Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 2017/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2017/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 2017/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 2017 /R
Ședința publică din data de 31.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. L.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: M. D. G.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. de le lângă Judecătoria Z. și de inculpatul L. GH. I.-F., zis „B.-Lee”, împotriva sentinței penale nr. 115/27.11.2012, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ /2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 23.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea succesiv la 30.10.2013 și 31.10.2013, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penală nr.115/27.11.2012 a Judecătoriei Z. în baza art. 192 alin. 2 Cod penal, cu referire la art. 3201 Cod procedură penală și cu aplicarea art. 37 alin. 1, lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul B. F., zis „R.”, la 1 an și 6 șase luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 22/18.02.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Z., inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod penal, cu referire la art. 3201 din Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul L. Ionunț-F., zis „B.-Lee”, la 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 345 alin. 3 rap. la art. 11 pct. 2, lit. b) și art. 10, lit. h) Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul L. Ionunț-F. în ce privește infracțiunea de lovire, prev. și ped. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) din C.pen. pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată I. F. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 700 lei fiecare, din care 600 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu a fost plătită din fondurile Ministerului Justiției d-nei avocat B. C.-D..
În baza art. 192 alin. (1) pct. 2, lit. b) din C.proc.pen., a obligat partea vătămată I. F. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 104/P/2012 din 21.06.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., înregistrat la această instanță la nr._ din 22.06.2012, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații B. F., zis „R.”, fiul lui M. și M., născut la data de 30.06.1988 în ., CNP_, domiciliat în ., cetățenie română, studii 10 clase, concubinaj, 3 copii minori în întreținere, fără ocupație, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal și L. I. - F., zis „B.-lee”, fiul lui G. și F., născut la data de 03.09.1983 în ., cu domiciliul în ., CNP_, cetățenie română, studii 2 clase, concubinaj, un copil minor în întreținere, fără ocupație, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal și art. 180 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, în dauna părții vătămate I. F., cu domiciliul în ..
S-a reținut, prin rechizitoriu, că, în seara de 22.01.2012, în jurul orei 20:30, partea vătămată se afla la locuința sa, împreună cu soția, numita I. M., fiul lor, I. R., iar în vizită la aceștia se mai aflau numitul M. T. și minora C. M. M.. Inculpatul L. a contactat-o telefonic pe minora C. M. M., aceasta spunându-i că se află la locuința părții vătămate, deoarece soția acestuia îi face un tort, urmând să își sărbătorească ziua de naștere. Inculpatul L. I. F. a plecat de la domiciliul său, din . în . său, inculpatul B. F., a contactat-o din nou pe C. M., sub pretextul că i-a adus un cadou, invitând-o la poartă. Aceasta a ieșit din casă, însoțită de I. R., au mers la poartă, iar inculpații au întâmpinat-o cu expresii vulgare, propunându-i să îi însoțească în alt loc. Fiindu-i frică, a refuzat, I. R. a închis poarta, însă cei doi inculpați au pătruns în curte, inculpatul B. F. a fugit după minora C. M., ajungând-o în dreptul ușii de acces în locuință, aceasta s-a prins de clanța de la ușă, inculpatul B. a apucat-o de îmbrăcăminte și a tras-o după el. C. M. a alunecat, însă a reușit să se prindă cu mâinile de o țeavă de la bolta de viță de vie, reușind în cele din urmă să scape. În acest timp, partea vătămată, soția acestuia și martorul M. T., auzind strigătele minorei și ale fiului lor, au ieșit din casă și, observându-i pe cei doi inculpați în curte, le-au cerut acestora să plece imediat. Inculpații au refuzat, zicând că nu pleacă fără minora C. M., mai mult, inculpatul L. a aruncat către partea vătămată cu o sticlă de bere, acesta a parat, lovindu-l, astfel, în brațul drept. Constatând că inculpații refuză să plece, soția părții vătămate le-a spus că va suna la poliție, moment în care cei doi au părăsit curtea.
În cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele probe: plângerea părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarații parte vătămate, declarații inculpați, declarațiile martorilor I. M. I., I. R. G., C. M. M., C. G., M. T..
În cursul cercetării judecătorești, s-au audiat partea vătămată și inculpații, aceștia declarând că doresc să beneficieze de prev.art. 3201 Cod procedură penală.
De asemenea, partea vătămată și inculpatul L. I. F. au declarat că s-au împăcat cu privire la infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
Deliberând, în urma cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați și cum au recunoscut și inculpații, în seara de 22.01.2012, în jurul orei 20:30, inculpații au telefonat martorei C. M., care le-a spus că se află la domiciliul părții vătămate, din . venit, din .. F., au telefonat din nou martorei C., cerându-i să iasă la poartă. Când martora a ieșit la poartă, împreună cu martorul I. R., inculpații i-au adus injurii și, de teamă, aceasta a fugit spre casă. Inculpatul B. F. a fugit după ea, ajuns-o și a tras-o de îmbrăcăminte. În aceste împrejurări, auzind strigătele martorilor C. M. și I. R., partea vătămată, însoțit de martora I. M. I. (soția sa) și de martorul M. T., au ieșit din locuință și le-au solicitat inculpaților să plece, aceștia refuzând. Cu această ocazie, inculpatul L. a aruncat cu o sticlă de bere spre partea vătămată și, apărându-se, partea vătămată a fost lovită la brațul drept. Inculpații au părăsit curtea în momentul în care martora I. M. le-a spus că va telefona la poliție.
Cu privire la infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. I. F., săvârșită împotriva părții vătămate I. F., instanța a luat act de declarația acestora, în sensul că s-au împăcat, și, văzând și disp. art. 345 alin. 3 rap. la art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. h Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul L. pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, având în vedere și disp. art. 180 alin. 4 Cod penal, potrivit cărora împăcarea părților înlătură răspunderea penală în ce privește această infracțiune.
Fapta fiecăruia dintre inculpați de a pătrunde, împreună, fără drept în curtea locuinței părții vătămate, în data de 22.01.2012, pe timp de noapte (în jurul orei 20.30), și de a refuza să o părăsească, la solicitarea expresă a acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpați, la o pedeapsă cu închisoarea.
Instanța de fond a constatat că s-a făcut dovada vinovăției și a săvârșirii infracțiunii de către aceștia cu probele administrate în cauză, situația de fapt fiind cea anterior expusă.
Față de declarațiile inculpaților, instanța de fond a făcut și aplicarea disp. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
La individualizarea pedepsei, pentru fiecare inculpat, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, dar și gravitatea infracțiunii săvârșite, apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei, prev. de art. 52 Cod penal a fost atins prin condamnarea fiecăruia dintre inculpați la o pedeapsă privativă de libertate, orientată spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere că inculpații au recunoscut faptele.
De asemenea, în ce privește pe inculpatul B. F., instanța a reținut și disp.art. 37 lit. a Cod penal, având în vedere că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.22/18.02.2011 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, la o pedeapsă de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și la o pedeapsă de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, stabilindu-se prin această sentință să execute, în urma contopirii pedepselor potrivit art. 33 lit. a – art. 34 Cod penal, pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu aplic. art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se termen de încercare de 3 ani.
Față de data infracțiunii din prezenta cauză, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 22/2011.
Potrivit art. 83 alin. 1 Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a revocat pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 22/18.02.2011 a Judecătoriei Z., inculpatul având de executat această pedeapsă alături de pedeapsa ce s-a aplicat prin prezenta.
În temeiul disp. art. 71 alin. 2 Cod penal s-au interzis, fiecăruia dintre inculpați, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe toată durata executării pedepsei.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală și art. 15 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată I. F. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul disp. art. 191 alin. 1 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700 lei fiecare, din care 600 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu ce urmează a fi plătit din fondurile Ministerului Justiției d-nei avocat B. C. D..
În baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală a obliga instanța partea vătămată și inculpatul L. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Z. și inculpatul L. Ionunț-F., acesta din urmă solicitând reducerea pedepselor.
Curtea apreciază recursul formulat de procuror drept întemeiat.
Prima instanță a reținut, în mod corect situațiile de fapt și de drept, Curtea urmând a și-le însuși.
Inuculpatul, dealtfel, a recunoscut întru-totul situația reținută în rechizitoriu, judecata desfășurându-se în condițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
În mod corect a arătat procurorul că prima instanță a aplicat pedepse nelegale coborând sub minimul special așa cum acesta a fost redus cu o treime față de ambele fapte pentru care a fost condamnat.
Având în vedere că pentru art. 192 alin. 2 Cod penal, limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 10 ani, rezultă că în urma reținerii art.320 ind 1 Cod procedură penală, în lipsa circumstanțelor atenuante, limita inferioară a pedepsei este de 2 ani și nu 1 an și 6 luni închisoare, după cum eronat a reținut prima instanță.
Va aplica, deci, câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fiecare dintre faptele săvârșite, iar în urma revocării suspendării pedepselor de 1 an închisoare și 3 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.22/2011, respectiv 80/2011 ale Judecătoriei Z., va da inculpatului spre executare o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
Recursul inculpatul apare ca fiind nefondat, prima instanță aplicând oricum pedepse deosebit de blânde față de gravitatea faptelor săvârșite, o eventuală reducere a acestora nefiind de natură a mai atinge scopul procesului penal.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate și va obliga inculpatul la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr. 115/27.11.2012, pronunțată de Judecătoria Z..
Casează în parte sentința recurată și în fond rejudecând:
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., condamnă pe inculpatul B. F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 83 C.pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 22/18.02.2011 pronunțată de Judecătoria Z..
În temeiul art. 83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 80/22.06.2011 pronunțată de Judecătoria Z..
Face aplicarea art. 33-34 Cod penal și aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare pe care o cumulează cu pedeapsa din prezenta cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 C.pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pen. cu referire la art. 3201 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul L. Ionunț-F. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 71 alin. 2 C.pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul L. I.-F..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat L. I.-F. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei onorariul parțial al apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de recursul parchetului rămân în sarcina statului, din care suma de 300 lei onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat B. F. se avansează din fondul ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. L. D. D. M. D. G.
GREFIER,
D. T.
Red.Jud. G.D.M.
Dact.E.C./2Ex
Red. O. D./Judecătoria Z.
| ← Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 2050/2013. Curtea... | Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... → |
|---|
