Falsificarea de valori străine. Art. 284 C.p.. Decizia nr. 1977/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1977/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 1977/2013

Dosar nr._/202/2012

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1977/R

Ședința publică din data de 25 octombrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C.-C. C.

JUDECĂTOR: M. N.

JUDECĂTOR: R. M.

GREFIER: L. B.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții inculpați R. B. I. și B. F. V. împotriva sentinței penale nr. 449 din data de 24.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 octombrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 306 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea asupra cauzei penale de față la data de 25 octombrie 2013, când a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor formulate,constată următoarele:

Judecătoria Sectorului 6 București,prin sentința penală nr. 449 din data de 24.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:

1. În baza art. 284 rap. la art. 282 alin. 2 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal condamnă pe inculpatul R. B. I., fiul lui L. G. și L., născut la data de 31.10.1987 în București, cu domiciliul în București, ., sector 3 și f.f.l. în București, ..7B, ., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de valori străine.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal interzice inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales pe o durată de 1 an.

În baza art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal condamnă pe inculpatul R. B. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

În baza art. 33 lit. b Cod penal rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului R. B. I. prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului R. B. I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pe durata de 1 an.

În baza art. 861 Cod penal suspendă executarea pedepsei de 3 ani închisoare, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile art. 862 Cod penal.

În baza art. 863 alin. 1 lit. a-d și alin. 3 lit. a,d Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul R. B. I. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare;

- să nu intre în legătură pe durata termenului de încercare cu inculpatul B. F. V..

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Face aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Constată că inculpatul R. B. I. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 19.03.2009 – 25.05.2009.

2. În baza art. 284 rap. la art. 282 alin. 2 teza a II a Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal rap. la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal condamnă pe inculpatul B. F. V., fiul lui N. și Mituța, ns.la 19.06.1990 în București, domiciliat în București, ., ..5, sector 2, CNP_, cetățean român, studii 2 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de valori străine.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

În baza art. 861 Cod penal suspendă executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 862 Cod penal.

În baza art. 863 alin. 1 lit. a-d și alin. 3 lit. a,d Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul B. F. V. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare;

- să nu intre în legătură pe durata termenului de încercare cu inculpatul R. B. I..

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Face aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Constată că inculpatul B. F. V. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 19.03.2009 – 25.05.2009.

Ia act că părțile vătămate A. D. A. și I. D. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 alin. 1 lit. a Cod penal confiscă de la inculpatul R. B. I. două bancnote cu cupiura de 50 de euro seriile X_ și X_, aflate la fila 211 dosar de urmărire penală.

În baza art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal confiscă de la inculpatul R. B. I. suma de 695 lei.

În baza art. 191 alin. 1,2 Cod proc. pen., obligă pe inculpatul R. B. I. la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 2575 lei și pe inculpatul B. F. V. la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 2325 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr._/P/2008 din data de 20.06.2012, P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

-R. B. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare de valori străine, în modalitatea punerii în circulație, prev.de art. 284 rap.la art. 282 alin.2 teza I-a Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic.art.41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit. b Cod penal;

-B. F. V., pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de valori străine, în modalitatea punerii în circulație, prev.de art. 284 rap.la art.282 alin.2 teza a II-a Cod penal.

Prin rechizitoriu s-a reținut, în fapt, că, în cursul lunii august 2008, inculpatul R. B. I. a pus în circulație patru bancnote contrafăcute la cupiura de 50 de euro, pe care le-a înmânat părții vătămate A. D. A., iar, în luna octombrie 2008, a pus în circulație o altă bancnotă contrafăcută la cupiura de 50 de euro, pe care a înmânat-o părții vătămate I. D.. În luna februarie a anului 2009, inculpatul B. F. V. a deținut o bancnotă contrafăcută la cupiura de 100 euro, primită de la inculpatul R. B. I., pe care a încercat în repetate rânduri să o pună în circulație.

În fapt, s-a reținut că, la data de 03.11.2008, ofițeri de poliție din cadrul Biroului de Combatere a Criminalității Organizate s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul R. B. I., în cursul lunilor august și octombrie 2008 a pus în circulație mai multe bancnote contrafăcute la cupiura de 50 de euro, pe care le-a plasat numiților A. D. A. și I. D..

Din cercetările efectuate ulterior în cauză s-a stabilit că, în cursul lunii august 2008, inculpatul R. B. I. l-a contactat pe cumnatul său, partea vătămată A. D. A., care la data respectivă își desfășura activitatea ca lucrător comercial la un stand din complexul comercial IDM, rugându-l pe acesta să-i schimbe suma de 200 de euro (patru bancnote la cupiura de 50 de euro) la cunoștințele sale din centru.

După ce a primit cele patru bancnote, partea vătămată a luat legătura cu o persoană de sex feminin, de naționalitate chineză, care avea, de asemenea, un stand în complexul comercial și căreia i-a solicitat să-i schimbe bancnotele primite de la inculpat. Aceasta a fost de acord cu efectuarea schimbului, însă numai pentru trei dintre acestea, dându-i părții vătămate contravaloarea în lei a 150 euro.

Aceeași parte vătămată a declarat că, în aceeași seară, s-a întâlnit cu inculpatul R. B. I. în parcarea complexului IDM, unde i-a remis suma de bani primită în schimbul sumei de 150 euro, spunându-i că o bancnotă de 50 de euro a rămas în posesia sa. După această întâlnire, în urma unei discuții telefonice purtate cu inculpatul, partea vătămată a aflat de la acesta că banii erau falși. Partea vătămată a mai declarat că inculpatul l-a atenționat să fie atent cu chinezii și, de asemenea, i-a spus că mai are 50.000 euro falși și l-a întrebat dacă vrea să îl ajute să îi plaseze. Partea vătămată nu a dat curs solicitării inculpatului și, de teamă, a rupt bancnota care rămăsese în posesia sa.

După 2 zile de la schimbarea celor trei bancnote, partea vătămată A. D. A. a fost căutat de persoana chineză, care i-a confirmat că acestea erau false, nefiindu-i acceptate la bancă. În această situație, partea vătămată a restituit acesteia contravaloarea în lei a 100 de euro, primind în schimb două dintre bancnotele false (pe care le-a distrus prin rupere), urmând ca cea de a treia bancnotă contrafăcută să o recupereze în momentul în care achita contravaloarea în lei a acesteia.

Ulterior, numitul A. D. A. a recuperat cea de-a treia bancnotă de 50 de euro pe cale amiabilă, predând-o pe bază de dovadă organelor de poliție.

În cursul lunii octombrie 2008, inculpatul R. B. I. a contractat-o pe partea vătămată I. D. căreia i-a solicitat să îi schimbe o bancnotă de 50 de euro, pentru care a primit suma de 170 de lei. A doua zi, partea vătămată a încercat să schimbe bancnota primită de la inculpat la un bancomat, însă operațiunea a fost refuzată. Mergând la o casă de schimb valutar, în urma verificării bancnotei respective, i s-a spus că este falsă. În urma acestei situații, partea vătămată l-a contactat pe inculpat pentru a-și recupera suma de bani, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Partea vătămată I. D. a predat organelor de poliție o bancnotă la cupiura de 50 de euro, declarând că a primit-o de la inculpatul R. B. I..

În timpul cercetărilor, s-a procedat și la efectuarea de recunoașteri de pe planșe fotografice, părțile vătămate A. D. A. și I. D. indicându-l pe inculpatul R. B. I. ca fiind persoana care le-a înmânat bancnotele contrafăcute.

Cele două bancnote predate de către părțile vătămate organelor de poliție, având seriile X_ și X_, au fost trimise spre expertizare Băncii Naționale a României - Comisia națională de studiere a falsurilor la moneda euro. Prin buletinul de expertiză nr. 5516/11.11.2008 s-a stabilit că bancnota cu valoarea nominală de 50 de euro, ., cu nr. de placă J004G1 și cu nr. de seria X_; P5 nu este autentică, reprezintă o contrafacere și nu are putere circulatorie. De asemenea, buletinul de analiză nr.5882/26.11.2008 a concluzionat că și cealaltă bancnotă cu valoarea nominală de 50 de euro, . cu nr. de placă J004G1 și cu nr. de serie X_; P5 nu este autentică, reprezintă o contrafacere și nu are putere circulatorie.

În cauză s-a dispus și efectuarea unei constatări tehnico-științifice care să stabilească care a fost tehnica de imprimare folosită la contrafacerea bancnotelor și dacă imprimantele puse la dispoziție (care au fost ridicate de la persoanele suspectate de implicarea în falsificarea bancnotelor în urma verificării unor percheziții domiciliare) au fost folosite la contrafacerea respectivelor bancnote.

Prin raportul nr.29 din 23.04.2009 s-au stabilit următoarele: 1. bancnotele în litigiu contrafăcute, din cupiura de 50 eur, puse la dispoziție, au fost realizate utilizându-se tehnologia de imprimare Offset; 2. imprimantele în litigiu, Canon Pixma IP 4500, cu seriile ABBA74620, ABDG15506 și ABDG17289, puse la dispoziție, utilizează tehnologia de imprimare jet de cerneală și nu au fost folosite la realizarea bancnotelor în litigiu; 3. imprimantele în litigiu, Canon Pixma IP 4500, cu seriile ABBA74620, ABDG15506 și ABDG17289, puse la dispoziție, nu dispun de memorie proprie care să le permită stocarea de date și imagini.

Conform celor comunicate de IGPR-Oficiul Național Central pentru combaterea falsului de monedă, cecuri de călătorie, cele două bancnote contrafăcute, puse în circulație de către inculpatul R. B. I., după numărul plăcii de tipar, fac parte din tipul de fals, având indicativul european EUA0050P5, contrafacere offset, țara de origine fiind Italia.

În cauză a fost audiat martorul cu identitate protejată I. R. care a declarat că inculpatul R. B. I. i-a arătat o sumă mare de bani (euro) despre care i-a spus că sunt falși, solicitându-i să îl ajute să îi pună în circulație. Martorul a refuzat însă solicitarea. De asemenea, acesta a menționat că are la cunoștință faptul că, în cursul lunii august 2008, inculpatul R. B. I. a plasat numiților A. D. A. și I. D. mai multe bancnote false de 50 de euro.

În vederea probării întregii activități infracționale a inculpatului R. B. I., precum și a identificării altor persoane implicate în activitatea de punere în circulație de bancnote contrafăcute, în cauză au fost solicitate și obținute autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, în urma punerii în executare a acestora rezultând că inculpatul R. B. I. își continuă activitatea împreună cu inculpatul B. F. V. și numiții B. A. M. Dor și P. M..

În data de 19.03.2009, în baza autorizațiilor de percheziție domiciliară, au fost efectuate percheziții la domiciliile inculpaților și al numitului B. A. M. Dor, de unde au fost ridicate mai multe medii de stocare a datelor cât și sisteme informatice. Ulterior s-a procedat la efectuarea unor percheziții informatice cu privire la bunurile ridicate, însă nu au fost obținute informații care să intereseze prezenta cauză.

Cu privire la activitatea infracțională a inculpatului B. F. V. sunt relevante următoarele convorbiri purtate de acesta cu inculpatul R. B. I.. Astfel, la data de 24.12.2008, la ora 19:21:17, inculpatul R. B. I., aflat la postul telefonic_ este contactat de o persoană identificată ca fiind inculpatul B. F. V., aflată la postul telefonic_ și poartă următoarea discuție:

B.: Păi nu știu la ce oră închide aici. Nu auzi cum se uită omul la ea.

R.: A?

B.: O bagă așa sus și se uită să vadă dacă are dunga aia, firu. A?

R.: Nu știu. A… aia a mea e udă mânca-ți-aș, am udat-o când am venit și d-aia nu mi-a primit-o.

B.: Nu mă, că pă om nu o bagă nicăieri. I-o dau aici la shaormerie la ăștia. A? Cum facem?

R.: Nu știu. Nu știu, habar nu am.

De asemenea, la data de 01.12.2008, ora 14:43:08, inculpatul R. B. I., aflat la postul telefonic_ este contactat de o persoană necunoscută, aflată la postul telefonic_ și poartă următoarea discuție:

Necunoscut: Unde dau bă alea, că mai am și eu una băi?

R.: Ce?

Necunoscut: Mai am și eu 100.

R.:Ce vrei să facem ?

Necunoscut: Am vrut să o bag aseară la F..

R.: Și de ce nu ai băgat-o?

Necunoscut: La femei, nu era nicio femeie.

R.: Aaa.

Necunoscut: Da, e la M.!

R.: Ce?

Necunoscut: E la M. acum.

R.: Păi și de ce nu ați băgat-o?

Necunoscut: Nu aveam unde.

R.: Cum nu ai unde să o bagi? O băgăm imediat.

Necunoscut: Diseară o bag, ia-o și tu pe aia de la A. sau ai mințit?

R.: Are A., mă.

Coroborând această convorbire cu cele declarate de inculpatul B. F. V. la data de 19.03.2009 rezultă că discuția a fost purtată între cei doi inculpați.

De altfel, din declarația olografă din data de 19.03.2009 a numitei C. E., mătușa inculpatului B. F. V., rezultă că aceasta locuiește împreună cu inculpatul, iar în cursul lunii martie 2009, de sub un bibelou aflat pe un dulap situat lângă pat, a luat o hârtie de formă dreptunghiulară de diferite culori, pe care a pus-o într-un sac cu cenușă pe care l-a aruncat la colțul străzii. Ulterior, a aflat de la inculpat că hârtia în cauză era o bancnotă de100 de euro pe care aceasta o pusese în acel loc.

De asemenea, cu ocazia audierii din data de 19.03.2009, în prezența martorului asistent Titirigă I., inculpatul B. F. V. a confirmat faptul că a primit o bancnotă contrafăcută de 100 de euro de la inculpatul R. B. I., pe care a încercat să o pună în circulație, mai întâi la un joc de barbut, iar apoi pentru a întreține raporturi sexuale cu prostituate în zona F.. Nu a reușit să pună în circulație bancnota la jocul de noroc, deoarece i s-a spus că este prea uzată și nici ulterior, pentru a întreține raporturi sexuale, pentru că nu a găsit prostituate în zona F.. Acesta a menționat totodată faptul că pusese bancnota sub un bibelou, precizând că o va pune la dispoziția organelor de poliție. Recuperarea bancnotei nu a fost posibilă, întrucât a fost aruncată de mătușa sa.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu a organelor de poliție din cadrul Biroului de Combatere a Criminalității organizate; declarații părți vătămate A. D. A. și I. D., proces-verbal de recunoaștere de pe planșa fotografică a inculpatului R. B. I. de către A. D. A.; dovadă de predare a bancnotei de 50 de euro cu seria X_ organelor de poliție de către A. D. A.; dovadă de predare a bancnotei de 50 de euro cu seria X_ organelor de poliție de către I. D.; buletin de expertiză nr.5516/11.11.2008, buletin de expertiză nr.5886 din 26.11.2008, raport de constatare tehnico-științifică nr.29 din 23.04.2009, adresa nr._/12.11.2008 a IGPR-Oficiul Național Central pentru combaterea falsului de monedă, cecuri de călătorie, proces-verbal de recunoaștere de pe planșă fotografică a inculpatului R. B. I. de către I. D., procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpați.

În cursul cercetării judecătorești, au fost ascultași inculpații, părțile vătămate și martora C. E., ce a dat declarații pe parcursul urmăririi penale.

Ministerul Public a solicitat readministrarea probelor de la urmărirea penală, respectiv audierea părților vătămate și a martorului cu identitatea protejată I. R..

La termenul de judecată din data de 05.04.2013, instanța a luat act de renunțarea Ministerului Public la audierea martorului cu identitate protejată I. R., având în vedere că potrivit susținerilor procurorului martorul nu mai locuiește la adresa cunoscută în momentul audierii sale de către procuror și nu s-a identificat actuala adresă de domiciliu.

Instanța a încuviințat inculpatului B. F. V. proba testimonială, în cadrul căreia să fie audiat martora C. E., pe situația de fapt și un martor în circumstanțiere, D. N. C., probe administrate în cauză.

Inculpatul R. B. I. a solicitat, iar instanța i-a încuviințat proba cu acte în circumstanțiere și audierea unui martor atât pe situația de fapt cât și în circumstanțiere, D. E., probe administrate în cauză.

La termenul de judecată din data de 15.03.2013, instanța a respins motivat cererea inculpatului R. B. I. de efectuare a unei probe cu expertiza criminalistică, ca neîntemeiată.

În cadrul probei cu acte în circumstanțiere, au fost depuse următoarele înscrisuri: caracterizări date de numiții C. V. R., D. I., P. R. Ș., B. G., certificat de căsătorie . nr._, certificat de deces privind pe B. L. G., certificat de moștenitor nr.124/14.12.2004 emis de BNP L. B. și L. D., certificat de moștenitor suplimentar nr.104/12.12.2005, certificat de moștenitor nr.115/03.10.2002, adresa nr._/15.03.2013 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului Sector 2, adresa emisă de Direcția Pentru Protecția Copilului către Casa Națională de Pensii, adresa nr.6766/20.10.2003 emisă de Direcția Pentru Protecția Copilului Sector 2, decizia nr._/25.12.2009, certificat de naștere, legitimație de război privind pe R. T., caracterizări date de numiții C. R. G., S. M., M. F., D. N..

La termenul de judecată din data de 05.04.2013, instanța a încuviințat inculpaților suplimentarea probatoriului, în sensul emiterii unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, pentru a se comunica stadiul cercetărilor în cauza disjunsă prin rechizitoriul nr._/P/2008. De asemenea, instanța a încuviințat inculpaților emiterea unei adrese către operatorii de telefonie mobilă Vodafone și Cosmote, pentru a se comunica listingul convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul utilizat de către inculpatul R. B. I. pentru lunile august-septembrie 2008. La același termen de judecată, instanța a respins proba solicitată de inculpați, de audiere a martorului B. A. M. Dor, ca nefiind utilă soluționării cauzei.

În cauză au fost depuse următoarele înscrisuri: referate de verificare în baza de date DEPABD, fișele de cazier judiciar privind pe cei doi inculpați, adresele nr._/25.09.2012, nr._/19.02.2013 emise de Serviciul Independent de Reținere și Arestare Preventivă, adresele nr._/28.09.2012, nr._/22.10.2012, nr._/AS/10.12.2012, nr._/AS/20.02.2013, emise de INTERPOL, procese-verbale întocmite de organele de poliție cu ocazia punerii în executare a mandatelor de aducere emise în cauză, adresa nr._/DSDPR/20.02.2013, proces-verbal de depunere la casa de valori a unei bancnote de 20 de dolari neozeelandezi, depusă de inculpatul R. B. I., adresa nr. 1019/VIII-1/2013 din 3.04.2013 emisă de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, adresa nr.1247/VIII-1/2013/16.04.2013, rezoluție din data de 20.09.2012 dată de P. de pe lângă Judecătoria sector 6 București, adresa nr._/19.04.2013 emisă de Cosmote Romanian Mobile Telecommunications SA, adresa nr._/19.04.2013 emisă de Vodafone România SA, adresa nr. 1495/VIII-1/2013 din 16.05.2013 și procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale emis în dosarul nr. 7714/P/2012 emis de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, adresa nr. 2.185.632/M.V./2.07.2012 emisă de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București, referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale emisă în dosarul nr.7714/P/2012 al B.C.C.O., adresa nr. 7714/P/2012 din 25.06.2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria sector 6 București.

Analizând probele administrate în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării jduecătorești, instanța reține următoarele:

1. În luna august a anului 2008, inculpatul R. B. I. a plasat patru bancnote contrafăcute la cupiura de 50 euro, părții vătămate A. D. A., cumnatul său, pe care, fără a-i aduce la cunoștință că bancnotele sunt false, l-a rugat să le schimbe în lei la locul acestuia de muncă, complexul comercial IDM, și să-i remită contravaloarea acestora.

Partea vătămată A. D. A. a acceptat propunerea inculpatului R. B. I., intenționând să-l ajute pe acesta, și a luat legătura cu o persoană de sex feminin, de naționalitate chineză, care deținea ca și el un stand în complexul comercial IDM, căreia i-a solicitat să îi remită contravaloarea în lei a bancnotelor primite de la inculpat. Persoana de naționalitate chineză a fost de acord cu efectuarea schimbului, însă numai pentru 3 bancnote cu cupiura de 50 de euro, dându-i părții vătămate contravaloarea în lei la cursul practicat de BNR, sumă convenită pentru efectuarea schimbului valutar. Partea vătămată A. D. A., în aceeași seară, i-a înmânat inculpatului suma de bani obținută din vânzarea sumei de 150 de euro. Cea de-a patra bancnotă a rămas asupra părții vătămate, pentru a o schimba în zilele următoare.

Partea vătămată A. D. A. declară (declarații date la 3.11.2008-f.131 d.u.p. și 7.04.2009-f.42 d.u.p., menținute pe parcursul judecății-f.155 dosar) că în aceeași seară, după ce i-a înmânat inculpatului banii, acesta l-a sunat și i-a spus următoarele: „să aibă grijă cum se descurcă cu chinezii, pentru că banii erau falși. De asemenea, i-a zis că are la el 50.000 euro falși și l-a întrebat dacă vrea să îl ajute să îi plaseze.” Partea vătămată declară că, speriat de ceea ce-i spusese inculpatul, a rupt, imediat după discuția avută, cea de-a patra bancnotă ce-i fusese înmânată de inculpat, pe care nu reușise să o pună în circulație.

A doua sau a treia zi, persoana de naționalitate chineză, căreia îi înmânase bancnotele, i-a solicitat părții vătămate restituirea sumei de bani în lei, pe care i-o achitase în urma schimbului valutar, spunându-i că acestea sunt false. Partea vătămată i-a restituit din veniturile sale contravaloarea a 100 de euro, persoana de cetățenie chineză restituindu-i două dintre bancnote.

Speriat de caracterul ilegal al activității în care fusese implicat de inculpat, partea vătămată A. D. A. a rupt cele 2 bancnote primite de la persoana de cetățenie chineză, precum și cea de-a treia bancnotă pe care o mai avea în posesie.

Cea de-a treia bancnotă cu privire la care s-a stabilit că avea seria X_, pe care i-o înmânase persoanei de cetățenie chineză, a rămas în posesia acesteia, până la data de 6.11.2008, când partea vătămată a procedat la recuperarea acesteia (conform declarației date pe parcursul urmăririi penale aflate la f.137 d.u.p.) și a predat-o organelor de poliție la data de 7.11.2008, conform procesului - verbal aflat la fila 138 d.u.p.

Din buletinul de expertiză nr.5886/26.11.2008 aflat la fila 153 d.u.p., întocmit de Banca Națională a României - Direcția emisiune, tezaur și casierie – Comisia națională de studiere a falsurilor la moneda euro, rezultă că bancnota cu valoare nominală de 50 euro, . cu nr. de placă J004G1 și cu nr. de serie X_ nu este autentică, reprezintă o contrafacere și nu are putere circulatorie.

Situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor părții vătămate, date atât pe parcursul urmăririi penale (f.131, 138 și 2-3 d.u.p.) cât și pe parcursul cercetării judecătorești (f. 155 dosar) în care descrie derularea evenimentelor în aceeași modalitate cu cea reținută de instanță, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului de către partea vătămată (f.132-133), procesul-verbal de preluare a bancnotei cu seria X_ de către organele de poliție (f. 138 d.u.p.), buletinul de expertiză BNR nr. 5886/26.11.2008 (f. 153 d.u.p.).

Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere pe parcursul urmăririi penale și a negat comiterea faptei, declarând că nu i-a înmânat niciodată părții vătămate cele 4 bancnote cu cupiura de 50de euro, inclusiv bancnota expertizată, justificând declarațiile părții vătămate prin existența unor raporturi de dușmănie cu acesta, ca urmare a existenței unui proces de dezbatere succesorală în care are calitatea de parte și sora sa, soția părții vătămate, având ca obiect proprietăți importante din București ce ar fi aparținut familiei B..

Raporturile de dușmănie cu partea vătămată nu au fost probate de inculpat, acesta nefăcând dovada interesului surorii sale în dobândirea dreptului de proprietate cu privire la proprietățile menționate de inculpat. Astfel, din certificatul de moștenitor nr. 115/3.10.2002 ( f. 171 dosar ) și certificatele de moștenitor suplimentar nr. 124/14.12.2004 și 104/12.12.2005 ( f. 169-170 dosar ) rezultă că soția părții vătămate nu este una dintre moștenitorii defunctului B. L. G.. De asemenea, partea vătămată a susținut că soția sa nu este moștenitoarea familiei B. și nu a ridicat niciodată pretenții cu privire la fostele proprietăți ale acestei familii și că la acest moment se dezbate succesiunea de pe urma mamei celor doi ( cei doi fiind copii defunctei ralea, doar inculpatul fiind copilul și al defunctului B. ), obiectul succesiunii fiind o casă bătrânească în județul Ialomița, în zona rurală.

Contrar susținerilor inculpatului, partea vătămată a arătat că soția sa recunoaște lucrările de îmbunătățire făcute de inculpat la acea casă și că au fost de acord ca acesta să se mute și să locuiască în acea construcție. Partea vătămată arată că inculpatul a locuit în acea construcție o perioadă foarte scurtă de timp, datorită condițiilor materiale concrete și precare pe care le oferea acea casă, ce nu a fost și nu este racordată la rețeaua electrică.

Pentru a dovedi relațiile de dușmănie cu partea vătămată, inculpatul a solicitat și instanța a încuviințat ascultarea martorei D. E., actuala sa soacră, care a relatat în concordanță cu inculpatul, că la baza relațiilor tensionate dintre soția părții vătămate, sora inculpatului, și inculpat se află construcția de la țară, ce a reprezentat locuința mamei inculpatului, în care inculpatul ar fi făcut investiții din banii ei, și proprietatea familiei B., la care soția părții vătămate nu are însă dreptul.

Instanța apreciază declarația martorei D. ca fiind subiectivă și nesinceră, având în vedere, pe de o parte, declarația părții vătămate A. D. A., și pe de altă parte lipsa oricăror înscrisuri ce ar fi putut fi depuse de inculpat, din care să rezulte pretențiile exclusive ale soției părții vătămate la imobilul din județul Ialomița. De asemenea, instanța are în vedere împrejurarea că declarațiile părții vătămate A. sunt date în noiembrie 2008, anterioare anului 2011 când martora D. susține că soția părții vătămate ar fi ridicat pretenții exclusive la moștenirea menționată.

Inculpatul declară că ar fi avut un conflict cu partea vătămată și cu sora sa și în perioada 2007-2008, legat tot de aceeași moștenire a casei din Ialomița, discuție la care nu ar mai fi asistat nicio altă persoană, însă, ulterior, declară că bunicul matern ar fi decedat în 2011, dată la care potrivit regulilor de drept civil, s-ar fi deschis succesiunea.

De asemenea, deși ar fi fost în relații de dușmănie cu sora sa din perioada 2007-2008, acesta declară pe parcursul judecății că i-ar fi trimis soției sale scrisori pe adresa surorii sale, în anul 2011, în perioada în care era în executarea unei alte pedepse privative de libertate în Suedia.

Față de cele reținute, instanța va înlătura declarația inculpatului și ale martorei D. privitoare la existența unor relații de dușmănie cu partea vătămată determinate de interese materiale nejustificate ale aceste acestuia, apreciind că acestea sunt date pro causa.

Trebuie avut în vedere, după cum vom arăta în continuare, că inculpatul folosește aceeași apărare, și anume existența relațiilor de dușmănie și cu privire la cealaltă parte vătămată, I. D., care la data comiterii faptelor, era ca și partea vătămată A., o persoană foarte apropiată acestuia, pe care o cunoștea de foarte mult timp, relații de dușmănie, care, după cum vom arăta, au fost negate de partea vătămată I. D..

În realitate, inculpatul a ales-o pe partea vătămată pentru punerea în circulație a bancnotelor false întrucât acesta era o persoană apropiată, despre care avea convingerea că nu-l va denunța organelor de poliție și că, fără să verifice autenticitatea bancnotelor, va proceda la punerea lor în circulație, într-un spațiu comercial, unde se ocupau cu activități lucrative și persoane de cetățenie străină, unde punerea în circulație ar fi fost foarte facilă.

În ceea ce privește susținerile inculpatului, că nu există certitudine cu privire la identitatea între bancnota înmânată de inculpat părții vătămate A. și bancnota X_, expertizată de BNR, instanța le va înlătura, având în vedere, pe de o parte, declarația inculpatului, care neagă că i-ar fi dat vreo bancnotă părții vătămate, iar pe de altă parte declarația părții vătămare, care arată că persoana de cetățenie chineză i-a restituit doar bancnotele pentru care a avut să-i remită contravaloarea, păstrând ultima bancnotă, pe care i-a remis-o doar pentru a o preda organelor de poliție.

2. În luna octombrie 2008, inculpatul R. B. a plasat o bancnotă contrafăcută la cupiura de 50 de euro părții vătămate I. D..

Inculpatul îl cunoștea pe I. D. din copilărie, având o relație apropiată cu acesta.

Astfel, într-o seară, inculpatul B. s-a deplasat la locul de muncă al părții vătămate, magazinul „I..C.” din București, sectorul 2, și i-a solicitat să-i schimbe o bancnotă de 50de euro, propunere cu care partea vătămată a fost de acord.

Astfel, inculpatul i-a înmânat părții vătămate o bancnotă de 50 de euro, pentru care acesta din urmă i-a plătit suma de 170 lei.

Partea vătămată a predat organelor de poliție, la data de 3.11.2008, bancnota primită de la inculpat. Cu privire la identitatea între bancnota primită de la inculpate și cea predată organelor de poliție, partea vătămată arată, pe parcursul judecății (f. 158 dosar), că acea bancnotă de 50 de euro a fost singura bancnotă în monedă străină pe care a cumpărat-o și de aceea este sigur că a predat organelor de poliție bancnota primită de la inculpat.

Pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată arată că a vrut să schimbe bancnota la un bancomat situat în incinta Selgros, însă bancnota i-a fost refuzată, motiv pentru care s-a deplasat la o casă de schimb valutar pentru a-i verifica autenticitatea. Partea vătămată arată că angajatul casei de schimb i-a comunicat, după verificare, că bancnota de 50 de euro prezentată este falsă.

Partea vătămată arată că l-a contactat pe inculpat și i-a cerut restituirea sumei de bani pe care i-o înmânase inculpatului, însă acesta i-a spus să-l contacteze pe un anume „M.”, de la care ar fi avut la rândul lui bancnota, și să-i ceară restituirea contravalorii acesteia. Partea vătămată arată că l-a contactat pe respectivul, la numărul de telefon indicat de inculpat și, deși acesta i-a promis restituirea sumei de 170 de lei, nu s-a întâmplat acest lucru.

Pe parcursul judecății, partea vătămată a relatat că nu a verificat autenticitatea bancnotei, aspecte ce se justifică prin intervalul de timp scurs de la data comiterii faptei, însă a relatat aceleași aspecte relevante pentru existența faptei, și anume că bancnota înmânată organelor de poliție este cea primită de la inculpatul R..

Din procesul – verbal aflat la fila 140 d.u.p., rezultă că partea vătămată a înmânat organelor de poliție bancnota cu cupiura de 50 de euro cu seria X_. Din buletinul de expertiză nr.5886/26.11.2008 întocmit de Banca Națională a României-Direcția emisiune, tezaur și casieri-Serviciul emisiune-Comisia națională de studiere a falsurilor la moneda euro, rezultă că bancnota cu valoare nominală de 50 euro ., cu nr. de placă J004G1 și cu număr de ._, expertizată, nu este autentică, reprezintă o contrafacere și nu are putere circulatorie.

Situația de fapt menționată anterior a fost reținută de instanță pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate date pe parcursul urmăririi penale (f.41, 139 d.u.p.), declarațiile părții vătămate date pe parcursul cercetării judecătorești (f. 158 dosar), procesul-verbal de înmânare de către partea vătămată a bancnotei date de partea vătămată organelor de poliție (f.140 d.u.p.), procesul - verbal de prezentare pentru recunoaștere (f. 141-142 d.u.p.), planșe fotografice (f. 143-145 d.u.p.), buletinul de expertiză BNR nr.5516/11.11.2008.

Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere pe parcursul urmăririi penale și a negat comiterea faptei pe parcursul judecății.

Astfel, inculpatul a declarat (f.134 dosar) că nu i-a vândut niciodată părții vătămate suma de 50 de euro și nu i-a înmânat părții vătămate nicio bancnotă niciodată.

În ceea ce privește declarația părții vătămate, inculpatul susține că s-ar afla în relații de dușmănie cu acesta, întrucât ar fi asistat la o discuție contradictorie dintre partea vătămată și un prieten de-al său, nepotul părții vătămate, legată tot de o moștenire, susțineri care, pe de o parte, nu au fost probate în cauză, iar, pe de altă parte, au fost infirmate de partea vătămată, care, în declarația dată pe parcursul judecății, a arătat că nu este în relație de dușmănie cu inculpatul și că acesta a copilărit cu nepoții săi, la el în casă, urmând ca fi înlăturate de instanță ca fiind date pro causa .

Pe de altă parte, la stabilirea veridicității susținerilor părții vătămate, instanța are în vedere atitudinea acestuia, care a relatat cele menționate la momentul la care organele de urmărire penală, după ce s-au sesizat din oficiu, s-au prezentat la magazinul al cărui proprietar acesta este și au constatat existența faptei.

O conduită răzbunătoare a părții vătămate, ca urmare a pretinselor relații de dușmănie cu inculpatul, ar fi putut presupune un comportament activ din partea acestuia, de formulare a plângerii penale împotriva inculpatului, respectiv de dovedire a acesteia, prin furnizarea de probe împotriva inculpatului. Or, partea vătămată a predat organelor de poliție bancnota falsă primită de la inculpat doar după ce organele de poliție s-au prezentat la sediul magazinului său, la un interval de 2-3 luni de la data comiterii faptei.

3. În luna februarie 2009, inculpatul B. F. V. a deținut o bancnotă contrafăcută la cupiura de 100 de euro, pe care a încercat, fără a reuși, să o pună în circulație. Bancnota a fost obținută de inculpatul B. F. V. de la inculpatul R. B. I..

Astfel, din declarația inculpatului B. F. V., dată la 19.03.2009 (f. 54 d.u.p.), rezultă că inculpatul B. îl cunoștea pe inculpatul R. B. I., iar pe la jumătatea lunii ianuarie în timp ce se plimba cu acesta cu autoturismul a vrut să schimbe un cd și tot atunci a observat în torpedoul mașinii lui R. o bancnotă de 100 euro. L-a întrebat pe acesta de unde o are, iar R. i-a răspuns că o are de la un prieten, fără a-i preciza numele și că nu este bună. Tot atunci, B. F. V. i-a cerut acea bancnotă lui R., dar a fost refuzat. După câteva zile a intrat în posesia bancnotei de 100 euro, primind-o de la R. B. I., iar de atunci el a încercat să plaseze bancnota la jocuri de noroc (barbut) și la prostituate dar nu a reușit. Tot acesta mai declară că bancnota în cauză a dorit să i-o dea vărului său în schimbul unui telefon marca Nokia M94, dar nu a reușit acest lucru, deoarece restituise bancnota inculpatului R. B. I.. După această promisiune, inculpatul B. F. V. a primit de la inculpatul R. B. I. din nou bancnota în cauză și a pus-o sub un bibelou în camera în care locuiește.

Declarația inculpatului B. se coroborează cu procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate de pe telefonul mobil al inculpaților B. și B..

Astfel, la data de 24.12.2008, la ora 19:21:17, inculpatul R. B. I., aflat la postul telefonic_ este contactat de o persoană identificată ca fiind inculpatul B. F. V., aflată la postul telefonic_ și poartă următoarea discuție:

B.: Păi nu știu la ce oră închide aici. Nu auzi cum se uită omul la ea.

R.: A?

B.: O bagă așa sus și se uită să vadă dacă are dunga aia, firu. A?

R.: Nu știu. A… aia a mea e udă mânca-ți-aș, am udat-o când am venit și d-aia nu mi-a primit-o.

B.: Nu mă, că pă om nu o bagă nicăieri. I-o dau aici la shaormerie la ăștia. A? Cum facem?

R.: Nu știu. Nu știu, habar nu am.

De asemenea, la data de 01.12.2008, ora 14:43:08, inculpatul R. B. I., aflat la postul telefonic_ este contactat de o persoană necunoscută, aflată la postul telefonic_ și poartă următoarea discuție:

Necunoscut: Unde dau bă alea, că mai am și eu una băi?

R.: Ce?

Necunoscut: Mai am și eu 100.

R.:Ce vrei să facem ?

Necunoscut: Am vrut să o bag aseară la F..

R.: Și de ce nu ai băgat-o?

Necunoscut: La femei, nu era nicio femeie.

R.: Aaa.

Necunoscut: Da, e la M.!

R.: Ce?

Necunoscut: E la M. acum.

R.: Păi și de ce nu ați băgat-o?

Necunoscut: Nu aveam unde.

R.: Cum nu ai unde să o bagi? O băgăm imediat.

Necunoscut: Diseară o bag, ia-o și tu pe aia de la A. sau ai mințit?

R.: Are A., mă.

Coroborând această convorbire cu cele declarate de inculpatul B. F. V. la data de 19.03.2009 rezultă că discuția a fost purtată între cei doi inculpați.

Din declarația martorei C. E. date pe parcursul urmăririi penale (f. 64 d.u.p.) la data de 19.03.2009, rezultă că în urmă cu 4 zile, a făcut curățenie în camera nepotului său B. F. V., care locuia împreună cu ea, iar de sub un bibelou, de lângă pat, a luat o hârtie de formă dreptunghiulară de diferite culori și a pus-o într-un sac de gunoi, pe care l-a aruncat. Martora arată că, ulterior, a aflat de la nepotul ei că hârtia în cauză era o bancnotă de 100 euro, pe care el a pus-o acolo.

Ulterior, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere și nu a mai dorit să dea nicio declarație.

Instanța va înlătura declarațiile date de inculpații B. și B. și de martora C., pe parcursul judecății, apreciind că acestea sunt date pro causa.

Astfel, la data de 15.03.2013, inculpatul B. F. V. a declarat (f.133 dosar) că nu-și menține declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, întrucât, deși a fost de acord să le semneze, fiind date în prezența martorului asistent Titirigă I., apreciază că declarația nu i-a fost citită în întregime, fără a putea, însă, preciza ce aspecte nu i-au fost citite.

De asemenea, inculpatul precizează că a primit de la inculpatul R. B. o bancnotă de 100 de dolari, în contul unei datorii mai vechi pe care acesta o avea față de el, însă nu a putut să o schimbe în lei, întrucât i s-a spus că aceasta nu este folosibilă pe teritoriul României.

Inculpatul are o atitudine oscilantă în ceea ce privește împrejurarea privitoare la restituirea bancnotei inculpatului R. B., și anume, inițial declară că bunica sa a găsit-o și nu știe ce a făcut aceasta cu ea, pentru ca, ulterior, să menționeze că i-a restituit-o inculpatului B.. Aceste susțineri erau necesare pentru a justifica discuțiile purtate între inculpați la momentul interceptării convorbirilor telefonice, din care rezultă că inculpații puneau în circulație, în locuri neautorizate, bancnote străine.

Pentru a susține declarația inculpatului B., dată pe parcursul judecății, inculpatul R. B. I. declară că i-ar fi înmânat acestuia o bancnotă de 100 de dolari neozeelandezi, care nu reprezenta monedă convertibilă pe teritoriul României la acel moment. De asemenea, în declarația dată la 17.05.2013 (f. 205 dosar) și inculpatul B. își amintește că a primit de la inculpatul R. o bancnotă de 100 de dolari neozeelandezi pe care a aruncat-o bunica sa, martora C. E..

Susținerile celor 2 inculpați nu au fost probate în cauză, mai mult, sunt infirmate de declarația inculpatului B. și ale martorei C., date pe parcursul urmăririi penale, în care cei doi fac referire la o bancnotă de 100 de euro, iar din interceptări rezultă că nu s-a refuzat primirea bancnotei, întrucât era într-o monedo neconvertibilă, ci aceasta trebuia să fie schimbată la persoane fizice (vânzător shaorma, persoane ce se ocupă cu prostituția) care nu ar fi putut constata că nu prezintă toate elementele de identificare existente pe o bancnotă autentică.

În ceea ce privește declarația martorei C. dată pe parcursul judecății, (f. 204 dosar), instanța constată că martora, față de experiența sa de viață, nu poate furniza, în general, elemente de identificare ale unei bancnote în monedă străină și, cu greutate, poate furniza informații despre elementele de identificare ale bancnotelor românești pe care le folosește în mod obișnuit. În acest sens, martora arată că nu știe ce valoare are bancnota de 10 lei, pentru ca, ulterior, să precizeze că aceasta are culoarea galbenă. De asemenea, martora menționează că nu știa în 2009 cum arăta o bancnotă de 100 de euro, astfel că aceasta nu avea criteriu de comparație pentru a putea furniza elementele de identificare ale bancnotei pe care a aruncat-o. Martora a susținut în declarația dată pe parcursul judecății declarațiile date de inculpați în sensul că a aflat de la nepotul său că bancnota pe care a aruncat-o era o bancnotă de 100 de dolari neozeelandezi ce nu se putea pune în circulație pe teritoriul României, fără, însă, a putea furniza informații cu privire la elementele de identificare ale acestei bancnote.

Martora justifică mențiunea privitoare la bancnota de 100 de euro din cuprinsul declarației date pe parcursul urmăririi penale prin faptul că i s-ar fi indicat de către organele de poliție să facă această mențiune, fără ca aceste aspecte să fie, însă, probate, astfel că instanța va înlătura declarația dată pe parcursul judecății de către martora C. E. privitoare la felul bancnotei aruncate, ca nesinceră, dată exclusiv pentru a-l disculpa pe nepotul său, inculpatul B. F. V..

În drept, fapta inculpatului R. B. I. de a pune în circulație, în cursul lunii august 2008, patru bancnote contrafăcute la cupiura de 50 de euro și cea de a pune în circulație, în cursul lunii octombrie 2008, o bancnotă contrafăcută la cupiura de 50 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare de valori străine, faptă prev.și ped.de art. 284 rap.la art. 282 alin.2 teza I-a Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Sub raport obiectiv, infracțiunea prev.de art. 284 C.p. rap.la art. 282 alin.2 Cod penal, a fost săvârșită în modalitatea punerii în circulație a bancnotelor falsificate, a introducerii acestora în circuitul financiar, fapt ce a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea bancnotelor.

Sub raport subiectiv, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, în sensul disp.art.19 alin.1 lit.b Cod penal, prevăzând rezultatul faptei și acceptând producerea lui prin săvârșirea faptelor.

De asemenea, sub raport obiectiv, infracțiunea prev.de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal a constat în prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, și anume înmânarea unor bancnote falsificate, fără a le aduce la cunoștință părților vătămate A. și I. caracterul fals al acestora și primirea contravalorii a 150 de euro (de la partea vătămată A.), respectiv a 50 de euro (de la partea vătămată I.) sume de bani cu care părțile vătămate au fost prejudiciate prin comiterea infracțiunii de înșelăciune.

Sub raport subiectiv, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în sensul disp.art.19 alin.1 lit.a Cod penal, prevăzând și urmărind prejudicierea părților vătămate prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Ambele infracțiuni au fost săvârșite în formă continuată, întrucât inculpatul a comis actele materiale constitutive ale infracțiunilor la intervale scurte de timp, în același mod, urmărind același scop, punerea în circulație de bancnote falsificate și prejudicierea părților vătămate, având aceeași rezoluție infracțională.

De asemenea, se va reține incidența disp.art.33 lit.b Cod penal, având în vedere că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni.

În drept, fapta inculpatului B. F. V. de a deține o bancnotă contrafăcută cu cupiura de 100 de euro, în vederea punerii acesteia în circulație, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare de valori străine, faptă prev.și ped.de art. 284 rap.la art. 282 alin.2 teza a II-a Cod penal.

Sub raport obiectiv, infracțiunea a fost săvârșită în modalitatea deținerii de bancnote falsificate în vederea punerii în circulație, faptă ce are ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea bancnotelor.

Sub raport subiectiv, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă, în sensul art. 19 alin.1 lit.b Cod penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei și acceptând producerea lui prin săvârșirea faptelor.

La individualizarea pedepselor ce urmează să se aplice fiecăruia dintre inculpați, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța va avea în vedere, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptelor comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpaților.

1. Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că faptele inculpatului R. B. I. prezintă un grad mediu de pericol social având în vedere numărul bancnotelor puse în circulație, modalitatea folosită de inculpat, de a apela la persoane pe care le cunoștea anterior și care aveau încredere în onestitatea acestuia, valoarea prejudiciului, care, deși este într-un cuantum scăzut, nu a fost recuperat de părțile vătămate.

De asemenea, instanța va avea în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, R. B. I.,și anume, faptul că la data comiterii faptelor acesta era în vârstă de 24 de ani, la acel moment era necunoscut cu antecedente penale, în prezent suferind o condamnare în Suedia pentru proxenetism la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni, pe care a executat-o, are studii 6 clase, faptul că acesta nu avea și nu are nici în prezent o profesie, un loc de muncă, conform susținerilor sale fiind întreținut de soția sa care lucrează ca vânzătoare într-un magazin și de familia acesteia, pe parcursul judecății a negat comiterea infracțiunilor.

Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege, și anume de 3 ani închisoare pentru fiecare dintre infracțiuni, va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Pe lângă fiecare dintre cele 2 pedepse principale aplicate inculpatului R., instanța va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II a și lit. b Cod penal.

Astfel, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța reține că natura faptelor săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunile comise sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal coroborat cu art. 282 alin. 1 Cod penal, instanța va interzice inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales pe o durată de 1 an, pedeapsă complementară ce se va aplica, pentru considerentele anterioare, pe lângă pedeapsa principală de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 284 rap. la art. 282 alin. 2 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Spre deosebire de pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, ce se execută pe durata pedepsei principale, pedeapsa complementară se va executa după executarea pedepsei principale sau în cazul suspendării executării acesteia, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 33 lit. b Cod penal rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța va contopi pedepsele aplicate inculpatului R. B. I. prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal, va aplica inculpatului R. B. I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pe durata de 1 an.

Apreciind că sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 861 Cod penal, respectiv inculpatul la data comiterii faptelor era necunoscut cu antecedente penale, în urma aplicării dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni s-a stabilit ca pedeapsă rezultantă pedeapsa de 3 ani închisoare și că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă de libertate, prin stabilirea în sarcina inculpatului a obligației de respectare a unor măsuri de supraveghere, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile art. 862 Cod penal.

În baza art. 863 alin. 1 lit. a-d și alin. 3 lit. a,d Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul R. B. I. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București

- va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- va desfășura o activitate sau va urma un curs de învățământ ori de calificare;

- nu va intra în legătură pe durata termenului de încercare cu inculpatul B. F. V..

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Instanța va face aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și va pune în vedere inculpatului R. B. I. dispozițiile art. 864 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în cazul în care acesta pe durata termenului de încercare va comite o nouă infracțiune sau în cazul în care se va sustrage cu rea-credință de la executarea măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina sa.

Instanța va constata că inculpatul R. B. I. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 19.03.2009 – 25.05.2009.

2. În ceea ce-l privește pe inculpatul B. F. V., raportat la criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, menționate anterior, instanța apreciază că fapta inculpatului prezintă un grad relativ scăzut de pericol social având în vedere modalitatea de comitere, fapta a rămas doar în faza de deținere de bancnote falsificate și urmarea concretă produsă, precum și împrejurarea că inculpatul a deținut o singură bancnotă pentru punerea în circulație.

Instanța va avea în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că acesta era în vârstă de 21 de ani, la data comiterii faptei era necunoscut cu antecedente penale, nu are studii, conform declarațiilor martorei D. N. C. acesta lucrează ca ucenic de mecanic auto, pe parcursul urmăririi penale a recunoscut comiterea infracțiunii, iar pe parcursul judecății a negat comiterea acesteia.

Față de susținerile martorei D. N. C., inculpatul este o persoană religioasă, cunoscut în mediul în care trăiește ca o persoană liniștită, are un loc de muncă, astfel că, având în vedere și lipsa antecedentelor penale până în prezent, instanța apreciază că se impune reținerea dispozițiilor art. 74 alin 1 lit. a Cod Penal, având în vedere comportamentul inculpatului anterior săvârșirii faptei.

Față de aceste împrejurări, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal și va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum orientat sub minimul prevăzut de lege, și anume de 1 an și 6 luni închisoare, apreciind că această pedeapsă va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

Apreciind că sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 861 Cod penal, respectiv inculpatul la data comiterii faptei era necunoscut cu antecedente penale, a fost condamnat prin prezenta sentință la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă de libertate, prin stabilirea în sarcina inculpatului a obligației de respectare a unor măsuri de supraveghere, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 862 Cod penal.

În baza art. 863 alin. 1 lit. a-d și alin. 3 lit. a,d Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul B. F. V. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București

- va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- va desfășura o activitate sau va urma un curs de învățământ ori de calificare;

- nu va intra în legătură pe durata termenului de încercare cu inculpatul R. B. I..

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Instanța va face aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și va pune în vedere inculpatului B. F. V. dispozițiile art. 864 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în cazul în care acesta pe durata termenului de încercare va comite o nouă infracțiune sau în cazul în care se va sustrage cu rea-credință de la executarea măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina sa.

Instanța va constata că inculpatul B. F. V. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 19.03.2009 – 25.05.2009.

Pe latură civilă, instanța va lua act că părțile vătămate A. D. A. și I. D. nu s-au constituit părți civile în cauză, deși prejudiciul provocat de inculpatul R. B. prin comiterea infracțiunilor nu a fost acoperit.

În baza art. 118 alin. 1 lit. a Cod penal, instanța va confisca de la inculpatul R. B. I. două bancnote cu cupiura de 50 de euro seriile X_ și X_, aflate la fila 211 dosar de urmărire penală.

În baza art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal, va confisca de la inculpatul R. B. I. suma de 695 lei, reprezentând sumele de bani obținute prin comiterea faptelor, 170 lei fiind sumă plătită de partea vătămată I. D., pentru bancnota de 50 de euro, iar suma de 525 lei reprezentând contravaloarea sumei de 150 de euro la cursul BNR de la data plății ( cursul avut în vedere de instanță fiind cel practicat de BNR în medie în luna august 2008 ), având în vedere că partea vătămată A. a declarat că i-a plătit inculpatului contravaloarea sumei de 150 de euro la cursul euro practicat la data la care i-au fost înmânate cele 3 bancnote ce însumau 150 de euro.

În baza art. 191 alin. 1,2 Cod proc. pen., având în vedere cheltuielile efectuate pe parcursul urmăririi penale menționate în rechizitoriu și pe parcursul judecății, reprezentate de actele de procedură efectuate la fiecare dintre cele 11 termene de judecată, instanța îl va obliga pe inculpatul R. B. I. la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 2.575 lei și pe inculpatul B. F. V. la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 2.325 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, inculpații R. B. I. și B. F.-V. , care personal și prin apărătorul ales,au solicitat admitere recursurilor astfel declarate, și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a),pentru inculpatul R. B. I., respectiv art. 10 lit. d) pentru inculpatul B. F. V., apreciind sentința penală recurată ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul condamnării ,arătând că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă săvârșirea infracțiunii de către inculpatul R., întrucât nu există legătura de cauzalitate între banii presupuși a fi falși, precum și împrejurarea dacă acele bancnote de 50 de euro falsificate au fost atinse de inculpatul R. sau dacă acestea au existat în realitate, că partea vătămată A. D. A. este căsătorit cu sora inculpatului R. și în parte aceștia au recunoscut neînțelegerea, aspect dovedit prin cererea de anulare a actului administrativ depusă la dosarul cauzei, că între inculpatul R. și partea vătămată există o relație de dușmănie, în anii 2007-2008, perioadă în care s-a săvârșit această infracțiune,că nu au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, iar ancheta penală desfășurată în cauză este lacunară, în condițiile în care probele nu se coroborează între ele, dispunându-se în prima instanță condamnarea doar pe baza declarațiilor date de partea vătămată A. D. A., declarații nesusținute de alte probe,că în ceea ce-l privește pe inculpatul B. F. V., soacra sa este căpitan de vas pe un vapor și a primit niște dolari neozeelandei, care la momentul respectiv nu puteau fi schimbați, în condițiile în care în România nu exista acea paritate și curs de schimb a acestor valute, că discuția telefonică purtată de inculpați viza tocmai acea hârtie, însă ulterior s-a forțat nota, trecându-se la audierea martorei C. E., bunica inculpatului, care a precizat că era o hârtiuță pe care nu o poate identifica și că abia în fața instanței a văzut diferența dintre leu, dolar și euro, că inclusiv Tribunalul București, în anul 2008 a dispus punerea în libertate a inculpaților, având în vedere lipsa indiciilor temeinice, că s-a reținut împrejurarea că inculpatul R. era în contact cu cetățeni străini, aducea și făcea valută, însă, după efectuarea unei expertize în cauză s-a constatat că nu există matrice sau soft-uri care să-i permită inculpatului să procedeze la falsificarea banilor, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât nu au fost identificați acei cetățeni străini,concluzionând că nu există nici-o probă la dosar din care să rezulte împrejurarea că inculpații au falsificat acele valute, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 69 Cod procedură penală, apreciază că din moment ce probele administrare în cauză nu se coroborează, acestea nu pot servi la aflarea adevărului.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 3851 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la recursul declarat de inculpatul R. B. I. constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Soluția de condamnare a inculpatului R. B. I. adoptată de instanța de fond este legală și temeinică.

Situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția recurentului inculpat R. B. I. au fost corect reținute și stabilite de instanța de fond care a acordat semnificația cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului.

Din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și fața instanței de fond, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, declarațiile părților vătămate A. D. A. și I. D., procesele verbale de recunoaștere după planșa foto, dovezile de predare a bancnotelor contrafăcute de către părțile vătămate A. D. A. și I. D. către organele de poliție, raportul de constatare tehnico științifică nr.29 din data de 23 aprilie 2009, buletinele de expertiză nr.5516/11.11.2008 și 5886/26.11.2008 ale Băncii Naționale a României – Comisia națională de studiere a falsurilor la moneda euro, adresa nr._/12.11.2008 a Inspectoratului General al Poliției Române, declarația martorului cu identitate protejată I. R. rezultă fără dubiu, că inculpatul R. B. I., în cursul lunii august 2008, a pus în circulație patru bancnote contrafăcute la cupiura de 50 de euro, pe care le-a înmânat părții vătămate A. D. A., iar, în luna octombrie 2008, a pus în circulație o altă bancnotă contrafăcută la cupiura de 50 de euro, pe care a înmânat-o părții vătămate I. D..

Este adevărat că recurentul inculpat R. B. I. nu a recunoscut comiterea faptelor deduse judecății, însă săvârșirea acestora în modalitatea descrisă în hotărârea atacată și cu forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunilor prevăzute de art.284 rap. la art. 282 alin. 2 teza I cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art.215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art.41alin. 2 Cod penal este dovedită cu certitudine prin materialul probator existent la dosarul cauzei, anterior menționat.

Astfel, partea vătămată A. D. A. a declarat constant că a primit de la inculpatul R. B. I. cumnatul său un număr de patru bancnote de 50 euro pentru a le schimba, a schimbat trei din cele patru bancnote, însă persoana căreia i le-a dat i-a comunicat că sunt false și i-a returnat două dintre cele trei bancnote, a rupt trei dintre bancnotele primite de la inculpatul R. B. I., cea de-a patra bancnotă fiind recuperată de organele de poliție.

Partea vătămată A. D. A. a precizat că i-a remis inculpatului R. B. I. contravaloarea celor trei bancnote schimbate, iar în momentul în care persoana căruia i le vânduse i-a returnat două dintre cele trei bancnote, i-a restituit banii pe care îi primise pentru acestea.

De asemenea, partea vătămată I. D. a arătat prin declarațiile date că inculpatul R. B. I. pe care îl cunoaște de când era mic i-a vândut o bancnotă de 50 euro pentru care i-a dat contravaloarea și care a fost ridicată de organele de poliție, precizând că este sigur că bancnota pe care a primit-o de la inculpat este aceeași bancnotă predată lucrătorilor de poliție.

Totodată, martorul cu identitate protejată I. R. a declarat că îl cunoaște de mult timp pe inculpatul R. B. I. care i-a arătat o sumă mare de bai (euro) despre care i-a spus că sunt falși și dacă îl interesează să-l ajute să-i plaseze ,refuzându-l, precizând că are cunoștință de faptul că a plasat numiților A. D. A. și I. D. mai multe bancnote de 50 euro.

Din buletinele de expertiză nr.5516/11.11.2008 și 5886/26.11.2008 ale Băncii Naționale a României – Comisia națională de studiere a falsurilor la moneda euro rezultă că cele două bancnote de 50 euro ridicare de organele de poliție de la parțile vătămate A. D. A. și I. D. nu sunt autentice, reprezintă o contrafacere și nu au putere circulatorie.

De asemenea, din adresele Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția de Combatere a Finanțării Terorismului și Spălării banilor – Oficiul Național Central pentru combaterea falsului de monedă, cecuri de călătorie rezultă că cele două bancnote din cupiura de 50 euro fac parte din tipul de fals având indicativul european EUA 0050P5 contrafacere offset, țara de origine fiind Italia.

Prin urmare, în contextul celor arătate, Curtea apreciază că din probele administrate anterior menționate rezultă cu certitudine comiterea faptelor deduse judecății de inculpatului B. R. I., materialul probator existent la dosarul cauzei fiind în măsură să susțină și să justifice soluția de condamnare a acestuia.

Inculpatul R. B. I. a motivat declarațiile părților vătămate A. D. A. și I. D. pe o dușmănie a acestora față de inculpat.

Însă din probele administrate în cauză, inclusiv înscrisurile depuse de recurentul inculpat, nu rezultă existența unor relații de dușmănie între inculpat și cele două părți vătămate, acestea din urmă, prin declarațiile date, negând existența unor astfel de relații.

În ceea ce privește pedepsele aplicate de instanța de fond, Curtea constată că au fost just individualizate.

Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art.52 Cod penal trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Pedeapsa nu-și poate îndeplini integral funcțiile, nu-și poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și necesităților reale de îndreptare și reeducare a acestuia.

Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.

În prezenta cauză,Curtea apreciază că instanța de fond, aplicând inculpatului R. B. I. câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății și dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani,în condițiile art.86ind.1 și urm.C.p.,a realizat o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a faptelor comise și periculozitatea autorului acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

La aprecierea acestor pedepse, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor deduse judecății, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, caracterul continuat, urmarea produsă și care s-ar fi putut produce

De asemenea, Curtea ține cont de atitudinea nesinceră a recurentului inculpat R. B. I. care a negat comiterea faptelor.

Totodată, nu poate ignora ca inculpatul nu se află prima încălcare a legii penale, fiind sancționat de două ori și condamnat la pedeapsa închisorii în Suedia, ceea ce denotă faptul că până în prezent pedeapsa și sancțiunile aplicate nu l-au convins pe recurentul inculpat că respectarea legii este o necesitate și că numai prin respectarea legii va putea evita aplicarea și executarea în viitor a altor pedepse.

Prin urmare ,Curtea apreciază că împrejurările de fapt amintite,cert rezultate din actele dosarului, justifică necesitatea aplicării pedepselor susmenționate ,acestea fiind în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art.52 Cod penal.

De asemenea, și pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie au fost corect stabilite de instanța de fond.

Referitor la pedeapsa accesorie,Curtea are în vedere natura faptelor săvârșite,Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie ( ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s-a) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, precum și decizia nr. 74/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

În ceea ce privește pedeapsa complementară, Curtea apreciază că, în raport de dispozițiile art.284 rap. la art.282 alin.2 C.p.,natura și gravitatea infracțiunii comise de inculpat, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a, lit. b C.p. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale este justificată.

Curtea constată că prima instanță a făcut în mod justificat aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. a și e Cod penal având în vedere constatarea că cele două bancnote sunt false, declarațiile părților vătămate A. D. A. și I. D. și împrejurarea că acestea nu s-au constituit părți civile.

II. Cu privire la recursul declarat de inculpatul B. F.-V., Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.

Soluția de condamnare a inculpatului B. F.-V. este greșită,probele administrate în cauză ne fiind în măsură să conducă la concluzia fermă că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății.

Astfel, singura declarație în care inculpatul B. F.-V. recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată este cea dată la data la 19 martie 2009, consemnată de organele de urmărire penală într-un proces verbal și din care rezultă că în urmă cu circa o lună și jumătate inculpatul R. B. I. i-a dat o bancnotă de 100 euro despre care îi spusese anterior că nu este bună și pe care a încercat să o joace la barbut, însă partenerii să-i nu au fost de acord spunând că este prea uzată și să o utilizeze la plata unei prostituate, însă nu a reușit deoarece nu a găsit nici o femeie, că i-a restituit bancnota inculpatului R. B. I. ,iar după câteva zile acesta i-a adus-o înapoi și a pus-o în casă sub un bibelou.

Urmare a percheziției domiciliare efectuate la aceeași dată la domiciliul inculpatului B. F.-V., bancnota în cauză nu a fost găsită.

De asemenea, din declarația olografă dată de numita C. E. în cursul urmăririi penale tot la data de 19.03.2009 ,ce locuiește împreună cu inculpatul B. F.-V., nepotul său, a rezultat că în urmă cu patru zile a făcut curățenie în camera acestuia, a găsit sub un bibelou o hârtie în formă dreptunghiulară de diferite culori pe care a aruncat-o, ulterior aflând de la nepotul său că hârtia în cauză era o bancnotă de 100 euro.

Ulterior, nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței de judecată, inculpatul B. F.-V. nu și-a mai menținut declarația dată la 19 martie 2009, precizând în fața instanței că a primit de la inculpatul R. B. I. o bancnotă de 100 dolari pe care a încercat să o schimbe, însă nu a reușit, spunându-i-se că nu este folosibilă pe teritoriul României, că a ținut acea bancnotă în casă și știe că la un moment dat a găsit-o bunica sa însă nu știe ce a făcut cu ea.

De asemenea, inculpatul R. B. I. a negat că i-ar fi dat inculpatului B. F.-V., o bancnotă de 100 euro, precizând că i-a dat o bancnotă de 100 dolari cu care anterior fusese la o casă de schimb și bancă unde i s-a spus că bancnota respectivă este valută neconvertibilă în România.

Martora C. E., audiată în fața instanței de fond a arătat că a găsit o bancnotă în casă și a aruncat-o pentru că i s-a părut că nu poate fi folosită, nu i s-a părut a fi o bancnotă, că în 2009 nu știa cum arată banii străini, că despre acea bancnotă nepotul său i-a spus că este o bancnotă cu niște bani care nu puteau fi folosiți în România pentru că nu avea unde să-i schimbe și că a scris în cuprinsul declarației că nepotul său i-a spus că hârtia pe care a aruncat-o era o bancnotă de 100 euro pentru că așa i-au spus organele de poliție să scrie.

În ceea ce privește convorbirile telefonice interceptate, din analizarea proceselor verbale de transcriere a acestora, raportat la momentul la care inițial inculpatul B. F.-V. a declarat că a primit bancnota de la inculpatul R. B. I.,Curtea constată că nu sunt relevante în contextul întregului material probator administrat, nefiind în măsură să susțină soluția de condamnare a acestuia.

Prin urmare, Curtea apreciază, având în vedere probele anterior menționate, că pe baza acestora și în condițiile în care bancnota în cauză nu mai există în materialitatea ei,nefiind găsită de organele de poliție, nu se poate stabili și reține, dincolo de orice dubiu, că inculpatul B. F.-V. săvârșit fapta dedusă judecății, materialul probator existent la dosarul cauzei ne fiind în măsură,în opinia Curții, să răstoarne prezumția de nevinovăție.

Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,va admite recursul declarat de recurentul inculpat B. F.-V. împotriva sentinței penale nr. 449/24.05.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București.

Va casa în parte sentința penală recurată, numai în ceea ce îl privește pe acest inculpat și rejudecând în fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală va achita pe inculpatul B. F. V. pentru infracțiunea prev. de art. 284 rap. la art. 282 alin. 2 teza a II a Cod penal.

Va constata că inculpatul B. F. V. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 19.03.2009 – 25.05.2009.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în fond în ceea ce-l privește pe inculpatul B. F. V. vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat R. B. I. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul inculpat R. B. I. la plata sumei de 475 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recursul declarat de inculpatul B. F. V. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu în cuantum de câte 75 lei pentru fiecare inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de recurentul inculpat B. F.-V. împotriva sentinței penale nr. 449/24.05.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București.

Casează în parte sentința penală recurată, numai în ceea ce îl privește pe acest inculpat și rejudecând în fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpatul B. F. V. pentru infracțiunea prev. de art. 284 rap. la art. 282 alin. 2 teza a II a Cod penal.

Constată că inculpatul B. F. V. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 19.03.2009 – 25.05.2009.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în fond în ceea ce-l privește pe inculpatul B. F. V. rămân în sarcina statului.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat R. B. I. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat R. B. I. la plata sumei de 475 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recursul declarat de inculpatul B. F. V. rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 75 lei pentru fiecare inculpat se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. C. C. N. M. R. M.

GREFIER

L. B.

Red. și Dact. M.N./ 2 ex

Red. L. POSTENICU/ Judecătoria Sectorului 6 București

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1967/2013. Curtea...  Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Hotărâre din 24-10-2013,... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Falsificarea de valori străine. Art. 284 C.p.. Decizia nr. 1977/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI