Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 1464/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1464/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1464/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1464/A

Ședința publică din data de 26.11.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: L. C. C.

JUDECĂTOR: V. C.

GREFIER: E. L. N.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B. E. Eliana.

Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulată de inculpatul T. MARINUȘ împotriva deciziei penale nr. 708 din data de 29.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București-secția a II-a penală în dosarul nr._/3/2011*.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 12 noiembrie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit, succesiv, termene de pronunțare la data de 19 noiembrie 2014 și 26 noiembrie 2014 pentru când a hotărât următoarele:

CURTEA

Asupra cauzei penale de față:

Prin sentința penală nr. 80 din 1 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr._/3/2011 al Tribunalului București, Secția I penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din art.194 alin.1 Cod penal raportat la art.13 ind.1 din Legea 78/2000 în infracțiunea prev. de art.193 alin.1 Cod penal și din art.194 alin.1 și 2 Cod penal raportat la art.13 ind.1 din Legea 78/2000 în art.193 alin.1 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.pen., achită pe inculpatul T. Marinuș - fiul lui G. și I., născut la 07.05.1972 în București, sector 4, CNP_, domiciliat în București, ., ..3, ., fără forme legale în ., ..3, ., sector 3, pentru infracțiunea prev. de art.194 alin.1 Cod penal raportat la art.13 ind.1 din Legea 78/2000 (parte civilă B. C.).

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.pen., achită pe același inculpat pentru infracțiunea prev. de art.194 alin.1 și 2 Cod penal raportat la art.13 ind.1 din Legea 78/2000 (partea civilă M. M.).

În baza art.193 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpatul T. Marinuș la pedeapsa de 1 an închisoare.

Face aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art.81 – 82 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.359 Cod pr.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.

În baza art.346 alin.2 Cod pr.pen., admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. C. și partea vătămată M. M..

Obligă inculpatul la plata sumei de 20.000 lei daune morale, către partea civilă M. M..

Obligă inculpatul la plata sumei de 20.000 lei daune morale și 9.982. lei, daune materiale către partea civilă B. C..

În baza art.346 alin.1 Cod pr.pen., admite acțiunea civilă a părții vătămate C. M. și obligă inculpatul la plata sumei de 20.000 lei, daune morale către partea civilă C. M..

În baza art.193 Cod pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 2500 lei, cheltuieli judiciare către părțile civile.

În baza art.191 Cod pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.3245/P/2010 din 08.06.2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpatului T. Marinuș agent de poliție judiciară în cadrul Secției 12 Poliție, cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj prev. de art.194 alin. 1 C.p. rap. la art.13 ind.1 din Legea 78/2000, șantaj prev. de art 194 alin 1 și 2 rap la art.13 ind. din Legea 78/2000, amenințare în formă continuată prev. de art. 193 alin. 1 cu aplic. art.41 alin. 2 C.p., cu aplicarea art.33 lit.a Cp.

În fapt, s-a reținut că în perioada 20.07._10, inculpatul T. Marinuș a transmis mesaje de amenințare și șantaj către părțile vătămate B. C., M. M., C. M., de pe telefoanele mobile având ._, respectiv ._, în care au fost introduse cartelele S._, respectiv_.

Actul de inculpare are la bază următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate; planșe fotografice; declarațiile martorului C. N. D.; procese-verbale de recunoaștere din planșe fotografice;proces-verbal de confruntare învinuit-martor; procese-verbale de verificare a listing-urilor telefoanelor implicate în cauză, telefoanele corpuri delicte, telefonul învinuitului, precum și alte mențiuni operative, atașându-se dispozitivele optice respective; înscrisuri; dispozitive optice cuprinzând listing-urile convorbirilor telefonice ale telefoanelor menționate în situația de fapt notate cu 3245/P/2010, CD-ul organelor de poliție nr. 185 și 214 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București, trei componente optice depuse la dosar în plic sigilat, precum și înscrisuri imprimate ale comunicărilor incriminate de pe numerele de telefon_ personal al învinuitului și_,_, pentru a se observa și harta relațională menționată cu celula eferentă cu precizarea că pentru a se realiza imprimarea o parte din coloanele nerelevante au fost eliminate putându-se observa în întregime în componenta optică.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați: partea vătămată C. M. (fila 32 dosar fond), partea vătămată B. C. (fila 34 dosar fond), partea vătămată M. M. (fila 36 dosar fond), inculpatul T. Marinuș (fila 38 dosar fond), martorul C. Nicolar D. (fila 72 dosar fond), martorul C. F. (fila 73 dosar fond), martorul D. N. (fila 74 dosar fond), martorul S. C. Orlando (fila 75 dosar fond), declarații consemnate și atașate la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada 20.07._10, inculpatul T. Marinuș a transmis mesaje de amenințare și șantaj către părțile vătămate B. C., M. M., C. M., de pe telefoanele mobile având ._, respectiv ._, în care au fost introduse cartelele S._, respectiv_.

Astfel, la data de 23.05.2010, în telefonul cu ._, în care a fost folosită cartela S. cu nr._, a fost introdusă cartela S._, cartelă ce era folosită în telefonul cu ._, numărul și telefonul aparținând martorului C. D.. La acea dată, la orele 11¹³, de pe numărul amintit a fost transmis un mesaj către numărul de telefon_(număr de telefon fără relevanță operativă), ulterior neconstatându-se vreo activitate a numărului_, împreună cu ._.

S-a mai constatat că de pe numărul de telefon_ s-au efectuat mai multe apeluri la sfârșitul lunii mai, respectiv la începutul lunii iunie, de la numărul de telefon_ aparținând numitului T. Marinuș.

Efectuându-se verificări asupra numărului de telefon_, s-a constatat că acesta aparține martorului C. D.. Acest martor a arătat că îl cunoaște pe inculpat și că este prieten cu acesta. Martorul a precizat că în data de 23.05.2010 l-a însoțit pe inculpatul T. Marinuș în târgul V. Bârzești. De aici, inculpatul intenționa să-și cumpere un telefon mobil, ceea ce a și făcut. Acesta a achiziționat, contra sumei de 60 de lei, un telefon mobil (cu ._). Pentru a-l verifica în prealabil dacă funcționează, inculpatul a solicitat cartela S. a martorului (cu nr._), de pe care a transmis respectivul mesaj.

Martorul l-a recunoscut pe inculpat, a precizat numerele sale de telefon și seriile IMEI ale terminalelor mobile, menționând de asemenea că acesta este un cunoscut de-al său.

Astfel, inculpatul a fost identificat, iar cauza a fost declinată, avându-se în vedere calitatea de agent de poliție judiciară a acestuia.

Activitatea infracțională a inculpatului a vizat trei persoane din anturajul soției sale, respectiv colegi de serviciu ai acesteia.

Partea vătămată B. C.

În fapt, la datele de 20, 21 și 22.07.2010, inculpatul T. Marinuș a trimis părții vătămate B. C. pe numărul de telefon personal al acesteia,_, patru mesaje, al căror conținut va fi consemnat întocmai cum au fost receptate:

În data de 20.07.2010, în primul mesaj se menționează: ,,sefu, te asteapta boss cu banii aia, datoria de 35.000, grabeste-te, suna-l azi”; ulterior, la ora 12,51, în aceeasi zi ,,sefulica, ia legatura cu boss si nu fi nervos,ca nu mai cresti,inapoieaza bistarii repede,repede,,; în data de 21.07.2010: ,,sefulica,nu te tii de cuvant si ne superi,daca nu ne inapoiezi banii imprumutati,o incurci rau de tot si e pacat de casa,ca tot ai terminat-o si vezi ca ai mai gresit odata si…ca ne-ai suparat,da bistarii,nu fi pornografic,ai dat sa te puna sef si te-ai laudat ca produci 200.000 pe an,”; la data de 22.07.2010,,jigodie,ai ales drumul gresit,nu mai apuci ziua de marti,ai belit…piticanie invatata sa inoti in apa rece si podul inalt pramatie,o sa vinzi casele si tot nu scapi”.

La data de 24.07.2010, după ce partea vătămată s-a adresat cu plângere penală organelor de poliție la data de 23.07.2010, primește următorul mesaj: ,,asta e ultimul avertisment,luni vii cu_ de euro,daca mai mergi la garda,o sa ai nevoie de as.de viata(as.-asigurare).nu tu piticanie familia.Aviatorilor nu e un cartier sigur si nu e bine sa ai ceas de aur la mana si costum de 2000 e,soferule”. (Nu se cunoaște cum inculpatul a aflat de faptul că persoana în cauză s-a deplasat la poliție cu o zi înainte.);

La data de 26.07.2010 - în această zi este ziua de naștere a părții vătămate, aspect ce nu putea fi cunoscut decât de persoanele de la birou și de o persoană care avea acces la sistemul de evidență informatizată (pe care inculpatul îl folosea abuziv astfel cum rezultă din percheziția efectuată la locul său de muncă unde s-au găsit fișele de evidență informatizată ale părții vătămate C. M., soțului acesteia, precum și ale unei alte angajate a ITM București, N. C.): ,,la multi ani, bagamias obscen în fata ta de taran pitic si papagal, nu apuci anu te terminam zdreanta mirositoare, oricum casele, vila si firmele nu ai cui sa le lasi, ca copii nu mai ai anu asta ratatule, e prea usor sa te eliminam pe tine, da bani repede, ca mori copiii pe trecere.jahmadej”;

În data de 29.07.2010: ,,ți l-am omorat pe A.,urmeaza fata pentru Ucraina”(referire la copiii partii vatamate);

La data de 01.08.2010: ,,ai memorie scurta piticanie jegoasa, banii nu vrei sa-I dai inapoi asa ca o sa zbori cu tot neamul din . 10, daca nu dai banii la oameni, iti omoram si cumnata si nepoatele pt. carora ai furat de la buget_ euro, jegosule o sa te mai distrezi in Spania cu 1000 e(euro) cand o zbura taranca aia de mata de la tara fd rupti de foame. stim tot ce faci…si cui vrei sa dai spaga sa ramai pe post si ce ai dat la servici sau acolo unde-ti place, ce ceas ai primit cadou la seru vila noua unde invata copiii s(p)agile luate an numele tau.te terminam,daca te impiedici pe . tu vei muri dupa ce vei arunca ultimul bulgare pe cosciug. bucurate de ei”;

La data de 16.08.2010: ,,bagameas…in…,ne am intors cu dari total neplacute pentru…ta”; la data de 17.08.2010: ,,limbricule,vezi ca aici au murit copiii, asa ca lasa bani euro multi multi cum iti place tie la Rahova, stim ca ai produs la ITM de cand dai limbi ca sef,_ euro, lasand firmele lui nevasta-ta si sora-ta,jegosule paranoic, iti luam tot, nu ne grabim,…de langa tine sa-ti faca rost de crema pentru oki maro, te asteapta radu sa-I dai limbi in…iao si pe prietena ta spunei sa nu mearga cocosata, uitate pe geam sugeanei….cu aia mica care seamana cu nevasta-ta”; la data de 19.08.2010: ,,bagamias …mortii… de pitic, fugi si tinei plosca lu sefu la paris, vezi ca la jilava nu se opereaza de cancer…salutari lu mihaela” (aici învinuitul face referire la M. M., despre a cărei lenjerie intimă, învinuitul va tot vorbi în mesajele către aceasta) “vezi ca are chiloti misto azi. fita se imbraca cam sexy nu crezi zdreanta spagara” (aici da de inteles partii vatamate ca o urmareste pe fiica acestuia,stiind cum este imbracata); în data de 22.08.2010: ,,limbric pregatestete pentru maine.surpriza”; în data de 24.08.2010: ,,ba jegosule tu te intreci cu glumaia suna pe don costelo si stabileste cand dai banii inapoi.100 de mii,vorbeste frumos zdreanta,_”; în data de 26.08.2010: ,,jardel maine scrie la horoscop ca o sa ai accident pe trecere. nu fi trist, plateste nevatata si fratitu datoria, salutari la prieteni din cordesti sa…razi tu harap ala gaihad muhain codia,,mudinaral”.

Ulterior datei de 26.08.2010, partea vătămată nu a mai primit vreun mesaj de amenințare pe telefonul său, de la numărul_.

Analizând conținutul mesajelor, se rețin o . aspecte cu valoare de fapt probator: cunoașterea zilei de naștere (a numelui copilului părții vătămate); referiri la numita M. M., referiri la aspecte și zvonuri circulate la locul de muncă; cunoașterea poreclei de ,,piticu”, partea vătămată fiind peiorativ numită așa de către angajați.

Toate aceste aspecte nu puteau fi cunoscute decât de cineva care s-a aflat în relații strânse cu persoana în cauză sau de cineva din mediul de la serviciu, în speță T. R. sau de către inculpat care, cum s-a precizat, avea acces la baza de date personale.

Se apreciază că aceste aspecte susțin concluzia potrivit căreia inculpatul este autorul acestor mesaje și completează celelalte împrejurări ce rezultă din ansamblul materialului probator respectiv declarații părți vătămate, declarații martori, procese-verbale.

Se reține că starea de alarmare pe care această situație a creat-o părții vătămate a culminat cu întoarcerea intempestivă a fiicei sale de la mare, unde se afla în vacanță, în momentul în care i-au fost amenințați copiii cu uciderea, la data de 29.07.2010, în acest sens partea vătămată rugându-și cumnatul a se deplasa pe litoral și a-i aduce copilul. Mai bine de o lună, fără a se folosi exagerări, partea vătămată a fost terorizată, mai ales că forma de șantaj era una prin mijloace scrise, la acea dată nefiind cunoscut prezumtivul făptuitor, iar starea de panică era argumentată prin identitatea insidioasă a persoanei transmițătoare.

Cu privire la această infracțiune apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din art.194 al.1 Cod penal, însă s-a respins această solicitare întrucât fapta astfel cum a fost reținută coincide din punct de vedere formal cu definiția dată de dispozițiile art.194 al.1 Cod penal. Astfel, se constata ca amenințările adresate de inculpat erau însoțite de menționarea anumitor sume de bani, astfel încât nu se poate reține, infracțiunea de amenințare.

Susținerile apărării ce stau la baza solicitării de schimbare a încadrării juridice au fost valorificate ca și argumente în favoarea solicitării de achitare a inculpatului pentru această infracțiune. Astfel, instanța apreciază că fapta inculpatului care în perioada 20.07.2010 – 26.08.2010, a trimis mai multe mesaje de amenințare prin care a pretins părții vătămate B. C. să dea anumite sume de bani, fără însă a preciza persoana beneficiară a acestora or, împrejurările în care urmau a fi remiși nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni respectiv intenția directă calificată prin scop.

Potrivit art.194 alin.1 Cod penal, reprezintă infracțiunea de șantaj constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare să dea, să facă să nu facă sau să sufere ceva dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul.

Astfel, cum s-a reținut mai sus deși mesajele inculpatului adresate părții vătămate B. C. conțineau avertismente de genul „șefulică i-a legătura cu boss și nu fi nervos că nu mai crești, înapoiază biștarii repede, repede” sau „acesta este ultimul avertisment, luni vii cu 50.000 euro”, deși la prima vedere se circumscriu noțiunii de șantaj conținând atât amenințarea cât și solicitarea de a da, în fapt, se constată că aceste amenințări nu au fost adresate în scopul ca inculpatul să obțină anumite sume de bani (acesta nu oferea nici un fel de date care să permită părții vătămate identificarea modalității în care putea să răspundă cererilor de bani), argumente pentru care va dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.pen.

Partea vătămată M. M.

În privința părții vătămate M. M., aceasta a primit pe numărul de telefon_ de la numărul de apel_: în data de 22.07.2010, mesajul: ,,fa zdreanta si…..dracului sai……piticului parazit si spagar, panorama dracului care esti, pregateste bistarii pt.bosz ca ati f…spaga deati rupt itm-ul in doua…das nu vi cu bani,te….intre…alea mari si in……..pacat de mata”; în data de 24.07.2010: ,,…..a gresit rau de tot si pe langa ca….la toti sati vinzi si tu casa facuta din spaga, nu mai veni cu sutienul ala ca piticu atomic nu te crede ca esti bolnava sa pleci acasa si te pune………..ca nuti place, ai amenda 3000 euro”; la data de 01.08.2010: ,,uita-te pe youtube cum…piticul de bebe….si tanga rosii…daca te vede sarbu te pune sefa la minister”; la data de 22.08.2010: ,,….maine la dna, sa vi cu listele colegilor care tiau dat mii de euro sai muti la control, dosaru e gata cu poze audio si video, partea buna e ca o sa…….vezi ca astora la ancheta…..ia chilotii aia tanga si lasa…sa fie jucause.. sa ai o zi buna de la prietena ta care nu e…..ca tine”; la data de 24.08.2010: ,, pregateste amenda…..te asteapta piticu”; la data de 26.08.2010: ,,masochisto, iar ai pus botul ala de……la plicul cu euroi…tu chiar vrei sa….la gabori la rahova…maine sa nu iesi din casa nici tu nici mata si daca esti smardoaica date cu nivea mult mult vor sati……stii cati sta bine…ia vezi pe porno fetir. extaz la serv.(servici).ro. salutari de la…”.

Astfel, se reține că în aceeași perioadă (nu e o coincidență că ultimul mesaj trimis lui B. C. este în aceeași zi cu mesajul către M. M., probabil că inculpatul nu a mai reîncărcat cartela după această dată, mai ales că la începutul lunii septembrie a plecat în concediu împreună cu soția sa), inculpatul de pe același număr de telefon într-un limbaj trivial ce păstrează amprenta invectivei ca mod de exprimare similar celor spuse lui B., a proferat amenințări, cerând bani, fără a specifica sume exacte, însă trimițând la o așa-zisă amendă de 3000 euro, de la partea vătămată, altminteri în mod explicit va avea ea de suferit, mama acesteia, amenințările la adresa părții vătămate fiind proferate cu referiri la acte contra vieții sau cu acte de agresiune sexuală; amenințarea este și în legătură cu faptul că, dacă nu se va prezenta la DNA pentru a oferi lista celor care s-ar presupune că ar fi implicați în acte de corupție, atunci va fi violată sau abuzată sexual de către organele de anchetă, lăsând să se înțeleagă că știe despre așa-zise afaceri veroase ale acesteia, faptă ce va rămâne ca una imaginară în conținutul șantajului.

Într-un alt mesaj, o amenință pe partea vătămată, cerându-i ,,amendă” sau parte din sumele presupus a fi fost primite, cu dezvăluirea unor fotografii compromițătoare pe care se presupune că le-ar avea cu aceasta, insinuând existența unei relații intime cu numitul B. C., ,,piticul”.

Inculpatul mai folosește o . expresii insultătoare, repetându-i părții vătămate să pregătească ,,bistarii” iar ca un element particular, face referire la ținuta intimă a părții, menționând despre aceiași ,,chiloti tanga” precum în mesajele adresate părții B. C..

O mai amenință că, dacă nu dă în vileag presupuse acte de corupție, va întreprinde acțiuni prin care o va trimite la ,,Rahova”, adresând de asemenea un limbaj de o trivilitate extremă.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că de la primul mesaj, din data de 22.07.2010, partea a fost amenințată cerându-i-se să pregătească ,,bistarii”, ulterior explicit menționându-se că va fi violată, aspect ce intră în conținutul cerinței esențiale a ,,folosului,, prevăzut de art.194 Cp și continuând asemenea până la final, unde o amenință și pe mama părții vătămate, s-a circumscris o activitate unică a infracțiunii de șantaj, mesajele de amenințare cu fapte materiale și fără mențiunea folosului, trei la număr, înglobându-se în mobilul infracțiunii complexe de șantaj, primind unitate la nivel de latură subiectivă, poziția inculpatului analizându-se în mod unitar, altminteri neputându-se ratifica ideea că, ulterior unui mesaj de șantaj repetat, la diferite intervale de timp, celelalte mesaje intercalate ce nu fac referire la folos ar putea primi încadrarea amenințării simple sau continuate.

Si cu privire la această faptă apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii disp. art.193 Cod penal și nu art.194 alin.1 și 2 Cod penal, însă, această solicitare va fi respinsă întrucât ca și în situația faptelor săvârșite împotriva părții vătămate B. C. sub aspect formal fapta săvârșită corespunde definiției dată infracțiunii de șantaj.

Analizând însă îndeplinirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective instanța constată că amenințările și insultele adresate de către inculpat părții vătămate M. M. nu au avut drept scop obținerea vreunui folos material ci, alarmarea acesteia, crearea unei stări de tensiune psihică acestei părți vătămate. Astfel, în lipsa elementului intențional instanța va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de șantaj prev. de art.194 alin.1 și 2 Cod penal, întrucât fapta nu a fost comisă cu intenția cerută de lege pentru a fi sancționată.

Partea vătămată C. M.

În ceea ce o privește pe partea vătămată C. M., în primul rând se face precizarea că aceasta a primit mesaje de la inculpat de pe terminalul Vodafone cu ._, cartela S._, pe numărul acesteia_. Probabil din rațiuni financiare, inculpatul a ales o cartelă Vodafone, terminal asupra căruia nu există o probă directă a detenției, precum în cazul celuilalt telefon, însă exprimarea din mesaje și mai ales anumite date personale din conținutul acestora conduc ineluctabil la aceeași persoană care a trimis mesajele incriminate celorlalte persoane. O probă directă în sensul aceleiași persoane o constituie faptul că la data de 22.07.2010 mesajul primit de C. M. este transmis de pe același număr,_, ca în cazul celorlalți doi, fiind singura excepție, ulterior inculpatul achiziționându-și o cartelă Vodafone în scopul “abordării” acestei persoane.

Astfel, la data de 22.07.2010, numita C. M. a primit un mesaj: ,,mersi”, mesajul nefiind procesat criminalistic datorită conținutului lapidar, dar a fost consemnat în procesul - verbal și în declarația părții, imediat la data de 28.07.2010, persoana sesizând organele de poliție, alarmându-se, numărul nefiindu-i cunoscut, însă avea cunoștință de mesajele trimise celorlalte părți. Precizarea se face, deoarece perioada ce urmează a se reține va fi începând cu data de 22.07.2010, chiar dacă mesajul acesta în concret nu are mențiuni asemenea celor ce vor urma; starea de alarmare a părții a fost tocmai pricinuită și de mesajele primite de colegii săi în acea perioadă, actul de sesizare făcând dovada stării de alarmare, urmând ca și acesta să fie inclus în actele materiale ale infracțiunii de amenințare continuată, fiind primul act material reținut. Ulterior actelor din data de 29.07.2010, partea și-a menținut plângerea, iar manifestarea sa e neîndoielnică și după terminarea activității continuate de amenințare.

În privința mesajului din data de 22.07.2010, pe lângă faptul că este dat la orele 21¹⁷, la aceeași oră a transmis mesaje numitelor M. M. și V. C., ceea ce este interesant de subliniat este faptul că mesajul este transmis de pe numărul Orange,_, fiind singurul mesaj trimis de pe același terminal ca și celorlalte părți, ulterior folosind o cartelă Vodafone, cum s-a menționat deja, cartelă Vodafone introdusă într-un telefon mobil cu un alt IMEI, telefon ce se presupune că l-a cumpărat în acea perioadă, deoarece anterior datei de 29.07.2010 nu are trafic înregistrat, posibila achiziționare fiind între 22.07.2010 și 29.07.2010.

Se mai arată, înainte ca situația de fapt să fie descrisă, că la data de 29.07.2010 de pe numărul de telefon_, folosit de către inculpat, numita C. M. a fost apelată la orele 12³⁹, respectiv 12⁴³ pe numărul_, durata apelurilor fiind de 4, respectiv o secundă, partea vătămată menționând că persoana de la celălalt capăt al firului a tăcut, fiind sigurele apeluri date de către inculpat, ulterior, la 12.43, partea vătămată fiind cea care a apelat numărul de telefon, iar pentru 17 secunde nimeni nu i-a adresat vreun cuvânt, din localizarea celulei reieșind că cel care a sunat-o pe partea vătămată se afla chiar la domiciliul ei, pe ., sector 2. Anterior se trimisese primul mesaj din acea zi, redat mai jos, în care partea vătămată era avertizată că a fost găsită și că se va intra la ea în casă, urmând a fi aruncată de la balcon, C. M. aflându-se la domiciliu, sens în care a fost informată că e urmărită, inculpatul știind că în acea zi nu era la serviciu, după cum și menționează în conținutul mesajului trimis din împrejurimile casei sale.

Astfel, la 29.07.2010: ,,team gasit panarama ce esti boarfa dracului nuti ajunge de acasa acum vrei si la servici?vin acuma la tine sati rup parul din cap…de nu te arunc de la balcon pe volvo.pregatestete mortimati de cracanata”; la data de 30.07.2010: ,, morti mati de panarama ordinara si…si spagoasa nuti mai ajunge …de sefi acum ai trecut la tineret stearpa dracului ce esti ce te lauzi la zdrentele tale ca faci ce vrei nemernica dracului si zdreanta ca ai rupt itm ul in doua cu sutele de euro in plic primite pentru acte pt vechime la pile. stearpa jegoasa ca vin peste tine pe radna cu neamul meu sa te omor cu bataia si pe tine si pe handi2(ca)patu de bar(bactu)care nu stie ca de la nea paul”; ,,te-au….toti sefi cu piticu care iai…..pt firma lu barbat..acuma vin fa sa vezi puscarioaso ce vei fi”; ,,sunt lili va rog sunati ma vreau sa ii spun si eu ceva doamnei care este in legatura la telefon va multumesc”; ,,esti perversa a avut dreptate mama lui stela”; ,,nimik niceodata mincinoasa ca tine, si perversa ma pisi pe tinedute draku de … ka nu stau ca nu stau sa vorbesc cu o jegoasa si un nimik ati meriti soarta javra”; la data de 01.08.2010: ,,firai dracului de stearpa dracului lasa ca vezi tu maine la serviciu ala se s(p)agari si curve ce….la sefi si va…cu barbati insurati in timpul programului…de pitica cracanata..si daca scapi de mine oricum te mananca puscaria..lingeamai”; ,,zdreanto lasa ca vorbim maine mancamiai lindicu de boccie si…care…la barbati cu neveste acasa….morti mati de soitd-daca nu trimit unchimei sa te omoare in curte si sati dea drumul in hasna.jegoaso poate emigrezi in canada stearpo cracanato cu picioare de scroafa iti place…de soferi.vedeaua pe mata moarta langa tactu.sa tragi bine draperiile stearpo”; la data de 16.08.2010: ,,stoarfo te asteptam jos,,; ,,ai plecat ti(-)e frica stearpo vin peste tine..nu scapi”; la data de 17.08.2010: ,,fay zdreanto belita te asteapta paul sai…poate faci un bebe moldovean cu ochi albastri. zdreanta stearpa stai prea aproape de maternitate sa nu ti ia chiriasi foc sa sara de la etajul unu.scuze ca team deranjat la…sub birou.tot te inec in privata(pivnita,probabil)maine…nu faci copi si nici nu ajungi in canada pitic limbric”; ,,stearpo dute in giulesti sati iei bebelusul la vila. ai 12 de unde sa alegi…”; la data de 22.08.2010: ,,stearpo te pregatesti sa te muti langa capii tai din giulesti nu te grabi.faci cateva injectii in…ala mare si una in buze ca ai de supt multe…de barbati la rahova.cracanato paul spunea ca esti buna doar la clanta si sa sti capra zdreanta pitica.ne vedem maine la biserica”; in data de 24.08.2010: fa stearpo teai mutat langa cordaci….de firmele de unde drogatu de barbatatu ia mii de euroi sia meritat….pe care o faci.stai sa ne…pateu o sa facki un puradel oltean cu ochi albastri curvistino vino k in parcare sati fac niste inje(c)ti de o suta de euro in….piticanie.ia sunama fa….sati…laife(probabil life-viata in limba engleza)_”; la data de 26.08.2010, aceeași ultimă dată ca și în cazul precedentelor mesaje, ,,sterposenie bocie nu mai vi la serv. te pisi pe tine de frica retardato si centurista vezi cati dam vesti bune..a murit sorta acum cinci minute”.

Numărul_ menționat mai sus este o altă pistă falsă pe care inculpatul a încercat să o inoculeze, știind încă din data de 23 iulie că B. C. s-a prezentat la Poliția Capitalei, după cum l-a și înștiințat într-unul dintre mesaje.

Din actele și lucrările dosarului a rezultat fără putință de tăgadă că mesajele primite de toate cele trei părți vătămate aparțin aceluiași autor, astfel se reține că limbajul, atât ca și conținut, cât și ca exprimare, este nu aproape, ci identic cu cel folosit în mesajele adresate celorlalte părți, regăsindu-se până și aceleași greșeli și succesiune în abordarea exprimării injurioase; s-a arătat că este aceeași persoană cea care a folosit acest terminal și pentru argumentul potrivit căruia, C. M. a fost apelată inițial la 22 iulie de pe celălalt terminal achiziționat, de inculpat din târgul V. împreună cu martorul C. D..

De asemenea, deși inculpatul a negat în mod constant că este autorul acestor mesaje anumite aspecte relevate de acestea conduc la concluzia că cel care le-a expediat este o persoană din anturajul familiei C., cu acces la problemele familiale ale acesteia (soții C. fiind nașii de cununie ai familiei T.). Respectivele mesaje conțineau referiri la afacerile numitului C. M., detalii din locuința părții vătămate, la imposibilitatea părții vătămate de a concepe un copil, la împrejurarea că sora părții vătămate dorește să emigreze în Canada, toate aceste aspecte nu puteau fi cunoscute decât de o persoană apropiată familiei, iar, în cazul celorlalte două părți vătămate de colegi de serviciu (T. R. soția inculpatului).

Un aspect cu valoare probatorie îl reprezintă și împrejurarea că inculpatul a fost descoperit în momentul efectuării percheziției la locul de muncă, având asupra sa fișele de evidență informatizată a părții vătămate C. M. și a soțului acesteia C. M., în condițiile în care accesarea sistemului și extragerea fișelor este permisă numai în cadrul unui dosar penal și doar atașate dosarului, când aceștia sunt suspecți, ceea ce nu a fost cazul, multe aspecte fiind regăsite și în aceste fișe și reproduse în mesaje sub diverse forme, pentru aceasta urmând a se sesiza și organul abilitat pentru a aplica sancțiunea administrativă de rigoare. În aceeași ordine de idei, este clar că inculpatul a accesat baza de date și în cazul părții vătămate B. C., deoarece referirea la ,,cordești” este referirea la . ce nu ar fi putut fi cunoscută decât din accesarea neautorizată ori a fost divulgată de soția sa din fișele de la locul de muncă.

La percheziția de la Secția 12 Poliție, inculpatul mai avea asupra sa și fișa de evidență a altei persoane, N. C., care lucrează tot la ITM, niciunele dintre aceste acte nejustificându-le în a sa detenție de la locul de muncă, sens în care învinuitul se pare că urmărea și alte persoane de la locul de muncă al soției sale.

De asemenea, în privința mesajelor trimise lui C. M. se reține că referirea la numitul P. este o trimitere la numitul P. D., fostul șef de serviciu al părții vătămate, aspect ce nu putea fi împărtășit inculpatului decât de către soția sa, iar alt aspect esențial este trimiterea la finalul activității incriminate a mesajelor transmise în perioada iulie-august și soțului părții vătămate, C. M., în datele de 23 si 24 august, pe numărul de telefon_.365, însoțite de mesajul ,,te iubesc” aspect consemnat în audierea soțului părții vătămate, fapt ce denotă că persoana era atât din anturajul de serviciu, cât și din cel familial al numiților C. M. și C. M..

Solicitarea apărării de achitare a inculpatului, în temeiul art.10 lit.c Cod pr.pen., nu este justificată în raport de niciuna dintre cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului. Pe lângă aspectele relevate mai sus referitoare la aspecte din viața privată a soților C. sau din activitatea profesională a celorlalte două părți vătămate și alte împrejurări vin să întărească aceeași concluzie respectiv că inculpatul este autorul mesajelor primite de cei trei.

Astfel, un aspect esențial care rezultă din analiza comparativă a listing-urilor telefonice (privind telefonul mobil personal al inculpatului,_ cu ._ în raport cu telefoanelor utilizate pentru transmiterea mesajelor de amenințare/șantaj cu ._, respectiv_, și nr. de apel_, respectiv_) este acela că inculpatul a fost localizat ca trimițând, din aceeași celulă sau din celule învecinate, apeluri de pe telefonul său personal, puțin anterior, imediat sau ulterior trimiterii mesajelor către numitul B. C. sau către celelalte părți vătămate. Localizarea telefonului personal pe listing este în aceeași zonă cu telefonul corp delict utilizat în trimiterea mesajelor cu pricina, în acest sens la dosar fiind efectuată o hartă relațională, după cum s-a precizat, care concluzionează urmatoarele: în nouă zile, în perioada 20 iulie-26 august, telefoanele incriminate cu cartelele_, notat x 1, respectiv_.681 notat x 2, se aflau în perioada trimiterii unor mesaje de șantaj sau amenințare în aceeași zonă din care T. Marinuș primea sau transmitea de pe numărul său personal comunicări, telefon nr._, aceasta fiind încă una din ,,scăpările” inculpatului, cele nouă zile excluzând orice coincidență, cel puțin una incriminatoare pentru inculpat, acestea fiind un aspect probator direct ce, coroborat cu proba detenției unuia dintre telefoane, confirmă în mod cert activitatea infracționala a inculpatului T. Marinuș; de menționat că numărul de telefon ,,out going al mesajelor” trimise părților vătămate de pe terminalul Orange, respectiv_, de pe care, la interval de o secundă, se continuă transmiterea mesajelor, aparține centrului de mesagerie Orange prin care se transmit mesajele de pe cartelele S. în cazul în care acestea au un conținut mai mare, localizarea de celulă fiind menționată în segmentul imediat sus, în momentul contactării ,,out going sms” către părțile vătămate, aceea fiind celula de localizare (precizările au fost lămurite de către S.R.I., încheindu-se proces-verbal în acest sens, iar conținutul listing-ului telefoanelor a fost și imprimat în înscrisuri).

Faptele astfel cu au fost reținute și probate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art.193 al.1 Cod penal, în formă continuată, în acest caz fiind dovedite atât starea de alarmare a părții vătămate cât și intenția inculpatului de a determina temeri severe acesteia.

Pentru această faptă instanța va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, ținând seama de criteriile prev. de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă cuprinse în Codul penal, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta respectiv gravitatea avertismentelor adresate de inculpat, relația acestora (nașă de cununie a soților T. și nașa de botez a copiilor acestora), disp. art.13 din Legea 78/2000.

În ceea ce privește modalitatea de executare instanța apreciază însă că circumstanțele personale ale inculpatului justifică concluzia că reeducarea acestuia poate interveni și fără privarea de libertate astfel încât va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În privința laturii civile se apreciază potrivit disp. art.346 alin.2 Cod pr.pen., că, deși în cazul părților vătămate M. M. și B. C. s-a dispus o soluție de achitare în temeiul art.10 lit.d Cod pr.pen.,prin avertismentele trimise acestora, prin cuvintele injurioase li s-a creat acestora o stare de temere permanentă, le-a fost afectată viața de familie, viața socială dar și cea profesională astfel încât se impune a fi acordate daune morale în cuantum de 20.000 lei, pentru fiecare dintre părțile vătămate.

În cazul părții vătămate B. C. se reține că acesta a făcut dovada că, urmare a presiunilor și tensiunii create de amenințările formulate de inculpat la adresa familiei sale acesta a fost nevoit să angajeze o firmă de pază, pentru care a plătit conform facturii depuse la dosar . nr._ din 26.08.2010, suma de 9982 lei, astfel încât va obliga inculpatul la plata acestei sume către partea civilă B. C..

Și în privința părții vătămate C. M. instanța va reține că se impune acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat de aceasta, având în vedere ca și în cazul celorlalte două părți vătămate declarațiile martorilor audiați în cauză care au confirmat și în cazul acesteia împrejurarea că mesajele primite i-au creat acesteia o stare de teroare și stres permanente, precum și sentimentul de insecuritate producându-i un dezechilibru important în viața de familie, dar și în viața socială.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul București, inculpatul T. Marinuș și părțile civile C. M., B. C. și M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Calea de atac promovată de către Ministerul Public vizează greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunile prev.de art.194 alin.1 Cod penal – parte vătămată B. C. și respectiv art.194 alin.1 și Cod penal – parte vătămată M. M..

Inculpatul T. Marinuș a solicitat, în temeiul art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod pr.penală, admiterea căii de atac, desființarea hotărârii apelate și in fond achitarea sa pe motiv că nu este autorul faptelor sesizate.

Cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de apel, părțile civile C. M., B. C. și M. M. au solicitat, prin apărătorul lor, admiterea căii de atac, desființarea sentinței și în fond, pe latură penală, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de șantaj iar pe latură civilă menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

În subsidiar, pe latură penală apelanții B. C. și M. M. au solicitat condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de amenințare, solicitarea constantă a inculpatului de schimbare a încadrării juridice echivalând, în opinia acestora, cu o recunoaștere implicită.

Prin decizia penală nr. 349 din 16 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._/3/2011, Curtea de Apel București, a dispus următoarele:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și părțile civile B. C. și M. M. împotriva sentinței penale nr.80 din 01 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr._/3/2011.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:

În baza art.334 Cod pr.penală schimbă încadrarea juridică a faptelor de șantaj prev.de art.194 alin.1 Cod penal rap la art.13¹ din Legea nr.78/2000 în infracțiunea de amenințare prev.de art.193 Cod penal față de părțile vătămate B. C. și M. M..

În baza art.193 Cod penal condamnă pe inculpatul T. Marinuș la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare în condițiile art. 41 alin.2 Cod penal (părți vătămate B. C. și M. M.).

Face aplic.art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.33-34 Cod penal contopește cele două pedepse aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de judecătorul fondului, în final, inculpatul având de executat 1 an închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T. Marinuș și partea civilă C. M. împotriva aceleiași sentințe, cu obligarea acestora la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Situația de fapt reținută de prima instanță în baza probatoriului analizat pe larg, constă în aceea că, în perioada 20.07-26.08.2010, inculpatul T. Marinuș a proferat, prin intermediul telefonului mobil, sub formă de mesaje, amenințări la adresa celor 3 părți vătămate, în condițiile în care le cunoștea și deținea chiar amănunte intime din viața lor privată sau a activității desfășurate în raporturile de muncă.

Astfel, la data de 23.05.2010, în telefonul cu ._, în care a fost folosită cartela S. cu nr._, a fost introdusă cartela S._, cartelă ce era folosită în telefonul cu ._, numărul și telefonul aparținând martorului C. D.. La acea dată, la orele 11¹³, de pe numărul amintit a fost transmis un mesaj către numărul de telefon_ (număr de telefon fără relevanță operativă), ulterior neconstatându-se vreo activitate a numărului_, împreună cu ._.

S-a mai constatat că pe numărul de telefon_ s-au efectuat mai multe apeluri la sfârșitul lunii mai, respectiv la începutul lunii iunie, de la numărul de telefon_ aparținând numitului T. Marinuș.

Efectuându-se verificări asupra numărului de telefon_, s-a constatat că acesta aparține martorului C. D.. Acest martor a arătat că îl cunoaște pe inculpatul și că este prieten cu acesta. Martorul a precizat că în data de 23.05.2010 l-a însoțit pe inculpatul T. Marinuș în târgul V. Bârzești. De aici, inculpatul intenționa să-și cumpere un telefon mobil, ceea ce a și făcut. Acesta a achiziționat, contra sumei de 60 de lei, un telefon mobil (cu ._). Pentru a-l verifica în prealabil dacă funcționează, inculpatul a solicitat cartela S. a martorului (cu nr._), de pe care a transmis respectivul mesaj.

Martorul l-a recunoscut pe inculpat, a precizat numerele sale de telefon și seriile IMEI ale terminalelor mobile, menționând de asemenea că acesta este un cunoscut de-al său.

Interceptările telefonice, urmare a punerii sub urmărire a telefoanelor părților vătămate, speriate de mesajele de amenințare primite, au dovedit, fără dubiu, folosirea unui limbaj trivial cu referire la viața lor intimă, fiecare dintre cazuri prezentând asemănări nu numai de conținut sau exprimare dar și lingvistice sau chiar greșeli gramaticale, denotând că aparțin uneia și aceleiași persoane.

Locațiile din care proveneau aceste amenințări au fost stabilite ca fiind cele în care s-a aflat inculpatul, în data de 23.05.2010 la Târgul V. – Bîrzești, cu folosirea cartelei introdusă într-un telefon mobil achiziționat ad hoc în prezența martorului C. D.. Ulterior, în apropierea locuințelor părților vătămate sau ale locului lor de muncă, date furnizate de companiile de telefonie mobilă sau de S.R.I. ca fiind „celule” ce cuprindeau o sferă a teritoriului din care apelantul transmitea mesajele în cauză.

Mai mult, cunoașterea unor amănunte ale vieții lor private, în condițiile în care inculpatul și soția sa erau finii familiei C., împrejurarea că soția inculpatului lucra la același loc de muncă cu părțile vătămate și i-a facilitat inculpatului accesul la date ce nu erau destinate publicului, găsite cu ocazia perchezițiilor asupra lui, demonstrează că numai acesta era autorul faptelor chiar dacă și în fața acestei instanțe, la termenul din 25.05.2013, cu ocazia audierii le-a negat, motivând că totul se datorează unei filmări pe care a făcut-o în Parlamentul României cu prilejul unei moțiuni de cenzură, unde a participat într-o delegație de protestatari.

În pofida acestei atitudini, de nerecunoaștere, inculpatul a solicitat și la fond dar și în prezentul apel o schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de șantaj în cea de amenințare, rezultând, implicit, o recunoaștere a faptelor comise cu posibilitatea condamnării sale la pedepse mult mai reduse în condițiile în care infracțiunii de șantaj, prev.de art.194 Cod penal, în care este implicată o persoană ce exercită o funcție publică (inculpatul fiind agent șef de Poliție în cadrul D.G.P.M.B.), îi sunt incidente disp.art.13¹ din Legea nr.78/2000, respectiv o pedeapsă cuprinsă între 7 și 12 ani închisoare.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, rezultă că inculpatul a amenințat pe cele trei părți vătămate, atentând prin faptele sale la libertatea lor psihică și morală, de natură a le inhiba posibilitatea de a lua hotărâri și de a acționa cum cred de cuviință, fără temerea că li s-ar putea produce vreun rău și punându-le în imposibilitatea de a-și mai desfășura în mod normal activitatea și participarea la viața de relații sociale, aspecte ce caracterizează atât obiectiv cât și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art.193 Cod penal.

În contextul acestor fapte, referirea la diferite sume de bani fără a se efectua sau a se cere remiterea lor și condițiile de loc sau de timp unde să se deruleze și care să conducă la scopul urmărit – dobândirea în mod injust al unui folos pentru sine sau pentru altul, nu imprimă faptei caracteristica esențială a infracțiunii de șantaj prevăzută de art.194 Cod penal.

Prin urmare, și față de părțile civile B. C. și M. M. se va reține, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, comiterea infracțiunii de amenințare prev.de art.193 Cod penal, în formă continuată și, consecutiv, se va dispune condamnarea inculpatului T. Marinuș la câte o pedeapsă de 1 an închisoare care va fi contopită cu cea aplicată de judecătorul fondului față de partea civilă C. M., rezultând cea mai grea de executat, respectiv 1 an închisoare.

D. fiind că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, că atitudinea sa procesuală oscilantă a îngreunat cercetarea judecătorească dar prin cererea expresă de schimbare a încadrării juridice a recunoscut implicit angrenarea sa în comiterea faptelor reținute prin actul de sesizare, instanța nu va modifica modalitatea de executare a pedepsei, menținând suspendarea ei condiționată pe durata termenului de încercare de 3 ani cu posibilitatea revocării acestui beneficiu în cazul perseverării în comiterea de infracțiuni.

Latura civilă a cauzei, acordarea de despăgubiri materiale și morale în favoarea fiecărei părți civile a fost just soluționată de instanța fondului, în raport de prejudiciul moral încercat de fiecare dintre acestea, necuantificabil după o grilă prestabilită, lăsat la aprecierea judecătorului, în cazul de față, în proporție echitabilă față de faptele inculpatului ce au insuflat temeri serioase acestora dar și privitor la daunele materiale acordate părții civile B. C. pentru protecția familiei sale.

Împotriva deciziei au declarat recurs P. de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul T. Marinuș.

Ministerul Public a criticat decizia atât sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice cu privire la infracțiunea comisă în dauna părților vătămate B. C. și M. M. din șantaj în amenințare, cât și al greșitei aplicări a legii, dat fiind că schimbarea încadrării juridice trebuia să se facă nu într-o singură infracțiune de amenințare, ci în două infracțiuni de amenințare în formă continuată.

Criticile formulate de către inculpat au vizat contradicțiile dintre considerente și dispozitiv, dat fiind că, deși a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului conform propriilor solicitări, totuși i-a respins acestuia apelul, condamnarea pentru două infracțiuni de amenințare în formă continuată, fără a i se pune în vedere noua încadrare juridică, dar și nepronunțarea pe o cerere esențială, respectiv cea a nelegalității probelor și greșita soluționare a laturii civile a cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3028 din 7 octombrie 2013, a admis recursurile, a casat în întregime decizia și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel, în raport de împrejurarea că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel menționate, încălcând astfel dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II a penală, cu numărul_/3/2011*.

Analizând hotărârea apelată, în raport de criticile apelanților, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a reținut următoarele:

Instanța de fond a stabilit situația de fapt, conform căreia în perioada 20.07-26.08.2010, inculpatul T. Marinuș a proferat, prin intermediul telefonului mobil, sub formă de mesaje, amenințări la adresa celor 3 părți vătămate, în condițiile în care le cunoștea și deținea chiar amănunte intime din viața lor privată sau a activității desfășurate în raporturile de muncă.

Astfel, la data de 23.05.2010, în telefonul cu ._, în care a fost folosită cartela S. cu nr._, a fost introdusă cartela S._, cartelă ce era folosită în telefonul cu ._, numărul și telefonul aparținând martorului C. D.. La acea dată, la orele 11¹³, de pe numărul amintit a fost transmis un mesaj către numărul de telefon_ (număr de telefon fără relevanță operativă), ulterior neconstatându-se vreo activitate a numărului_, împreună cu ._.

Martorul l-a recunoscut pe inculpat, a precizat numerele sale de telefon și seriile IMEI ale terminalelor mobile, menționând de asemenea că acesta este un cunoscut de-al său.

Inculpatul a contestat legalitatea procesului-verbal privind harta relațională din data de 15.10.2010, dar și interceptările comunicărilor (listingurile) în vederea localizării, ca fiind efectuate fără a se dispune de o autorizație potrivit art. 91¹din Codul de procedură penală în vigoare la acel moment.

Într-un asemenea context, Curtea a analizat modalitatea prin care s-a efectuat interceptarea, localizarea și înregistrarea convorbirilor efectuate de către inculpat prin telefon, în perioada iulie-august 2010, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de către organele de poliție la data de 15.10.2010 (filele 81-94, vol II dosar de urmărire penală), respectiv din înscrisurile de la filele 151-180, vol II dosar de urmărire penală).

În mod prioritar, în analizarea argumentelor invocate de inculpat în susținerea nelegalității probelor administrate, se impune a clarifica faptul că, în procesul penal, probele reprezintă elemente de fapt care, datorită relevanței lor informative, servesc la aflarea adevărului și la justa soluționare a cauzei penale, iar mijloacele de probă sunt instrumentele prin care pot fi constatate elementele de fapt ce servesc ca probă în procesul penal.

Prin urmare, procedeele probatorii nu constituie nici probe și nicio categorie de mijloace de probă, ci sunt moduri de a proceda la obținerea acestora.

Această distincție adoptată și utilizată atât de doctrina de specialitate, cât și de jurisprudență a fost de altfel consacrată și legislativ prin dispozițiile art. 97 din N.C.pr.pen, consecința fiind analizarea în concret a legalității administrării probei, respectiv legalitatea procedeului probatoriu și a mijlocului de probă, așa cum rezultă din analiza și interpretarea dispozițiilor art. 102 din N.C.p.pen.

Or, analizând criticile formulate de inculpat, prin apărător ales, în susținerea excepției nelegalității, Curtea le-a apreciat ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, interceptarea și înregistrarea este procedeul probatoriu prin care, cu ajutorul unor mijloace tehnice, pe de o parte, sunt surprinse și luate sub control convorbirile sau comunicările private efectuate mijlocit sau nemijlocit de către o anumită persoană și pe de altă parte, este stocat fidel pe un suport conținutul convorbirii ori comunicării interceptate, astfel încât să permită ascultarea, vizualizarea și redarea ulterioară exactă a acestuia (art. 91 ind. 1-art. 91 ind. 6 C.pr.pen. din 1968).

Dacă dispozițiile art. 8 parag. 1 din Convenția Europeană garantează respectarea dreptului la viață privată, la corespondență și domiciliu, paragraful 2 al aceluiași articol permite autorităților să deroge, în anumite condiții de la principiul respectării dreptului la viață privată, la corespondență și domiciliu.

O astfel de ingerință în dreptul la viață privată o constituie supravegherea prin intermediul agenților statului sau prin mijloace tehnice a activităților curente ale persoanei, a convorbirilor telefonice sau cele purtate prin orice mijloc electronic de comunicare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a consacrat în jurisprudența sa^[1] anumite reguli aplicabile în vederea garantării legalității în domeniul supravegherii comunicațiilor:

a) Interceptarea conversațiilor constituie o ingerință a autorității în dreptul la respectarea vieții private și a corespondenței. Această ingerință încalcă art. 8 dacă nu este prevăzută de lege, nu urmărește un scop legitim prevăzut de parag. 2 al acestui articol și nu este necesară într-o societate democratică în vederea atingerii scopurilor urmărite;

b) Cuvintele „prevăzută de lege” presupun ca măsura să aibă o bază legală în dreptul intern, accesibilă și previzibilă, care să ofere a anume protecție împotriva încălcărilor arbitrare ale drepturilor garantate de art. 8 parag. 1;

c) Îndeosebi în situația în care o putere a executivului este exercitată în secret, riscul arbitrariului este evident. În contextul măsurilor secrete de supraveghere ori de interceptare a comunicațiilor de către o autoritate a statului, cerința previzibilității implică faptul ca legea internă să fie suficient de clară în scopul de a oferi cetățenilor o indicație adecvată cu privire la împrejurările și condițiile în care autoritatea poate lua aceste măsuri secrete. Este esențial să existe reguli clare și detaliate în această materie, în special în condițiile în care tehnologia utilizată devine din ce în ce mai sofisticată;

d) În scopul evitării abuzurilor, este necesară existența unor garanții minime în lege precum: definirea categoriilor de persoane ale căror convorbiri telefonice puteau fi interceptate, natura infracțiunilor pentru care putea fi dispusă măsura, o limită cu privire la durata măsurii, procedura de întocmire a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, măsurile ce trebuie luate pentru a comunica intact și complet înregistrările realizate, în scopul controlului eventual din partea judecătorului sau al apărării (inclusiv verificarea numărului și lungimii benzilor magnetice originale), condițiile în care benzile înregistrate puteau fi șterse sau distruse dacă acuzatul nu era trimis în judecată sau era achitat^[2].

Cu ocazia analizării legalității procedeului investigativ, Curtea a reținut că, deși P. de pe lângă Tribunalul București, cu adresa nr. 3245/P/2010 (fila 213 dosar de apel), a comunicat că listingurile telefonice au fost solicitate operatorilor de telefonie mobilă ., ., . SA COSMOTE ROMANIAN MOBIL TELECOMMUNICATIONS SA, acest aspect care a fost confirmat numai de către . (fila 226 dosar de apel), iar la dosar nu există autorizarea efectuării lor și nici mențiuni cu privire la“organele competente”de la care s-au obținut informațiile, pentru a se aprecia dacă procedeul probator se circumscrie limitelor legale.

Procesul-verbal întocmit de către organele de cercetare penală( filele 81-94 vol II dosar de urmărire penală) nu suplinește această lacuna, dat fiind reglementarea legală a acestei modalități de ingerință în viața private.

Pe cale de consecință, criticile invocate de apărare, cu privire la nelegalitatea acestora sunt fondate și, în consecință, constatând incidența dispozițiilor art. 102 alin. 2 Cod proc.pen., Curtea le -a înlăturat din materialul probator administrat în cauză, apreciind că acestea nu pot fi folosite în probarea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului ca fiind săvârșite în dauna părților vătămate B. C. și M. M.

Curtea a constatat însă că, din analiza coroborată a materialului probator legal administrat în cauză rezultă că inculpatul a proferat, prin intermediul telefonului mobil, sub formă de mesaje, amenințări la adresa părții vătămate C. M., în condițiile în care o cunoștea și deținea chiar amănunte intime din viața ei privată sau a activității desfășurate în raporturile de muncă, fapta fiind dovedită atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv.

Astfel, plângerea și declarațiile părții vătămate sunt confirmate de către listingurile primite de la VODAFONE ROMÂNIA, din care rezultă că aceasta a fost apelată inițial la 22 iulie de pe celălalt terminal achiziționat, de inculpat din târgul V. împreună cu martorul C. D..

Deși inculpatul a negat în mod constant că este autorul acestor mesaje, anumite aspecte relevate de acestea conduc la concluzia că cel care le-a expediat este o persoană din anturajul familiei C., cu acces la problemele familiale ale acesteia (soții C. fiind nașii de cununie ai familiei T.). Respectivele mesaje conțineau referiri la afacerile numitului C. M., detalii din locuința părții vătămate, la imposibilitatea părții vătămate de a concepe un copil, la împrejurarea că sora părții vătămate dorește să emigreze în Canada, toate aceste aspecte nu puteau fi cunoscute decât de o persoană apropiată familiei, iar, în cazul celorlalte două părți vătămate de colegi de serviciu (T. R. soția inculpatului).

De altfel, s-a constatat, că în mod justificat instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpat în dauna părții vătămate C. M. din infracțiunea de șantaj în cea de amenințare, câtă vreme nu s-a stabilit că fapta a avut scopul de a obține pentru inculpat un folos material injust.

Curtea a apreciat, raportat și la exigențele art. 5 din Codul penal, cu referire la art. 19 din Legea nr. 255/2013, că sunt aplicabile dispozițiile art. 18 ¹din Codul penal din anul 1968, ca lege penală mai favorabilă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18¹Cod penal, nu constituie infracțiune fapta care, deși prevăzută de legea penală, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile ocrotite de lege și prin conținutul său concret este vădit lipsită de importanță și, prin urmare, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a acestuia se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Valorizând în mod judicios toate elementele faptei și făptuitorului, instanța de control judiciar a apreciat că fapta inculpatului nu are gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei nu constituie un impediment legal de a se face aplicarea art. 18¹din Codul penal, în cazul în care s-a săvârșit o faptă prin care s-a adus o atingere minimă uneia din valorile apărate de legea penală, iar pericolul social concret se deduce și din împrejurările și modalitatea în care a acționat.

De altfel, pornind de la conținutul prevederilor art. 18¹din Codul penal, s-a constatat că acest text nu condiționează aprecierea faptei ca lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni de recunoașterea faptei, considerente care au justificat în speță aplicarea unei sancțiuni administrative orientate către maximul special prevăzut de lege care să aibă atât caracter punitiv, dar care să nu îl elimine din societate.

Având în vedere cele expuse, în baza art. 421pct. 2 lit. a Cod proc.pen., prin decizia penală nr. 708 din data de 29.05.2014, Curtea a admis apelul declarat de către inculpatul T. MARINUȘ, a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. 5 Cod proc.pen. raportat la art.16 lit. c Cod pr.pen., l-a achitat pe inculpatul T. Marinuș pentru infracțiunea prev. de art.194 alin.1 Cod penal din anul 1969 (art. 207 Cod penal) raportat la art.13 ind.1 din Legea 78/2000 (parte civilă B. C.).

În baza art. 396 alin. 5 Cod proc.pen. raportat la art.16 lit. c Cod pr.pen. l-a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea prev. de art.194 alin.1 și 2 Cod penal din anul 1969 (art. 207 Cod penal) raportat la art.13 ind.1 din Legea 78/2000 (partea civilă M. M.).

În baza art. 396 alin. 5 Cod proc.pen. raportat la art.16 lit. b Cod pr.pen. l-a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea prev. de art 193 alin.1 Cod penal din anul 1969 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal din anul 1969 (parte civilă C. M.).

În baza art. 18 ¹Cod penal din anul 1969, cu referire la art. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.

Instanța de control judiciar a reformat în mod corespunzător hotărârea și sub aspectul laturii civile și, în baza art. 397 Cod proc.pen., a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei daune morale, către partea civilă M. M., respectiv la plata sumei de 20.000 lei daune morale și 9.982. lei, daune materiale către partea civilă B. C..

Cât privește critica apelantului inculpat, referitoare la cuantumul daunelor morale, despre care susține că este disproporționat, s-a reținut că aceasta este nefondată.

Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, echivalente unui prejudiciu moral, instanțele trebuie să se raporteze la consecințele negative suferite de victimă pe plan psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, în măsura în care i-a fost afectată situația familială, socială, profesională.

Or, în condițiile în care mesajele primite i-au creat părții civile C. M. o stare de teroare și stres permanente, precum și sentimentul de insecuritate producându-i un dezechilibru important în viața de familie, dar și în viața socială, se justifică acordarea de daune morale în cuantumul stabilit de prima instanță.

În baza art. 276 Cod proc.pen, s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată către părțile civile B. C. și M. M..

Au fost menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod proc.pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul București și părțile civile B. C., M. M. și C. M..

A fost obligată parte civilă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, T. Marinuș a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.06.2014, contestatorul solicitând desființarea, în parte, a deciziei, doar cu privire la fapta privind pe partea civilă C. M., în sensul de a fi schimbat temeiul achitării pentru infracțiunea prev. de art. 193 alin. 1 din C.pen.1969 cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen.1969, din art. 16 lit. b C.proc.pen, în art. 16 lit. c C.proc.pen..

În motivarea cererii s-a arătat că, deși audierea inculpatului era posibilă, nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a da declarații în cauză.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 426 alin.1 lit. h din Codul de procedură penală.

Prin încheierea de ședință din data de 01.07.2014, constatând că cererea este făcută în termenul prevăzut de lege și că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 429 din Codul de procedură penală, Curtea a admis în principiu contestația în anulare.

Examinând contestația în procedura instituită de art. 432 din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că, în speță, contestația este întemeiată, din actele dosarului nr._/3/2011* rezultând că instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului T. Marinuș, deși audierea era legal posibilă, inculpatul fiind prezent la toate termenele de judecată.

Așadar, constatând incidența cazului prevăzut de art. 426 alin.1 lit. h din Codul de procedură penală, prin decizia penală nr. 1017/17.09.2014, în temeiul art. 432 alin.1 din Codul de procedură penală Curtea a admis contestația în anulare formulată de contestatorul T. MARINUȘ și a desființat în parte decizia penală atacată, rejudecând apelul cu privire la fapta referitoare la persoana vătămată C. M..

Contestatorul inculpat T. Marinuș a fost audiat în ședința publică din data 17.09.2014, acesta neoferind date noi, care să conducă la o altă situație de fapt decât cea reținută prin decizia contestată.

Prin urmare, Curtea își însușește argumentele cuprinse în motivarea soluției dispuse prin decizia penală nr. 1017/17.09.2014, astfel că, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod proc.pen., va admite apelul declarat de inculpatul T. Marinuș, împotriva sentinței penale nr. 80/01.02.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, cu privire la fapta referitoare la persoana vătămată C. M., va desființa, în parte, sentința apelată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. 5 Cod proc.pen. raportat la art.16 lit. b Cod pr.pen. va achita pe inculpatul T. Marinuș pentru infracțiunea prev. de art. 193 alin.1 Cod penal din anul 1969 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal din anul 1969 (persoană vătămată C. M.).

În baza art. 181 din C. pen. 1969, cu referire la art. 5 din Codul penal, va aplica inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 708/A/29.05.2014 a Curții de Apel București, Secția a II- a Penală.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin.3 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod proc.pen., admite apelul declarat de inculpatul T. MARINUȘ, împotriva sentinței penale nr. 80/01.02.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, cu privire la fapta referitoare la persoana vătămată C. M..

Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. 5 Cod proc.pen. raportat la art.16 lit. b Cod pr.pen. achită pe inculpatul T. MARINUȘ pentru infracțiunea prev. de art. 193 alin.1 Cod penal din anul 1969 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal din anul 1969 (persoană vătămată C. M.).

În baza art. 181 din C. pen. 1969, cu referire la art. 5 din Codul penal, aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 708/A/29.05.2014 a Curții de Apel București, Secția a II- a Penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 26.11.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

L. C. ConstantinescuViorica C.

GREFIER,

E. L. N.

Red.L.C.C.

Dact. A.L. 2 ex./09.12.2014

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1473/2014. Curtea...		Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1458/2014. Curtea de Apel... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 1464/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 1464/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI