Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 210/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 210/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 210/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR.210

Ședința publică de la 01 februarie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – B. A. O.

JUDECĂTOR – C. C.

JUDECĂTOR – S. M.

GREFIER - A. M.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații C. D., V. A. și D. C. împotriva sentinței penale nr.1076/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați C. D., în stare de arest și asistat de avocat din oficiu Caizer C. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, V. A. în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat B. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Cabinet Individual și D. C., în stare de arest și asistat de avocat din oficiu Livadaru N. substituind pe avocat O. Tănțica în baza împuternicirii avocațiale nr.0012_ emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind intimata parte vătămată P. C. R..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat C. D., arată că inculpatul solicită să studieze dosarul.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat D. C., arată că inculpatul dorește să dea o declarație de recunoaștere a faptei. De asemenea, solicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat V. A., solicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

Curtea, încuviințează cererea formulată de către recurentul inculpat C. D., prin apărător și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea acestuia de a studia dosarul.

După reluarea cauzei, la a doua strigare, au răspuns recurenții inculpați C. D., în stare de arest și asistat de avocat din oficiu Caizer C. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, V. A. în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat B. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Cabinet Individual și D. C., în stare de arest și asistat de avocat din oficiu Livadaru N. substituind pe avocat O. Tănțica în baza împuternicirii avocațiale nr.0012_ emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind intimata parte vătămată P. C. R..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de către recurenții inculpați D. C. și V. A., prin apărători, și o constată administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar.

Având în vedere consimțământul exprimat de recurentul inculpat D. C., conform art. 323 C.p.p. s-a procedat la ascultarea acestuia, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat C. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, dându-se eficiență dispozițiilor art.320¹ C. pr. pen.., art.74 lit.c – art.76 C.p.. Solicită a se constata faptul că instanța de fond a reținut dispozițiile art.320¹ C.p.p. fără a reduce cu 1/3 limita de pedeapsă prevăzută de lege având în vedere atitudinea inculpatului.

Apărătorul ales al recurentului inculpat V. A., având cuvântul, arată că recursul vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, invocând cazul de casare prevăzut de art.385⁹ pct.14 C.p.p.. Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.320¹ C.p.p., însă nu a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, circumstanțe care ar fi condus la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.2 C.p. La instanța de fond s-a reținut, de asemenea, că inculpatul nu are un loc de muncă. A depus la dosar înscrisuri din care rezultă faptul că inculpatul se ocupa cu agricultura. Concubina acestuia avea un teren în județul Gorj și inculpatul se ocupa de întreținerea acestui teren. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul se află într-o relație de concubinaj de 18 ani, are doi copii minori în întreținere, iar tatăl său a suferit o operație de cancer la colon. Totodată, solicită a se reține faptul că din anul 2004 până în anul 2012 inculpatul nu a mai săvârșit nici o infracțiune, prejudiciul a fost recuperat și a avut o atitudine sinceră.

În opinia sa, instanța de fond ar fi putut face aplicarea circumstanțelor atenuante și să coboare pedeapsa sub minimul special.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, reținerea circumstanțelor prevăzute de art.74 alin.2 raportat la art.76 C.p.

În subsidiar, solicită a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art.320¹ alin.7 C.p.p. și a se dispune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat D. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, redozarea pedepsei, dându-se o eficiență sporită dispozițiilor art.74 -76 C.p. În raport de declarația dată de inculpat la acest termen de judecată, solicită a se face aplicarea dându-se dispozițiilor art.74 lit.c coroborat cu art. 76 C.p. în raport de atitudinea sinceră și de recunoaștere pe care a dovedit-o. Solicită, de asemenea, a se șine cont și de faptul că inculpatul este căsătorit, are un loc de muncă stabil, are trei copiii minori în întreținere.

Totodată, solicită se avea în vedere și faptul că inculpatul nu este coautor la săvârșirea faptei, ci complice.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarat de inculpați, ca netemeinice, considerând că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților avându-se în vedere condițiile în care inculpații au săvârșit infracțiunea. La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere faptul că încă de la orele 17.30 inculpații s-au întâlnit, au făcut diverse deplasări pe raza municipiului București, au urmărit diverse autoturisme, au încercat să observe dacă în interiorul acestora se află bunuri și au continuat această procedură până au ajuns la autoturismul părții vătămate. De asemenea, s-a avut în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie în cazul inculpatului C. D. și postexecutorie în cazul inculpaților V. și D. C..

Nu s-a dat o mai mare eficiență dispozițiilor art.320¹ C.p.p. în cazul inculpaților C. și V. întrucât la urmărirea penală, atitudinea lor sinceră nu a fost încă de la început. Cu privire la inculpatul D. C., consideră că s-a depășit momentul procesual până la care îi puteau fi aplicabile dispozițiile art.320¹ C.p.p..

Recurentul inculpat C. D., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.

Recurentul inculpat V. A., având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate. A ajuns în fața instanței datorită anturajului. Solicită a se ține cont de faptul că familia sa se află într-o situație grea.

Recurentul inculpat D. C., având ultimul cuvânt, arată că a declarat exact ceea ce a făcut. Nu a știut ce fac ceilalți doi coinculpați. Consideră că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare și solicită a se avea în vedere faptul că avea un loc de muncă de muncă, are trei copii minori în întreținere și nu trăia din furat.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față,

Prin sentința penală nr. 1076 din data de 21.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a hotărât următoarele:

I. În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e și g Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal, cu referire la art. 320¹ Cod procedură penală inculpatul C. D.(fiul lui N. și A., născut la data de 16.07.1968 în mun. București, domiciliat în mun. București, ., ., ., Sector 2, posesor C.I. ., nr._, CNP_, cetățean român, studii 11 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, căsătorit, recidivist, aflat în PNT Rahova în stare de arest preventiv în cauză), a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 17.09.2012.

În baza art.86 ind.4 rap. la art.83 Cod penal a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 643/07.06.2011 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1712/12.09.2011 a Curții de Apel București, Secția a II –a Penală, pedeapsă ce a fost alăturată pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în cauza de față, inculpatul având în final de executat pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.71 C.p. inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 lit. a),b) C.p. cu excepția dreptului de a alege.

În baza art.88 Cod penal din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 02.04.2011 la 08.06.2011 (în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 643/07.06.2011 a Judecătoriei Sector 1 București) și perioada reținerii și arestului preventiv în cauza de față, de la data de 17.09.2012 la zi.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului C. D..

II. În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e și g Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, cu referire la art. 320¹ Cod procedură penală inculpatul V. A.(fiul lui V. și Ș., născut la data de 12.09.1972 în ., domiciliat în mun. București, .. 436, ., ., posesor C.I. ., nr._, CNP_, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, recidivist aflat în PNT Rahova în stare de arest preventiv în cauză), a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă din data de 17.09.2012.

În baza art.71 C.p. inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 lit. a),b) C.p. cu excepția dreptului de a alege.

În baza art.88 Cod penal din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reținerii și arestului preventiv în cauza de față, de la data de 17.09.2012 la zi.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului V. A..

III. În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e si g Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, inculpatul D. C.(fiul lui I. și M., născut la data de 03.03.1973 în mun. București, Sector 4, domiciliat în mun. București, ., ., ., Sector 3, posesor C.I. ., nr._, CNP_, cetățean român, studii 12 clase, șofer la ., recidivist aflat în PNT Rahova în stare de arest preventiv în cauză), a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă din data de 17.09.2012.

În baza art.71 C.p. inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 lit. a),b) C.p. cu excepția dreptului de a alege.

În baza art.88 Cod penal din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reținerii și arestului preventiv în cauza de față, de la data de 17.09.2012 la zi.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului D. C..

În baza art.14 și art. 346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată P. C. R. nu s-a constituit parte civilă în cauza de față, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.

În baza art. 118 alin.1 lit.b Cod penal au fost confiscate bunurile depuse în plicul de la fila 159 dosar urmărire penală.

În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală inculpații au fost obligați la plata sumei de 800 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ce vor fi achitate în contul IBAN: RO59TREZ7035032XXX005229 Cod fiscal -_ deschis la Trezoreria Sector 3, beneficiar Judecătoria Sector 1.

În baza art. 189 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul București a sumei de câte 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, cf. delegațiilor depuse la dosarul cauzei pentru inculpații C. D. și D. C..

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 17.09.2012, în jurul orei 23,00, după ce anterior studiaseră mai multe autovehicule din diferite zone din București și după o prealabilă înțelegere, inculpatul C. D. ajutat de inculpații V. A. și D. C., prin spargerea geamului haionului de la portbagajul autoturismului marca Range Rover Evoque cu numărul de înmatriculare_, a sustras o geanta marca Samsonite, care se afla în portabgaj și care conținea un laptop marca Sony Vayo, apartinând părții vătămate P. C. R., după care cei trei inculpați au părăsit în grabă locul faptei cu autoturismul marca Alfa R. la volanul căruia se afla D. C..

Astfel, s-a a reținut că în noaptea de 17.09.2012, în jurul orelor 23,00, după ce anterior studiaseră mai multe autoturisme din diferite zone, inculpații se aflau in dreptul imobilului cu nr.78 bis din . marca Alfa R., cu numărul de înmatriculare B027609 condus de inculpatul D. C.. Inculpații C. D. și V. A. au coborât din mașină, s-au apropiat de autoturismul marca Range Rover Evoque cu numărul de înmatriculare_ care era parcat în apropiere și, prin spargerea geamului haionului, din portbagajul autoturismului, inculpatul C. D. a sustras o geantă în care se afla un laptop marca Sony Vayo, după care au părăsit în graba locul faptei cu autoturismul Alfa R. la volanul căruia inculpatul D. C. îi așteptase, având motorul pornit.

Pentru a reține această situație de fapt instanța de fond a avut în vedere: probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarațiile date de inculpații C. D. și V. A. și în care aceștia au recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, precum și declarația dată de inculpatul D. C. în cursul cercetării judecătorești.

În acest sens, din procesul verbal de filaj și de constatare a infracțiunii flagrante prima instanță a reținut că lucrătorii de poliție din cadrul DGPMB, Sector 1 Poliție-Serviciul Investigații Criminale au procedat la data de 17.09.2012 la supravegherea operativă a locuinței inculpatului V. A. din București, Calea Dudești nr. 123 A, despre care existau date și indicii privind implicarea sa în săvârșirea de furturi din autoturisme pe raza Sectorului 1.

Din aspectele menționate în procesul verbal, instanța de fond a reținut că la ora 17.35, inculpatul V. A. a ieșit din locuință, fiind însoțit de inculpatul C. D.. Cei doi s-au urcat în autoturismul marca Audi A6 de culoare argintie, cu numărul de înmatriculare_, autoturism despre care existau date că îi aparține inculpatului V. A., deplasându-se pe Calea Dudeși, apoi pe .-au oprit în dreptul imobilului cu nr. 114 și au rămas în staționare aproximativ 3 minute. De aici s-au deplasat pe . 3, parcând în dreptul imobilului cu nr. 2, au coborât din autoturism și s-au uitat cu atenție în interiorul unui autoturism marca BMW 540 cu numărul de înmatriculare_ și a unui autoturism marca Mitsubishi cu numărul de înmatriculare_, însă nu au efectuat nici un fel de activități pentru a pătrunde în respectivul autoturism.

La ora 17.53 s-au oprit și au intrat în imobilul din .. 123A unde după câteva minute, respectiv la ora 18.05, a oprit un autoturism marca Alfa R. A156, de culoare argintie, cu numărul de înmatriculare provizoriu B_ din care a coborât inculpatul D. C..

După aproximativ 10 minute inculpații C. D., V. A. și D. C. au ieșit din imobil și s-au urcat în autoturismul marca Alfa R. - D. C. la volan, C. D. în dreapta față și V. A. pe bancheta din spate - părăsind zona.

Potrivit aceluiași proces-verbal de supraveghere, după acest moment, cei trei inculpați s-au deplasat prin mai multe zone din București, oprindu-se în diverse locuri, unde inculpații C. D. și V. A. au coborât și au privit insistent în interiorul mai multor autoturisme parcate, timp în care inculpatul D. C. se afla în apropiere, la volanul autoturismului marca Alfa R. cu numărul de înmatriculare B_.

La ora 22.52, cei trei inculpați au ajuns pe . intersecția cu . observat un autoturism marca Range Rover cu numărul de înmatriculare_, parcat vis-a-vis de restaurantul Zahana Zexe iar autoturismul cu care se deplasau a fost parcat de D. C. pe . 10 m de autoturismul vizat și cu legătură directă de vedere cu acesta.

Din mașină au coborât inculpații C. D. și V. A. care au început să supravegheze cu atenție zona și să privească în interiorul autoturismului, folosind o sursă de iluminare portabilă, posibil o lanternă. Cei doi au făcut mai multe manevre de verificare, revenind de mai multe ori în zona autoturismului vizat, fiind atenți la ce se întâmplă în jur.

La ora 23.05 C. D. s-a poziționat în spatele autoturismului marca Range Rover cu numărul de înmatriculare_, iar V. A. pe partea stângă a autoturismului, în dreptul portierei stânga spate, pe trotuarul dintre mașină și imobilul cu nr. 78 bis situat pe .. Din această poziție, inculpatul V. A. asigura zona, păstrând contactul vizual direct cu autoturismul condus de D. C. care era cu motorul pornit și cu farurile stinse pe . către ..

Tot din datele menționate în procesul verbal de supraveghere mai rezultă că la scurt timp s-a auzit o bufnitură asemănătoare celei de geam spart, apoi inculpatul C. D. a scos din portbagajul autoturismului o geantă tip laptop după care împreună cu V. A. s-au urcat în graba în autoturismul Alfa R. în care îi astepta D. C., având motorul pornit.

Cei trei inculpați s-au deplasat cu viteză moderată către . iar la intersecția str. T. cu ., la ora 23.10, mai mulți lucrători de poliție au blocat fața autoturismului Alfa R. și au cerut inculpaților să deschidă portierele și să oprească motorul.

Întrucât aceștia nu s-au conformat, s-a procedat la folosirea dispozitivelor speciale și la spargerea geamurilor portierelor dreapta-față și dreapta-spate, inculpații C. D., D. C. și V. A. fiind imobilizați. Cu ocazia extragerii și imobilizării lui V. A. pe partea stângă a autoturismului au văzut o geantă tip laptop marca Samsonite, o agendă de piele și un înscris, iar pe bancheta din spate s-a observat un laptop marca Sony Vayo.

Instanța de fond a reținut că s-a procedat la efectuarea unei percheziții a autoturismului marca Alfa R. cu numărul de înmatriculare B_, precum și la cercetarea locului din imediata apropiere a respectivului autoturism ocazie cu care au fost găsite mai multe bunuri. Astfel, pe carosabil, lângă portiera stânga-față a autoturismului se afla o agendă cu înscrisuri având pe prima filă scris numele „P. C. R.” acoperită cu o mapă de culoare neagră, o coală format A4 cu înscrisuri pe numele „R. B. S.”, o pungă din plastic de culoare neagră ce conținea un formular de trimitere pentru Centrul de Diagnostic pe numele „P. C.”, o rețetă medicală pe numele „P. C.”, două pliante pe numele „P. C.”.

În spatele autoturismului, pe carosabil a fost găsită o geantă din material textil, de culoare neagră în care se aflau mai multe obiecte, printre care și documente pe numele „P. C.”. Pe bancheta din spate a autoturismului marca Alfa R. cu numărul de înmatriculare B_ a fost găsit un laptop marca Sony Vaio cu . J004DLCB și ._. De asemenea în interiorul autoturismului au fost găsite, printre alte bunuri, o telecomandă pentru deschidere garaj și o lanternă de culoare neagră, bunuri despre care inculpatul D. C. a declarat că îi aparțin.

Instanța de fond a mai reținut că în cauză s-a procedat la efectuarea cercetării la fața locului săvârșirii faptei respectiv a autoturismului marca Range Rover cu numărul de înmatriculare_, ocazie cu care au fost ridicate în vederea expertizării fragmente de geam securizat din interiorul portbagajului.

Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului C. D. au fost găsite mai multe bunuri, printre care o praștie, un șurub metalic și un ac băgat în două resturi de țigară, precum și mai multe fragmente de geam în hainele cu care acesta era îmbrăcat.

Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului D. C. au fost găsite mai multe bunuri, printre care o telecomandă pentru deschidere garaj prinsă cu un inel metalic alături de chei și o cartelă acces . folie transparentă ce conținea mai multe bucăți de bujie ceramică.

Aspectele menționate în procesul verbal de supraveghere a inculpaților sunt confirmate în parte de susținerile din plângerea și declarația părții vătămate P. C. R. care a arătat că la data de 17.09.2012, orele 23,15, persoane necunoscute au spart geamului haionului de la portbagajul autoturismului marca Range Rover cu numărul de înmatriculare_ care era parcat în dreptul imobilului cu nr.78 bis din ., București de unde au sustras o geantă marca Samsonite în care se afla un laptop marca Sony-Vaio, o agendă datată și mai multe documente, valoarea prejudiciului fiind apreciata la suma de 8.000 euro.

De asemenea, datele menționate în procesul verbal de supraveghere sunt confirmate și de declarațiile inculpaților. În acest sens, instanța de fond a reținut că în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul C. D. inițial a negat participarea la săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, precizând că împreună cu ceilalți doi inculpați intenționau să petreacă la restaurantul „Zexe” și în condițiile în care au constatat că acest restaurant era închis, s-au hotărât să se deplaseze la o terasă din zona V.. Inculpatul a mai susținut că împreună cu inculpatul V. A. s-au îndepărtat de autoturismul cu care se deplasaseră pentru că aveau nevoie la o toaletă și că nu cunoaște nimic legat de existența vreunei genți de laptop în autoturismul cu care se deplasau în momentul în care au fost imobilizați de poliție.

Ulterior inculpatul C. D. a recunoscut la finalul urmăririi penale săvârșirea faptei, arătând că, la data de 17.09.2012 se afla împreună cu ceilalți doi coinculpați în apropierea restaurantului ,,ZEXE,, inculpatul arătând că înainte de acest moment, între el și ceilalți doi inculpați a avut loc o înțelegere potrivit căreia urmau să verifice interiorul mașinilor parcate în scopul sustragerii obiectelor de valoare pe care ulterior le valorificau împărțind banii rezultați din valorificarea lor. Inculpatul a mai arătat că inculpatul D. C. a observat geanta pentru laptop pe care o aveau asupra lor la momentul în care s-au întors la autoturism și i-au spus acestuia să plece în grabă, împrejurări în care acesta a înțeles că el împreună cu V. A. sustrăseseră geanta respectivă.

Instanța de fond a reținut că această poziție de recunoaștere a faptei a fost menținută de inculpat și în fața instanței de judecată.

De asemenea, fiind audiat în cauză, inițial inculpatul V. A. a negat total participarea sa la săvârșirea infracțiunii declarând că nu are cunoștință de existența genții de laptop găsită asupra inculpaților cu ocazia prinderii în flagrant, însă, ulterior, acesta a revenit asupra declarațiilor inițiale recunoscând ca a participat la săvârșirea infracțiunii, făcând însă precizări nereale cu privire la participația inculpatului D. C..

Astfel, inculpatul V. A. a susținut că ideea de a sustrage geanta de laptop din autoturismul părții vătămate i-a venit în mod absolut spontan inculpatului C. D., împrejurare cu privire la care inculpatul D. C. s-a aflat în eroare atât la momentul săvârșirii cât și în momentul imediat ulterior respectiv surprinderea acestora în flagrant.

Instanța de fond a reținut că, deși acest lucru este susținut și de inculpatul D. C. atât în declarațiile date în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, aceasta împrejurare nu poate fi reținută în cauză întrucât este contrazisă în primul rând de conținutul procesului verbal de prindere în flagrant din care rezultă o activitate minuțioasă a inculpaților anterior săvârșirii faptei în scopul identificării autoturismelor și a obiectelor susceptibile de valorificare, în scopul sustragerii, activitate în care inculpatul D. C. avea rolul de a-i aștepta în autoturismul Alfa R. pe ceilalți doi inculpați pentru a le asigura acestora transportul.

Instanța a reținut, de asemenea, că la percheziția corporală efectuată asupra inculpatului D. C. au fost găsite mai multe bunuri, printre care și o folie transparentă ce conținea mai multe bucăți de bujie ceramică.

De altfel, nici măcar susținerile inculpatului D. C. legate de împrejurările în care au ajuns în zona în care se afla parcat autoturismul părții vătămate din care au fost sustrase bunuri nu se coroborează cu declarațiile inițiale ale celorlalți inculpați cu privire la aceste aspecte.

Astfel, inculpatul D. C. a susținut atât în cursul urmăririi penale cât și în declarația dată în fața instanței de judecată că s-au hotărât să meargă la localul “Zexe” unde ceilalți doi inculpați intenționau să servească masa, el fiind de acord să-i ducă la acel restaurant dar fără a intenționa să meargă în acel local întrucât nu dorea să mănânce. Inculpatul a mai susținut că i-a așteptat în mașină pe ceilalți inculpați, așa cum stabiliseră inițial și că după două minute aceștia au revenit la autoturism, spunându-i că vor să meargă acasă.

Cu privire la aceste aspecte, inculpatul C. D. a susținut inițial că împreună cu ceilalți doi inculpați intenționau să petreacă la restaurantul „Zexe” și în condițiile în care au constatat că acest restaurant era închis, s-au hotărât să se deplaseze la o terasă din zona V.. Prin urmare, între aceste declarații instanța de fond a reținut existența unor neconcordanțe care vin astfel să contrazică apărările formulate de inculpatul D. C. care a încercat să justifice împrejurarea că el a așteptat în autoturism în timp ce ceilalți doi inculpați au coborât din mașină pentru a sustrage bunuri dintr-un autoturism parcat în zonă.

Nici aspectul susținut inițial de inculpații C. D. și V. A. în sensul că au constatat că restaurantul „Zexe” era închis nu au putut fi reținute în condițiile în care din declarațiile părții vătămate rezultă că în momentele în care i-a fost spart autoturismul era la o întâlnire de afaceri chiar la restaurantul respectiv, menționat și de inculpați în declarațiile date, restaurant care era prin urmare deschis.

Susținerea inculpatului D. C. în sensul că nu cunoștea activitatea infracțională a celorlalți doi coinculpați este contrazisă și de declarația ulterioară a inculpatului C. D. care a recunoscut la finalul urmăririi penale săvârșirea infracțiunii, precizând și care a fost contribuția inculpatului D. C. la comiterea faptei, aceste susțineri coroborându-se cu descrierea activității inculpaților în procesul verbal de filaj și prindere în flagrant.

Instanța de fond a mai reținut că după trimiterea în judecată și inculpatul V. A. a arătat că recunoaște săvârșirea infracțiunii astfel cum aceasta a fost descrisă prin actul de sesizare a instanței.

În drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatului C. D. constând în aceea că la data de 17.09.2012, în jurul orelor 23.00, după ce anterior studiaseră mai multe autoturisme din diferite zone, și după o prealabilă înțelegere cu inculpatul V. A. și D. C., prin spargerea geamului haionului autoturismului marca Range Rover Epoque cu numărul de înmatriculare_, a sustras o geantă aflată în portbagaj în care se afla un laptop marca Sony Vayo, după care au părăsit în grabă locul faptei cu autoturismul Alfa R. la volanul căruia D. C. îi aștepta având motorul pornit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a, e și g din C.pen. cu aplic. art.37 lit.a din Cod penal.

Fapta inculpatului V. A. constând în aceea că la data de 17.09.2012, în jurul orelor 23.00, după ce anterior studiaseră mai multe autoturisme din diferite zone, și după o prealabilă înțelegere cu inculpatul D. C. și C. D., l-a ajutat, asigurând paza zonei, pe acesta din urma să sustragă o geantă prin spargerea geamului haionului autoturismului marca Range Rover Epoque cu numărul de înmatriculare_ în care se afla un laptop marca Sony Vayo, după care au părăsit în grabă locul faptei cu autoturismul Alfa R. la volanul căruia D. C. îi aștepta având motorul pornit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prevăzută de art. 26 din C.p. rap. la art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit. a,e și g din C.pen. cu aplic. art.37 lit.b din Cod penal.

Fapta inculpatului D. C. constând în aceea că la data de 17.09.2012, în jurul orelor 23.00, după ce anterior studiaseră mai multe autoturisme din diferite zone, și după o prealabilă înțelegere cu inculpatul V. A. și C. D., l-a ajutat pe acesta din urmă să sustragă o geantă prin spargerea geamului haionului autoturismului marca Range Rover Epoque cu numărul de înmatriculare_ în care se afla un laptop marca Sony Vayo, după care au părăsit în grabă locul faptei cu autoturismul Alfa R. la volanul căruia inculpatul D. C. îi aștepta având motorul pornit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prevăzută de art. 26 din C.p. rap. la art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit. a,e și g din C.pen. cu aplicarea art.37 lit.b din Cod penal.

Instanța de fond a reținut forma calificată a infracțiunii de furt și complicitate la furt reținute în sarcina inculpaților față de împrejurarea că faptele au fost săvârșite într-un loc public - autoturismul părții vătămate fiind parcat pe stradă, inculpații au acționat împreună în vederea sustragerii bunurilor, faptele astfel descrise mai sus fiind comise în timpul nopții, împrejurări care conferă faptelor un caracter agravat.

Instanța de fond a constatat că, în cauză, în ceea ce îl privește pe inculpatul C. D., sunt incidente dispozițiile legale privind starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal, față de datele care rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul de urmărire penală.

Primul termen al recidivei este reprezentat de condamnarea inculpatului C. D. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 86¹ C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e și i Cod penal, prin sentința penală nr. 643/07.06.2011 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1712/12.09.2011 a Curții de Apel București, Secția a II –a Penală.

Cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii este reprezentat de infracțiunea de furt calificat, care face obiectul cauzei de față și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.

La încadrarea juridică dată faptelor pentru inculpații V. A. și Dumireașcu C. instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor legale privind starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin.1 lit.b Cod penal, în raport de datele din fișele de cazier ale celor doi inculpați.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul V. A., acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie și 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu executarea în final a pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 290/14.12.1999 pronunțată de Tribunalul Argeș, ulterior fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, prin sentința penală nr. 312/25.02.2003 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin nerecurare, pedepsele astfel aplicate fiind contopite iar din executarea pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni a fost liberat condiționat la data de 21.09.2004, cu un rest de 902 zile neexecutate.

În raport de datele privind aceste condamnări, instanța de fond a reținut că în cauză, după executarea pedepsei anterioare (considerată ca executată ca efect al expirării termenului liberării condiționate), inculpatul V. A. a săvârșit infracțiunea din cauza de față – complicitate la furt calificat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, împrejurări în care sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea în cauză a stării de recidivă postexecutorie.

În ceea ce îl privește pe inculpatul D. C., din fișa de cazier judiciar și din sentințele depuse în copii xerox la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că acesta a suferit mai multe condamnări la pedeapsa cu închisoarea mai mare de 6 luni, pedeapsa rezultantă de 1280 zile și 3 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1555/20.08.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare la data de 07.09.2010 fiind executată până la data de 15.02.2011, dată la care inculpatul a fost liberat condiționat, cu un rest neexecutat de 519 zile.

În raport de datele privind aceste condamnări, instanța a reținut că, în cauză, după executarea pedepsei anterioare (considerată ca executată ca efect al expirării termenului liberării condiționate), inculpatul D. C. a săvârșit infracțiunea din cauza de față – complicitate la furt calificat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, împrejurări în care sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea în cauză a stării de recidivă postexecutorie.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaților C. D. și V. A. pentru infracțiunea reținută în sarcina fiecăruia, respectiv furt calificat și complicitate la furt calificat, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.320¹Cod procedură penală pe care le-a apreciat incidente în cauza de față în raport de poziția inculpaților care în declarația dată în fața instanței au arătat că recunosc fapta descrisă prin actul de sesizare, cunosc probele administrate în faza urmăririi penale și sunt de acord să fie judecați în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond considerând totodată că, în conformitate cu dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține incidența acestui text.

Astfel, instanța de fond a făcut în cauză aplicarea art. 320¹ alin.7 Cod procedură penală, urmând ca inculpații C. D. și V. A. să beneficieze de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă cu închisoarea prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina fiecăruia din cei doi inculpați.

De asemenea, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului C. D. pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina acestuia, fapta prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a, e și g Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială – astfel cum rezultă acestea ca urmare a aplicării dispozițiilor art.320¹Cod procedură penală, gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat de instanța de fond ca fiind ridicat având în vedere faptul că a fost comisă într-un loc public, împreună cu alți doi inculpați, în timpul nopții, inculpatul dând dovadă de îndrăzneală deosebită în săvârșirea faptei, ignorând posibilitatea de a fi surprins de persoanele care se aflau pe stradă la momentul respectiv.

Referitor la persoana inculpatului instanța de fond a ținut cont de împrejurarea că acesta nu are o ocupație, un venit din care să-și asigure întreținerea zilnică, precum și faptul că nu este la primul conflict cu legea penală, fiindu-i aplicată anterior o pedeapsă tot pentru comiterea unei infracțiuni îndreptate contra patrimoniului, fiind cercetat în cauza de față pentru săvârșirea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie, reținând totodată că inculpatul, deși a beneficiat de clemența instanței prin instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și a fost arestat preventiv în cauza respectivă nu a înțeles clemența arătată și a perseverat în comiterea de infracțiuni.

Față de aspectele arătate mai sus, ținând cont de funcția de reeducare pe care o îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, peste minimul special prevăzut de lege, rezultat ca urmare a reținerii dispozițiilor art.320¹ Cod procedură penală, constituie o sancțiune corespunzătoare pentru acesta în cauza de față.

Instanța de fond a constatat că infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a,e și g Cod penal reținută în sarcina inculpatului C. D. în cauza de față a fost săvârșită la data de 17.09.2012, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare menționată anterior – sentința penală nr. 643/07.06.2011 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1712/12.09.2011 a Curții de Apel București, Secția a II –a Penală dar mai înainte de împlinirea duratei termenului de încercare, împrejurări în raport de care instanța de fond a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, fapta fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, iar în condițiile în care fapta a fost comisă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se impune revocarea suspendării, pedeapsa devenită astfel executabilă de 2 ani și 6 luni închisoare urmând a fi alăturată la pedeapsa stabilită de instanță în cauza de față potrivit dispozițiilor art.86 ind.4 rap. la art.83 Cod penal, inculpatul având în final de executat pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Potrivit art. 71 alin. 2 C.pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c C.pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții EDO în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Hirst v. Marea Britanie și S. și P. v. România, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție, instanța de fond a interzis inculpatului doar exercițiul acelor drepturi de la art. 64 C.pen. față de care acesta s-a făcut nedemn a le mai exercita.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a făcut în cauză față de inculpatul C. D. aplicarea art. 71 și art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 02.04.2011 la 08.06.2011 (în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 643/07.06.2011 a Judecătoriei Sector 1 București și în care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, suspendare care a fost revocată în cauza de față) și perioada reținerii și arestului preventiv în cauza de față, de la data de 17.09.2012 la zi.

Apreciind că se mențin temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpatului, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C. D..

Tot la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului V. A. pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat reținută în sarcina acestuia, fapta prev. de art.26 Cod penal rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a, e și g Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială – astfel cum rezultă acestea ca urmare a aplicării dispozițiilor art.320¹ Cod procedură penală, gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat de instanța de fond ca fiind ridicat – inculpatul ajutându-l pe C. D. la sustragerea bunurilor prin asigurarea pazei locului unde se afla autoturismul din care au fost sustrase bunurile, ținând cont și de împrejurarea că fapta a fost comisă într-un loc public, împreună cu alți doi inculpați, în timpul nopții, inculpatul dând dovadă de îndrăzneală deosebită în săvârșirea faptei, ignorând posibilitatea de a fi surprins de persoanele care se aflau pe stradă la momentul respectiv.

Referitor la persoana inculpatului prima instanță a ținut cont de împrejurarea că acesta nu are o ocupație, un venit din care să-și asigure întreținerea zilnică, precum și faptul că nu este la primul conflict cu legea penală, fiindu-i aplicate anterior mai multe pedepse pentru infracțiuni îndreptate contra patrimoniului, fiind cercetat în cauza de față pentru săvârșirea faptei în stare de recidivă postexecutorie, reținând totodată că inculpatul, deși a beneficiat de clemența instanței prin instituția liberării condiționate, nu a înțeles clemența arătată și a perseverat în comiterea de infracțiuni.

Față de aspectele arătate mai sus, ținând cont de funcția de reeducare pe care o îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă peste minimul prevăzut de lege, rezultat ca urmare a reținerii dispozițiilor art.320¹ Cod procedură penală, respectiv o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare constituie o sancțiune corespunzătoare pentru inculpatul V. A. în cauza de față.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a făcut, în cauză, față de inculpatul V. A., aplicarea art. 71 și art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive în cauza de față, de la data de 17.09.2012 la zi.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului D. C. pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat reținută în sarcina acestuia, fapta prev. de art.26 Cod penal rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a, e și g Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat de instanță de fond ca fiind ridicat – inculpatul ajutându-l pe C. D. la sustragerea bunurilor prin transportarea cu autoturismul la locul și de la locul unde se afla autoturismul din care au fost sustrase bunurile, ținând cont și de împrejurarea că fapta a fost comisă într-un loc public, împreună cu alți doi inculpați, în timpul nopții, inculpatul dând dovadă de îndrăzneală deosebită în săvârșirea faptei, reținând totodată și atitudinea nesinceră a inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei pentru care este cercetat, încercând să prezinte diverse variante legate de împrejurările în care a care a ajuns la locul de unde au fost sustrase bunurile.

Referitor la persoana inculpatului instanța de fond a ținut cont și de împrejurarea că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, fiindu-i aplicate anterior mai multe pedepse pentru infracțiuni îndreptate contra patrimoniului, fiind cercetat în cauza de față pentru săvârșirea faptei în stare de recidivă postexecutorie, reținând totodată că inculpatul, deși a beneficiat de clemența instanței prin instituția liberării condiționate din condamnarea anterioară, nu a înțeles clemența arătată și a perseverat în comiterea de infracțiuni.

Față de aspectele arătate mai sus, ținând cont de funcția de reeducare pe care o îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă peste minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina lui, respectiv o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare constituie o sancțiune corespunzătoare pentru inculpatul D. C. în cauza de față.

Potrivit art. 71 alin. 2 C.pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c C.pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții EDO în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Hirst v. Marea Britanie și S. și P. v. România, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție, instanța de fond a interzis inculpatului doar acele drepturi de la art. 64 C.pen. față de care acesta s-a făcut nedemn a le mai exercita.

Față de aceste aspecte, prima instanță a făcut, în cauză, față de inculpatul D. C., aplicarea art. 71 și art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive în cauza de față, de la data de 17.09.2012 la zi.

Apreciind că se mențin temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpatului, în baza art.350¹ Cod procedură penală instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului D. C..

Împotriva sentinței penale nr. 1076 din data de 21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, au declarat recurs inculpații C. D., D. C. și V. A..

Recursurile inculpaților C. D. și D. C. vizează motivele invocate, oral, prin avocați din oficiu, în ședință și consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Astfel, recurentul C. D. a solicitat a se constata faptul că instanța de fond a reținut dispozițiile art.320¹ C. pr. pen. fără a reduce cu 1/3 limita de pedeapsă prevăzută de lege având în vedere atitudinea de recunoaștere a inculpatului.

În ceea ce îl privește pe recurentul D. C., acesta a solicitat redozarea pedepsei, în sensul de a se da o eficiență sporită dispozițiilor art.74 -76 C.p., în raport de atitudinea sinceră și de recunoaștere pe care a dovedit-o. A solicitat, de asemenea, a se ține cont și de circumstanțele personale - faptul că este căsătorit, are un loc de muncă stabil, are trei copiii minori în întreținere.

Totodată, a solicitat a se avea în vedere și faptul că nu are calitatea de coautor la săvârșirea faptei, ci complice.

Recursul inculpatului V. A., prin avocat ales, vizează motivul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. pr. pen., criticând hotărârea atacată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, solicitând a se reține în favoarea sa circumstanțele personale (faptul că de 8 ani de zile nu a mai avut conflicte cu legea penală, are o ocupație din care realizează venituri împreună cu concubina sa având doi copii minori) și să i se aplice o pedeapsă orientată la minimul prevăzut de lege.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Curtea reține că recursurile declarate de inculpații C. D. și V. A. nu sunt fondate, în timp ce recursul declarat de inculpatul D. C. este fondat, pentru următoarele considerente :

În ceea ce privește recursurile declarate de inculpații C. D. și V. A. referitoare la reindividualizare și netemeinicia pedepselor stabilite de prima instanță, Curtea a reținut următoarea situație de fapt și de drept.

Inculpații C. D. și V. A. s-au prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 320 ind.1 Cod procedura penală, recunoscând în totalitate faptele comise, solicitând judecarea cauzei exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le-au însușit, iar manifestarea de voință a inculpaților în sensul aplicarii acestei proceduri este neechivocă și clar exprimata, astfel că în mod corect s-a trecut la judecarea cauzei în conditiile acestei proceduri simplificate.

În ceea ce-i privește pe acești doi inculpați, Curtea constata ca situația de fapt și încadrarea juridică au fost legal și temeinic stabilite de prima instanță, în mod corect retinându-se că fapta inculpatului C. D. întruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a, e și g Cod penal cu apl. art. 37 alin. 1 lit.a) cod penal, respectiv cea a inculpatului V. A. întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a, e și g Cod penal cu apl. art. 37 alin. 1 lit.b) cod penal.

Astfel, situația de fapt a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces verbal de prindere în flagrant, plângerea și declarația părții vătămate P. C. R., procesele verbale de cercetare la fața locului și procesele verbale de efectuare a perchezițiilor corporale, care se coroborează cu declarațiile inculpaților C. D. și V. A. date în fața instanței de fond, care au recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.

Potrivit art. 320 ind.1 Cod procedura penala, în cazul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Din punct de vedere al legalității, Curtea constata ca pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită în cazul celor doi inculpați de prima instanță, respectă limitele prevăzute de art. 320 ind.1 Cod procedura penală.

Astfel, pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a, e și g Cod penal, minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani.

Reiese din coroborarea dispozițiilor legale mai sus evocate că, în aplicarea art. 320 ind. 1 al.7 Cod procedura penală, instanța nu putea stabili o pedeapsa mai mică de 2 ani închisoare.

În consecință, pedeapsa aplicată inculpaților, de 3 ani închisoare, respecta limitele prevăzute de lege, fiind orientată spre minimul stabilit ca urmare a incidenței prevederilor art. 320 ind.1 Cod procedura penala.

Nu pot fi reținute criticile formulate în recursurile declarate de cei doi inculpați, referitoare la netemeinicia pedepselor aplicate prin prisma neacordării eficienței circumstanțelor atenuante care ar fi trebuit, în opinia apărării, a fi recunoscute inculpaților.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". Conform dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Instanța reține totodată și că, pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de lege, pedeapsa trebuie sa fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea efectivă a inculpatului în societate.

În atingerea acestui obiectiv al procesului de individualizare judiciară, se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (fapta - amploarea prejudiciilor cauzate, metodele folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc; făptuitorul - conduita socială până la momentul săvârșirii faptei, antecedentele penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau ameliorare a efectelor infracțiunii; pericolul social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 C. pen.), în final, pedeapsa aplicată fiind rezultatul unei aprecieri globale, în cadrul căreia sunt coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive mai sus indicate.

Examinând parcurgerea acestor etape de către prima instanță și implicit rezultatul concret al acestora, Curtea constată că în mod corect prima instanță a avut în vedere toate criteriile mai sus enunțate, neputându-se primi criticile referitoare la atenuarea răspunderii inculpaților, în caz contrar ar fi ignorate gradul de pericol social deosebit al faptei (decurgând din săvârșirea acesteia în loc public, în timpul nopții, împreună cu încă două persoane) sau cele care caracterizează persoana inculpaților C. D. și V. A., care nu se află la primul conflict cu legea penală, ambii săvârșind fapta în stare de recidivă (postcondamnatorie în cazul inculpatului C. D. și respectiv postexecutorie în cazul inculpatului V. A.), criterii care legitimează pertinent și suficient atât opțiunea pentru o pedeapsă superioară minimului special redus conform art. 320 ind. 1 cod procedură penală cât și pentru regimul sancționator, în acest fel fiind asigurată eficiența deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de art. 52 cod penal.

Concluzionând că pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților C. D. și V. A. sunt legale și temeinice, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se sentința recurată în raport cu prevederile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză de aceștia să fie respinse, ca nefondat, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul D. C., Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar rezultă că la singurul termen de judecată fixat în cauză (14.11.2012) s-a procedat la verificarea regularității actului de sesizare conform art. 300 alin. 1 cod procedură penală și la audierea celor trei inculpați dintre care numai doi au înțeles să opteze pentru procedura simplificată, reglementată de art. 320 ind. 1 cod procedură penală, recurentul inculpat D. C. declarând că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii.

Constatând că nu sunt incidente disp. art. 320 ind. 1 cod procedură penală, prima instanță a dispus desfășurarea procedurii judecății cu privire la acest inculpat potrivit dreptului comun, a dat citire actului de sesizare și a procedat la audierea inculpatului, după care a acordat cuvântul asupra propunerii de probe, luând act că nici reprezentantul Ministerului Public, nici inculpatul nu au solicitat încuviințarea și administrarea altor probe. La același termen, 14.11.2012, s-au desfășurat și dezbaterile în fond, pronunțarea fiind amânată la 21.11.2012.

Din sentința recurată rezultă că prima instanță și-a însușit situația de fapt reținută prin rechizitoriu, constatând vinovăția tuturor inculpaților în săvârșirea infracțiunii de furt calificat pentru care au fost trimiși în judecată, inclusiv a recurentului D. C., pe baza materialului probator administrat în cauză, care, cu excepția declarațiilor celor 3 inculpați, se rezumă exclusiv la probele administrate în cursul urmăririi penale.

Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Constatarea nulității presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiții respectiv: existența unei încălcări a dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, încălcarea să aibă drept urmare producerea unei vătămări procesuale, vătămarea astfel produsă să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului întocmit cu nerespectarea legii.

În speță, toate cele trei condiții enumerate mai sus sunt îndeplinite:

Astfel, potrivit art. 289 cod procedură penală, judecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit legii și se desfășoară în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu, singura excepție de la această regulă fiind procedura prev. de 320 ind.1 cod procedură penală, care a prevăzut posibilitatea judecării cauzei exclusiv pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale în cazul în care inculpatul declară că recunoaște total și necondiționat fapta ce face obiectul judecății și solicită în mod expres ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestor probe.

Curtea constată că prin modalitatea în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească în primă instanță au fost încălcate două dintre principiile fundamentale ale procesului penal, respectiv ale fazei de judecată, respectiv contradictorialitatea și nemijlocirea. În baza acestor principii, instanța este obligată, în esență, să readministreze toate probele administrate în cursul urmăririi penale, dând totodată posibilitatea inculpatului, în ședință publică, să-și exercite în mod contradictoriu și nemijlocit dreptul de a pune întrebări, de a solicita a fi efectuate eventuale confruntări cu martorii, etc.

Procedând la judecarea cauzei, exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și cu privire la inculpatul care nu a solicitat aplicarea disp. art. 320 ind.1 cod procedură penală, fără a face nici un demers pentru administrarea lor în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a încălcat cele două principii sus-menționate, aducând, în același timp, o vătămare dreptului la apărare garantat inculpatului pe parcursul procesului penal, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție pentru incidența sancțiunii nulității prev. de art. 197 alin. Cod procedură penală.

Totodată, Curtea apreciază că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare. Chiar dacă disp. art. 385 ind. 6 alin. 3 cod procedură penală conferă instanței superioare dreptul de a face o nouă judecată în fond a cauzei, reexaminând toate problemele ce au format obiectul primei judecăți, efectul devolutiv al recursului întemeiat pe aceste dispoziții nu poate constitui temei de administrare a întregului material probator și de suplinire a cercetării judecătorești de către instanța de recurs, în caz contrar, părțile ar fi private de un grad de jurisdicție. Această concluzie rezultă și din interpretarea disp. art. 385 ind. 6 alin. 3, care stabilesc că instanța de recurs poate administra probe noi sau readministra probele în situația în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părților la un proces echitabil, prin urmare, nu este posibilă, administrarea acestora pentru prima dată, în calea de atac a recursului.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c) constatând că în cauză hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul D. C., va casa în parte, sentința penală nr. 1076/21.11.2012, numai cu privire la inculpatul D. C. și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Sectorului 1 București, menținând starea de arest a recurentului-inculpat D. C..

În baza disp. art. 383 alin. 3 cod procedură penală rap. la art. 385 ind. 17 alin. 4 cod procedură penală și art. 88 cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C. D. perioadele de la 2.04.2011 la 08.06.2011și de la 17.09.2012 la zi iar din pedeapsa aplicată inculpatului V. A. perioada de la 17.09.2012 la zi.

Văzând și disp. art. 192 cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții-inculpați C. D. și V. A. împotriva sentinței penale nr. 1076/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._

Admite recursul formulat de recurentul-inculpat D. C. împotriva sentinței penale nr. 1076/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .

Casează, în parte, sentința penală nr. 1076/21.11.2012, numai cu privire la inculpatul D. C. și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Sectorului 1 București .

Menține starea de arest a recurentului-inculpat D. C..

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C. D. perioadele de la 2.04.2011 la 08.06.2011și de la 17.09.2012 la zi iar din pedeapsa aplicată inculpatului V. A. perioada de la 17.09.2012 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat D. C. rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul-inculpat V. A. la 200 lei cheltuieli judiciare statului, și pe recurentul-inculpat C. D. la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

B. A. O. C. C. S. M.

GREFIER,

A. M.

Red. C.C./Tehnr. P.A.M.. – ex.2/15.02.2013

J. S1 București – jud.: N. L.

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1380/2013. Curtea de... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 210/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 210/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI