumelor primite de la beneficiar urma să se realizeze abia la momentul recepționării lucrărilor, datorită faptului că acestea au fost folosite exclusiv pentru achiziționarea de materiale de construcție, care au fost încorporate în imobilele edificate, Curtea constată netemeinicia acesteia.

Astfel, conform art. 134¹ alin. 7 din Codul fiscal, prestările de servicii care determină decontări sau plăți succesive, cum sunt serviciile de construcții-montaj, consultanță, cercetare, expertiză și alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcție de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari.

Potrivit prevederilor din contractul încheiat de inculpat cu beneficiarii imobilelor, recepția lucrărilor urma să fie efectuată pe faze determinate de execuție, de fiecare dată urmând să fie semnat un proces-verbal de recepție.

După cum s-a arătat deja, inculpatul a finalizat cele două imobile în proporție de aproape 100%, astfel că recepția lucrării pe faze de execuție a fost realizată. În aceste condiții, faptul generator de TVA a avut loc cu mult înaintea datei de 31.01.2009, când inculpatul a evidențiat în contabilitate sumele primite de la beneficiari.

Totodată, potrivit art. 134² alin. 1 și 2 din Codul fiscal, exigibilitatea TVA intervine la data la care are loc faptul generator (de TVA), însă, prin excepție de la prevederile alin. 1, exigibilitatea taxei intervine:

a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;

b) la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor și serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora.

În speță, după cum s-a arătat deja, beneficiarii au efectuat plăți cu titlu de avans, cu titlu de plată a manoperei și, în general, a cheltuielilor efectuate de inculpat. D. urmare, TVA devenise exigibilă la data efectuării acestor plăți, pentru care inculpatul ar fi trebuit să emită facturi fiscale. Cum s-a arătat însă deja, inculpatul nu a făcut acest lucru, deși dispozițiile art. 6 din Legea nr. 82/1991 îl obligau să facă aceasta.

Raportat la cele arătate, rezultă cu evidență că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005.

Cu privire la cele patru facturi fiscale menționate în rechizitoriu, emise de inculpat pentru . neînregistrate în contabilitate, Curtea reține că, dintre acestea, doar una nu a fost înregistrată în contabilitate, iar celelalte nu au fost găsite în materialitatea lor, valoarea facturilor fiind estimată de organul fiscal. După cum a arătat însă în mod corect instanța de fond, metoda de estimare a ANAF nu reprezintă o modalitate de stabilire a prejudiciului, ci „o pedeapsă fiscală”, care nu poate face obiectul prezentei cauze penale. Într-adevăr, organele fiscale au constatat doar că inculpatul nu a putut prezenta un număr de trei facturi fiscale, au reținut că acestea au fost probabil emise și au estimat valoarea acestora.

Din probele administrate nu a rezultat însă că inculpatul a emis realmente aceste facturi, fiind la fel de probabil ca acestea să fi fost pur și simplu pierdute, fără a fi fost vreodată completate. D. urmare, Curtea nu poate prezuma că inculpatul ar fi emis facturile respective plecând doar de la simpla lipsă a acestora, astfel că sumele pe care ANAF apreciază că inculpatul le-ar datora bugetului de stat în baza facturilor menționate nu pot fi acordate.

La fel, susținerile ANAF cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță nu pot fi primite. Practic, ANAF se referă la suma de plată stabilită în sarcina inculpatului și a societății sale în urma inspecției fiscale finalizate în data de 18.05.2009 (vol.2 d.u.p.). Însă, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă realizat de prima instanță, în raportul de inspecție a fost inclusă valoarea TVA și a impozitului pe profit estimate de organele fiscale pentru facturile lipsă menționate anterior, sumă care nu pot fi acordate, din motivele deja arătate. De asemenea, ANAF a inclus în calculul prejudiciului și suma datorată de societatea inculpatului cu titlu de impozit pe dividende, însă instanțele de judecată nu au fost sesizate de parchet cu această faptă, pentru care s-a dispus, prin rechizitoriu, neînceperea urmăririi penale.

Curtea reține și că valoarea prejudiciului a fost stabilită în urma unei expertize contabile efectuate în fața primei instanțe, la care partea civilă ANAF nu a formulat obiecțiuni.

Se mai poate observa că în apelul declarat, partea civilă nu a explicat motivele concrete care ar impune majorarea despăgubirilor civile, rezumându-se doar a menționa faptul că parchetul a stabilit un cuantum diferit al prejudiciului cauzat de inculpat bugetului de stat.

În ce privește însă pedeapsa aplicată de prima instanță – 3 ani închisoare cu executare efectivă – Curtea apreciază că, deși cuantumul acesteia este corect, modalitatea de executare a fost stabilită eronat.

Astfel, inculpatul este în vârstă de 61 de ani, nu are antecedente penale, iar de la data săvârșirii faptei și până în prezent nu s-a mai aflat în conflict cu legea penală. Totodată, până la momentul săvârșirii faptei care face obiectul cauzei de față, acesta și-a desfășurat activitatea în mod legal, iar încălcările legii penale, anterior descrise au avut loc, cel mai probabil, pe fondul crizei economice care a afectat puternic sectorul construcțiilor din România. În aceste condiții, chiar dacă prejudiciul produs bugetului de stat este relativ ridicat, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea sa efectivă.

Raportat la cele arătate, Curtea consideră că se impune respingerea apelului declarat de partea civilă și admiterea apelului declarat de inculpat, însă doar în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate.

Referitor la acest ultim aspect, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului în raport de pedeapsa aplicată este vechiul Cod penal, care conține instituția suspendării executării pedepsei (art. 81 și urm. C.pen. din 1969). În acest sens, instanța reține că suspendarea executării pedepsei nu este însoțită de obligațiile aferente instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de noul Cod penal.

În aceste condiții, reținând și principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile, Curtea va modifica și încadrarea juridică reținută de prima instanță, însă doar din punct de vedere formal, prin aplicarea textelor de lege din Codul penal anterior (art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 în loc de art. 36 alin. 1 C.pen., în ce privește reglementarea infracțiunii continuate etc.).

Astfel, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva sent.pen. nr. 2096/F/5.08.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpatul P. A. împotriva sent.pen. nr. 2096/F/5.08.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală.

Va desființa în parte sent.pen. nr. 2096/F/5.08.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală și, rejudecând:

În baza art.386 C.proc.pen. si art. 5 C.pen. va dispune schimbarea încadrării juridice reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului P. A. din infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit. b, art.9 alin. 2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. din 1969 in infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. din 1969.

În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. din 1969 va condamnă pe inculpatul P. A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C.pen. din 1969 va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c (dreptul de a ocupa orice funcție de conducere sau administrare a unei societăți comerciale) C.pen. din 1969.

În baza art. 65 C.pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c (dreptul de a ocupa orice funcție de conducere sau administrare a unei societăți comerciale) C.pen. din 1969 pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C.pen. din 1969 și art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 5 ani.

Va atrage atenția inculpatului că săvârșirea de noi infracțiuni în termenul de încercare sau neplata cu rea-credință a despăgubirilor civile în același termen atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. va obliga apelanta A.N.A.F. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva sent.pen. nr. 2096/F/5.08.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul P. A. (fiul lui M. si I., nascut la data de 21.09.1953 in Ramnicu Sarat, jud.Buzau, domiciliat in Bucuresti, ., nr.41, ., f.f.l. com.Balotesti, . A, jud.I., CNP_, cetatean roman, studii superioare, fara antecedente penale) împotriva sent.pen. nr. 2096/F/5.08.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală.

Desființează în parte sent.pen. nr. 2096/F/5.08.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală și, rejudecând:

În baza art.386 C.proc.pen. si art. 5 C.pen. dispune schimbarea încadrării juridice reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului P. A. din infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit. b, art.9 alin. 2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. din 1969 in infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. din 1969.

În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. din 1969 condamnă pe inculpatul P. A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C.pen. din 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c (dreptul de a ocupa orice funcție de conducere sau administrare a unei societăți comerciale) C.pen. din 1969.

În baza art. 65 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c (dreptul de a ocupa orice funcție de conducere sau administrare a unei societăți comerciale) C.pen. din 1969 pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C.pen. din 1969 și art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 5 ani.

Atrage atenția inculpatului că săvârșirea de noi infracțiuni în termenul de încercare sau neplata cu rea-credință a despăgubirilor civile în același termen atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă apelanta A.N.A.F. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

V. I. V. B. F. V.

GREFIER,

T. S.

Red.V.I.V.

Dact.EA-11.12.2014/7 ex

T.B.S.I.P:-jud. B.M.

← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr....		Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1473/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1473/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI