Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 629/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-08-2014 în dosarul nr. 629/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 629/ CO
Ședința publică din data de 18 august 2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. B.
Grefier: C. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul-inculpat M. R. împotriva încheierii de ședință din data de 06.08.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat, personal, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Ș. F., care depune în ședință delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._.08.2014, emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea Curții, contestatorul-inculpat precizează că își menține contestația formulată.
Apărătorul contestatorului-inculpat depune la dosar un memoriu din partea acestuia, pentru a fi avut în vedere la pronunțarea asupra cauzei.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere inițial la momentul luării măsurii arestării preventive, inculpatul putând fi cercetat în stare de libertate, având în vedere poziția sa procesuală constantă de recunoaștere a faptei.
În circumstanțiere, arată că inculpatul suferă de o multitudine de afecțiuni medicale ce-l pun în imposibilitate chiar de a fi prezent în fața instanței de fond la termenele acordate.
Considerând că lăsarea în libertate a inculpatului nu va impieta cu nimic asupra bunei desfășurări a procesului penal, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, arătând că inculpatul este cercetat în alte cauze ce se află pe rolul instanței de judecată pentru infracțiuni similare, ceea ce denotă predispoziția sa în săvârșirea aceluiași gen de fapte.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere cantitatea de canabis ce urma a fi obținută din plantele cultivate și care, aflate la o maturitate deplină, situație față de care apreciază că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol pentru ordina publică.
Contestatorul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile avocatului său. Mai arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, precum și faptul că este foarte bolnav.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 06.08.2014 de Tribunalul Ialomița – Secția Penală în dosarul nr._ 14, în baza art. 208 C.pr.pen. rap. la art. 362 alin. 2 C.pr.pen., s-a constatat legală și temeinică și s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul M. R..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă, respectiv cele prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că există suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și circumstanțelor de comitere, s-a constatat că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, existând posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni. De asemenea, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, precum și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, s-a constatat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, stare de pericol dată de natura faptei, modul de săvârșire și de persoana inculpatului care, la data comiterii faptei pentru care este cercetat în prezenta cauză, este judecat într-o altă cauză aflată pe rolul Tribunalului București pentru fapte similare, aspecte din care rezultă comportamentul antisocial al inculpatului precum și predispoziția lui de a săvârși fapte sancționate de legea penală.
Astfel, s-a apreciat că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul și este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceleași considerente nu a fost primită nici cererea formulată de inculpat, prin apărător, de revocare a măsurii și de înlocuire cu o măsură mai blândă.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal de 48 de ore de la comunicare, inculpatul M. R. a formulat contestație pe care a motivat-o oral.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 12.08.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
În motivarea contestației, contestatorul - inculpat a solicitat admiterea contestației și cercetarea lui în stare de libertate. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere inițial la momentul luării măsurii arestării preventive, inculpatul putând fi cercetat în stare de libertate, având în vedere poziția sa procesuală constantă de recunoaștere a faptei.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul – inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul M. R. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, reținându-se că, în fapt, în cursul anului 2014, a cultivat și deținut, fără drept, la locuința sa din ., 5 plante de cannabis la maturitate deplină, două plicuri de sămânță de cannabis și un grinder prezentând urme vegetale ce conțin THC, existând presupunerea că deținerea acestora are drept scop comercializarea lor.
Curtea constată că, pe de o parte, în cauză subzistă, în continuare, suspiciunea rezonabilă în sensul că inculpatul este prezumtivul autor al infracțiunii reținute în sarcina lui. Astfel, mijloacele de probă administrate până în acest moment procesual nu au modificat în niciun fel presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, așadar, nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Relevante în acest sens sunt, conform art. 97 C.pr.pen., următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziției, procesul-verbal de constatare tehnico științifică întocmite de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, precum și declarațiile parțiale inculpatului.
Pe de altă parte, Curtea reține că sunt îndeplinite, în continuare, și condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., având în vedere că, din ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc, iar privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care acesta l-ar prezenta în ipoteza punerii lui în libertate, concluzie dedusă din următoarele aspecte:
- modalitatea și împrejurările presupusei săvârșiri a faptelor: comiterea presupuselor fapte pe o perioadă relativ îndelungată de timp, prin deținerea unei cantități însemnate de plante de cannabis, la domiciliul său; curajul și dezinvoltura cu care inculpatul a acționat în vederea obținerii unor venituri importante, cu consecințe deosebit de grave asupra sănătății fizice și psihice a potențialilor consumatori de astfel de substanțe; în acest context, Curtea constată că judecătorul fondului a analizat în mod judicios ansamblul tuturor împrejurărilor din care a dedus, în persoana inculpatului, împrejurările privind pericolul social concret prezentat de acesta în ipoteza lăsării lui în libertate, precum și imposibilitatea aplicării unei măsuri preventive alternative detenției, respectiv arest la domiciliu sau control judiciar;
- pericolul pentru ordinea publică rezultă, de asemenea, din starea de neliniște și sentimentul de profundă insecuritate resimțit în rândul societății civile, generate de periculozitatea deosebită a unor astfel de fapte pentru care este cercetați inculpatul, și rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzații deosebit de grave sunt cercetate în stare de libertate care impun, astfel, o ripostă mai fermă din partea autorităților care, în speță, s-a concretizat într-o măsură preventivă care, în raport de aspectele anterior prezentate, este proporțională cu gravitatea acuzației care i se aduce inculpatului;
- din perspectiva circumstanțelor personale ale contestatorului - inculpat, Curtea reține că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar (aflată la fila 46 din dosarul de urmărire penală), astfel, în anul 2007 i-a fost aplicată o sancțiune administrativă pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, iar prin sentința penală nr. 631/29.05.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, în minorat, fiind liberat condiționat la data de 06.06.2007, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 170 de zile; în acest context, Curtea apreciază că, din punct de vedere criminologic, există posibilitatea ca, o dată pus în libertate, inculpatul să comită alte infracțiuni, indiferent de natura acestora, având în vedere, așadar, potențialul său criminogen ridicat;
- în acest context, referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea reține că acestea pot fi valorificate de instanța de fond la momentul soluționării unei acuzații, sub aspectul temeiniciei acesteia și al proporționalității eventualei sancțiuni penale în raport cu persoana inculpatului, putând reprezenta circumstanțe atenuante, iar nu chestiuni cu relevanță asupra temeiurilor avute în vedere, în mod generic de către legiuitor, și, respectiv, în mod concret de către judecător, la momentul analizării menținerii măsurii procesuale a arestării preventive; așadar, modalitatea în care a săvârșit presupusele fapte pentru care este cercetat inculpatul nu poate conduce la posibilitatea luării unei măsuri procesuale preventive alternative detenției, aspecte ce formează opinia Curții în sensul că, pus în libertate la acest moment, inculpatul ar continua săvârșirea de noi fapte antisociale, indiferent de natura acestora.
Prin urmare, Curtea, luând în considerare ansamblul împrejurărilor cauzei, concluzionează că pericolul concret pe care îl reprezintă contestatorul - inculpat pentru ordinea publică este plauzibil, iar măsura privării de libertate este adecvată (cauza Clooth c. Belgiei; Matznetter c. Austriei), așa încât, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, este necesară luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În ceea ce privește caracterul rezonabil al perioadei de privare de libertate, Curtea reține că inculpatul este reținut și arestat preventiv de la data de 22.05.2014, așa încât este evident că nu a fost încălcat termenul rezonabil al duratei acestei măsuri procesuale.
În acest context, Curtea reține că, față de complexitatea cauzei și durata măsurii arestării preventive dispuse până în prezent față de inculpat, sunt respectate exigențele art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acestea au fost statuate în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele V. der Tang vs. Spania, 13.07.1995; Pantano vs. Italia, 06.11.2003).
Apreciind că o măsură procesuală preventivă, neprivativă sau restrictivă de libertate, nu ar fi de natură să răspundă scopului general al măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de art. 202 alin. 1 și 3 C.pr.pen., Curtea constată că în cauză nu se impune, pentru inculpat, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă restrictivă de libertate constând în arestul la domiciliu sau controlul judiciar, măsuri prevăzute de art. 211-215 C.pr.pen. sau art. 218-222 C.pr.pen.
Curtea constată, așadar, că în mod corect a apreciat prima instanță asupra necesității menținerii măsurii arestării preventive față de contestatorul - inculpat, fiind îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că din ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc, iar privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care acesta l-ar prezenta în ipoteza punerii lui în libertate.
Așadar, Curtea, similar judecătorului din cadrul instanței fondului, apreciază incidența în cauză a condițiilor cumulativ prevăzute de art. 223 alin. 1 teza I și alin. 2 C.pr.pen.
Pentru toate aceste motive de fapt și temeiuri de drept, Curtea constată că încheierea contestată este legală și temeinică.
În consecință, Curtea, în baza art. 206 C.pr.pen., va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul - inculpat M. R. împotriva încheierii pronunțate în data de 06.08.2014 de Tribunalul Ialomița – Secția Penală în dosarul nr._ 14.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 206 C.pr.pen., respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul-inculpat M. R. împotriva încheierii pronunțate în data de 06.08.2014 de Tribunalul Ialomița – Secția Penală în dosarul nr._ 14.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.08.2014.
Președinte, Grefier,
C. B. C. B.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. C.B.
20.08.2014
Tribunalul Ialomița – Secția Penală
Dosar nr._ 14
Judecător fond: Tăncuța M.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
