Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 431/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 431/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 431/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 431/F
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Grefier: E.–A. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul I. M., în temeiul art. 2781 Cod procedură penală, împotriva rezoluției din 25.01.2013 dată în dosarul nr. 1262/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul I. M., adus de la locul de deținere – Penitenciarul Jilava.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția tardivității plângerii, având în vedere că dovada comunicării a fost înmânată la data de 20.02.2012, iar plângerea a fost formulată la data de 28.06.2013, fiind depășit, astfel, termenul de 20 de zile prevăzut de lege.
Petentul I. M., având cuvântul, arată că dovada a fost comunicată înainte de a formula plângerea, astfel că, solicită respingerea excepției tardivității plângerii.
CURTEA,
Deliberând, asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rezoluția din 25.01.2013 dată în dosarul nr. 1262/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind plângerea penală formulată de numitul I. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.pen și delapidare prevăzută de art. 2151 alin. 1 C.pen.
Pentru a pronunța această rezoluție, P. de pe lângă Curtea de Apel București a reținut următoarele:
La data de 07.06.2012 numitul I. M., deținut în Penitenciarul București - Jilava, a formulat plângere penală prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale față de investigatorii sub acoperire cu nume de cod „F. P." și „F. M.", lucrători de poliție în cadrul Inspectoratului Generai al Politiei Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate - Direcția Antidrog, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, delapidare și represiune nedreaptă, plângere care a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București inițial sub nr. 1947/VIII-1/2012, iar ulterior a fost înregistrată sub nr. 1262/P/2012.
În cuprinsul plângerii penale și a memoriului depus în completarea acesteia (filele 3-6, vol. I) numitul I. M. a susținut că respectivii lucrători de poliție și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului penal nr. 28/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar ca urmare a actelor de urmărire realizate de cei doi investigatori sub acoperire a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, spălare a banilor și instituire și constituire a unui grup infracțional organizat, fără a exista probe certe privind vinovăția sa.
În plângerea penală formulată în cauză, acesta a arătat că a fost condamnat doar în baza declarațiilor celor doi investigatori sub acoperire, fără a fi organizat un flagrant, neexistând probe certe că ar fi primit de la cei doi lucrători de poliție, în schimbul substanțelor stupefiante, suma 47.000 euro, susnumitul susținând că există astfel posibilitatea ca respectiva sumă de bani să fi fost însușită de cei doi investigatori sub acoperire.
În vederea lămuririi împrejurărilor cauzei s-a procedat la anexarea fotocopiei, din dosarul penal nr. 28/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă 39/2003 Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism toate înscrisurile necesare soluționării prezentei cauze penale, inclusiv rechizitoriul nr. 28/D/P/2007 din 24.11.2008 s-au solicitat și s-au obținut, în fotocopie, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de judecată cu privire la numitul I. M..
Din actele premergătoare realizate în dosarul penal nr. 1262 /P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a rezultat că în dosarul penal nr. 28/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au fost emise autorizațiile nr. 26/A/2007 din data de 28.07.2007 și 48/A/2008 din 10.04.2008 în baza cărora au fost autorizați investigatorii sub acoperire cu nume de cod „F. P." și „F. M.", ofițeri de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române –Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate – Direcția Antidrog, precum și colaboratorii cu nume de cod „C. A.” și R. I.” pentru a procura heroină de la membrii unei grupări de narcotraficanți din care făcea parte și numitul I. M., sumele de bani necesare pentru efectuarea acestor cumpărături autorizate de droguri fiind eliberate din fondul special de intervenție al Inspectoratului General al Poliției Române, conform înscrisurilor anexate la dosar.
Ulterior, în baza materialului probator administrat în cauză, prin rechizitoriul nr.28/D/P/2007 întocmit la data de 24.11.2008 de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism numitul I. M. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp., art. 75 lit. a Cp., spălarea banilor, prev. de art. 23 lit. a, b și c din Legea nr. 656/2002 și inițiere și constituit a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din nr. 656/2002 și inițiere și constituit a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. și art. 37 alin. 1 lit. b Cp.
Potrivit rechizitoriului cu numărul de mai sus, în fapt s-a reținut că
numitul I. M. a inițiat și constituit un grup organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, iar în calitate de membru al acestei grupări la datele de 01.03.2007, respectiv 14.04.2008 a vândut în schimbul sumei totale de 47.000 euro colaboratorilor „C. A.", respectiv „R. I.", sub supravegherea investigatorilor sub acoperire „F. P.", respectiv „F. M." cantitatea totală de aproximativ 2.5 kg heroină, iar din sumele de bani obținute ilicit a achiziționat un autovehicul, respectiv un imobil în București.
Referitor la organizarea unui flagrant cu ocazia tranzacțiilor realizate la datele de 01.03.2007 și 14.04.2008, în cuprinsul rechizitoriului nr. 28/D/P/2007 s-a motivat că „s-a apreciat ca inoportună efectuarea acestei activități întrucât marcarea („capcanare") banilor cu praf galben-fluorescent sau consemnarea seriilor bancnotelor folosite ar fi putut conduce la deconspirarea colaboratorilor și investigatorilor acoperiți (bancnotele putând fi verificate fără dificultate, cu o lampă cu ultraviolete, ușor de procurat de pe piața liberă) cu consecința punerii în pericol a integrității lor fizice și chiar a vieții acestora.”
Prin sentința penală nr. 1024/F din data de 13.11.2009. a Tribunalului București - Secția l-a Penală, modificată prin decizia penală nr.169 din 14.07.2010 a Curții de Apel București - Secția l-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1020/16.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală (filele 13-109, vol. I) s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina numitului I. M. și condamnarea acestuia la pedeapsa totală de 13 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, spălarea banilor și inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat, stabilindu-se, în mod definitiv, că faptele există și au fost comise cu vinovăție de către numitul I. M..
Din examinarea hotărârilor judecătorești pronunțate cu ocazia judecării dosarului penal nr.28/D/P/2007 s-a constatat că aspectele de nelegalitate precizate de numitul I. M. în cuprinsul prezentei plângeri penale au fost invocate de susnumit atât în fața instanței de fond, cât și în căile de atac, însă au fost înlăturate motivat de către instanțele de judecată.
Astfel, în mod succesiv, instanțele de judecată au reținut că „efectuarea unui flagrant nu reprezintă o probă obligatorie în cazul infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000", probele strânse în cursul urmăririi penale au fost verificate de instanța de judecată atât la fond cât și pe parcursul cercetărilor judecării în apel, ajungându-se la concluzia că este vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, vinovăție susținută de probe independente de declarațiile colaboratorilor și investigatorilor sub acoperire.
În aceste condiții, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. a C.p.p., neînceperea urmăririi penale în cauză întrucât din actele premergătoare efectuate în dosarul penal nr. 1262/P/2 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu au rezultat indicii temeinice cu privire la existența infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cp. și delapidare, prev. de art. 2151 alin. 1 Cp. sesizate de numitul I. M. cu precizarea că aceasta este încadrarea juridică a faptelor reclamate de I. M., încadrarea fiind atributul organelor judiciare și nu al părților din dosar.
Mai mult, subiectul activ al infracțiunii de represiune nedreaptă, prev. de art. 268 Cp. invocată de numitul I. M. în cuprinsul plângerii penale nu poate fi decât un magistrat, nu un lucrător de poliție.
Deasemenea, în cauză s-au avut în vedere dispozițiile art. 2244 alin.1 C.p.p. potrivit cărora „identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu
poate fi dezvăluită în timpul ori după terminarea acțiunii acestora", motiv pentru care nu s-a procedat la audierea investigatorilor sub acoperire cu nume de cod „F. P.” și „F. M.”.
Prin rezoluția din 13.02.2013 dată în lucrarea nr. 445/II-2/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul I. M. împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 1262/P/2012 al aceleiași unități de parchet.
Acest din urmă act al procurorului a fost comunicat la locul de deținere al petentului la data de 14.02.2013.
Analizând actele și lucrările din dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:
Din relațiile depuse la dosar, emise de Penitenciarul Jilava (filele nr. 21-25) rezultă că petentul I. M. a semnat de primire comunicarea rezoluției din 13.02.2013 dată în lucrarea nr. 445/II-2/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 20.02.2013.
Plângerea a fost formulată la instanță, în temeiul dispozițiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, la 28.06.2013 (data poștei).
Potrivit art. 278/1 din Codul de procedură penală privind plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată:
„După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță” (alin. 1 teza I-a).
Prin prisma textului de lege redat anterior, Curtea constată că petentul I. M. a formulat prezenta plângere la instanță, la data de 28.06.2013, cu depășirea termenului legal, de 20 de zile, termen care se calculează de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii, respectiv, 20.02.2013.
Ocrotind drepturi și interese ale persoanei, conferite în cadrul procesului penal, termenul menționat este un termen procedural, pe zile, ceea ce înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 186 Cod procedură penală privind calculul termenelor procedurale, conform cărora: „la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește” – calculul pe unități libere de timp – alin. 2); „când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează” (alin. 4).
În consecință, termenul în discuție a expirat, iar urmarea nerespectării lui este prevăzută, ca sancțiune, în art. 185 alin. l Cod procedură penală privind consecințele nerespectării termenului: „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen”.
Pentru acest motiv, Curtea este oprită a cerceta fondul cauzei, cu judecarea căreia a fost învestită prin plângere.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală, Curtea va respinge plângerea, ca tardivă și, pe cale de consecință, va menține rezoluția atacată.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, petentul va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat, corespunzător termenelor de judecată acordate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petentul I. M. împotriva rezoluției nr. 1262/P/2012 din 25.01.2013 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
A. A. GREFIER,
E.-A. N.
Red. AA/Dact. EA/2ex-01.10.2013
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 469/2013. Curtea de... → |
|---|
