Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1748/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1748/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1748/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1748 /R
Ședința publică din data de 25.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. L.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: R. A. A.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr. 1367 din 25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat P. L. personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. G. B. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/29.08.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că susține recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, critica vizând greșita modalitate de executare a pedepsei aplicate, în sensul că se solicită înlăturarea dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că inculpatul P. L. prezintă un grad ridicat de periculozitate.
Apreciază că se impune o mai mare severitate în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, iar în această apreciere să se aibă în vedere valoarea record a alcoolemiei la momentul depistării și împrejurarea că a fost provocat un accident soldat cu avarierea unui autoturism parcat.
Solicită a se avea în vedere că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond nu-și va atinge scopul educativ și preventiv și consecințele care s-ar fi putu produce.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului Parchetului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Consideră că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, astfel cum a rezultat din coroborarea probelor administrate și a apreciat corect gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Solicită a se observa că intimatul-inculpat a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.p.p., iar pedeapsa aplicată de instanța de fond este puțin mare în raport de situația de fapt.
De asemenea, solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului încă de la început, care este fără antecedente penale.
Intimatul-inculpat P. L., având ultimul cuvânt, arată că respectă hotărârea instanței de fond și regretă fapta comisă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1367 din 25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în baza art.87 al.1 din O.U.G nr.195/2002, cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. L. [fiul lui Sotirel și M., ns. la data de 13.02.1978 în București, domiciliat în. Cojasca, ., J. Dâmbovița, CNP-_, cetățean român, instructor auto, studii liceale, necunoscut cu antecedente penale], la 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit.b C.pen.
În baza art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin.5 C.pen., s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.359 Cod procedură penală.
A fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de despăgubiri formulată de partea civilă S.C. Groupama Asigurari S.A..
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 900 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 6 aprilie 2010, în jurul orei 12:30, inculpatul P. L. a condus autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare B-_, pe . sectorul 5 al municipiului București, unde a intrat în coliziune cu un autoturism parcat.
Lucrătorii de poliție i-au solicitat conducătorului auto să sufle în aparatul etilotest, pentru stabilirea nivelului concentrației de alcool în aerul expirat, rezultatul fiind de 1, 28 mg/l, conform testului nr. 783/6.04.2010, ora 12:46.
În continuare, inculpatul a fost condus de către organele de poliție la sediul I.N.M.L, unde la interval de o oră i s-au recoltat cele două probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind de 3,00 g%0 (ora 13:30), respectiv 2, 80 g%0 (ora 14:30), conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 801 din data de 7.04.2010 (nr. A 12/3484/23.06.2010).
În cauză, s-a dispus și efectuat o expertiză medico-legală, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei; conform raportului nr. 1842/i/2011 al I.N.M.L. (A12/3484/23.06.2010 din 7.11.2012) a rezultat că, la momentul depistării, acesta ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de circa 3,15-3,20 g%0.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, respectiv: procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de verificare, rezultatul alcooltest, buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică emis de I.N.M.L. „M. Minovici”, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, declarația martorului S. N., declarațiile inculpatului.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului P. L. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, pentru săvârșirea acestei infracțiuni, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei, rezultat din modalitatea de săvârșire, urmarea produsă, atitudinea sinceră a inculpatului, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei, instanța fondului a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute la art.81 din Codul penal.
Astfel, pe de o parte, pedeapsa aplicată de instanță este mai mică de 3 ani închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, așa cum rezultă din cazierul judiciar depus la dosar; pe de altă parte, ținând cont de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, analizate mai sus, judecătorul fondului a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului, având în vedere natura infracțiunii deduse judecății, infracțiune care nu are ca rezultat producerea unor prejudicii materiale, în temeiul art. 14, 346 cpp., cu ref. la art. 1357 C CIV., a respins - ca inadmisibilă cererea de despăgubiri formulată de partea civilă S.C. Groupama Asigurari S.A..
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a promovat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, în ceea ce privește modalitatea de executare aleasă.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, judecătorul fondului, în aplicarea prevederilor art.3201 din Codul de procedură penală, a reținut temeinic situația de fapt constând în aceea că, inculpatul P. L., în data 6 aprilie 2010 a condus pe drumurile publice un autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite cu certitudine și fără echivoc, pe baza întregului ansamblu probator administrat în cauză, dar și recunoscută de către inculpat.
Instanța de fond a apreciat - în mod just - asupra întinderii pedepsei, dând eficiență la stabilirea duratei acesteia, dar și a modalității sale de executare (suspendare condiționată), tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
Curtea nu poate primi critica Ministerului Public, în sensul acordării netemeiniciei sentinței, cu privire la pedeapsa aplicată, deoarece circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere, iar aspectele privind toate datele personale ale inculpatului, dar și dovezile în circumstanțiere au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72 C. pen., considerându-se că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, ținându-se cont și de împrejurarea că instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată. Se constată că instanța de fond, la stabilirea pedepsei în cuantum de 2 ani închisoare, a luat în considerare, cu precădere, împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, acordând semnificația cuvenită datelor referitoare la persoana acestuia, însă a ținut seama și de gravitatea faptelor, apreciind - în final - că acestuia i se mai poate acorda o șansă.
Pedeapsa astfel individualizată, în cuantum și modalitate de executare, este aptă să realizeze scopul preventiv-educativ, prevăzut de art.52 Cod penal, având în vedere faptul că și anterior inculpatul nu a mai comis fapte penale.
D. urmare, față de toate circumstanțele reale și personale, instanța fondului a aplicat intimatului din speță un cuantum de pedeapsă peste limita minimă (în condițiile art.3201 C.p.p.), dar corelativ – în alegerea modalității de executare – a optat pentru suspendarea condiționată.
Este evident că, analizate obiectiv, circumstanțele personale pot apărea drept o stare de normalitate, însă cu toate acestea, ele nu pot fi ignorate, astfel că dacă nu sunt recunoscute drept circumstanțe judiciare atenuante, ele trebuie să se reflecte în pedeapsa aplicată.
Fără a minimaliza pericolul social al faptei (gradul de alcoolemie) sau urmările produse (prejudiciu material), Curtea nu poate să nu observe că fapta a fost comisă în anul 2010, iar din fișa de cazier auto a intimatului, rezultă că de 10 ani, acesta nu a mai suferit sancțiuni nici măcar pentru contravenții.
Pe de altă parte, încă o dată, Curtea atrage atenția intimatului că în caz de comitere a vreunei alte infracțiuni (oricât de neînsemnată), în cursul termenului de încercare (de 4 ani), cuantumul de 2 ani ce a fost aplicat în speță, se va cumula aritmetic cu cel ulterior, iar pedeapsa rezultantă (fie și de 2 ani și o zi) se va executa în regim penitenciar.
Așa fiind, cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a hotărârii atacate, urmează a respinge ca nefondat recursul Parchetului, potrivit dispozițiilor art.38515 pct.1, lit.b Cod procedură penală.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr. 1367 din 25 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. L. P. DUMITRIȚA R. A. A.
GREFIER,
C. G.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red.E.A.-Jud.Sect.5
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 469/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
