Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 844/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 844/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 844/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.844/CO
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel – a fost reprezentat de procuror P. L..
Pe rol, judecarea cauzei având ca obiect contestația formulată de condamnatul C. L., împotriva sentinței penale nr.2316 din 19.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamat C. L., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat P. M. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/04.11.2014 emisă de Baroul București – Cabinet Individual, pe care o depune la dosar și de apărător din oficiu substituent C. E., în substituirea apărătorului din oficiu, avocat M. L., în baza delegației nr._/28.10.2014 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență judiciară, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu desemnat pentru contestatorul-condamnat, avocat C. E., solicită instanței să ia act de încetarea delegație din oficiu.
Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat C. L., având în vedere că s-a prezentat apărător ales pentru acesta și acordă onorariu parțial în cuantum de 50 lei.
Apărătorul ales al contestatorului-condamnat C. L., avocat P. M. A., depune la dosar motivele contestației, formulate în scris.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-condamnat C. L., avocat P. M. A., având cuvântul, critică hotărârea instanței de fond, prin care a fost respinsă contestația la executare, considerând că aceasta este atât întemeiată, cât și admisibilă, în raport de motivele de drept și motivele de fapt invocate.
Precizează că în prezenta cauză trebuie lămurită situația, prin prisma intervenirii legii penale mai favorabile, fiind clar să solicitarea se circumscria literei d, referitor la orice cauză de micșorare a pedepsei în care se face vorbire în teza a IV-a.
Solicită să se observe că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, ulterior, prin admiterea apelului parchetului ajungându-se la o pedeapsă de 4 ani și 527 de zile, invocându-se Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, considerând că aceasta era legea nefavorabilă a inculpatului. Precizează că sentința de condamnare, la momentul pronunțării, era sub imperiul legii penale mai favorabile, astfel că se puteau contopi pedepsele.
De asemenea, arată că potrivit Legii nr.187/2012 de aplicare a Codului de procedură penală, respectiv art.81 s-a constatat clar că pentru art.2 alin.2 limitele de pedeapsă sunt mai favorabile, iar recidiva, pe vechiul cod era mai favorabilă.
Față de cele învederate, solicită admiterea contestației formulate și să se constate că prezenta contestație la executare este admisibilă, urmând a se aprecia fie reținerea cauzei cu rejudecare sau, pe excepția inadmisibilității, trimiterea cu rejudecare la Tribunalul București.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, apreciind că în mod corect, instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația la executare, întrucât motivul invocat nu se încadrează în cazurile de contestație la executare, considerând că în fapt se dorește modificarea unei hotărâri definitive.
Contestatorul-condamnat C. L., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită înlăturarea restului de pedeapsă aplicat conform noului cod.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 2316/19.09.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală pronunțată în dosarul nr. _ , în baza art.589 alin.1 lit.d C.p.p. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulata de petentul-condamnat C. L..
A fost obligat contestatorul condamnat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial apărător oficiu in cuantum de 25 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, sub nr._, petentul C. L. a formulat contestație la executare în baza art.598 pct.1 lit.d NCpp, solicitând rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, prin înlăturarea dispozițiilor art.41 NCp.
S-a menționat că deși inițial prin s.p.nr.1361/06.05.2014 pronunțată de Tribunalul București, petentul a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, prin aplicarea legii penale mai favorabile, prin d.p. nr.855/30.07.2014 pronunțata de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală s-a admis apelul Parchetului și s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsa de 4 ani și 527 de zile închisoare, aplicând dispozițiile Deciziei CCR nr.256/06.05.2014.
S-a considerat că hotărârea primei instanțe nu putea fi supusa cenzurii prevăzute de decizia CCR menționată, având în vedere că aceasta a intrat în vigoare la data de 20.05.2014, odată cu publicarea in Monitorul Oficial.
Mai mult decât atât, petentul a formulat două denunțuri, astfel că au fost încălcate și prevederile art.19 din Legea nr.682/2002.
La dosarul cauzei a fost depusă copie a sentinței sus-menționate.
Analizând actele si lucrările dosarului, prima instanță a reținut că contestația formulata este inadmisibilă.
Conform art. 598 NCpp contestația la executare se poate formula când se invocă o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei sau orice alt incident ivit în cursul executării, o nelămurire cu privire la executare, în situația în care se pune în executare o sentință care nu este definitivă sau în situația în care persoana în contra cărei se execută hotărârea penală nu este aceeași cu persoana condamnată.
Tribunalul a apreciat că instanța învestită cu soluționarea contestației la executare nu va putea interveni asupra pedepsei stabilite de o altă instanță, deoarece instituția contestației la executare nu este o cale de atac extraordinară ci este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive - dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei - dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este, prin urmare, un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Pe cale de consecință, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.
Totodată, nu s-a invocat o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei ci faptul că instanța de apel, mai înainte de a se pronunța Curtea Constituțională, a aplicat legea penală în raționamentul avut în vedere de Curtea Constituțională.
Faptul ca anterior datei de 20.05.2014, jurisprudența nu a fost unitară in privința aplicării legii penale mai favorabile, nu constituie un motiv legal de rediscutare a art. 5 NCp, prin instituția contestației la executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație condamnatul C. L., criticând hotărârea instanței de fond, prin care a fost respinsă contestația la executare, arătând că aceasta este atât întemeiată, cât și admisibilă, în raport de motivele de drept și motivele de fapt invocate.
A precizat că în prezenta cauză trebuie lămurită situația, prin prisma intervenirii legii penale mai favorabile, fiind clar să solicitarea se circumscria literei d, referitor la orice cauză de micșorare a pedepsei în care se face vorbire în teza a IV-a.
A solicitat să se observe că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, ulterior, prin admiterea apelului parchetului ajungându-se la o pedeapsă de 4 ani și 527 de zile, invocându-se Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, considerând că aceasta era legea nefavorabilă a inculpatului. A precizat că sentința de condamnare, la momentul pronunțării, era sub imperiul legii penale mai favorabile, astfel că se puteau contopi pedepsele.
De asemenea, a arătat că potrivit Legii nr.187/2012 de aplicare a Codului de procedură penală, respectiv art.81 s-a constatat clar că pentru art.2 alin.2 limitele de pedeapsă sunt mai favorabile, iar recidiva, pe vechiul cod era mai favorabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea consideră contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În cauză, motivele invocate de contestator – modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile de către instanța de apel – nu pot fi valorificate pe calea contestației la executare și nici prin intermediul vreunei alte căi de atac extraordinare, cele ordinare fiind deja exercitate de contestator, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare, în afara cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art. 595 C.p.p., înlăturarea sau modificarea pedepsei pentru intervenirea unei legi penale noi are loc, pe calea contestației la executare, în situația în care legea penală de dezincriminare sau mai favorabilă intervin după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, și nu înainte, cum este cazul în speță.
Față de cele menționate, Curtea în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen., va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat C. L., menținând hotărârea atacată, respectiv sentința penală nr.2316/F din 19.09.2014 (dosar nr._ ) a Tribunalului București, Secția I Penală.
Văzând și prevederile art.275 C.p.p. alin.(2) C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen., respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat C. L., menținând hotărârea atacată, respectiv sentința penală nr.2316/F din 19.09.2014 (dosar nr._ ) a Tribunalului București, Secția I Penală.
În baza art.275 C.p.p. alin.2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2014.
PREȘEDINTE,
G. T. GREFIER,
Victorița S.
Red.G.T. / Dact.EA -5 ex
T.B.S.I.P.-jud.B.M.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1352/2014.... | Şantajul. Art.207 NCP. Decizia nr. 1383/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
