Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 429/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 429/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 429/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 429/F
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 25 septembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, întemeiată pe disp. art. 162 alin. 4 și art. 163 din Legea nr. 302/2004 rep., privind persoana transferabilă S. M., în vederea recunoașterii și a punerii în executare a sentinței penale din data de 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul din Taranto, modificată prin sentința penală din data de 27.10.2011 a Tribunalului din Civitavecchia, rămasă definitivă la data de 13.12.2011, în cadrul procedurii soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a susnumitului pentru a continua executarea pedepsei, cerere formulată de autoritățile judiciare italiene.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu la prima strigare a lipsit apărătorul din oficiu al persoanei condamnate-avocat M. E..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere că apărătorul din oficiu desemnat să acorde asistență juridică persoanei condamnate-avocat M. E. nu s-a prezentat la termenul de astăzi, dispune înlocuirea acestuia cu un alt apărător din oficiu - avocat G. C. și lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea acestuia din urmă să studieze dosarul.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu la a doua strigare a răspuns apărătorul din oficiu al persoanei condamnate - G. B., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară Obligatorie.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea sesizării.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în sensul că persoana condamnată este cetățean român, există dublă incriminare, are mai mult de 6 luni de executat din pedeapsa închisorii aplicată, și-a dat consimțământul la transfer.
Pune concluzii de admitere a sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, de recunoaștere a sentinței penale nr. 894/2011 din 27.10.2011 a judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului ordinar Civitavecchia, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 13.12.2011, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor de 3 ani și 10 luni închisoare și 20.000 euro amendă.
Deasemenea, solicită deducerea, din pedeapsă, a perioadei deja executate, respectiv, din data de 06.02.2011 la zi.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate solicită recunoașterea sentinței penale nr. 894/2011 din 27.10.2011 a judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului ordinar Civitavecchia, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 13.12.2011 și transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei 3 ani și 10 luni închisoare într-un penitenciar din România.
CURTEA,
Deliberând, asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rezoluția din data de 21.06.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1136/II-5/2012, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 162 alin. 4 și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, sesizarea Curții de Apel București în vederea recunoașterii sentinței penale nr. 894/2011 din 27.10.2011 a judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului ordinar Civitavecchia, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 13.12.2011 și punerii în executare a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 158 și art. 159 din Legea nr. 302/2004.
Pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală s-a format dosarul nr._, înregistrat la data de 02.07.2013.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosarul cauzei, reține următoarele:
Prin adresa nr._/2013 din data de 14.05.2013, Ministerul Justiției -Direcția D. Internațional și Cooperare judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, cererea formulată de Ministerul Justiției din Republica Italiană prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate M. S. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor aplicate de instanțele italiene într-un penitenciar din România.
Cererea formulată de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv, copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive a hotărârii, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate și declarația cuprinzând consimțământul la transfer al persoanei condamnate.
Curtea reține că, potrivit art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată, „transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiții:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotărârea este definitivă;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepționale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni;
d) transferul este consimțit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimțământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.
Legat de condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată, din documentele transmise de către autoritățile statului de condamnare, precum și din actele efectuate la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a rezultat îndeplinirea condițiilor obligatorii instituite prin dispozițiile art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Astfel, prin adresa nr._ din data de 06.06.2013, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a comunicat faptul că, în evidențele deținute, numitul M. S., fiul lui T. și R., născut la data de 19.02.1949, în ., cu domiciliul în municipiul București, ., apt. 1, sector 2, este titular al cărții de identitate . nr._, eliberată la data de 06.07.2009 de către SPCEP Sector 2 - Biroul 3 și are atribuit CNP :_, fiind, astfel, îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a din Legea nr. 302/2004.
Din adresa nr._/11 emisă la data de 06.06.2013 de către Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul M. S. a fost identificat în evidențele instituției ca cetățean român, căruia, la data de 27.01.2011, i-a fost eliberat de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al municipiului București un pașaport simplu temporar.
Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin sentința nr. 894/2011 din 27.10.2011 a judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului ordinar Civitavecchia, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 13.12.2011, numitul M. S. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 10 luni închisoare, amendă în cuantum de 20.000 euro, precum și la pedeapsa accesorie a interdicției de a deține funcții publice pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 73 al. 1 bis din Decretul Președintelui Republicii nr. 309/1990.
Deasemenea, prin aceeași sentință, s-a dispus și expulzarea susnumitului de pe teritoriul Republicii Italiene.
Curtea constată, așadar, că este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 3 lit. b din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b din Legea nr. 302/2004.
Din datele comunicate de autoritățile italiene a rezultat că numitul M. S. a fost arestat la data 06._, durata condamnării împlinindu-se la data de 05.12.2014.
În consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c din Legea nr. 302/2004.
În fapt, s-a reținut că, în data de 06.02.2011, persoana condamnată a fost depistată la aeroportul Fiumicino în posesia a 1964 grame de cocaină adusă din Brazilia.
Examinând materialul cauzei, Curtea constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptă reținută în sarcina numitului M. S. având corespondent în legislația penală română și realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic internațional de droguri, prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
Astfel cum a rezultat din declarația dată, numitul M. S. a consimțit transferarea sa într-un penitenciar din România, fiind, astfel, îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. d din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. d din Legea nr. 302/2004 republicată.
Pe de altă parte, Curtea a reținut faptul că, prin sentința de condamnare, s-a dispus expulzarea susnumitului de pe teritoriul Republicii Italiene.
În consecință, în cauză, sunt incidente și dispozițiile art. 3 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate conform cărora nu este necesar consimțământul persoanei condamnate la transfer în situația în care s-a dispus o măsură în virtutea căreia persoanei, odată pusă în libertate, nu îi va mai fi permis să rămână pe teritoriul statului de condamnare.
Curtea constată că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 143 lit. f din Legea nr. 302/2004 republicată, condiție ce rezultă din împrejurarea că cererea de transfer a fost formulată de autoritatea centrală competentă din statul de condamnare și din faptul că Ministerul Justiției din România, în calitate de autoritate centrală a statului de executare, a solicitat demararea procedurii reglementată în titlul VI din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea constată îndeplinite cerințele art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, motiv pentru care, va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 162 din același act normativ, va recunoaște sentința nr. 894/2011 din 27.10.2011 a judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului ordinar Civitavecchia, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 13.12.2011
Va dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare. Și 20.000 euro amendă.
Curtea nu a dispus interzicerea anumitor drepturi ca și pedeapsă accesorie, având în vedere că, din înscrisurile aflate la dosar și din corespondența purtată cu statul de condamnare, a rezultat faptul că, prin hotărârea ce se solicită a fi recunoscută, nu i-au fost aplicate condamnatului pedepse accesorii.
Va interzice condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.
Va deduce, din pedeapsă, perioada executată de la 06.02.2011 la zi.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Recunoaște sentința nr. 894/2011 din 27.10.2011 a judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului ordinar Civitavecchia, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 13.12.2011, privind pe condamnatul M. S., fiul lui T. și R., născut la data de 19.02.1949, în ., cu domiciliul în municipiul București, ., apt. 1, sector 2, titular al cărții de identitate . nr._, eliberată la data de 06.07.2009 de către SPCEP Sector 2 - Biroul 3 și are atribuit CNP :_.
Dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepselor de 3 ani și 10 luni închisoare și 20.000 euro amendă.
Interzice condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.
Deduce, din pedeapsă, perioada executată de la 06.02.2011 la zi.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 320 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare pentru condamnat. Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE,
A. A.
GREFIER,
E.-A. N.
Red. AA
Th. red. EA – 26.09.2013/4 ex.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1743/2013.... → |
|---|
