Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1501/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1501/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 1501/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1501/A
Ședința publică din data de 03.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. T.
JUDECĂTOR: G. C. A.
GREFIER: S. V.-V.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de părțile civile N. V. C. și P. A. B. împotriva sentinței penale nr. 678/03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 19.11.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen de pronunțare la data de 03.12.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.678 din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ s-a dispus, în temeiul art.193 alin.2 C.pen., cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen., condamnarea inculpatului C. C. R. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe – persoană vătămată N. V. C..
În temeiul art.193 alin.2 C.pen., cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul C. C. R. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe – persoană vătămată P. A. B..
În temeiul art.371 C.pen., cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul C. C. R. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre au fost săvârșite în concurs.
În temeiul art.39 alin.1 lit.b C.pen. rap. la art.38 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv un spor de 3 (trei) luni închisoare, inculpatul C. C. R. executând pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) luni închisoare.
În temeiul art.91 alin.1 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, calculat conform art.92 C. pen.
În temeiul art.93 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. C. R. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- va comunica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.93 alin.2 lit.b C.pen. instanța a impus inculpatului C. C. R. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune.
În temeiul art.93 alin.3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul C. C. R. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 București, pe o perioadă de 60 de zile.
În temeiul art.91 alin.4 C.pen. s-a atras atenția inculpatului C. C. R. asupra dispozițiilor art.96 C.pen.
În temeiul art.399 alin.3 lit.b C.proc.pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C. C. R., de sub puterea MAP nr.68/UP/12.05.2014, emis de către Judecătoria Sectorului 1 București, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că inculpatul C. C. R. a fost reținut și arestat preventiv de la data de 11.05.2014 la zi.
În temeiul art.397 alin.1 C.proc.pen. și art.25 alin.1 C.proc.pen. rap. la art.1349 și urm. C.civ., s-a admis în parte acțiunea părții civile N. V. C. și a fost obligat inculpatul C. C. R. la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art.397 alin.1 C.proc.pen. și art.25 alin.1 C.proc.pen. rap. la art.1349 și urm. C.civ., s-a admis în parte acțiunea părții civile P. A. B. și a fost obligat inculpatul C. C. R. la plata sumei de 72,31 lei reprezentând daune materiale și 1000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art.25 C.proc.pen și art.397 C.proc.pen. coroborat cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ ELIAS BUCUREȘTI și a fost obligat inculpatul C. C. R. la plata sumei de 361,13 lei, actualizată cu rata inflației până la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea numitului N. V. C..
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul C. C. R. la plata sumei de 1750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .
În temeiul art.276 alin.1 și 2 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul C. C. R. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către părțile civile N. V. C. și P. A. B., respectiv câte 500 lei pentru fiecare parte civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Prin rechizitoriul nr.5427/P/2014 din data de 04.06.2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C. C. R., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de lovire sau alte violențe – persoane vătămate N. V. C. și P. A. B. și infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, în concurs, prevăzute și pedepsite de art.193 alin.2 C.pen. – 2 fapte și art.371 C.pen. cu aplic. art.38 alin.1 C.pen.
Prin actul de sesizare al instanței, respectiv prin rechizitoriul nr.5427/P/2014, s-a reținut că la data de 11.05.2014, în jurul orelor 02:00 a.m., în zona Campus Agronomie, cămin A2 din municipiul București, inculpatul C. C. R., cu un obiect tăietor, respectiv cu un briceag, a agresat pe numiții P. A. B. și N. V. C., provocându-le plăgi la nivelul zonei capului, membrului superior drept și zona toracică abdominală, ce au necesitat conform raportului de expertiză medico-legală nr.A_ și raportului de expertiză medico-legală nr.A_, un număr de 14 – 16 zile îngrijiri medicale, respectiv 12 – 14 zile îngrijiri medicale. De asemenea, prin fapta inculpatului C. C. R., care a comis acțiunile de violență asupra numiților P. A. B. și N. V. C., în public, s-a tulburat ordinea și liniștea publică.
Situația de fapt a fost reținută prin rechizitoriu, pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile persoanelor vătămate P. A. B. și N. V. C., declarațiile inculpatului C. C. R., declarațiile martorilor L. G. Karla, M. S. A., T. A. I., Năboiu D. A., B. A. C., M. A. C., C. D. I., Ș. O., P. I. și D. S. D., raport de expertiză medico-legală nr. A_, raport de expertiză medico-legală nr. A_, proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, proces-verbal de vizionare imagini video și mijloace materiale de probă constând în bluză și tricou, conform dovezii . nr._.
Prin încheierea din data de 12.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._/299/2014 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. C. R. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12.05.2014 până la data de 10.06.2014, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 68/U.P./12.05.2014.
Ulterior, prin încheierea din data de 06.06.2014, judecătorul de cameră preliminară a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului C. C. R., menținând măsura arestării preventive.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, stabilind termen de judecată data de 30.07.2014 și termen intermediar pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.
Ulterior, prin încheierile din data de 04.07.2014 și data de 25.08.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. C. R., măsură pe care a menținut-o.
În cursul urmăririi penale persoana vătămată P. A. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro, reprezentând daune morale și materiale și persoana vătămată N. V. C. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu o sumă al cărei cuantum îl va comunica ulterior, în fața instanței.
La termenul din data de 30.07.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată P. A. B. a declarat că își menține cererea de constituire de parte civilă din urmărirea penală, și anume cu suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale și morale, iar la termenul din data de 16.09.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată N. V. C., prin apărător ales s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro, reprezentând daune morale.
La termenul de judecată din data de 16.09.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului C. C. R. dispozițiile art.374 și urm. C.proc.pen., respectiv că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, caz în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime, potrivit art.396 alin.10 C.proc.pen.
Inculpatul a solicitat ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art.374 alin.4 C.proc.pen., astfel încât instanța, în baza art.375 C.proc.pen., a procedat la audierea inculpatului C. C. R. în conformitate cu art.378 C.proc.pen., acesta arătând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și că dorește ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Declarația inculpatului a fost consemnată și atașată dosarului cauzei.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 11.05.2014, în jurul orelor 02.00 a.m., în zona Campus Agronomie din municipiul București, în fața căminului A2, inculpatul C. C. R., a agresat pe numiții P. A. B. și N. V. C., folosindu-se de un obiect tăietor, identificat a fi un briceag, producându-le astfel acestora plăgi la nivelul zonei capului, membrului superior drept și zona toracica abdominală, ce au necesitat un număr de 14-16 de zile îngrijiri medicale pentru prima persoană vătămată, respectiv 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru a doua persoană vătămată. De asemenea, prin fapta sa, constând în exercitarea violenței asupra numiților P. A. B. și N. V. C., inculpatul C. C. R. a tulburat ordinea și liniștea publică, având în vedere faptul că la eveniment au asistat mai multe persoane, printre care studenți și persoanele însărcinate cu paza căminului.
Împrejurările privind desfășurarea evenimentelor a rezultat din coroborarea celor susținute de persoanele vătămate P. A. B. și N. V. C. în declarațiile date în fața organelor de urmărire penală la 11.05.2014, prin care acestea au arătat că în data de 11.05.2014, pe fondul unei discuții contradictorii purtate între C. C. R. și numitul P. A. B., referitoare la bicicleta acestuia, inculpatul a exercitat lovituri asupra celor două persoane vătămate folosindu-se de un obiect tăietor, producându-le acestora leziuni, cu declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv L. G. Karla, M. S. A., T. A. I., Năboiu D. A., B. A. C., M. A. C., C. D. I., Ș. O., P. I. și D. S. D..
În ciuda discrepanțelor de detaliu privind exacta succesiune și modalitate de desfășurare a evenimentelor, instanța a reținut faptul că din declarațiile tuturor martorilor a reieșit existența unui conflict între inculpatul C. C. R. și cele două părți vătămate P. A. B. și N. V. C., în urma căruia inculpatul a intrat în cămin și, întorcându-se după scurt timp, a început să aplice lovituri asupra celorlalți doi cu un obiect tăietor, identificat ulterior a fi un briceag, iar în urma violențelor exercitate cei doi vătămați au început să sângereze abundent, fiind transportați la Spitalul Universitar de Urgență ELIAS din București, în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Din declarațiile martorilor L. G. Karla, M. S. A., T. A. I. și Năboiu D. A. a rezultat indignarea, sentimentul de insecuritate și teamă pe care acestea le-au trăit fiind prezente la eveniment.
Aspectele reținute sunt susținute, de asemenea, și de procesul-verbal de vizionare imagini video din care a rezultat că inițial cei 3 indivizi angajați în conflict s-au lovit reciproc la marginea unei alei în prezența mai multor persoane, după care 2 dintre ei au plecat, iar în urma lor s-a apropiat amenințător inculpatul, lovindu-l pe unul dintre ei în zona capului, iar ulterior lovind din nou prin două mișcări circulare pe unul dintre aceștia.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.A_, s-a constatat faptul că persoana vătămată P. A. B., a fost examinată și internată la Spitalul Universitar de Urgență Elias la data de 11.05.2014, intervenindu-se chirurgical de urgență asupra plăgilor înjunghiate, și constatându-se o evoluție postoperatorie favorabilă. De asemenea, leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei și nu au dus la infirmitate fizică posttraumatică, fiind necesare pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale. Din raportul de expertiză medico-legală nr.A_ s-a reținut faptul că persoana vătămată N. V. C. a fost examinată la Spitalul Universitar de Urgență Elias la data de 11.05.2014, fiind constatat faptul că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei, fiind necesare pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Au fost înlăturate susținerile inculpatului cuprinse în declarațiile date la 12.05.2014 și 11.05.2014, prin care acesta a afirmat că intenția sa era doar să scape de cei doi, loviturile fiind aplicate părților vătămate în apărare față de acestea, și că el, având tricoul pe față, nu știa exact unde lovea, instanța considerând aceste afirmații ca fiind nesincere, întrucât nu s-au coroborat cu restul probelor administrate și detaliate anterior.
În raport de poziția procesuală a inculpatului, adoptată în fața instanței, prin analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă astfel expuse, s-a constatat în mod neîndoielnic că inculpatul C. C. R. este cel care a săvârșit faptele anterior descrise in extenso.
În drept, faptele inculpatului C. C. R., constând în aceea că la data de 11.05.2014, în jurul orelor 02.00 a.m., în zona Campus Agronomie din municipiul București, căminul A2, a agresat pe numiții P. A. B. și N. V. C., folosindu-se de un obiect tăietor, respectiv un briceag, producându-le astfel acestora plăgi la nivelul zonei capului, membrului superior drept și zona toracica abdominală, ce au necesitat un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale pentru prima persoană vătămată, respectiv 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru a doua persoană vătămată și a tulburat prin exercitarea violenței ordinea și liniștea publică, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de lovire sau alte violențe și a infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, aflate în concurs, prevăzute și pedepsite de art.193 alin.2 C.pen. - 2 fapte și art.371 C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.193 alin.2 C.pen., instanța a reținut că elementul material a constat în fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, și a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile.
Acțiunea inculpatului care, prin folosirea unui briceag, a lovit pe numiții P. A. B. și N. V. C., producându-le acestora plăgi la nivelul zonei capului, membrului superior drept și zona toracica abdominală, ce au necesitat un număr de 14-16 de zile îngrijiri medicale pentru prima persoană vătămată, respectiv 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru a doua persoană vătămată, realizează elementul material a două infracțiuni de loviri sau alte violențe în varianta agravată, prevăzute de art.193 alin.2 C.pen., având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale și faptul că acțiunea a fost îndreptată împotriva a doi subiecți pasivi.
Urmarea imediată, constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind protecția integrității corporale și a sănătății persoanei, valoare socială ocrotită penalmente, este reprezentată în cauză de leziunile traumatice suferite de persoanele vătămate.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat în cauză, fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.16 alin.3 lit.a C.pen., întrucât probele administrate dovedesc faptul că prin acțiunile de lovire cu briceagul, inculpatul a prevăzut și urmărit producerea rezultatului faptei sale, și anume producerea unor leziuni traumatice prin tăiere.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute și pedepsite de art.371 C.pen., instanța a reținut că elementul material constă în fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică. Acțiunea inculpatului, care prin violențele exercitate asupra numiților P. A. B. și N. V. C., a tulburat ordinea și liniștea publică, realizează elementul material a infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art.371 C.pen., având în vedere și faptul că la evenimentele desfășurate în fața căminului de studenți au asistat mai multe persoane.
Urmarea imediată, constând în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la conviețuirea socială privind ordinea și liniștea publică, valoare socială ocrotită penalmente, este reprezentată în cauză de starea de pericol, de sentimentul de teamă și indignare, creată pentru persoanele care au fost prezente.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat în cauză, fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.16 alin.3 lit.a C.pen., întrucât probele administrate au dovedit faptul că prin acțiunile de lovire cu briceagul, inculpatul a prevăzut și urmărit producerea rezultatului faptei sale, și anume producerea unei stări de pericol în rândul celor care au asistat la eveniment.
Prin urmare, instanța a constatat dovedită vinovăția inculpatului C. C. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv două fapte de lovire sau alte violențe și fapta de tulburarea ordinii și liniștii publice, rezultând cu certitudine din probele administrate, în cauză existând suficiente date cu privire la persoana inculpatului care permit stabilirea unei pedepse. De asemenea, s-a reținut faptul că, în ceea ce privește cele două infracțiuni de lovire sau alte violențe, este îndeplinită condiția prevăzută de art.193 alin.3 C.pen., în sensul că au fost formulate plângeri prealabile de către ambele părți vătămate, P. A. B. și N. V. C., la data de 11.05.2014 (f.27, respectiv 28 d.u.p.), neexistând astfel nicio cauză care să înlăture răspunderea penală.
Cu privire la individualizarea pedepsei și a modalității de executare, instanța a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța a reținut, în primul rând, aplicabilitatea art.396 alin.10 C.proc.pen., potrivit căruia, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă, în cazul închisorii, se reduc cu o treime, având în vedere faptul că la termenul din data de 16.09.2014 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate, în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de noi probe. Astfel, după reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei, în ceea ce privește închisoarea, acestea vor fi, pentru cele două infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzute de art.193 alin.2 C.pen., de 4 luni – 3 ani și 4 luni, iar pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art.371 C.pen., de 2 luni – 1 an și 4 luni.
De asemenea, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța de fond a ținut cont de obiectul folosit, de numărul și intensitatea loviturilor aplicate, de numărul de zile de îngrijiri medicale suportate de persoanele vătămate, de impactul pe care exercitarea violențelor l-au avut asupra publicului prezent, ca elemente importante la individualizarea pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient, dar și o metoda de reeducare a inculpatului.
Față de împrejurarea că atât inculpatul, cât și persoanele vătămate consumaseră alcool anterior conflictului, de modalitatea de săvârșire a faptelor, de gravitatea consecințelor acestora care, deși au atras un număr mic de îngrijiri medicale, prezintă importanță semnificativă având în vedere obiectul cu care au fost provocate leziunile, care este prin natura sa periculos și apt a produce vătămări grave, și față de tulburarea ordinii și liniștii publice prin actele de violență, instanța a apreciat că pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat este sporit. Prin urmare, pedeapsa aplicată trebuie să confere siguranță în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral în sensul că o pedeapsă eficientă și proporțională cu gravitatea faptelor descurajează săvârșirea unor asemenea fapte penale îndreptate împotriva integrității corporale și sănătății persoanei și împotriva normelor de conviețuire socială care protejează ordinea și liniștea publică, fiind benefică aplicarea unei pedepse cu închisoarea, și nu cu amenda, pentru toate cele trei infracțiuni săvârșite în concurs, fiecare cu o durată proporțională cu gravitatea faptelor.
Întrucât cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, instanța de judecată a verificat situația antecedenței penale a inculpatului C. C. R., constatând că acesta se află la prima încălcare a legii penale.
De asemenea, instanța a avut în vedere și alte circumstanțe personale ale inculpatului, și anume cele referitoare la faptul că acesta este bine integrat în societate, fiind apreciat de prieteni, vecini și profesori, așa cum a rezultat din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, frecventează cursurile Facultății de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului, aspecte ce au dus la concluzia că acesta nu a comis infracțiunea datorită unei înclinații pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită, întrucât până la momentul săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze, a demonstrat o viață conformă cu regulile de conviețuire socială.
În consecință, punând în balanță ansamblul considerentelor expuse anterior, privind săvârșirea faptelor, cu aspectele legate de persoana inculpatului care este la primul conflict cu legea penală, a demonstrat o conduită procesuală corectă recunoscând și regretând săvârșirea faptei și a avut o atitudine cooperantă atât după săvârșirea infracțiunii, cât și în cursul procesului penal, instanța a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special redus potrivit art. 396 alin.10 C.proc.pen., pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni aflate în concurs.
Față de cele reținute, a condamnat pe inculpatul C. C. R., la următoarele pedepse, în cuantumuri suficiente, în opinia instanței, pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei:
- 6 (șase) luni închisoare, sub aspectul infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 C.pen., cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen. – persoană vătămată N. V. C..
- 6 (șase) luni închisoare, sub aspectul infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 C.pen., cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen. – persoană vătămată P. A. B..
- 3 (trei) luni închisoare, sub aspectul infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.371 C.pen., cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen.
Instanța a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite de inculpat atât în concurs real, în ceea ce privește cele două infracțiuni de lovire sau alte violențe, cât și în concurs formal, în ceea ce privește infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, în raport de primele două, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.38 alin.1 și 2 C.pen.
Ca urmare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.39 alin.1 lit.b C.pen., referitoare la pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni, care prevăd că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În concret, instanța, în temeiul art.38 C.pen. rap. la art.39 alin.1 lit.b C.pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv un spor de 3 luni închisoare, inculpatul C. C. R. executând pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) luni închisoare.
Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei, având în vedere faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.91 C.pen. și față de fapta săvârșită și față de persoana inculpatului, în privința scopului preventiv și educativ al pedepsei, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului.
Dincolo de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu s-a justificat, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție. Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.91 C.pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.92 C.pen.
În temeiul art.93 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. C. R. a respectat următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- va comunica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.93 alin.2 lit.b C.pen., instanța a impus inculpatului C. C. R. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune.
În temeiul art.93 alin.3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C. C. R. a prestat o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 București, pe o perioadă de 60 de zile.
În temeiul art.91 alin.4 C.pen., a atras atenția inculpatului C. C. R. asupra dispozițiilor art.96 C.pen.
Instanța a constatat că inculpatul C. C. R. a fost reținut și arestat preventiv de la data de 11.05.2014 la zi.
În temeiul art.399 alin.3 lit.b C.proc.pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C. C. R., dacă nu este arestat în altă cauză.
Pe latură civilă, instanța a reținut că în cauză s-au constituit părți civile SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ ELIAS BUCUREȘTI, cu suma de 361,13 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru persoana vătămată N. V. C., persoana vătămată N. V. C. cu suma de 10.000 euro, reprezentând daune morale și persoana vătămată P. A. B. cu suma de 10.000 euro, reprezentând daune materiale și morale.
Instanța nu a putut reține susținerea apărătorului ales al inculpatului prin care a arătat că, având în vedere dispozițiile art.19 și 20 C.proc.pen., avocatul persoanei vătămate nu poate face cerere de constituire de parte civilă în numele acesteia. Astfel, potrivit art.96 C.proc.pen., în cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte părți, precum și persoana vătămată pot fi reprezentați, cu excepția cazurilor în care prezența acestora era obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau instanța de judecată, după caz. Cu respectarea acestor dispoziții, la termenul din data de 16.09.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată N. V. C., s-a constituit parte civilă prin apărător ales cu suma de 10.000 euro, reprezentând daune morale.
În încheierea de ședință din data de 16.09.2014 a fost consemnat ca avocat C. A. pentru persoana vătămată N. V. C. a declarat că aceasta se constituie parte civilă cu suma de 10.000 euro, reprezentând daune morale, urmând a depune cerere și în scris în acest sens (fila 112), iar instanța a luat act de constituirea ca parte civilă, având în vedere și prevederile art.20 alin.2 C.proc.pen., potrivit cărora constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral.
Potrivit art.1349 alin.1 C.civ., „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin.2 al aceluiași articol prevede că „cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, precum și existența capacității delictuale a celui care a săvârșit fapta ilicită.
În ceea ce privește prejudiciul, ca un element esențial al răspunderii delictuale, instanța a reținut că acesta a constat în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite comisă de o altă persoană. În cauza de față, partea civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ ELIAS BUCUREȘTI a arătat în constituirea de parte civilă că solicită o sumă cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, partea civilă N. V. C. a solicitat suma cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, iar partea civilă P. A. B. a arătat că suma pretinsă include atât echivalentul daunelor materiale, cât și a celor morale.
Instanța a reținut întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.14 și art.346 C.proc.pen., rap. la art.1385 și urm. C.civ., respectiv existența prejudiciului suferit de fiecare partea civilă (atât material, cât și moral, prin traumele suferite ca urmare a loviturilor), a faptei ilicite săvârșite de inculpat (infracțiunea de lovire sau alte violențe), a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma intenției directe.
Pentru a se putea obține repararea prejudiciului trebuie îndeplinite două condiții cumulative: prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune atât existența prejudiciului, cât și posibilitatea de evaluare a acestuia. Și prejudiciul viitor este supus reparării, dacă există siguranța producerii sale, precum și elemente îndestulătoare pentru a-i determina întinderea.
Astfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A_, urmare a loviturilor aplicate de către inculpatul C. C. R., persoana vătămată P. A. B. a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale, aceste leziuni nu au pus în primejdie viața victimei și nu au dus la infirmitate fizică posttraumatică.
În privința persoanei vătămate N. V. C., din raportul de expertiză medico-legală nr. A_ a reieșit faptul că aceasta a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.
Referitor la prejudiciul material invocat de către partea civilă P. A. B., aceasta a solicitat contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru deplasarea cu mașina cu ocazia controalelor medicale, a investigațiilor suplimentare, precum și pentru prezentarea la termenele de judecată, depunând bonuri fiscale și chitanțe în acest sens . Instanța a constatat că pretențiile civile au fost justificate parțial prin actele depuse la dosar, într-un cuantum total de 72,31 lei, potrivit chitanței nr._ eliberată de INML și bonului fiscal nr.6, acestea fiind singurele cheltuieli apreciate ca având legătură cu prezenta cauză.
Nu au reținut bonurile fiscale privind alimentarea cu benzină, întrucât partea civilă nu a făcut dovada faptului că alimentarea a fost efectuată în scopul deplasării la spital.
De asemenea, persoana vătămată P. A. B. nu s-a putut constitui parte civilă cu sumele cu care a achiziționat alte produse decât cele care i-au fost necesare urmare a infracțiunii săvârșite asupra sa. Astfel, produsele cumpărate cu bonul nr.1, respectiv O.B. Clasic normal nu au nici o legătură cu cheltuielile efectuate de partea civilă ca urmare a infracțiunii și inculpatul nu poate fi obligat la plata unor astfel de cheltuieli .
Referitor la solicitarea părților civile cu privire la prejudiciul moral, instanța a reținut următoarele:
Prejudiciul moral încercat de persoanele vătămate prin săvârșirea infracțiunii, constând în suferințele fizice cauzate de leziunile produse prin lovirea cu briceagul și disconfortul psihic privind starea de sănătate, presupune acordarea unei compensații bănești corespunzătoare care, coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată prin prezenta, să ofere părților vătămate o necesară satisfacție. Astfel, în privința daunelor morale, instanța a avut în vedere suferința la care au fost supuse părțile civile P. A. B. și N. V. C. ca urmare a faptei inculpatului. Așa cum a rezultat din rapoartele de expertiză medico-legală, persoanele vătămate au necesitat 12-14 zile, respectiv 14-16 zile de îngrijiri medicale, deci un număr redus de zile de îngrijiri medicale. În același timp, a reținut că în baza acelorași acte medicale, părților vătămate nu li s-a pus viața în pericol și nici nu au rămas cu infirmitate.
Potrivit declarației martorului C. D. I. dată în fața instanței la termenul din data de 30.09.2014, N. V. C. a rămas cu o cicatrice vizibilă pe față, iar lui P. A. B. i s-au infectat rănile de pe spate, aceștia neputând să facă efort o perioadă. Susținerile acestui martor pot fi considerate subiective, având în vedere că este un apropiat al părților și că persoanele vătămate nu au făcut dovada aspectelor susținute de către acesta.
Prin solicitarea de acoperire a prejudiciului moral, trebuie să se aibă în vedere doar un efect compensatoriu și nu să se urmărească obținerea unor venituri exagerate care să ducă la majorarea semnificativă a patrimoniului persoanelor vătămate într-un timp scurt.
În consecință, obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 lei în favoarea fiecăreia dintre cele două persoane vătămate, cu titlu de daune morale, reprezintă o satisfacție rezonabilă și echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs acestora. Instanța nu a acordat daune morale în valoare de 10.000 euro, deoarece sunt vădit disproporționate cu situația reală a părților, or în soluționarea acestui capăt de cerere, instanța nu poate avea în vedere decât prejudiciul moral real existent.
Prin urmare, instanța a apreciat că în cauză se justifică acordarea daunelor morale, însă într-un cuantum mult mai mic decât cel solicitat de către părțile civile P. A. B. și N. V. C., respectiv câte 1000 lei pentru fiecare, ca pretium doloris în compensarea traumelor psihice suferite de persoanele vătămate ca urmare a faptei ilicite a inculpatului, de natură să mențină obligația de dezdăunare în limitele proporționalității și echității.
S-a reținut în cauză că persoanei vătămate N. V. C. i-au fost acordate îngrijiri medicale la SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ ELIAS BUCUREȘTI, acesta constituindu-se parte civilă cu suma de 361,13 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare. Potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, inculpatul este obligat să plătească cheltuielile cu spitalizarea efectuate de către persoana vătămată, deoarece între accidentul produs de către inculpat și cheltuielile de spitalizare există o legătură de cauzalitate, motiv pentru care, instanța a admis acțiunea civilă a Spitalului Clinic de Urgență Elias București și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 361,13 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța, în ceea ce privește latura civilă a cauzei a dispus următoarele:
În temeiul art.397 alin.1 C.proc.pen. și art.25 alin.1 C.proc.pen. rap. la art.1349 și urm. C.civ., a admis în parte acțiunea părții civile N. V. C. și a fost obligat pe inculpatul C. C. R. la plata sumei de 1.000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art.397 alin.1 C.proc.pen. și art.25 alin.1 C.proc.pen. rap. la art.1349 și urm. C.civ. a fost admisă în parte acțiunea părții civile P. A. B. și a obligat inculpatul C. C. R. la plata sumei de 72,31 lei reprezentând daune materiale și 1000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art.25 C.proc.pen și art.397 C.proc.pen. coroborat cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ ELIAS BUCUREȘTI, cu sediul în municipiul București, ., sectorul 1 și a fost obligat inculpatul C. C. R. la plata sumei de 361,13 lei, actualizată cu rata inflației până la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea numitului N. V. C..
Instanța a constatat că persoanele vătămate au solicitat cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr.068/29.09.2014 și chitanței nr.069/29.09.2014, astfel că, în temeiul art.276 alin.1 și 2 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul C. C. R. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către părțile civile N. V. C. și P. A. B., respectiv câte 500 lei pentru fiecare parte civilă.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în condițiile art.375 și art. 374 alin. (4) C.p.p.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, părțile civile N. V. C. și P. A. B., cauza fiind înregistrată la data de 22.10.2014 la Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală.
Cu privire la latura penală, s-a arătat că instanța nu a dat eficiență întregului material probator, limitându-se a lua în considerare concluziile raportului de medicina legală, care nu-i pot forma convingerea clară asupra atitudinii subiective a infractorului.
Din înregistrările video administrate în etapa urmăririi penale rezultă zonele vizate de inculpat in executarea actului infracțional. Astfel, acesta a țintit pieptul/inima lui P. A. și doar o eschivare a acestuia a determinat eșuarea loviturii către zona stânga laterală a zonei toracice abdominale, în vreme ce, în cazul lui N. Vicentiu a țintit zona capului și a gatului și doar eschivele acestuia au diminuat rezultatul infracțional.
Spre a putea edicta o soluție preconceputa, instanța fondului a minimizat chiar și efectele infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Astfel, în tot cuprinsul sentinței penale apelate, instanța a reținut ca apelanții au suferit plăgi la nivelul zonei capului, membrului superior drept și în zona toracica abdominală. Cu toate acestea, deși putea constata din cuprinsul raportului de medicină legală, instanța nu a reținut numărul de plăgi (9). Spre exemplu apelantul P. a suferit 4 plăgi în zona toraco-abdominală - din care una in zona subrațului stâng - zona inimii, în vreme ce apelantul N. a suferit 3 plăgi in zona capului și una in brațul stâng (deci numai zone vitale).
Soluția data de instanța fondului asupra cererii de schimbare a încadrării juridice creează, cel puțin in opinia lor acestor motive de apel, o practică deosebit de periculoasă și anume ipoteza săvârșirii unei infracțiuni de lovire sau alte violențe prin utilizarea unei arme apte să ucidă și vizând zone vitale ale victimei.
Diferența între tentativa de omor și lovirea sau alte violențe este deosebit de mare, și anume: în vreme ce prin tentativa de omor se tinde la suprimarea vieții unei persoane, prin lovire sau violențe se aduce atingere doar sănătății sau integrității corporale a unei persoane.
Pentru motivele arătate, a solicitat admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a faptei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, conform art. 36. alin. (1) lit. a) C.p.p., respectiv Tribunalului București.
Cu privire la latura civilă părțile civile arată că admiterea apelului lor pe latura penală, ar conduce și la constatarea văditei disproporții între prejudiciul moral real încercat de ei și cel constatat de instanța de fond. Astfel, când prin infracțiunea săvârșită s-a tins la suprimarea celui mai important atribut al persoanei - viața, acordarea unor daune morale de doar 1000 lei fiecăruia dintre apelanți este neacoperitoare în raport de prejudiciul moral real încercat.
În subsidiar, în situația în care apelul în latura penală ar fi respins de către instanța de apel, tot foarte mic cuantumul daunelor morale primite. 1000 lei nu sunt suficienți pentru a acoperi suferințele pe care le-au încercat fiind supuși la intervenții chirurgicale, investigații și tratamente de specialitate într-o perioada în care trebuia să se dedice examenelor de absolvire a facultății și realizării profesionale.
În ce privește daunele materiale pretinse de apelantul P. A.-B., prima instanță a fost într-o maximă eroare apreciind că bonurile de benzină depuse nu fac dovada că alimentarea mașinii a fost efectuata cu scopul deplasării la spital. Nu au fost analizate în totalitate probele din latura penală, instanța mărginindu-se să studieze doar concluziile raportului de expertiză medico-legală, manifestând o atitudine părtinitoare pentru inculpat și analizând în detaliu probele pe latură civilă. Acest aspect a implicat studierea în detaliu a tuturor bonurilor, iar instanța a concluzionat ca „produsele cumpărate cu bonul nr. 1 (de la farmacie), respectiv O.B. Clasic normal nu au nicio legătură cu cheltuielile efectuate de partea civilă ca urmare a infracțiunii". Corectă constatare, dar de netrecut, în opinia noastră, într-o sentință. Era suficientă mențiunea „au fost înlăturate produsele, care nu au legătură cu cheltuielile efectuate pentru înlăturarea efectelor infracțiunii".
Solicită, prin urmare, majorarea despăgubirilor acordate, majorare care să acopere prejudiciile reale materiale și morale încercate.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul laturii penale:
Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.
Este adevărat că inculpatul a folosit un cuțit pentru a le lovi pe persoanele vătămate, dar acest fapt nu trebuie apreciat izolat, pentru a fi concludent. Astfel, la reținerea infracțiunii de lovire, și nu de tentativă la omor, cum au solicitat persoanele vătămate, Curtea are în vedere și împrejurările comiterii faptei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și în contextul în care persoanele implicate în conflict și-au aplicat reciproc mai multe lovituri, care duc la concluzia că inculpatul nu a vizat o anumită regiune anatomică, pentru a cauza moartea, lovind „la întâmplare” („în stânga și în dreapta”, după cum se exprimă martorii), plăgile fiind unele superficiale, după cum se menționează într-unul din rapoartele de expertiză medico-legală, una dintre persoanele vătămate fiind lovită în zona peretelui toracic posterior, iar cealaltă - în zona obrazului și a brațului. În plus, leziunile suferite nu le-au pus în primejdie viața persoanelor vătămate și nici nu constituie infirmitate fizică posttraumatică. Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile, sub aspect subiectiv, pentru condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la omor.
Sub aspectul laturii civile:
În acord cu prima instanță, Curtea reține întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv existența prejudiciului suferit de părțile civile, a faptei ilicite săvârșite de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma intenției.
Internarea în spital și intervențiile chirurgicale suferite, prejudiciul fiziologic încercat de partea vătămată, constând în privarea acesteia, cel puțin temporar, de avantajele unei vieți normale, pretind acordarea unei compensații bănești corespunzătoare, stabilită într-un cuantum suficient pentru a constitui o justă reparație, care, coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere persoanelor vătămate o necesară satisfacție.
Astfel, Curtea apreciază că în cauză se justifică acordarea daunelor morale în cuantum de câte 5.000 lei (RON) ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de fiecare persoană vătămată ca urmare a faptei inculpatului, motiv pentru care va majora cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.
Va menține dispozițiile primei instanțe în ceea ce privește prejudiciul material suferit, arătând că studierea cu atenție, în detaliu, a înscrisurilor depuse de părți la dosar în dovedirea pretențiilor materiale, ca de altfel a întregului dosar, este o îndatorire a instanței de judecată, și nu un motiv de a crede că aceasta ar fi părtinitoare, după cum a menționat avocatul părților civile în motivele de apel.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelurile formulate de apelantele-părți civile N. V. C. și P. A. B. împotriva sentinței penale nr. 678/3.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând, va majora cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul C. C. R. la câte 5.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Va lua act că inculpatul C. C. R. a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la 11.05.2014 la 3.10.2014.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., admite apelurile formulate de apelantele-părți civile N. V. C. și P. A. B. împotriva sentinței penale nr. 678/3.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând, majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul C. C. R. la câte 5.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Ia act că inculpatul C. C. R. a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la 11.05.2014 la 3.10.2014.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. T. G. C. A.
GREFIER,
S. V.-V.
Red.G.T. / Dact- EA-6ex
J.S.1.B.- jud.V.O.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 164/2015.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
