Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1745/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1745/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1745/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1745/R
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. C.
JUDECĂTOR – L. C-T. C.
JUDECĂTOR - M. L.
GREFIER – M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații N. C. și N. C. L., împotriva încheierii de ședință din data de 02 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenții inculpați N. C. și N. C. L., cercetați în stare de arest preventiv și asistați de avocat G. C. A., desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebați fiind, recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, precizează că sunt de acord cu asistența juridică din oficiu, precum și faptul că își mențin declarațiile date până în prezent și nu doresc să dea declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurenților inculpați solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și, rejudecând, în fond, continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de libertate. Apreciază că lăsarea acestora în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, se vor prezenta la termenele de judecată și nu vor împieta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor inculpaților, ca fiind nefondate. Apreciază încheierea recurată ca fiind legală și temeinică în raport de învinuirea adusă, în mod corect s-a constatat legala sesizare a instanței de fond și, pe de altă parte, s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, în raport de probele cauzei coroborate cu recunoașterea faptelor de către inculpați, având în vedere limitele de pedeapsă și circumstanțele în care au fost săvârșite infracțiunile de trafic de droguri.
Având pe rând ultimul cuvânt, recurenții inculpați N. C. și N. C. L. solicită a se aprecia asupra soluției ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 02.09.2013 a Tribunalului București Secția I Penală în dosarul nr._ 13 s-a dispus, în baza art. 3002 C.pr.pen. menținerea stării de arest a inculpaților N. C. și N. C. L., fiind respinse ca neîntemeiate cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul București a reținut că inculpații N. C. și N. C. L. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 870/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
A precizat Tribunalul că în sarcina inculpatului N. C. s-a reținut faptul că, la data de 10.04.2013, împreună cu inculpata N. C. L., a vândut martorului T. V. G., contra sumei de 100 lei, 3 doze conținând 0,09 grame heroină și a deținut pentru consum, fără drept, o seringă hipodermică ce conținea 50 unități de lichid în care s-a pus în evidență heroină, iar în sarcina inculpatei N. C. L. s-a reținut faptul că, la data de 10.04.2013, împreună cu inculpatul N. C., a vândut martorului T. V. G., contra sumei de 100 lei, 3 doze conținând 0,09 grame heroină și a deținut spre vânzare 13 doze conținând 0,43 grame heroină.
S-a mai arătat că prin încheierea de ședință din data de 11.04.2013 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, dată în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. C. și N. C. L., pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 11.04.2013 până la data de 09.05.2013, inclusiv, apreciindu-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 3002 C.pr.pen., Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
S-a arătat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 Cod procedură penală, art. 1491 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În acest sens, s-a avut în vedere că, în cauză, există suficiente indicii temeinice, în sensul art. 681 Cod procedură penală rap. la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de constatare, procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de percheziție domiciliară, procesele-verbale de percheziții corporale, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților.
Totodată, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dacă se ține cont de natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor.
Cât privește cererile inculpaților N. C. și N. C. L. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin, nefiind așadar întrunite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii menționate au declarat recurs, cu respectarea termenului legal, inculpații N. C. și N. C. L..
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei încheierii recurate, prin prisma motivelor invocate cu ocazia dezbaterilor și din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3002 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. 1 Cod procedură penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
În cauza de față, se observă, în primul rând, faptul că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale prin încheierea din data de 11.04.2013 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, fiind menținută, ulterior, în aceleași condiții, după sesizarea instanței la data de 24.04.2013.
În al doilea rând, Curtea constată că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor doi inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Pentru a aprecia în acest sens, Curtea are în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, indicate în încheierea primei instanței și însușite de inculpați potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen., care pentru acest motiv nu vor mai fi reluate în prezenta decizie, probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată. De altfel, recurenții-inculpați nici nu au criticat încheierea recurată sub acest aspect, menținându-și poziția de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor.
De asemenea, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod judicios că datele cauzei duc la concluzia că lăsarea inculpaților în stare de libertate ar prezenta și la acest moment pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. Amintim, în acest context, natura și gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea în care se reține că acestea ar fi fost comise, existența unor date cu privire la faptul că vânzarea din data de 10.04.2013 nu a reprezentat un incident izolat, martorul denunțător precizând că obișnuia să cumpere droguri de la inculpați, aceștia având două tipuri de doze una pe care o vindeau contra sumei de 25 lei, iar cealaltă contra sumei de 50 de lei. De asemenea, la stabilirea gradului de pericol pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea inculpaților în libertate trebuie în plus să fie avută în vedere importanța valorii sociale vătămate prin infracțiunea comisă de aceștia, respectiv viața și sănătatea populației și puternicul sentiment de insecuritate pe care l-ar putea resimți cetățenii prin prezența în mediul social a unor persoane care realizează acte ilicite repetate.
Impactul acestor elemente asupra ordinii publice nu a încetat și nici nu s-a diminuat semnificativ în intervalul de 5 luni scurs de la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, fiind evident faptul că nu s-a depășit nici o durată rezonabilă a măsurii preventive.
Raportat la cele prezentate, lipsa de antecedente penale pentru inculpata N. C. nu are forța necesară pentru a determina punerea în libertate, această circumstanță personală trebuind privită în ansamblul cauzei. De asemenea, existența a doi copii în întreținerea inculpaților – soț și soție - nu schimbă faptul că aceștia au transformat traficul de droguri într-o afacere de familie și că traficul de droguri se pare că se desfășura la locuința cuplului din București, . T. nr.1, punând astfel în primejdie viața și sănătatea minorilor.
În ceea ce privește susținerea apărării referitoare la faptul că cercetarea inculpaților în stare de libertate nu ar putea influența desfășurarea cercetării judecătorești, Curtea arată că, în opinia sa, interpretarea art. 136 alin. 1 C.pr.pen., referitor la scopul măsurilor preventive, nu trebuie să se limiteze doar la necesitatea realizării unor acte de urmărire penală sau de cercetare judecătorească, ci trebuie să aibă în vedere și scopurile procesului penal, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 1 C.pr.pen., unul dintre acestea fiind apărarea ordinii de drept, care, la acest moment, nu s-ar putea realiza prin luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate față de inculpați.
În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3002 C.pr.pen., în baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații N. C. și N. C. L..
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 de lei pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. C. L. C-tin C. M. L.
GREFIER
M. G.
Red./dact./2ex.
07.10.2013/M.C./jud.M.L
TBSI- V. T.
M.L. 07 Octombrie 2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1748/2013.... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1743/2013.... → |
|---|
