Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1743/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1743/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1743/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1743 /R
Ședința publică din data de 25.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. L.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: R. A. A.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul N. G. L. împotriva sentinței penale nr.566/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal și asistat de apărător ales, av. Cosa C., cu împuternicire depusă la dosar, fila nr. 6.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că recurentul-inculpat a depus la dosar motivele de recurs și înscrisuri în circumstanțiere.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea încuviințează pentru recurentul-inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere și o administrează.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței penale atacate sub aspectul reindividualizării pedepsei aplicate, pe care o apreciază mult prea aspră.
Arată că instanța de fond nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare, în principal de gradul de pericol social și de circumstanțele personale ale inculpatului.
La reindividualizarea pedepsei solicită a se avea în vedere de atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată, nu are antecedente penale, iar din buletinul de examinare clinică rezultă că la momentul examinării inculpatul avea o comportare ordonată, atenție concentrată, judecată coerentă, vorbire bună cu păstrarea echilibrului la întoarcere bruscă.
Apreciază că starea de pericol nu s-a concretizat, inculpatul fiind student în anul 4 la Universitatea de Științe Agronomice, este angajat încă din anul 2005, iar potrivit caracterizării angajatorului, inculpatul este un angajat model.
Consideră că în cauză sunt destule elemente care să ducă la reindividualizarea pedepsei aplicate de către instanța de fond.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se impune o reindividualizare a pedepsei, aceasta fiind egală cu minimul special prevăzut de lege.
Solicită a se observa și modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, împrejurarea că inculpatul a condus autovehiculul într-o zonă extrem de circulată, în centrul mun. București, cu o îmbibație alcoolică de 1,3%0 în descreștere.
Arată că este de remarcat că inculpatul a mai fost sancționat administrativ tot pentru o infracțiune ce privește circulația pe drumurile publice.
La interpelarea Curții, recurentul-inculpat a arătat că a condus băut până a fost oprit de organele de poliție, precizând că urma să ajungă acasă.
Recurentul-inculpat N. G. – L., având cuvântul, arată că regretă mult cele întâmplate și promite să nu se mai întâmple, precizând că i-a fost de ajuns acest caz ca să conștientizeze gravitatea faptei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.566/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul N. G.-L. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 71 al.1 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
În baza art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni închisoare, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.
În baza art. 71 al.5 C.pen., a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14 noiembrie 2011, în jurul orei 00,45, inculpatul N. G. L. a fost oprit pentru realizarea unui control în trafic de către un echipaj al poliției rutiere, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Volkswagen Golf cu număr de înmatriculare_, pe Calea V., astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fil. 4-9 DUP).
În urma controlului efectuat în cauză, organele de poliție au constatat că inculpatul emana vapori de alcool în aerul expirat, motiv pentru care au procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest, care la ora 00,54 a indicat o concentrație de 0,58 mg/l alcool pur in aerul expirat (fil. 10 DUP). În consecință, inculpatul a fost condus la sediul INML M. Minovici, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Astfel cum a rezultat din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3158/14.11.2011 (fil. 13 DUP), în urma prelevării a două probe biologice a reieșit că inculpatul N. G.-L. avea la ora 01,48 o îmbibație alcoolică de 1,15 g%o, iar la ora 02,48 o îmbibație alcoolică de 1 g%o.
Pentru a se stabili cu exactitate nivelul concentrației de alcool în sânge a inculpatului de la momentul depistării sale în trafic, în cursul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză medico-legală, având ca obiect calcularea retroactivă a alcoolemiei. Raportul efectuat de I.N.M.L. cu nr.A12/_/2011 din data de 19.11.2012 (fil 17-18 DUP) a concluzionat că, la data și ora la care inculpatul a fost surprins în trafic de către organele de poliție ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de aproximativ 1,30 g%o.
Mijloacele de probă indicate anterior se coroborează cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut ca in noaptea de 13.11.2011, între orele 21.30-22.00 a consumat cantitatea de 100 ml digestiv, cu aport alimentar, iar în dimineața zilei de 14.11.2011, în jurul orei 00,45, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Golf cu număr de înmatriculare_ pe Calea V. a fost depistat de către organele de poliție și testat cu aparatul alcooltest, iar ulterior condus la INML în vederea recoltării probelor biologice.
Inculpatul nu a contestat aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare, întocmit în prezența martorului-asistent D. D. A..
În privința valorii alcoolemiei prezentate de către inculpat în momentul săvârșirii faptei deduse judecății, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost stabilită, în mod corect, prin intermediul unor mijloace de probă științifice cu grad ridicat de acuratețe, astfel încât nu există nici un dubiu în această privință.
D. urmare, instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului rezulta fără dubii și din declarația acestuia dată în cursul fazei de judecată, prin care a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului N. G.-L. - care la data de 14.11.2011, în jurul orelor 00,45, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_ pe Calea V., având o alcoolemie teoretică în descreștere de 1,30 g %o, - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin. 2 Cod penal, având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și urmarea produsă, instanța de fond apreciind astfel că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere că fapta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier, ținând însă cont și de faptul că acest pericol nu s-a produs în mod efectiv, inculpatul nefiind implicat în vreun accident rutier ca urmare a faptului că a circulat pe drumurile publice având o alcoolemie ce depășește limita legală.
În ceea ce privește persoana inculpatului, prima instanță a reținut că acesta a avut o atitudine sinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, recunoscând săvârșirea faptei, regretând-o și cooperând cu organele judiciare. Totodată, a ținut cont că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța de fond a reținut că potrivit art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, fapta dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, însă reținând că la termenul din data de 03.06.2013, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii abreviate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., potrivit cărora, se va pronunța condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel încât limitele de pedeapsă la care s-a raportat instanța, în dozarea sancțiunii pe care a aplicat-o, a fost închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a i se aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, instanța fondului a apreciat că, în speță, nu se impune aplicarea unei astfel de pedepse, având în vedere frecvența săvârșirii infracțiunilor de acest gen în ultima perioadă, uneori având consecințe tragice, precum pierderea de vieți omenești, astfel încât pentru asigurarea prevenției generale și speciale, judecătorul fondului a arătat că nu se impune reținerea în beneficiul inculpatului a vreunei circumstanțe atenuante judiciare care să aibă drept rezultat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât reținerea unor astfel de circumstanțe nu este obligatorie, fiind o chestiune de oportunitate care rămâne la aprecierea instanței.
Ca atare, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța de fond a apreciat că, în cauză, se impune aplicarea unei pedepse inculpatului cu închisoarea orientată spre minimul special, în cuantum de 8 luni închisoare, având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa aplicată în speță, în cazul în care în termenul de încercare ce urmează a fi stabilit conform art. 82 C.pen. va săvârși o altă infracțiune.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N. G. L., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și, rejudecând, reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor judiciare prevăzute de art. 74 alin.1 lit.a și c Cp.
În motivele de recurs, a arătat că a avut o atitudine sinceră atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, din buletinul de examinare clinică a rezultat că la momentul examinării avea o comportare ordonată, atenție concentrată, judecată coerentă, vorbire bună cu păstrarea echilibrului la întoarcere bruscă, nu are antecedente penale, nu s-a produs niciun accident rutier, este student și este angajat la o societate comercială, având caracterizări favorabile.
Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate si din oficiu, conform art. 385 ind.6 alin.3 Cpp, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanta a retinut in mod corect situatia de fapt, dand o incadrare juridica corespunzatoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal, rezultand fara echivoc vinovatia inculpatului N. G. L. cu privire la savarsirea faptei pentru care a fost trimis in judecata.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările și modalitatea de comitere (pe un bulevard din centrul capitalei, în timpul nopții, valoarea alcoolemiei) și de persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 Cpp, și care nu este cunoscut cu antecedente penale, Curtea apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate, aceasta fiind de natură să asigure atingerea scopului prevăzut de art.52 C.p., neputând fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a și c Cp, cu consecința aplicării art. 76 lit.e Cp, lipsei antecedentelor penale și statutului social dându-li-se eficiență în procesul de individualizare a pedepsei prin stabilirea pedepsei la minimul special potrivit art. 320 ind.1 alin.7 Cpp, iar comportarea sinceră în cursul procesului penal, în cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, constând în recunoașterea săvârșirii faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi calificată ca circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cp întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică.
Dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, decât comportarea sinceră în cursul procesului penal dintre cele prevăzute de art. 74 alin.1 lit.c Cod penal.
În baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cpp va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. G. L. împotriva sentinței penale nr. 566/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin.2 Cpp va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. G. L. împotriva sentinței penale nr. 566/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. L. P. DUMITRIȚA R. A. A.
GREFIER
C. G.
red.R.A.A.
dact.L.G.
ex.2/14.10.2013
jud.A.P.-Jud.Sect.1
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
