Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 1725/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1725/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 1725/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1725/R
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: N. S.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Fetești și de inculpații I. (fostă A.) F. și B. I., împotriva sentinței penale nr.87/02.04.2013, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.306 din Codul de procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 23 septembrie 2013, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 87/02.04.2013 Judecătoria Fetești, în baza art. 289 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 74 lit. a și c și art. 76 alin. 1 lit. e) C.p. a condamnat pe inculpata I. F. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, faptă comisă în perioada august – octombrie 2007.
În baza art. 26 raportat la art. 215 alin.1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 74 lit. a și c și art. 76 alin. 1 lit. e) C.p. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, faptă comisă în perioada august – octombrie 2007.
In baza art. 33 lit. a C. pen. - 34 alin. 1 lit. b C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin hotărâre, urmând ca inculpata I. F. să execute pedeapsa principala cea mai grea, aceea de 2 luni închisoare.
In temeiul art. 81 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 2 luni, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.p.
In baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 si 84 C.p. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In temeiul art. 71 C.p. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.p., de la rămânerea definitivă a hotărârii si pană la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Potrivit disp. art. 71 alin. 5 C.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 290 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 74 lit. a și c și art. 76 alin. 1 lit. e) C.p. a fost condamnat inculpatul B. I. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă comisă în luna august 2007.
În baza art. 291 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 74 lit. a și c și art. 76 alin. 1 lit. e) C.p. a fost condamnat inculpatul B. I. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii uz de fals, faptă comisă în luna august 2007.
În baza art. 215 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 74 lit. a și c și art. 76 alin. 1 lit. e) C.p. a fost condamnat inculpatul B. I. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă comisă în luna august 2007.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p. a fost achitat inculpatul B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C.p. raportat la art. 289 alin. 1 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
In baza art. 33 lit. a C. pen. - 34 alin. 1 lit. b C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin hotărâre, urmând ca inculpatul B. I. să execute ca pedeapsa principala cea mai grea, aceea de 2 luni închisoare.
In temeiul art. 81 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 2 luni, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.p.
In baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 si 84 C.p. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In temeiul art. 71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.p., de la rămânerea definitivă a hotărârii si pană la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Potrivit disp. art. 71 alin. 5 C.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
In baza art. 14 si 346 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ. s-a admis acțiunea civila formulata de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură si au fost obligați în solidar inculpații B. I. și I. F. la plata către aceasta a sumei de 5.750 lei reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciul produs ca urmare a plății subvențiilor și dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă.
În baza art. 348 C.p.p. s-a dispus desființarea următoarelor certificate de atestare fiscală: - nr. 1175/22.08.2007 emis pe numele B. N. Iosivică, - nr. 1176/22.08.2007 emis pe numele M. I., - nr. 1192/28.08.2007 emis pe numele D. S., - nr. 1193/28.08.2007 emis pe numele N. E., - nr. 1207/29.08.2007 emis pe numele C. N., - nr. 1191/28.08.2007 emis pe numele R. A., - nr. 1209/29.08.2007 emis pe numele P. S., - nr. 1232/03.09.2007 emis pe numele D. M., - nr. 1153/21.08.2007 emis pe numele Z. D., - nr. 1200/28.08.2007 emis pe numele F. A., - nr. 1248/05.09.2007 emis pe numele M. N., - nr. 1242/04.09.2007 emis pe numele D. A., - nr. 1274/12.09.2007 emis pe numele M. C., - nr. 1250/5.09.2007 emis pe numele AF Sligarita F., - nr. 1284/13.09.2007 emis pe numele Cîrmiș I., - nr. 1298/18.09.2007 emis pe numele D. I., - nr. 1353/24.09.2007 emis pe numele G. G., - nr. 1364/25.09.2007 emis pe numele D. C., - nr. 1179/24.08.2007 emis pe numele H. D., - nr. 1384/1.10.2007 emis pe numele C. M., - nr. 1389/1.10.2007 emis pe numele D. A., - nr. 1392/2.10.2007 emis pe numele Barancu V., - nr. 1394/3.10.2007 emis pe numele Tîmpeanu I., - nr. 1405/5.10.2007 emis pe numele N. A..
În baza art. 348 C.p.p. s-a dispus desființarea cererilor formulate de către inculpatul B. I. și semnate în fals în numele numiților Bălbăie N. Iosivică, M. I., D. S. și D. M., depuse la APIA Ialomița și înregistrate la sub numerele: 53/30.08.2007, 54/30.08.2007, 57/30.08.2007 și 160/05.09.2007.
În baza art. 191 alin. 1 și art. 349 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata sumei de 1650 lei cheltuieli judiciare către stat, câte 825 lei fiecare inculpat.
Suma de 600 lei ce reprezintă onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, fiind avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea probelor administrate în cauză (procese-verbale de aducere la cunoștință a învinuirii; declarații învinuit/inculpat; copii ale fișelor de cazier judiciar; declarațiile martorilor; copii ale certificatelor de atestare fiscală și ale cererilor pentru obținerea subvenției; procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală), prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei că inculpata I. F. este angajata Primăriei Bordușani în funcția de referent având ca atribuții de serviciu calcularea impozitului datorat de persoanele fizice și juridice, deschiderea registrelor de rol, debitarea, creditarea debitelor, întocmirea și eliberarea certificatelor de atestare fiscală persoanelor fizice și juridice.
În cursul anului 2007 statul român, prin APIA, a acordat ajutoare agricultorilor persoane fizice sub forma de subvenții pentru achiziția de materiale necesare înființării de culturi agricole (ex. semințe certificate ).
Una din condițiile esențiale necesara fi îndeplinită pentru a beneficia de aceste ajutoare era ca solicitanții să achite integral a datoriilor către bugetele locale, așa cum se stipula în ordinul nr. 687/2007 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (fila 40 dup)
Inculpata I. F. în perioada august-octombrie 2007, a eliberat certificate fiscale mai multor persoane (N. E., N. I., C. G., C. T. etc) din . a menționat în mod nereal că beneficiarii nu înregistrează datorii la bugetul local, deși cunoștea faptul că aceste înscrisuri vor fi utilizate pentru obținerea de la APIA de subvenții pentru lucrările agricole. (filele 31-185 dup)
În acest mod inculpata i-a ajutat pe aceștia să prezinte în fața funcționarilor APIA o situație nereală, respectiv achitarea debitelor către bugetul local și astfel să beneficieze în mod nelegal de subvenții.
Inculpatul B. I. a solicitat și primit certificate fiscale, în care erau consemnate date nereale, pentru fratele său B. N. Iosivică, socrii săi D. S. și D. M. și numitul M. I., obținând în total de la APIA suma de 5.750 lei, care a fost folosită în scopul pentru care au fost acordați, dar cu încălcarea normelor legale în materie.
Inculpatul a întocmit cererile către APIA și pentru persoanele menționate mai sus semnând în numele acestora și ridicând sumele de bani, deși nu avea împuterniciri din partea acestora.
Inculpații au recunoscut comiterea faptelor în cursul audierilor din faza de urmărire penală.
In faza de cercetare judecătorească fiind audiați, inculpații B. I. și I. F. au recunoscut comiterea faptelor deși nu au solicitat ca judecata să aibă loc în baza art. 3201 C.P.P..
Astfel, inculpata I. F. a recunoscut că a eliberat certificate fiscale mai multor persoane din localitate și a menționat în aceste certificate faptul că acestea nu înregistrează debite deși aveau sume de plată către acest buget (fila 25).
Inculpata a arătat că a conștientizat că comite o ilegalitate, dar a comis faptele pentru a-i ajuta să obțină subvențiile acordate de stat.
A arătat că inițiativa emiterii certificatelor cu date false i-a aparținut și nu a comis faptele datorită unor eventuale insistențe ale numitului B. I..
A mai precizat inculpata că unii dintre beneficiarii certificatelor de atestare fiscală au învederat că au datorii de plată către buget și cu toate acestea ea a eliberat în fals aceste certificate.
Inculpatul B. I. recunoaște că funcționarii APIA i-au precizat că este necesar ca fiecare proprietar de teren să facă cererea de acordare a subvenției personal.
El însă a luat actele de identitate ale unor persoane apropiate și a întocmit cererii în numele acestora semnând în fals aceste cereri în numele acestora.
Nu a determinat-o el pe inculpata I. F. să elibereze în fals certificatele de atestare fiscală ci efectiv a solicitat eliberarea acestora. Nu cunoștea dacă el sau persoanele pentru care a solicitat certificate fiscale aveau debite la buget.
Instanța a apreciat că inculpatul B. I. a cunoscut că datele consemnate în certificatele de atestare fiscală sunt nereale deoarece este greu de crezut că acesta nu cunoștea că nu a achitat taxele și impozitele locale.
Martorii audiați în cauză au confirmat situația de fapt reținută, în majoritate au arătat că au cunoscut că au debite la bugetul local, dar dat fiind că au primit certificatele eliberate de inculpata I. F. le-au folosit pentru obținerea de subvenții de la APIA.
Se arată că la art. 6 alin. 1 litera g din Ordinul nr. 687 din 9 august 2007 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale se prevede că sprijinul financiar se acordă solicitanților pe bază de cerere, care se întocmește conform modelului prevăzut în anexa nr. 2 și se depune la centrul local APIA în a cărui rază teritorială se află terenul agricol în exploatare, însoțită de următoarele documente: „…certificat fiscal privind achitarea de către solicitanți, persoane fizice sau juridice, a obligațiilor acestora privind impozitele și taxele locale”.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei inculpatei I. F., care în perioada august – octombrie 2007, în calitate de funcționar al Primăriei Bordușani, a eliberat certificate fiscale în care a consemnat în mod nereal că beneficiarii nu înregistrează debite la bugetul local, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., faptă comisă cu intenție directă.
De asemenea, faptele inculpatei I. F. care în perioada august – octombrie 2007 a eliberat certificate fiscale în care a consemnat în mod nereal că beneficiarii nu înregistrează debite la bugetul local cu intenția ca acestea să fie folosite de beneficiari pentru a induce în eroare funcționarii APIA pentru a obține în mod injust ajutoare de stat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin.1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., faptă comisă cu intenție directă.
Cu privire la fapta inculpatului B. I.,care în cursul lunii august 2007 a întocmit cereri către APIA în numele numiților B. N. Iosivică, D. S. și D. M. și numitul M. I. semnând în locul acestora și depunând cererile la APIA, după care a și beneficiat de sumele acordate de stat, fără a avea împuternicire scrisă din partea acestora, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., faptă comisă cu intenție directă.
Faptele inculpatului B. I.care în cursul lunii august 2007 a depus la APIA certificate de atestare fiscală în care erau consemnate date nereale cu privire la numiții Bălbăie N. Iosivică, D. S. și D. M. și numitul M. I., cunoscând că acestea sunt false, pentru a obține ajutoare de stat, ajutoare pe care le-a și primit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., faptă comisă cu intenție directă.
Faptele inculpatului B. I.,care în cursul lunii august 2007 obținut de la APIA ajutoare de stat pentru sine și pentru Bălbăie N. Iosivică, D. S. și D. M. și numitul M. I. prin inducerea de în eroare a funcționarilor acestei instituții, prezentând certificate de atestare fiscală false întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., faptă comisă cu intenție directă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că aceste fapte există, au fost săvârșite de către inculpați și constituie infracțiuni în sensul art. 17 C. pen. și în baza art. 345 alin. 2 C.proc.pen. s-a dispus condamnarea inculpaților.
Cu privire la individualizarea pedepselor, instanța a apreciat că inculpații au recunoscut comiterea faptelor și au avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, reținând astfel circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c.
Prin prisma considerentelor de mai sus, instanța a apreciat ca neîntemeiate solicitările inculpaților de achitare.
În ceea ce privește infracțiunea de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C.p. raportat la art. 289 alin. 1 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. reținută în sarcina inculpatului B. I., instanța a apreciat că din probatoriul administrat atât în fază de urmărire penală cât și în faza de judecată nu se poate reține întrunirea elementelor constitutive ale acesteia, lipsind un element esențial al acesteia respectiv intenția.
Astfel, inculpata I. F. a declarat că nu a fost influențată în nici un mod de B. I. pentru a elibera certificatele de atestare fiscală în fals. A precizat că inițiativa i-a aparținut și a eliberat anterior și ulterior și altor persoane în aceleași condiții certificate de atestare fiscală false.
A mai precizat inculpata, că B. I. nu i-a adresat rugăminți sau nu a insistat în nici un mod pentru ca ea să consemneze date nereale în certificatele de atestare fiscala eliberate acestuia.
Pentru a se putea reține infracțiunea de instigare la fals intelectual este necesar ca rezoluția infracțională să se nască în mentalul instigatorului și acesta la rândul său să o inoculeze în mentalul persoanei instigate. Mai mult decât atât este necesar ca acțiunea de determinare să se manifeste prin rugăminți insistente sau în alte forme de comportament care să aibă drept rezultat comiterea de către instigat a infracțiunii.
În cauza de față inculpata I. F. elibera în mod curent certificate atestare fiscală în care erau consemnate date nereale, iar inculpatul B. I. se regăsește între multele persoane care au beneficiat de aceste înscrisuri oficiale.
Nu se poate reține intenția inculpatului B. I. de a o determina pe I. F. să comită infracțiunea de fals intelectual.
Simpla cerere adresată unei instituții publice care are ca urmare întocmirea de către acel funcționar a unui înscris oficial în care sunt întocmite date nereale nu poate constitui infracțiunea de instigare la fals intelectual.
De altfel inculpata I. F. a arătat că a conștientizat că comite o ilegalitate dar a comis faptele pentru a-i ajuta să obțină subvențiile acordate de stat.
Arată că inițiativa emiterii certificatelor cu date false i-a aparținut și nu a comis faptele datorită unor eventuale insistențe ale numitului B. I..
Față de cele ce preced instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a c.p.p. raportat la art. 10 lit. d c.p.p. a achitat pe inculpatul B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C.p. raportat la art. 289 alin. 1 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. .
Instanța a apreciat scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepselor, deoarece inculpații au realizat gravitatea faptelor comise și în temeiul art. 81 C.pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă din înscrisurile depuse la dosar reiese că inculpatul B. I. a primit suma de 5750 lei de la APIA sumă ce a încasat-o fără drept, folosindu-se de înscrisuri false, prejudiciind bugetul de stat, fiind admisă acțiunea civilă..
În baza art. 348 C.p.p. a dispus desființarea certificate de atestare fiscală false, cum și desființarea cererilor formulate de către inculpatul B. I. și semnate în fals în numele numiților Bălbăie N. Iosivică, M. I., D. S. și D. M., depuse la APIA Ialomița și înregistrate sub numerele: 53/30.08.2007, 54/30.08.2007, 57/30.08.2007 și 160/05.09.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Fetești, inculpații I. F. și B. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs depuse în scris de către parchet, se critică sentința pentru greșita achitare a inculpatului B. I. pentru infracțiunea prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, cum și pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei I. F..
În susținerea orală a recursului, la termenul din 16.09.2013, P. aduce sentinței, critici numai sub următoarele aspecte:
- greșita încadrare juridică a infracțiunii de înșelăciune, reținută în sarcina inculpaților (în forma complicității, pentru inculpata I. F. și în forma autoratului, pentru inculpatul B. I.) impunându-se reținerea formei agravate prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, întrucât acțiunea de inducere în eroare s-a realizat prin folosirea de certificate de atestare fiscală false.
Cu privire la încadrare juridică a infracțiunii de înșelăciune, la termenul din 01.07.2013, Curtea a pus în discuție necesitatea schimbării acesteia, întrucât, deși nu se regăsea în motivele de recurs ale parchetului, caracterul integral devolutiv al recursului, potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, impunea rezolvarea chestiunilor de nelegalitate regăsite în sentință;
- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, sub aspectul cuantumului acestora și netemeinica reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit. c Cod penal. Această critică este motivată de nesinceritatea inculpaților pe parcursul procesului, dar și de natura și gravitatea faptelor care justifică aplicarea unor pedepse mai aspre.
Recurenții inculpați susțin prin recursul declarat, că instanța nu a avut în vedere dispozițiile ordinului nr. 687/2007 al MAPDR care nu impunea drept condiție de eligibilitate, pentru acordarea fondurilor de către APIA, achitarea datoriilor la bugetul local, astfel că certificatele de atestare fiscală, chiar cu date nereale, nu erau necesare, situație în care nu există nicio infracțiune comisă de inculpați și se impune achitarea lor pe temeiul art.10 lit. a Cod procedură penală.
Dacă nu se reține această solicitare, inculpații arată că faptelor lor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și se impune achitarea pe temeiul art. 10 lit. b1 Cod procedură penală. Această solicitare este motivată de faptul că, deși existau datorii la bugetul local, acestea nu erau scadente la momentul emiterii certificatelor de atestare fiscală, ci ulterior, după cum mai susțin, că cererile formulate în numele altor persoane, au fost însușite de către acestea, astfel că nu s-au produs consecințe juridice.
Curtea, examinând, potrivit art. 3856 alin 3 Cod procedură penală, actele și lucrările dosarului, criticile recursurilor, cum și din oficiu, constată că recursul parchetului este întemeiat, în timp ce recursurile inculpaților nu sunt întemeiate.
Inculpata I. F. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1 Cod penal, fapte dovedite prin probele administrate în cauză și pe care inculpata le-a și recunoscut în fața instanței de fond (fila 25 d.i.f.).
Inculpatul B. I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin.1 Cod penal, uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, instigare la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal, toate faptele comise în formă continuată, potrivit art. 41 alin. 2 Cod penal și în concursa real potrivit art. 33 lit. a Cod penal.
Instanța de fond, în urma examinării materialului probator administrat în cauză a stabilit temeinic împrejurările de fapt în care inculpații au comis faptele, a stabilit vinovăția acestora pe baza dovezilor produse, mai puțin pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care a dispus achitarea pe temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, soluție ce nu a mai fost criticată de către parchet prin recursul promovat, dar care este și justificată de constatarea dovedită în cauză că inculpata I. F. a eliberat certificatele de atestare fiscală, din proprie inițiativă, pentru a-i ajuta pe cei care solicitau fonduri de la APIA, iar nu în urma instigării inculpatului B. I..
În ce privește susținerea inculpaților din recurs, în sensul că se impune achitarea pe temeiul art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, se constată că aceasta nu are niciun suport faptic și probator în cauză.
Pe de o parte, este de observat că inculpații, prin avocatul ales au invocat același temei de achitare pentru toate infracțiunile reținute și pentru care au fost condamnați, deși acestea sunt de naturi diferite și au un conținut material al laturii obiective diferit, ceea ce presupune și reglementarea unor modalități normative de comitere diferite.
Pe de altă parte, este de observat că temeiul de achitare invocat, prev. de art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală are în vedere lipsa oricărei modificări în realitatea înconjurătoare, urmare acțiunii inculpaților, ceea ce în cauză nu se regăsește.
Inculpata I. F., în perioada august – octombrie 2007, în calitate de funcționar al Primăriei Bordușani, a eliberat certificate de atestare fiscală pentru mai multe persoane, consemnând nereal că beneficiarii nu sunt înregistrați cu debite la bugetul local, certificate care apoi au fost folosite pentru inducerea în eroare a funcționarilor APIA și a obținerii de ajutoare de stat, în mod injust.
Inculpatul B. I., în luna august 2007, a întocmit cereri către APIA în numele mai multor persoane, semnând în numele acestora și depunându-le la APIA, după care a primit și beneficiat de sume cu titlu de ajutor de stat, inculpatul neavând nicio împuternicire din partea acelor persoane. Același inculpat, în luna august 2007, a depus la APIA certificate de atestare fiscală privind mai multe persoane și în care se atesta lipsa datoriilor la bugetul local, certificate eliberate de inculpata I. F.; după cum inculpatul prin depunerea acestor certificate la APIA a indus în eroare instituția care a acordat ajutoare de stat.
Astfel, se constată că inculpații au desfășurat o activitate infracțională dovedită în cauză, iar susținerea că existența certificatului fiscal nu era o condiție de eligibilitate, ori că persoanele respective și-au însușit cererile făcute de inculpatul B. I., nu au nicio relevanță sub aspectul existenței infracțiunilor și al momentului la care acestea s-au consumat.
Potrivit art. 6 alin. 1 lit. g din Ordinul nr. 687/2007 al MAPDR se prevede că sprijinul financiar solicitat de la APIA se acordă pe baza cererii solicitantului, însoțită printre alte înscrisuri și de „certificat fiscal privind achitarea de către solicitanți, persoane fizice sau juridice, a obligațiilor acestora privind impozitele și taxele locale”.
Astfel, din chiar reglementarea legală rezultă condiția de eligibilitate a certificatului fiscal, iar însușirea cererilor formulate de către inculpatul B. I., nici nu se regăsește printre cerințele legii, dar nici nu poate conduce la inexistența infracțiunii, așa încât acest temei de achitare nu poate fi primit.
Cât privește solicitarea de a se reține lipsa unui pericol social al faptelor specific infracțiunilor, se constată de asemenea că nu are un suport probator și faptic. Inculpații au acționat cu intenția directă de a obține sprijin de la stat, prin inducerea în eroare a funcționarilor APIA, prin folosirea unor certificate fiscale ce atestau date nereale, dar și prin interpunerea altor persoane care nici nu semnau cererile și nici nu au împuternicit pe inculpatul B. I. să procedeze astfel, în numele lor, toate aceste activități urmărind obținerea de fonduri APIA în mod injust. Această activitate infracțională nu poate fi considerată ca lipsită de un pericol social caracteristic unei infracțiuni, întrucât nu s-a relevat a fi o activitate întâmplătoare și singulară, în sarcina inculpaților fiind reținută agravanta formei continuate prevăzută de art.41 alin.2 Cod penal.
Neregăsindu-se criteriile art. 181 alin. 2 Cod penal se constată că faptele inculpaților prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că nici temeiul de achitare prev. de art. 10 alin. 1 lit. b1 Cod procedură penală, nu este primit.
Așa fiind, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În ceea ce privește recursul parchetului, se constată temeinicia acestuia din perspectiva ambelor critici.
Inculpații au fost trimis în judecată pentru comiterea, în forma complicității (I. F.) și a autoratului (B. I.) a infracțiunii de înșelăciune, în forma simplă prev. de art. 215 alin.1 Cod penal, instanța omițând (de altfel nici în rechizitoriu neregăsindu-se), să constate că acțiunea de inducere în eroare a funcționarilor APIA s-a făcut prin utilizarea unui mijloc fraudulos constituit de certificatele ce atestau date nereale, așa încât se impune reținerea agravantei prevăzute de alin. 2 din art. 215 Cod penal.
În ce privește pedepsele aplicate inculpaților, se constată că acestea au fost stabilite și prin luarea în considerare a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, pedepse în cuantum prea redus pentru a se atinge scopul pedepsei.
În cauză se constată că inculpații nu au avut constant o poziție procesuală sinceră pe parcursul procesului penal, iar inculpatul B. I., și în fața instanței, deși recunoaște comiterea faptelor, prezintă aspecte de fapt cu privire la formularea cererilor de acordare a sprijinului financiar, astfel încât să-i fie diminuată răspunderea penală.
Această atitudine a inculpaților nu justifică reținerea circumstanți atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, care va fi înlăturată, fiind menținută cea de la lit. a, având în vedere lipsa antecedentelor penale și comportamentul social corespunzător al inculpaților, anterior comiterii faptelor. Prin înlăturarea circumstanțelor atenuante menționate se vor majora pedepsele aplicate, dar situate tot sub minimul special prevăzut de lege, de natură să corespundă criteriilor art. 72 Cod penal și cerințelor art. 52 Cod penal, menținându-se suspendarea condiționată a executării.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va fi admis recursul Parchetului și se va casa sentința în limitele ce preced.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2, 3 și 4 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Fetești împotriva Sentinței penale nr. 87/F din data de 02 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Fetești în Dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală recurată și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților I. F. și B. I. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor, astfel:
- pentru inculpata I. F., din infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal;
- pentru inculpatul B. I., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1 și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Înlătură, cu privire la ambii inculpați, aplicarea art. 74 lit. c din Codul penal.
1. În temeiul art. 289 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 74 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal, condamnă pe inculpata I. F. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată.
În temeiul art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 74 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal, condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în formă continuată.
În temeiul art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal, contopește cele două pedepse aplicate inculpatei și dispune ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 luni închisoare.
În temeiul art. 81 alin. 2 și art. 71 alin. 5 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării acestei pedepse și a pedepsei accesorii (constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal) pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit conform art. 82 alin. 1 și 3 din Codul penal.
2. În temeiul art. 290 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 74 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal, condamnă pe inculpatul B. I. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
În temeiul art. 291 teza I cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 74 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată.
În temeiul art. 215 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 74 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată.
În temeiul art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin.1 lit. b din Codul penal, contopește cele trei pedepse aplicate inculpatului și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 luni închisoare.
În temeiul art. 81 alin. 2 și art. 71 alin. 5 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării acestei pedepse și a pedepsei accesorii (constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal) pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 alin. 1 și 3 din Codul penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
II. În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I. F. și B. I. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 192 alin. 2 și 4 din Codul de procedură penală, obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de 700 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parțiale ale avocaților din oficiu, în sumă de câte 75 lei pentru fiecare recurent inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. G. N. S. V. B.
GREFIER,
I. P.
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. I.L. B. – Judecătoria Fetești
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1743/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
