Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 1368/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1368/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 1368/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR.1368/A

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014

Curtea constituită din:

Președinte: C.-C. D.

Judecător: M.-A. M.

Grefier: E.-A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. Structura Centrală - reprezentat de procuror C. C..

Pe rol pronunțarea apelurilor declarate de către inculpații B. S., N. D., M. E. M., V. G. împotriva deciziei penale nr. 348/A din data de 22 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi 10 noiembrie 2014 când a decis următoarele:

CURTEA

Analizand apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 459/06.06.2014 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._, s-au dispus următoarele: „1. În baza art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpatul B. S. la pedeapsa principală de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod Penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 290 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 7 din Lg. 39/2003 condamnă același inculpat la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit. b și c C.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale

În baza art.33 lit.a – art.34 lit.b, art. 35 alin.3 Cod penal, inculpatul B. S., urmare contopirii pedepselor, va executa pedeapsa principală cea mai grea, de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 Cod Penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod Penal.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

2. În baza art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpatul N. D. la pedeapsa principală de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod Penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 293 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 7 din Lg. 39/2003 condamnă același inculpat la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire la un grup de criminalitate organizată și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit. b și c C.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale

În baza art.33 lit.a – art.34 lit.b, art. 35 alin.3 Cod penal, inculpatul N. D., urmare contopirii pedepselor, va executa pedeapsa principală cea mai grea, de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 Cod Penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod Penal.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

3. În baza art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpatul M. E. M. la pedeapsa principală de 11 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 7 din Lg. 39/2003 condamnă același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire la un grup de criminalitate organizată și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit. b și c C.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.33 lit.a – art.34 lit.b, art. 35 alin.3 Cod penal, inculpatul M. E. M., urmare contopirii pedepselor, va executa pedeapsa principală cea mai grea, de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 Cod Penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod Penal.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

4. În baza art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpatul V. G. la pedeapsa principală de 11 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 290 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art.33 lit.a – art.34 lit.b, art. 35 alin.3 Cod penal, inculpatul V. G., urmare contopirii pedepselor, va executa pedeapsa principală cea mai grea, de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 Cod Penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod Penal.

Constată că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

Admite acțiunile civile formulate de părțile civil . (fosta . IFN SA), . IFN SA și . GmbH.

Obligă inculpații, în solidar, la către partea civilă . (fosta . IFN SA) la plata sumei de 276.525, 11 lei (echivalentul sumei de 67.842, 27 euro), către partea civilă . IFN SA la plata sumei de 274.199 euro, în echivalent lei la data plății și către partea civilă . GmbH la plata sumei de 80.000 euro în echivalent lei la data plății, - cu titlu de despăgubiri civile.

Dispune instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale celor patru inculpați până la concurența sumelor datorate părților civile la care aceștia au fost obligați în solidar.

În baza art.348 Cod pr.pen. dispune desființarea înscrisurilor falsificate sau cu elemente nereale respectiv: procură notarială eliberată prin încheierea de autentificare nr.216/2007 la BNP B. B. A., cereri depuse la diferite instituții ale statului respectiv ORC în baza acestei procuri, contractul de comodat încheiat la 03.07.2007 cu . SRL, contractul de cesiune nr.1 din 30.07.2007, Hotărârea A. din 02.07.2007 a ., cartea de identitate emisă pe numele lui „M. D.”, actele încheiate la Banca T. – Sucursala V. și Banca Raiffeissen de numitul N. D. cu numele de „M. D.” (cerere de deschidere de cont, specimen de semnătură, declarație privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între . și . IFN SA, procesul-verbal de primire-predare din 24.10.2007, factura pro-formă nr._/12.10.2007 emisă de ., contractul de leasing financiar nr._ AVIF încheiat între . IFN SA și . SRL, factura fiscală nr._ și procesul-verbal de predare primire a autobetonierei încheiat între . și . SRL, contractul de leasing financiar nr.1615-_-07 încheiat între . . GmbH, factura pro-formă nr._ din 10.10.2007.

În baza art.191 al.1 și 2 Cod proc.pen., obligă pe inculpații B. S., N. D. și M. Edwuad M., la plata a câte 15.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul V. G. la plata sumei de 18.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care onorariul avocat oficiu în cuantum de 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției„.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.16/D/P/2010 din 24.05.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea 39/2003, art.215 alin 1,2,3 și 5 Cod penal, art. 290 Cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, N. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea 39/2003, art.215 alin 1,2,3 și 5 Cod penal cu alic art.41 alin.2 Cod penal, art 290 Cod penal cu aplic art.41 alin. 2 Cod penal și art.293 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal; M. E. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea 39/2003, art.215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art 290 Cod penal cu aplic art.41 alin. 2 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit a Cod penal și V. G. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea 39/2003, art.215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplic art.41 alin. 2 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit a Cod penal.

În fapt s-a reținut că în perioada martie – octombrie 2007, pe teritoriul României a activat un grup infracțional organizat cu o structură bine determinată, piramidală cu reguli bine stabilite, și un scop infracțional comun, acela de a obține importante sume de bani din săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în dauna mai multor societăți comerciale, fie de leasing financiar, fie societăți ce aveau ca obiect principal de activitate comercializarea produselor alimentare și nealimentare.

Actul de inculpare are la bază următoarele mijloace de probă: plângerile părților civile, contract de leasing nr.1615-_-07 încheiat între . GmbH + anexe, factura proformă nr._ din 18.10.2007 furnizor ., date comunicate de ONRC privind ., copie CI M. D., factura proformă nr._ din 10.10.2007 furnizor ., dispoziție de transfer Banca T., înscrisuri contabile, contract de leasing financiar autovehicule nr. 13058AVIF/18.10.2007 între . IFN SA și ., factura proformă nr._ din 08.10.2007 furnizor . și cumpărător . IFN SA ref. IVECO MAGIRUS, cerere de finanțare leasing ., procese-verbale de atestare și alte înscrisuri, declarație pe proprie răspundere F. V., contract de vânzare-cumpărare încheiat între . și . IFN SA, contract de buy-back din 16.10.2007 încheiat între . IFN SA și ., contract de leasing financiar nr. 10.194 LE/2007 încheiat la 18.10.2007 între . IFN SA și . SRL, documente ce atestă situația juridică a societăților . SRL și ., documente financiar contabile ce au stat la baza încheierii contractelor de leasing, declarații de martori, alte înscrisuri, procese-verbale de percheziție, fișe de cazier judiciar, declarații de inculpați.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul B. S. (fila 68-70 dosar fond), martorul C. L. (fila 87 dosar fond), martorul G. C. V. (fila 88 dosar fond), S. E. D. (fila 89 dosar fond), martorul D. P. (fila 126 dosar fond), martorul A. R. F. (fila 128 dosar fond), martorul D. A. (fila 129-130 dosar fond), martorul C. A. Katina (fila 131 dosar fond), martorul M. E. (fila 183 dosar fond), martorul H. R. S. (fila 184 dosar fond), martorul B. B. A. (fila 185 dosar fond), martorul N. C. S. (fila 209 dosar fond), martorul I. M. (fila 229 dosar fond), martorul Carabogdan L. C. (fila 230 dosar fond), martorul Sali Sali (fila 232 dosar fond), martorul patriciu D. (fila 239 dosar fond), martorul Cobzălău G. M. (fila 253 dosar fond), vol.II martorul B. C. C. (fila 22 dosar fond), inculpatul M. Edwaed M. (fila 38 dosar fond), declarații consemnate și atașate la dosar.

Analizand actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate în actul de sesizare și au fost săvarșite de către inculpați cu forma de vinovăție cerută de lege.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanții inculpații N. D., Bahaian S., M. E. M. și V. G..

În ceea ce privește apelurile exercitate de către inculpați, fiecare dintre acestea au privit în esență netemeinicia soluției pronunțate de instanța de fond, avand în vedere că materialul probatoriu administrat în cauză nu justifică soluțiile de condamnare ce au fost dispuse contra inculpaților. De asemenea, fiecare dintre inculpați a arătat că nu se fac vinovați de săvarșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, sau în cazul în care aceștia recunoscuseră săvarșirea unora dintre acestea că nu se fac vinovați de săvarșirea celorlalte fapte reținute în sarcina lor, precum și faptul că elementul subiectiv sau obiectiv al infracțiunilor de înșelăciune și de constituire de grup infrac țional organizat nu sunt întrunite în prezenta cauză.

Prin decizia penală nr. 348/A/22.11.2013 a Curții de Apel București Secția a II a Penală a fost respins ca nefundat apelul exercitat de către inculpați împotriva sentinței penale pronunțate de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 2139/24.06.2014 a ÎCCJ, a fost admis recursul formulat de către inculpați împotriva deciziei penale nr. 348/A/22.11.2013 a Curții de Apel București Secția a II a Penală și a fost trimisă cauza acestei instanțe pentru rejudecarea apelului, avand în vedere că la ultimul termen de judecată în fața instanței de apel nu a fost legal îndeplinită procedura de citare cu inculpatul V. G..

La termenul de judecată din data de 27.10.2014, Curtea a procedat la reluarea dezbaterilor asupra fondului cauzei penale.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Curtea subliniaza ca atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de judecata s-au respectat valentele disp.art. 5² C. proc. pen. din 1968, aplicabil la data soluționării cauzei în primă instanță, potrivit cu care orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

De asemenea, Curtea are în vedere corecta aplicare de către instanța de fond a disp art 66 alin 2 C pr pen din 1969, potrivit cu care în situația în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie prin probe contrare, asupra cărora organele judiciare sunt obligate să se pronunțe, în sensul admiterii sau respingerii motivate a acestora.

Astfel, pe parcursul desfășurării procesului penal, atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată au obligația administrării tuturor probelor care contribuie la aflarea adevărului, indiferent dacă aceste probe conduc la stabilirea vinovăției sau a nevinovăției inculpatului și indiferent dacă inițiativa probațiunii a aparținut organelor judiciare ori inculpatului.

Această modalitate de abordare a problematicii probațiunii în procesul penal este singura cale de realizare în practică a principiului egalității armelor în procesul penal, a respectării dreptului la apărare al inculpatului, pe fondul contradictorialității fățișe și permanente între acuzare și apărare în decursul tragerii la răspundere penală.

Curtea, analizând motivele de apel sub toate aspectele de fapt și de drept, constata ca Tribunalul a analizat în mod corect situația de fapt, prin raportare la ansamblul probatoriului administrat in ambele faze ale procesului penal.

Totodata, efectuand propriul demers analitic, cu privire la situația de fapt prin raportare la ansamblul probatoriului administrat atat in faza de urmarire penala, in fata instantei de fond și in prezenta cale de atac, reține urmatoarele:

Analizand actele depuse la dosarul cauzei și declarațiile date de către reprezentanții societăților comerciale constituite părți civile în prezenta cauză și de către inculpați Curtea constată că martora G. E., asociat unic și administrator al . SRL a luat hotărârea de a cesiona părțile sociale ale acestei societăți, motiv pentru care a încercat să facă publicitate în Municipiul București. Ca urmare a acestor anunțuri, a fost contactată de către numitul F. V., persoană fără venituri care fusese racolată de către inculpatul B. S.. La data de 18.06.2007, martora G. E., în calitate de asociat unic al . SRL, prin Decizia nr.1 a decis următoarele: cesionarea a 20 părți sociale în valoare totală de 200 RON, cu o cotă de participare la capitalul social și pierderi/beneficii de 100%, către F. V., revocarea sa din funcția de administrator și numirea lui F. V. în funcția de administrator la . SRL. La data de 19.06.2007, avocat C. B. a întocmit procesul verbal de atestare a identității părților nr. 30, din conținutul căruia rezultă că s-a deplasat la data de 19.06.2007 în Județul Dâmbovița, comuna P., .. 239, unde l-a identificat pe numitul F. V.. La aceeași dată avocat C. B. întocmește procesul verbal de atestare a identității părților nr. 31, cu același conținut ca și procesul verbal nr. 30 pentru a fi depus la ORC Dâmbovița. Din declarația martorei B. C. S., a rezultat că procesele verbale nr. 30, 31 și 32 din 19.07.2007 au fost redactate, ștampilate și semnate de către ea, dar în ceea ce privește procesul-verbal nr. 36/07.09.2007 de atestare a identității lui F. V. și la actul constitutiv actualizat al . SRL, martora B. C. S. a relatat că nu-și amintește să le fi întocmit, iar semnăturile și ștampila nu îi aparțin.

Totodată, s-a întocmit actul constitutiv actualizat al . SRL, în care F. V. dobândea calitatea de asociat unic. La data de 20.06.2007, făptuitorul F. V. formulează o cerere către ORC Dâmbovița, prin care solicită să se publice în Monitorul Oficial mențiunile cu privire la actul constitutiv actualizat referitoare la asociați persoane fizice/juridice, înregistrarea fiscală a acestora, etc., dar menține același sediu social al societății obținând în acest sens și acordul martorei G. E., căreia i-a spus că are nevoie de acest sediu o lună de zile, iar după aceea făptuitorul a întrerupt orice legătură cu aceasta, fiind căutată câteva luni mai târziu de către reprezentanții unei societăți de leasing.

Avand la dispoziția sa societatea preluată de către F. V., inculpatul B. S. a căutat un spațiu pe care să îl închirieze și să îl folosească atât ca și punct de lucru al . SRL, în Mun. București, cât și pentru a locui F. V. și inculpatul N. D., persoane care executau dispozițiile sale.

La data de 03.07.2007, între martorul A. L.- S. și . SRL, reprezentată legal de F. V. s-a încheiat contractul de comodat ce avea ca obiect folosința temporară și gratuită a unei suprafețe de 30,86 mp din imobilul situat în București, ., sector 2, pentru a fi folosit ca punct de lucru al comodatarului. La această adresă aveau să se mute cele două persoane controlate de către inculpatul B. S., respectiv inculpatul N. D. și F. V.. La indicația inculpatului B. S., în calitate de administrator și asociat unic al . SRL, F. V. înființează un punct de lucru la acel imobil.

Pentru a se efectua mențiunile la O.R.C., la data de 9.07.2007, F. V. l-a împuternicit pe inculpatul M. E. M., prietenul și omul de încredere al inculpatului B. S., să facă toate demersurile necesare la Registrul Comerțului, Camera de Comerț și Industrie și Administrația Financiară, să semneze documentele necesare în vederea înființării unui punct de lucru la adresa precizată în contractul de comodat ( a se vedea volumul 5, filele 242-244).

La data de 12.08.2007, F. V. a decedat la Spitalul Clinic de Urgență București și a fost eliberat certificatul medical constatator al decesului nr._ din 14.08.2007.

Pentru a continua activitățile ilicite desfășurate în numele . SRL și a menține în eroare părțile vătămate, . IFN SA, . IFN SA ROMANIA și . GmbH, inculpații decid să se folosească de identitatea fictivă „M. D.”, ca persoană împuternicită să reprezinte societatea în relațiile cu terții: societăți comerciale, bănci, instituții publice, autorități. Astfel, aceștia au falsificat procura notarială eliberată prin încheierea de autentificare nr. 216/11.09.2007 la BNP B. B. A., din care rezultă că F. V. l-a mandatat pe „M. D.” să îl reprezinte la orice bancă din România, să formuleze cereri și declarații, precum și îndeplinirea oricăror altor formalități. În urma verificărilor efectuate în cauză, confirmate de declarațiile date ulterior de inculpat, a rezultat faptul că inculpatul N. D., a fost persoana care s-a folosit de identitatea „M. D.”, pentru a reprezenta . SRL.

Inculpatul N. D. s-a deplasat împreună cu inculpatul M. E. M. la data de 12.09.2007 la ORC Dâmbovița, pentru a depune o cerere, în calitate de împuternicit, conform procurii notariale nr. 216 din 11.09.2007, eliberată de BNP B. B. A., prin care atesta identitatea lui F. V.. Această procură este falsă, deoarece niciodată numărul procurii nu a figurat înregistrat în arhiva Biroului Notarial la data de 11 septembrie 2007.

Martorul A. L.-S. a arătat că îl cunoaște pe inculpatul B. S. din anul 2002, când mama sa i-a închiriat acestuia o cameră în apartamentul din București, .. 35, ., apt. 41, sector 5. Referitor la contractul de comodat încheiat la 03.07.2007 cu . SRL, pentru înființarea unui punct de lucru al societății în apartamentul proprietate personală din București, ., sector 2, martorul a declarat că nu a fost semnat de către el. Acesta a mai menționat că, în cursul anului 2006, s-a întâlnit în apropierea imobilului din București, ., sector 2, cu inculpatul B. S., care i-a cerut permisiunea să fie citat la domiciliul său. Ulterior, în cursul anului 2007 a ținut legătura cu inculpatul B. S., care a intermediat preluarea unei societăți comerciale de către martor. Pentru închirierea respectivului apartament, în vara anului 2007 s-a prezentat din partea inculpatului B. S., o persoană care s-a recomandat ca fiind „patron de firmă”, și a fost recunoscut de către martor în persoana lui F. V.. Acesta a angajat doi muncitori să renoveze apartamentul în vederea închirierii, fără a exista nici un contract, iar după aproximativ 2 săptămâni, muncitorii au oprit lucrările spunându-i că făptuitorul F. V. a decedat. De asemenea, martorul a precizat ca la o întâlnirea avută cu inculpatul B. S. la un cabinet de avocatură în vederea preluării unei societăți comerciale, acesta era însoțit de către inculpatul N. D., care s-a prezentat sub numele „M.”.

Din actele de urmărire penală administrate a rezultat faptul că, firma . SRL nu a desfășurat niciodată activitate comercială la sediul social sau la punctul de lucru, iar făptuitorul F. V., nu a avut niciodată intenția de a desfășura o activitate licită în numele și pe seama societății, această societate având comportamentul unei firme „de tip fantomă”.

Cu privire la . se reține că martora Carabogdan L. C. a înființat în anul 1993 împreună cu sora sa, I. M., ., care avea ca obiect de activitate principal „cabinet stomatologic”. Totodată, în această perioadă numitul D. P., fostul soț al martorei Carabogdan L., i-a spus că are un amic care este interesat de cumpărarea acestei societăți. Martora Carabogdan L. C. a fost de acord cu această propunere și totodată i-a cerut să se ocupe de toate formalitățile necesare realizării cesionării părților sociale deținute de ea și martora I. M. la ., către viitorul cumpărător. În luna mai 2007, martorul D. P. s-a prezentat la domiciliul martorei Carabogdan L. C. cu mai multe exemplare ale unui contract de cesiune părți sociale, prin care se făcea transferul a 100% din părțile sociale deținute de către cele două asociate la ., către numitul A. L. S.. După ce au fost semnate actele respective în prezența lui P. D., acesta s-a deplasat și la domiciliul martorei I. M. pentru a semna contractul respectiv.

Ulterior, la aprox. 20-30 de zile, P. D. le-a pus la dispoziție martorelor Carabogdan L. și I. M., actul de cesiune semnat atât în dreptul rubricii „cedenți” de către Carabogdan L. C., iar în dreptul rubricii „cesionar” de către A. L. S. și procesul verbal de predare-primire, despre care precizează că era deja semnat de către A. L. S..

Martorele I. M. și Carabogdan L. C., împreună cu martorul P. D. au mers la biroul avocatului A. S., ocazie cu care le-au fost prezentate mai multe documente ale . obținute de la ONRC, observând un contract de cesiune părți sociale încheiate între ea și Carabogdan L. C., în calitate de cedenți și „M. D.”, în calitate de cesionar. De asemenea, martora Carabogdan L. precizează că nu l-a văzut niciodată pe cel căruia i-au fost transferate părțile sociale ale . și nici nu a purtat discuții telefonice cu acesta.

Martora Carabogdan L. relatează totodată, că din câte cunoaște a avut loc o întâlnire între I. M. și noul asociat al ., la care a participat și martorul P. D., însă nu are cunoștință despre discuțiile purtate de către aceștia. Această întâlnire a avut loc la un restaurant și este confirmată de către martora I. M.. La acea întâlnire a fost chemat de către martorul P. D. și martorul A. L. S., care a spus că nu știe nimic despre problema apărută, întrucât el a lăsat actele de cesiune avocatei M. M. din cadrul Baroului de Avocatură Hrânceanu R. S.. După cesionarea părților sociale, martora Carabogdan L. a contactat-o telefonic pe avocata al cărui nume nu și-l aduce aminte, ci doar prenumele - M., care s-a ocupat de întocmirea documentației, ocazie cu care aceasta i-a spus că îi va înmâna un certificat constatator de la ONRC pentru firma .. De asemenea, mai precizează martora că semnătura de pe Hotărârea A. din data de 02.07.2007, de la rubrica „asociați .”, hotărâre prin care s-a dispus revocarea din funcție a lui I. M. și numirea ca administrator a lui „M. D.” (N. D.) nu îi aparține iar pe „M. D.” (N. D.) nu îl cunoaște.

Cu privire la contractul de cesiune nr. 1 din 30.05.2007, prin care s-au cedat părțile sociale către „M. D.” (N. D.), martora I. M. relatează că semnătura la rubrica „cedent” nu îi aparține dar martorul A. L. S. își recunoaște semnăturile de pe contractul de cesiune părți sociale înregistrat cu nr. 1/30.05.2007 și de pe procesul verbal încheiat la data de 30.05.2007, fiind posibil ca aceste documente să le semnat odată cu setul de documente, pe care le-a semnat în Cabinetul de Avocatură al lui H. R. S..

În luna decembrie 2007, martorul A. L. S. a fost vizitat de către inculpatul B. S., care i-a spus că d-na avocat a făcut o greșeală și a trecut firma pe numele altei persoane. Martorul A. L. S. s-a deplasat la firma respectivă, unde s-a întâlnit cu inculpatul B. S., acesta fiind însoțit de același bărbat, pe care îl cunoscuse anterior cu ocazia vizitei făcute la adresa din ., care a fost identificat în persoana lui P. D. zis „J.”.

Martora M. E. relatează că, aceasta este de profesie jurist și în baza împuternicirilor date de societățile comerciale redactează documentele, privind orice modificare a actului constitutiv și le reprezintă la Oficiul Registrului Comerțului în vederea înscrierii în mențiuni sau înregistrării persoanei juridice. Cu privire la . precizează că, a auzit de această societate pentru prima dată de la inculpatul B. S., prin anul 2003 iar în perioada 2003 - 2007 martora arată că a fost vizitată de mai multe ori la biroul său din . inculpatul B. S., iar de fiecare dată acesta îi solicita redactarea unor acte modificatoare pentru diferite societăți comerciale (., ., . ,etc.). Printre persoanele fizice martorei M. E. de către inculpatul B. S. erau: P. D., N. D. (M.), A. L. ș.a. și nici una dintre persoanele fizice menționate, cu excepția martorului P. D. nu a contactat-o decât dacă era anunțată anterior telefonic, de către inculpatul B. S. sau dacă era însoțită de către acesta. În anul 2007, inculpatul N. D. s-a prezentat la biroul martorei sub numele de „M. D.”, arătându-i în acest sens o carte de identitate, pe care era trecut numele de „M. D.”, în calitate de asociat al .. Acesta a semnat mai multe documente pe care le redactase personal cât și împuternicirea în vederea reprezentării . de către martora M. E. la ORC pentru înscriere mențiuni. Contractul de cesiune părți sociale nr. 1/30.05.2007 ale ., având ca asociați pe martorele Carabogdan L. C. și I. M., în calitate de cedenți și martorul A. L. S., în calitate de cesionar atestat de avocat H. R. S., prin încheierea nr. 79/07.06.2007, a fost redactat de către martora M. E. și semnat în fața ei de către A. L. S., dar nu își mai amintește dacă și celelalte părți au semnat contractul în fața ei. Mai relatează martora că, în cursul anului 2007 a fost contactată de către inculpatul B. S., care a rugat-o să se ocupe de cesionarea părților sociale ale ., ocazie cu care a fost anunțată că documentele societății (act constitutiv și certificat de înregistrare) vor fi aduse de către P. D. și că persoana care urmează să preia societatea este A. L. S., care o va contacta ulterior.

Martora E. M. nu își amintește sigur faptul că A. L. S. a contactat-o telefonic, în vederea stabilirii unei întâlniri la biroul din . că acesta s-a prezentat de cca. 2 ori, fiind însoțit de inculpatul B. S.. Referitor la procesul verbal de predare-primire încheiat la data de 30.05.2007 între martora I. M. și martorul A. L. S., care poartă semnăturile părților și ștampila lui ., arată că nu își amintește să îl fi redactat.

De asemenea, martora E. M. precizează că a fost contactată telefonic de inculpatul B. S., care i-a solicitat să încheie un nou contract de cesiune părți sociale ale . între A. L. S. și „M. D.”, în realitate N. D., însă aceasta a spus că nu este posibil, întrucât acel contract încheiat anterior nu a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului, iar asociate ale societății au rămas în continuare martorele Carabogdan L. și I. M.. Ulterior, inculpatul B. S. a contactat-o telefonic, comunicându-i că în locul lui A. L. S. părțile sociale ale . vor fi preluate de către „M. D.” și că documentele societății vor fi aduse de către martorul P. D.. În aceeași zi, martorul P. D. i-a prezentat documentele lui ., ocazie cu care s-a mai prezentat o persoană ca fiind „M. D.”. A doua zi s-a prezentat la biroul martorei, inculpatul N. D., căruia i-a înaintat o parte din documentele redactate în vederea semnării de către părți. Martora arată că a fost sunată de către inculpatul B. S., care s-a interesat de predarea documentelor, acesta spunându-i că i le-a predat inculpatului N. D. pe care îl cunoscuse cu ocazia întocmirii actelor de cesiune pentru altă societate, dar inculpatul B. S. i-a spus că persoana respectivă seamănă cu inculpatul N. D. însă este „M. D.” . După această convorbire martora M. E. nu a mai putut lua legătura cu inculpatul B. S., deoarece acesta nu a mai răspuns la postul telefonic cunoscut de către ea. În cursul aceleiași zile inculpatul N. D. a revenit cu actele redactate de către martora M. E., respectiv Hotărârea A. și contractul de cesiune părți sociale ale . predate în vederea semnării, care purtau semnăturile tuturor părților inclusiv semnătura trecută în dreptul numelui „M. D.”. Martora mai precizează că actul adițional la actul constitutiv și împuternicirea pentru reprezentarea . la ORC au fost semnate și ștampilate cu în fața ei de către „M. D.”. Cu privire la specimenul de semnătură a lui „M. D.”, autentificat prin încheierea nr. 3464 din 04.07.2007 de către N. Public B. B. A., martora arată că i-a fost pus la dispoziție de către inculpatul N. D..

Actul constitutiv al . în care „M. D.” figurează ca asociat unic, document atestat de avocat Hinceanu R. S. a fost semnat și ștampilat în prezența martorei de către inculpatul N. D., care a folosit cartea de identitate a lui „M. D.”.

Referitor la actul adițional nr. 2 din 02.07.2007 la actul constitutiv al . martora M. E. arată că acesta a fost semnat și ștampilat în prezența ei de către „M. D.”. Totodată, precizează că ulterior înscrierii de mențiuni la solicitarea lui P. D. a ridicat de la ORC și predat acestuia un certificat constatator, în care „M. D.”, figura ca asociat unic și administrator al . .

Actul constitutiv al ., având ca asociat unic și administrator pe „M. D.” a fost autentificat prin încheierea nr. 89 din 02 iulie 2007 de către martora avocat Hinceanu R., care la acea dată avea un contract de colaborare cu martora M. E.. Martora M. E. relatează că nu își amintește să-i fi înaintat martorului P. D. vreun document redactat de către ea în legătură cu cesiunea de părți sociale ale ., în vederea semnării de către cele două cedente.

Din declarația martorei M. E. (fostă G.) rezultă că aceasta a cunoscut-o pe martora Carabogdan L. din anul 1989, prin intermediul unor prieteni și ulterior a cunoscut-o și pe sora acesteia, martora I. M., despre care știa că este medic stomatolog, și că cele două surori au înființat o societate ., ce avea ca obiect principal de activitate cabinet stomatologic. De asemenea, martora M. E. cunoștea faptul că cele două asociate doreau să lichideze societatea, sens în care a fost rugată să se intereseze de formalitățile necesare lichidării societății. Martora a contactat o persoană, pe care nu și-o amintește cum o cheamă, aceasta i-a explicat că procedura lichidării societății durează foarte mult și implică costuri mari, aspecte pe care martora le-a comunicat celor două asociate, ocazie cu care le-a sugerat că există și posibilitatea mai rapidă a cesionarii părților sociale. După această discuție martora l-a prezentat martorelor I. M. și Carabogdan L. C. pe martorul A. L. S., cunoscând că este interesat să preia o firmă. Acesta a fost de acord, motiv pentru care s-a deplasat la sediul avocatei M. E., situat în zona M., unde la solicitarea acesteia a fost încheiat un contract de cesiune, având ca părți pe I. M. și Carabogdan L. C., în calitate de cedente și A. L. S., în calitate de cesionar. Precizează că părțile menționat în contract nu au fost prezente în fața avocatei la momentul încheierii contractului. După redactarea contractului martora s-a deplasat la fiecare parte prevăzută în contract, care au semnat contractul, pe care ulterior l-a transmis avocatei pentru continuarea formalităților de preluare a firmei. Mai precizează că A. L. S. nu a semnat contractul în fața ei, acesta fiind semnat în fața avocatei M. E. iar după predarea contractului martora nu s-a mai ocupat de înregistrarea contractului la Registrul Comerțului, această activitate fiind efectuată de către avocata M. E., ea ocupându-se doar de predarea documentelor contabile ale firmei, ocazie cu care a fost întocmit un proces verbal semnat de către I. M. și A. L. S..

După ce au fost efectuate mențiunile la Registrul Comerțului inculpatul N. D. a mers în ziua de 27 iulie 2007, la Banca T. Sucursala V. din municipiul București unde a completat o cerere de deschidere cont, o cerere de specimen de semnătură și o declarație privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, folosind datele de identificare ale lui „M. D.” și totodată, a lăsat și o copie de pe cartea de identitate falsă. La data de 16 august 2007, inculpatul N. D. a mers și la Banca Raiffeisen - Agenția D. unde a completat fișa specimene semnături cu datele de identificare ale lui „M. D.”.

De asemenea, din actele de urmărire penală administrate a rezultat faptul că firma . nu a desfășurat niciodată activitate comercială la sediul social sau la punctul de lucru, iar inculpatul N. D. (M. D.), nu a avut niciodată intenția de a desfășura o activitate licită în numele și pe seama societății, această societate având comportamentul unei firme „de tip fantomă”.

Cu privire la . IFN instanța reține că la data de 16.11.2007, societatea de leasing prin reprezentant legal, T. N. a formulat plângere penală împotriva inculpaților V. G. și N. D., acesta sub numele de M. D., întrucât la data de 25 octombrie 2007 aceasta a finanțat în baza unui contract de vânzare – cumpărare și de buy-back o pompă de beton marca Hanwoo 43m,HCP 43X, în valoare de 383.180 euro, bani ce au fost virați în contul ..

Din cercetările efectuate în cauză și din declarațiile date de inculpatul B. rezultă că inculpatul B. S. îi cunoștea pe S. I. și pe inculpatul V. G., deoarece fuseseră participanți la săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni în numele și pe seama altor societăți comerciale, așa încât cei doi au venit la dispoziția inculpatului B. S. în Municipiul București în luna iulie 2007. S. I. s-a întâlnit cu inculpatul B. S. de la care a luat documentația necesară pentru a fi depusă la societatea de leasing indicată de către inculpatul B. S., pe care a înmânat-o inculpatului V. G., care în aceeași zi a mers la sediul agenției BT L. T. IFN București, unde a luat legătura cu martorul D. P. căruia i s-a prezentat ca având funcția de director la . SRL și a solicitat o finanțare pentru o pompă de beton. Procedeul de analiză a durat destul de mult datorită faptului că după această dată inculpatul V. G. nu a răspuns la telefon timp de o lună de zile după care a revenit și l-a contactat pe martorul D. P., precizându-i că este o persoană foarte ocupată și că este plecat foarte mult în străinătate și în țară cu afaceri arătându-se disponibil pentru o eventuală întâlnire.

Martorul D. P. a solicitat în perioada august – octombrie 2007, mai multe relații de la inculpatul V. G. cu privire la . SRL, iar acesta a menționat că pentru mai multe informații să vorbească cu administratorul societății F. V. care în realitate era inculpatul B. S.. După ce au avut loc mai multe discuții telefonice între inculpatul B. S. și martorii D. P. și P. A. în cele din urmă a fost aprobat contractul de vânzare –cumpărare și buy-back. La data de 16 octombrie 2007, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare dintre ., în calitate de vânzător reprezentată de către ”M. D.” și . IFN SA în calitate de cumpărător, reprezentată de T. N. și . SRL, reprezentată de inculpatul V. G., în calitate de director.

Conform normelor interne ale . IFN SA, la data de 18 octombrie 2007 a fost încheiat contractul de leasing financiar nr.10.194 LE/2007, în valoare totală de 364.336 euro + TVA, între . IFN SA, în calitate de finanțator și . SRL în calitate de utilizator și . în calitate de furnizor. Obiectul celor două contracte îl reprezintă „posesia și folosința asupra următorului mijloc de transport: Pompă de beton HANWOO 43m, HCP 43X, pe auto șasiu SCANIA, P114 ss XLEP 8X_”.

Inculpații au întocmit în fals un proces verbal de predare primire din data de 23 octombrie 2007 din care rezulta că ., prin administrator „M. D.” a predat utilajul marca HANWOO 43m, către . SRL, avand ca administrator pe persoana anterior decedată F. V..

După ce reprezentanții . IFN SA, au primit avansul de la . SRL și au avut întreaga documentație la dosarul de finanțare la data de 25 octombrie 2007 a virat în contul . suma de 1.291,738.10 lei echivalentul a 383.180,00 Euro, conform facturii proforme nr._ din 12 octombrie 2007 emisă de .. (a se vedea fila 32, volumul 9).

Acest vehicul, Pompă de beton HANWOO 43m, HCP 43X, pe autoșasiu SCANIA, P114 ss XLEP 8X_” este în realitate un tractor cu 2 axe pentru mărfuri generale comandat în Austria și nu autobetonieră așa cum rezultă din actele depuse de către membrii grupării la societatea de leasing . Prejudiciul cauzat . IFN SA, prin încheierea contractul de leasing financiar nr.10.194 LE /2007 este de 364.336 Euro, din care pe calea executării silite a fost recuperată suma de 160.657 euro, reprezentând: 77.254 euro garanția achitata la începutul contractului; 2.889 euro suma recuperata prin poprire pe conturile utilizatorului . SRL; 80.514 euro suma recuperata prin poprire pe conturile furnizorului ..

În ceea ce privește societatea . IFN SA ROMANIA, prin reprezentant legal, avocat T. S., aceasta a formulat plângere penală împotriva lui M. D. în calitate de administrator al . și fa lui F. V., în calitate de administrator și unic asociat al . SRL, întrucât a fost solicitată de către aceștia achiziționarea în sistem leasing a unei autobetoniere marca Magirus, furnizată de către ., fiind prezentate documente de înființare și contabilitate ale . SRL, în fals.

Din declarațiile date de inculpați și martori rezultă că inculpatul B. S. l-a cheamă pe S. I., de la Iași împreună cu prietenul său inculpatul V. G., pentru ca acesta din urmă conform înțelegerii să meargă la societățile de leasing în vederea depunerii documentelor necesare încheierii contractelor de leasing ce aveau ca obiect finanțarea unor autovehicule, în care celor două societăți pe care membrii grupării infracționale le coordonau aveau calitatea de furnizor respectiv utilizator. S. I. se întâlnea cu inculpatul B. S. de la care primea dosarul cu documentele contabile contrafăcute ale . SRL, pe care le înmâna inculpatului V. GHEOGHE și totodată îi indica care este societatea de leasing la care să meargă pentru a depune documentele. Conform înțelegerii dintre cei doi, inculpatul V. GHEOGHE a mers de această dată la sediul . IFN SA ROMANIA, unde a lăsat mapa cu documente în care se afla și cartea de vizită a lui „M. D.”, administrator la . la registratură, precizând doar că intenționează încheierea unui contract de leasing ce are ca obiect autobetoniera marca IVECO MAGIRUS și așteaptă să fie analizate documentele.

Documentele au fost lăsate la martorul G. C.-V., care a lucrat în cadrul . IFN SA, în perioada 2007-2008, având ca atribuții de serviciu: primirea documentelor de finanțare (dosarul), fie de la unul din directori, fie de la C. L.. Martorul a verificat dacă dosarul era în regulă, apoi l-a înaintat către cei doi directori ai societății, spre avizare, după care dosarul era adus la departamentul vânzări. După ce verifica dacă documentele erau semnate de către conducerea societății martorul G. C.-V., proceda la implementarea datelor în calculator (dobânda, perioadă, avans, etc.) Martorul G. C.-V. a arătat că își amintește că . SRL a fost client al . IFN SA .

După ce sumele de bani au intrat în contul . IFN SA, (cu sediul declarat în București, ..1, sector4), la data 18 octombrie 2007 a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._ AVIF între firma . IFN SA, în calitate de locator-finanțator și . SRL, în calitate de locatar (utilizator). Fidejusor era persoană fizică F. V. identificat cu CI . nr._ și CNP_6și . în calitate de furnizor. Obiectul contractului îl reprezenta o „autobetoniera IVECO MAGIRUS AD34OT41B cu . WJMJ3JSS40C177359 în valoare de 80.000 euro fără TVA.

La data de 22 octombrie 2007, inculpatul V. G. a depus la sediul . IFN SA factura fiscală nr_ și procesul verbal de predare primire a autobetonierei IVECO MAGIRUS AD34OT41B cu . WJMJ3JSS40C177359, încheiat între . și . SRL, din care rezultă că a fost predat/primit autovehiculul ce formează obiectul contractului de leasing. Procesul verbal de predare primire a fost semnat de o persoană necunoscută pentru reprezentant . SRL, administratorul F. V.. După ce au intrat în posesia celor două documente la data de 23 octombrie 2007, reprezentanții . IFN SA virează în contul . suma de 360,099.36 lei echivalentul a 80.000 Euro, reprezentând contravaloarea autobetonierei IVECO MAGIRUS AD34OT41B cu . WJMJ3JSS40C177359. Aflând de faptul că banii au intrat în contul societății inculpatul B. S., i-a trimis pe inculpații N. D. și M. E. M. pentru a ridica banii de la bancă în numerar. Cei doi inculpați au revenit la biroul din cartierul Floreasca, unde membrii grupării aveau un birou închiriat și i-au înmânat banii inculpatului B. S.. De precizat este faptul că același autovehicul avea să formeze obiectul contractului de leasing financiar nr.1615–_-07 încheiat de această dată între . GmbH, cu sediul declarat în Viena Seilerstatte 15/DG în calitate de locator-finanțator . SRL în calitate de locatar (utilizator)și . în calitate de furnizor. Obiectul contractului îl reprezintă de această dată un „autotractor IVECO MAGIRUS AD34OT41B cu aceeași . WJMJ3JSS40C177359, în valoare de 80.000 euro fără TVA. (a se vedea factura nr._ din 18.10.2007 din vol.1 fila 34 respectiv factura nr._ din 22.10.2007 din vol7, fila 14)

Martorul S. E. a relatat că, în luna noiembrie 2007 a fost contactat telefonic de către directorul general al L. T., care l-a informat în legătură cu o fraudă săvârșită de către cele două societăți . SRL și .. În urma verificării în sistem martorul a constatat că o asemenea operațiune exista și la societatea lor, care făcea obiectul contractului nr._ A VIF. Prin acest contract . SRL, a solicitat finanțarea unui auto-utilaj Magirus, având ca furnizor pe . a cărui valoare martorul nu și-a amintit-o. Acesta a precizat că în anul 2008 prejudiciul creat de inculpați nu fusese recuperat.

Cu privire la . GmbH, prin reprezentantul legal, I. B. societatea a formulat la data de 20.12.2007 plângere penală împotriva inculpaților V. G., N. D. (M. D.) și a angajaților săi B. C., A. P. și T. N..

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că inculpatul V. G., adus de făptuitorul S. I. a venit în Municipiul București, unde conform înțelegerii cu inculpatul B. S. trebuia să primească actele contabile ale . SRL, ce urmau să fie depuse de către inculpatul V. G. la o societate de leasing indicată de către inculpatul B. S., prin intermediul făptuitorului S. I.. Inculpatul V. G. l-a contactat telefonic pe martorul B. C. C. căruia i s-a recomandat ca fiind G. V. și i-a comunicat că dorește să încheie un contract de leasing ce are ca obiect o autobetonieră marca „IVECO”,stabilind să se întâlnească cu martorul pentru detalii. În aceeași zi cei doi s-au întâlnit la o cafenea din zona intersecției străzilor M. E. cu . care inculpatul V. G. a afirmat că este salariat la . SRL, iar șeful său este F. V..

La acea dată F. V. era decedat, iar membrii grupării infracționale își continuau activitatea infracțională în numele și pe seama . SRL.

Martorul B. C., la acea dată, era asociat la . SRL împreună cu soția sa B. E. M., societatea având ca obiect de activitate comerțul cu autovehicule rutiere și avea încheiat un contract de colaborare cu . GmbH, pentru intermedierea contractelor de leasing. Inculpatul V. G. i-a relatat martorului B. C. C. că se dorește încheierea unui contract de leasing de către reprezentanții societății, la care lucrează (. SRL) în sensul că, vor cumpăra o autobetonieră de la . și au nevoie de finanțare. Totodată, inculpatul V. G. i-a lăsat în copie actele de înființare și funcționare a . SRL, documentele fiscale și contabile, copie după cartea de identitate a lui F. V., factura proformă nr.645.223 din 10.10.2007, cartea de vizită a lui F. V. și fotografii cu autobetoniera ce făcea obiectul contractului de leasing. Ulterior martorul B. C. C. l-a contactat telefonic pe inculpatul V. G. căruia i-a comunicat că factura proformă nu este corectă deoarece la rubrica „ cumpărător „ este trecută o altă societate de leasing, motiv pentru care trebuie să aducă o altă factură. Inculpatul V. G. l-a asigurat că vorbește cu șeful său, F. V., precizându-i încă odată că el este un simplu angajat. Martorul l-a contactat pe așa-zisul F. V. la numărul de telefon menționat pe cartea de vizită și a discutat cu o persoană a cărei identitate nu a putut fi stabilită. Corespondența s-a purtat pe adresele de e-mail ale celor două societăți, pe care membrii grupării își desfășurau activitatea infracțională.

Ulterior, inculpatul N. D. l-a contactat telefonic pe martorul B. C. C., căruia i s-a recomandat a fi „M. D.” și l-a asigurat că autobetoniera va fi livrată imediat ce banii vor fi în cont. După ce martorul a primit factura proformă corectă, a trimis toată documentația la Viena, unde . GmbH își avea sediul social. La data de 23 octombrie 2007, contractul de leasing a fost aprobat de către . GmbH, iar martorul B. C. C. l-a contactat pe așa zisul F. V., care din cercetări a rezultat că era inculpatul B. S., spunându-i că poate să se prezinte pentru a semna dosarul de finanțare, iar acesta a afirmat că-l va trimite pe G. V. (inculpatul V. G.) pentru a lua oferta în vederea studierii.

După aproximativ două ore, s-a prezentat la sediul . SRL, din .. 19-21, ., Sector 1, inculpatul V. G. zis „G. V.”, ocazie cu care l-a întrebat de ce nu s-a prezentat F. V., pentru a semna actele și de ce nu dorește să se cunoască. Ulterior, inculpatul V. G. a venit direct la birou, a adus oferta semnată și ștampilată, stabilind că va fi contactat atunci când va primi de le Viena, prin reprezentanța din București, contractul de leasing. La data de 06.11.2007 a primit martorul B. C. C. contractul de leasing de la Viena și l-a contactat pe F. V. în realitate inculpatul B. S., pentru a se prezenta să semneze contractul, acesta afirmând că este plecat și că va veni a doua zi de dimineață. La data de 07.11.2007 s-a prezentat inculpatul V. G., în biroul din Piața Romană, fiind însoțit de o persoană pe care a prezentat-o ca fiind F. V. totodată, cerându-și scuze pentru faptul că șeful său este obosit și nu poate citi contractul de leasing nr. 165-_-07, semnându-l direct, după care a plecat, rămânând inculpatul V. G., care a ștampilat contractul pe toate filele în calitatea sa de director la . SRL. Martorul B. C. C. relatează că persoana a cărei identitate nu a putut fi identificată ca fiind F. V. a semnat două bilete la ordin, în alb, la poziția emitentului și a avalizat, iar inculpatul V. G. le-a ștampilat, un exemplar din contract i-a fost înmânat inculpatului V. G., pentru a putea merge la bancă și să plătească avansul.

Inculpatul B. S., în ziua de 12 noiembrie 2007 îl trimite pe inculpatul M. E. M., să plătească pentru . SRL în contul . GmbH de la Banca T. – Agenția D. București, sumele de 8000 euro, reprezentând factura nr.1663/2007, respectiv 1600 euro reprezentând o altă factură, conform dispozițiilor de transfer de la filele 68-69, volumul 1 d.u.p.

După ce sumele de bani au intrat în contul . GmbH, cu sediul declarat în Viena Seilerstatte 15/DG, la data 14 noiembrie 2007 a fost încheiat contractul de leasing financiar nr.1615–_-07 între firma . GmbH, cu sediul declarat în Viena Seilerstatte 15/DG în calitate de locator-finanțator, . SRL în calitate de locatar (utilizator) și . în calitate de furnizor. Obiectul contractului îl reprezinta un „autotractor IVECO MAGIRUS AD34OT41B cu . WJMJ3JSS40C177359 în valoare de 80.000 euro fără TVA.

După ce a primit pe e-mail dovada plății avansului și a taxei de contract făcută de . SRL în contul societății de leasing, inculpatul V. G. s-a arătat interesat de data când se va efectua plata de către societatea finanțatoare la furnizor.

La data de 21.11.2007, martorul a stabilit telefonic o întâlnire cu inculpatul V. G. pentru a-i înmâna protocoalele semnate între . SRL și societatea de leasing, precum și procesul verbal de predare - primire al betonierei, întrucât nu a reușit să se întâlnească la Restaurantul Horoscop, acesta i-a lăsat toate documentele la birou.

La data de 22.11.2007 societatea de leasing a virat în contul . suma de 80.000 Euro, în contul deschis la Banca T. - Sucursala V., reprezentând plata autobetonierei, care urma să fie achiziționată și folosită de către . SRL, conform contractului de leasing încheiat. În aceeași zi martorul B. C. C. a fost sunat de martorul C. G. M., reprezentantul . GmbH din România, care i-a spus că, codul fiscal al furnizorului respectiv (.) nu se găsește în lista de date cu societățile comerciale existente la nivelul UE.

Ulterior, martorul B. C. C. a încercat să-l contacteze telefonic pe F. V., respectiv pe inculpatul B. S., însă acesta avea telefonul închis apoi l-a sunat pe inculpatul V. G. și nici acesta nu a răspuns. După aproximativ o oră a fost sunat de către inculpatul V. G., care l-a întrebat dacă societatea de leasing a efectuat viramentul, prilej cu care i-a spus să ia legătura cu furnizorul, întrucât este necesară o copie a certificatului de înregistrare fiscală. Inculpatul V. G., i-a promis că a doua zi îi va aduce certificatul de înregistrare fiscală al furnizorului, însă acest lucru nu s-a întâmplat, nemaiputând lua legătura cu acesta. Betoniera nu a mai fost livrată și nici ratele de leasing achitate.

În după amiaza zilei de 23.11.2007, întrucât nu a mai fost sunat de nici unul dintre cei doi și nici nu i-a mai putut contacta, martorul B. C. C. arată că a verificat pe internet Codul Unic de Identificare al societății furnizoare, ocazie cu care a aflat că cele două societăți, precum și cele două persoane sunt suspectate de fraude în dauna a patru societăți de leasing, aspect pe care i l-a adus la cunoștință de îndată martorului C. G. M.. Au fost efectuate verificări de către reprezentanții societății de leasing și s-a constatat că mașina a cărei . șasiu era menționată în factura proformă apărea ca fiind în proprietatea unei firme din Olanda nicidecum proprietatea . .

Banii au fost virați în contul . deschis la banca T. și nu au mai putut fi returnați datorită faptului că reprezentanții băncii T. făcuseră demersuri pentru disponibilizarea oricărei sume de bani aflată în contul . deoarece ei aveau o pagubă la acea dată de 364.336 Euro.

Prejudiciul cauzat . GmbH prin încheierea contractul de leasing financiar nr. 1615 –_-07 din 14.11.2007 este de 80.000 euro, și nu a fost recuperat până la această dată.

Inculpatul B. S. audiat fiind și în faza de urmărire penală și în fața Tribunalului a recunoscut întreaga activitate infracțională adoptând o atitudine sinceră, de recunoaștere încercând doar să minimizeze participarea unor coinculpați însă în ceea ce privește propriile acțiuni le-a descris într-o manieră care se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.

Inculpatul M. E. M. în faza de urmărire penală a avut o atitudine de recunoaștere parțială a faptelor comise arătând că în anul 2007 îl deservea pe inculpatul B. ca șofer dar și ca dactilograf, împrejurare în care a aflat că acesta caută societăți comerciale pe care să le folosească în mod ilicit în sensul de a obține în mod nelegal sume de bani de la cele trei societăți de leasing, pe care le nominalizează. În aceeași declarație inculpatul descrie persoanele care au participat la această activitate precum și faptul că el a fost implicat în sensul că l-a însoțit pe F. V. de mai multe ori la Târgoviște de unde acesta din urmă a preluat acte ale . SRL, apoi s-a deplasat cu acesta la registrul comerțului unde au întocmit actele de cesionare a părților sociale a acestei societăți, era trimis de către inculpatul B. la contabilă căreia i-a adus diferite acte pe ., de câte ori B. îi spunea că au intrat banii în cont mergea cu F. V. să ridice sume importante de bani, precum și să depună bani în bancă. Inculpatul recunoaște de asemenea că l-a însoțit pe inculpatul N. de numărate ori la diferite bănci de unde acesta a retras sumele de bani virate de societățile de leasing pentru mașinile menționate pe facturile întocmite de către el.

În faza instanței de fond acest inculpat și-a modificat substanțial atitudinea procesuală arătând că nu-și mai menține această declarație din faza de urmărire penală, arătând că nu se consideră vinovat de săvârșirea niciunei infracțiuni întrucât este nevinovat el fiind doar șoferul lui B. și apoi a lui N., poziție din care efectua transporturi pentru aceștia însă fără a fi implicat în activitățile reținute în dosar.

Cu ocazia acordării ultimului cuvant în fața instanței de apel, inculpatul a arătat că recunoaște infracțiunile ce i se impută.

Inculpatul N. D. a fost audiat în faza de urmărire penală, fază în care a recunoscut acuzațiile ce i se aduceau, atitudine procesuală pe care acesta și-a menținut-o pană în prezent.

În ceea ce îl privește pe inculpatul V., acesta a negat în mod constant că ar fi avut cunoștință despre caracterul ilicit al activităților în care a fost implicat, dar acțiunile sale astfel cum au fost descrise anterior contrazic în mod evident susținerile inculpatului. Acesta se prezintă la instituții financiare, depune dosare cu documentația necesară finanțării, poartă discuții în acest sens, el figurând ca și director al societății . SRL care solicită finanțarea. De altfel, această calitate în care compare în fața instituțiilor financiare, cu mențiunea că negocierile au durat întrucât inculpatul s-a prezentat ca o persoană ocupată, cu multiple deplasări în țară și străinătate în interesul societății pe care o reprezintă, este și menționată pe cărțile de vizită pe care le depune. De asemenea, acesta după ce reprezentanții societăților de finanțare verificau actele, inculpatului i se aducea la cunoștință dacă sunt aspecte ce trebuie remediate (cum a fost situația părții civile .), s-a interesat de viramente, la însoțit pe cel care l-a prezentat ca fiind F. V., șeful său pentru încheierea contractului cu această societate, a găsit inițial motive pentru care F. V. nu se putea prezenta, toate aceste acțiuni atestand că inculpatul știa foarte clar care era scopul real al acestor operațiuni la care a luat parte.

Curtea reține că potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, iar în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din aceeași lege, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

În raport cu aceste prevederi, dacă din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă existența unei structuri organizate, care acționează coordonat, după reguli anterior stabilite, inițiată sau constituită de inculpați ori la care aceștia sau alți inculpați să fi aderat sau pe care să o fi sprijinit și în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit, în sarcina inculpaților judecați pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune se poate reține și săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Trebuie observat că în cauza de față inculpații au constituit pe o durată de aproximativ un an, folsindu-se de cele două societăți pe care le preluaseră un grup infracțional organizat cu o structură bine determinată, ce a acționat coordonat, conform unei planificări anterioare, ordonate, o perioadă destul de mare de timp, în scopul săvârșirii unei infracțiuni patrimoniale cu consecințe deosebit de grave – o înșelăciune continuată în convenții. Grupul infracțional organizat s-a format la începutul anului 2007, iar coordonatorii grupării infracționale, au determinat persoane cu o situație materială precară să preia societăți comerciale, ca asociat unic și administrator, administrarea în fapt fiind realizată de coordonatorii grupului. Persoanele racolate erau susținute financiar de către liderii grupării, în sensul că: le asigurau cazarea și transportul; mergeau împreună în diferite restaurante de lux pentru a le crea convingerea că au devenit persoane importante ca urmare a preluării părților sociale ale societăților comerciale; îi susțineau financiar pentru preluarea societăților comerciale, atât înainte de cesionarea părților sociale, cât și după aceea, pentru a nu fi denunțați organelor de poliție; după transmiterea părților sociale se deschideau conturi pe numele săgeților/locotenenților, la unitățile bancare de pe raza Municipiului București, fiind semnate filele CEC și biletele la ordin de către aceștia, în calitate de administratori de drept, costurile fiind suportate de lideri. Aceste mijloace de plată erau ulterior încredințate unuia din liderii grupării sau erau folosite împreuna cu aceștia și sub coordonarea lor în desfășurarea activității infracționale, atât pentru a-i convinge pe reprezentanții părților vătămate, de bonitatea persoanelor juridice preluate cât și pentru a-i menține în eroare pe parcursul executării contractelor comerciale încheiate prin mijloace frauduloase, prin folosirea unor calități mincinoase de către așa-zișii reprezentanți ai societăților comerciale .

Inculpații M. E. M. și N. D. intrau mult mai ușor în contact cu părțile vătămate și le creau convingerea că sunt reprezentanții unor societăți comerciale cu potențial economic și solvabile. Sumele de bani provenite din activitatea infracțională, erau împărțite de liderii grupării corespunzător atribuțiilor execuționale și contribuției fiecăruia dintre membrii la derularea activității infracționale.

Pentru a pune în aplicare planul infracțional membrii grupării, așa cum am precizat aveau nevoie de societăți comerciale pe care să le folosească în activitatea de înșelăciune, în acest sens fiind folosite . SRL și ..

Din analiza efectuată anterior rezultă rolul îndeplinit de fiecare membru al acestui grup, fiecare dintre aceștia contribuind, direct sau indirect, la inducerea în eroare a celor trei părți vătămate.

Infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 din Legea 39/2003 în modalitatea constituirii unui grup infracțional organizat implică o activitate de alcătuire, de înființare a grupului, iar în modalitatea aderării, presupune existența grupului infracțional organizat, voința unui terț de a deveni membru și acceptarea sa de toți sau măcar trei membri ai grupului, iar modalitatea sprijinirii grupului infracțional organizat presupune activitatea desfășurată de o persoană care rămâne terț, extraneu, fără a-și exprima vreodată voința de a deveni membru, contribuția sa putând fi materială sau morală, de natură să înlesnească activitatea grupului sau să ajute în orice mod existența sa.

Este necesar ca persoanele care urmăresc constituirea, aderarea la grup sau sprijinirea unui astfel de grup infracțional organizat, să fie de acord să facă parte din structura acestuia, să achieseze la scopul urmărit de grup și modalitățile de aducere la îndeplinire și deci să contribuie activ la realizarea acestui scop. În acord cu instanța de fond Curtea reține că inculpații din prezenta cauză au avut roluri prestabilite în cadrul grupurilor infracționale organizate, operațiunile comune ale acestora fiind realizate în vederea obținerii unui profit financiar sau material. Infracțiunile scop săvârșite de inculpați sunt infracțiuni grave, în accepțiunea art.2 lit.b pct.5 din Legea 39/2003, respectiv infracțiunile de înșelăciune prin emitere de cecuri și infracțiuni contra patrimoniului ce au produs consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Nu are nicio relevanță dacă membrii grupării se cunoșteau sau nu între ei, cum este cazul inculpatului V., dacă activau pe același segment infracțional sau nu, însă, din analiza probelor așa cum a fost ea făcută rezultă fără putință de tăgadă că ne aflăm în fața unui grup de criminalitate organizată condus de inculpatul B. S. care a avut nevoie în derularea actelor materiale de mai mulți participanți, în speță coinculpații, și de mai multe societăți pe care aceștia le-au preluat și de care s-au folosit la obținerea unor finanțări pentru bunuri fictive, pentru relația cu finanțatorul fiind cooptat inculpatul V..

În privința motivelor de apel prin care inculpații au contestat validitatea concluziilor primei instanțe asupra situației de fapt și asupra modului de interpretare al probatoriului, Curtea s-a pronunțat anterior odată cu propria sa analiză asupra situației de fapt ce a stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților și a mijloacelor de probă ce au fost administrate atat în faza de urmărire penală cat și în faza de judecată.

De asemenea, asupra motivelor de apel ce țin de modul în care instanța de fond a individualizat pedepsele aplicate inculpaților, Curtea va analiza aceste aspecte odată cu propria sa opinie asupra modului în care ar fi trebuit a fi individualizate pedepsele aplicate inculpaților sau modul de executare al acestora.

În acest sens, Curtea consideră necesar a menționa și jurisprudența constantă a Curții EDO în care s-a arătat că hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanțelor cauzei. Astfel, respingând o cale de atac, instanța sesizată poate, în principiu, să își însușească motivele reținute în decizia atacată. Iar în condițiile în care instanța de apel a acceptat starea de fapt reținută de către prima instanță, după care a și-a însușit motivele acestei instanțe, adăugând argumentele ce i se par pertinente, Curtea EDO a considerat că instanța de apel și-a motivat hotărârea, art. 6 din Convenție nefiind încălcat. (CEDO, Marea Cameră, hotărârea García Ruiz c. Spania). De asemenea, Curtea a arătat că rigorile procesului echitabil sunt respectate în condițiile în care instanța care s-a pronunțat asupra recursului a dat un răspuns motivelor acestui recurs, fiind adevărat că obligația de a-și motiva hotărârile, pe care art. 6 alin. 1 din Convenție le-o impune instanțelor, nu poate fi înțeleasă în sensul de a da un răspuns detaliat la fiecare argument [Jahnke și Lenoble împotriva Franței (dec.) nr. 40.490/98, CEDO 2000-IX].

În ceea ce privește motivul de apel invocat de inculpați cu privire la lipsa motivării sentinței atacate, Curtea constată că în conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza B. vs. Romania), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia. Instanța de fond a analizat probatoriul depus în cauză, și-a bazat concluziile pe motive de fapt și de drept pe care le-a expus in extenso în cuprinsul considerentelor hotararii judecătorești. Din analiza sentinței apelate Curtea nu poate considera în nici un caz că aceasta ar fi insuficient motivată, ba chiar dimpotrivă, neexistand nici un temei pentru a se considera că dreptul la un proces echitabil din acest punct de vedere al inculpaților ar fi fost încălcat.

În drept, Curtea constata ca Tribunalul a apreciat in mod corect că faptele reținute in sarcina inculaptilor intrunesc atat sub aspectul laturii obiective cat si sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infractiunilor pentru care au fost judecati.

De asemenea, efectuand propriul demers analitic cu privire la încadrarea juridica a faptelor reținute in sarcina inculpaților reține urmatoarele:

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor inculpaților din prezenta cauză, Curtea constată că de la data pronunțării sentinței apelate și pană în prezent normele de drept penal material au fost modificate prin . Noului Cod Penal la data de 01.02.2014.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, Curtea apreciază că în cauză nu pot fi combinate dispozițiile din legile succesive considerate mai favorabile cu privire la fiecare instituție aplicabilă, fiind posibilă doar aplicarea globală a fiecăreia dintre legile în vigoare și stabilirea în urma acestei operațiuni a acelei dintre cele două legi care permite o soluție mai favorabilă situației fiecărui inculpat, în raport de instituțiile concret aplicabile în cauză. O combinare a dispozițiilor din mai multe legi succesive contravine atât principiului separației puterilor în stat (subrogând judecătorul puterii legiuitoare care a înțeles să adopte o lege în ansamblul său, subordonând modalitatea de reglementare unor obiective finale de politică penală), dar și principiului egalității în fața legii (prin stabilirea unei situații mai bune inculpaților care sunt judecați în această perioadă și în raport de cei care au săvârșit faptele anterior intrării în vigoare a legii noi și au fost deja condamnați definitiv anterior acestui moment și față de cei care au săvârșit faptele integral după . legii noi).

Această interpretare corespunde jurisprudenței Curții Constituționale cu privire la crearea unei ”lex tertia”, jurisprudență care se regăsește în considerentele mai multor decizii în care Curtea a analizat constituționalitatea unor dispoziții legale noi, de natură a crea o situație mai favorabilă. Astfel, în considerentele deciziei 1740/08.11.2011, Curtea Constituțională a precizat ” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, este de observat că aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”. ”Determinarea caracterului "mai favorabil" are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”

De altfel, în decizia nr. 265/06.05.2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, reținând în considerente că interpretarea potrivit căreia legea penală mai favorabilă presupune aplicarea instituțiilor autonome mai favorabile, este de natură să înfrângă exigențele constituționale, deoarece, în caz contrar s-ar rupe legătura organică dintre instituțiile de drept penal aparținând fiecărei legi succesive, cu consecința directă a schimbării conținutului și sensului actelor normative adoptate de către legiuitor.

Este evident însă că această jurisprudență a instanței de contencios constituțional permit aplicarea principiilor menționate pentru fiecare dintre inculpații trimiși în judecată în parte, situația concretă a fiecăruia dintre aceștia putand conduce la identificarea, în mod global evident, a legii penale mai favorabile.

În situația în care legea nouă aduce mai multe modificări în afara limitelor de pedeapsă (elementul inițial în raport de care se stabilește care dintre cele două legi este mai favorabilă), Curtea urmează să stabilească legea penală mai favorabilă în raport de modificările aplicabile relevante în cauză care conduc la o situație juridică concretă favorabilă inculpatului, cu luarea în considerare a tuturor acestor elemente, incluzand aici evident și dispozițiile legale privind modalitatea executării pedepsei, prescripția răspunderii penale, ș.a.m.d.

De asemenea, este necesară și efectuarea unei analize a modului de aplicare a legii penale mai favorabile pentru fiecare dintre inculpați și pentru instituțiile de drept penal ce le sunt aplicabile. Astfel, potrivit art. 5 C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, dispozițiile alin. (1) fiind aplicabile și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile. Ceea ce trebuie analizat în primul rand este care dintre cele două reglementări prevăd pentru faptele săvarșite de către inculpați pedepse ale căror limite maxime sau minime sunt mai favorabile.

Astfel, chiar dacă în fapt, în actuala reglementare limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise inculpați s-au redus considerabil, modalitatea de contopire a pedepselor este diferită și poate fi mai favorabilă pentru inculpați chiar și în condițiile caracterului obligatoriu al sporului de pedeapsa ce ar urma aplicat.

În ceea ce privește forma continuată a infracțiunilor reținute prin actul de sesizare al instanței, potrivit art. 35 din actuala reglementare penală infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Condiția suplimentară față de vechiul Cod penal este aceea a unicității subiectului pasiv, în cazul de față această condiție nefiind îndeplinită ceea ce ar conduce la aplicarea concursului de infracțiuni, stare de agravare ce totuși poate fi mai favorabilă pentru inculpați avand în vedere noile limite ale pedepselor prevăzute de lege și numărul actelor de executare.

Avand în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că în măsura în care pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății s-ar aplica pedepse orientate spre mediu, lege penală mai favorabilă inculpaților este fără dubiu noul Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de acesta fiind cele care determină această concluzie.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, activitățile desfășurate de fiecare inculpat în cadrul modalităților alternative de săvârșire a infracțiunilor, contribuția și rolul fiecăruia, scopul urmărit și realizat, caracterizările depuse la dosar și celelalte acte în circumstanțiere, vârsta acestora, starea de sănătate, antecedentele penale pentru unii inculpați.

Curtea, efectuand o proprie analiză a criteriilor de individualizare a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților are în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise de către acestia, extrem de ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise, pluralitatea de infracțiuni, dar si caracterul extrem de organizat al activității infracționale, durata mare de timp în care aceasta s-a desfășurat, numărul mare de acte de executare și prejudiciul creat care este unul foarte ridicat. Daca scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, judecătorul fiind obligat, la stabilirea și aplicarea pedepselor sa țină seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Curtea apreciază ca prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății. Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

În realitatea obiectivă, faptele inculpatilor, ca de altfel și atitudinea lor subiectivă față de acestea creează un sentiment de neîncredere în stabilitatea de care trebuie să se bucure mediul economic și de afaceri.

În ceea ce privește criteriile pe care le enumeră art. 74 C.pen., Curtea constată că inculpații au fost judecați pentru comiterea mai multor infracțiuni de înșelăciune precum și alte infracțiuni în legătură directă cu cele menționate, care prin natura diferită și gravitatea lor, prin amploarea activității infracționale reținute, prin aceea că a existat o pluralitate de inculpați, relevă un grad de pericol concret ridicat, având în vedere și că acest gen de infracțiuni, aduc atingere unor importante valori proteguite de legea penală. De asemenea, prin cuantumul extrem de ridicat al prejudiciului pe care inculpații l-au cauzat prin acțiunile lor convergente s-a adus o atingere extrem de importantă intereselor patrimoniale legitime ale părților civile. Această Curte consideră foarte important să se menționeze în mod clar că modalitatea în care acești inculpați au acționat și prejudiciul extrem de ridicat pe care l-au cauzat reprezintă o atingere directă a intereselor fiecărei părți civile și denotă o lipsă evidentă de respect față de proprietatea privată.

De asemenea, Curtea consideră că modul în care sunt sancționați acești inculpați trebuie sa reprezinte o ripostă fermă și dură a societății față de persoanele care comit astfel de infracțiuni. De asemenea, Curtea constată că acești inculpați au fost cercetați sau chiar condamnați definitiv în mai multe cauze penale pentru săvarșirea unor infracțiuni similare cu cele din prezenta cauză, ceea ce denotă o obișnuință infracțională ieșită din comun a acestora și denotă necesitatea sancționării acestora într-un mod care să fie proporțional cu atitudinea pe care aceștia o manifestă față de regulile de conviețuire socială.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor ce se vor aplica acestor inculpați Curtea consideră că executarea acestor pedepse în regim privativ de libertate este singura modalitate de reeducare a inculpaților și constituie singura modalitate în care societatea poate avea o reacție adecvată în scopul reducerii fenomenelor infracționale de acest gen. De asemenea, executarea în regim de detenție este singura măsură ce poate da membrilor societății confirmarea că organele ce au ca rol protejarea societății reacționează ferm pentru reprimarea comportamentelor antisociale.

Având în vedere multiplele manopere frauduloase folosite de inculpati avand drept scop inselarea increderii partenerilor de afaceri, Curtea va reține că se justifică aplicarea unor pedepse complementare în temeiul dispozițiilor care prevad aplicarea instituțiilor pedepselor complementare si accesorii identificate conform art. 5 Cod penal, după verificarea in mod prealabil, a incidentei aplicării legii penale mai favorabile în cursul procesului penal.

Si sub aspectul pedepselor accesorii, instanța reține că aplicarea acestora trebuie realizată atât în baza din dreptul intern, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/ 1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” ( aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst. ). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”. În același sens este și hotărârea C. împotriva României.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea unor pedepse accesorii se impune în privința fiecărui inculpat, și în consecință, în temeiul art.65 alin 1 din Codul penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va dispune interzicerea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei penale, Curtea constată că soluția dispusă prin sentința penală apelată este una corectă atat sub aspectul stabilirii răspunderii civile solidare a inculpaților cat și sub aspectul cuantumului pretențiilor civile la care au fost obligați aceștia.

Față de toate considerentele menționate anterior,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelurile formulate de către apelanții inculpații N. D., Bahaian S., M. E. M. și V. G. împotriva sentinței penale nr. 459/06.06.2013 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._ .

Desființează în parte sentința penală nr. 459/06.06.2013 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._ și rejudecand:

În baza art. 367 alin. 1 C.pen cu aplic. art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul N. D., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 67 din Cp interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp, pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul N. D. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată ., fosta . IFN SA )

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul N. D. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată . IFN SA)

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul N. D. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată . GmbH).

În baza art. 322 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul N. D. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 327 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul N. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen contopește pedepsele la care inculpatul a fost condamnat prin prezenta și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care aplică sporul obligatoriu de 7 ani închisoare, inculpatul executand în final pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 45 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art . 67 din Cp interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp, pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 367 alin. 1 C.pen cu aplic. art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul Bahaian S., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 67 din Cp interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp, pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul Bahaian S. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată ., fosta . IFN SA )

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul Bahaian S. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată . IFN SA)

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul Bahaian S. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată . GmbH).

În baza art. 322 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul Bahaian S. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen contopește pedepsele la care inculpatul a fost condamnat prin prezenta și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care aplică sporul obligatoriu de 6 ani închisoare, inculpatul executand în final pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art . 67 din Cp interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 367 alin. 1 C.pen cu aplic. art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul M. E. M., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 67 din Cp interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp, pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul M. E. M. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată ., fosta . IFN SA )

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul M. E. M. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată . IFN SA)

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul M. E. M. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată . GmbH).

În baza art. 322 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul M. E. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen contopește pedepsele la care inculpatul a fost condamnat prin prezenta și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care aplică sporul obligatoriu de 6 ani închisoare, inculpatul executand în final pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art . 67 din Cp interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp, pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 367 alin. 1 C.pen cu aplic. art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul V. G., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 67 din Cp interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp, pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul V. G. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată ., fosta . IFN SA )

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul V. G. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată . IFN SA)

În baza art. 244 alin. 1 și 2 cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul V. G. la pedeapsa de 4 ani închisoare. (persoană vătămată . GmbH).

În baza art. 322 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul V. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen contopește pedepsele la care inculpatul a fost condamnat prin prezenta și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care aplică sporul obligatoriu de 6 ani închisoare, inculpatul executand în final pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art . 67 din Cp interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) din Cp, pe durata executării pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 459/06.06.2013 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor admise răman în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru apelanții inculpați se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2014.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

C.-C. D. M.-A. M.

GREFIER,

E.-A. N.

Red./Dact.M.A.M -18.11.2014/17 ex

T.B.S.I:P.-jud.T.L.S.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 1368/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 1368/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI