Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1428/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1428/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-08-2013 în dosarul nr. 1428/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1428/R
Ședința publică de la data de 07 august 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE -L. C.-N.
JUDECĂTOR - M. L.
JUDECĂTOR - D. M.
GREFIER - M. G.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror F. D..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul P. G. G., împotriva sentinței penale nr. 491 din data de 10 iunie 2013, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul inculpat P. G. cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat I. C. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 9 dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată . prin reprezentant legal Administrator Kadhem S. Saher.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat invocă dispoz. art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă în raport de circumstanțele reale de săvârșirea faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului. Solicită a se da o mai mare eficiență prev. art. 74 – 76 Cod penal, de asemenea, să fie avut în vedere și faptul că inculpatul a înțeles să fie judecat potrivit dispoz. art. 320/1 Cod procedură penală, la data săvârșirii infracțiunii acesta avea un loc de muncă stabil, precum și faptul că dorește să achite prejudiciul.
Reprezentantul Ministerului Public în temeiul art.385/15 pct. 1, lit. b Cod procedură penală solicită respingerea, ca fiind nefondat, a recursului
declarat de către inculpat întrucât pedeapsa aplicată corespunde criteriilor enunțate de legiuitor în art. 72 Cod penal, avându-se în vedere atât circumstanțele în care a fost săvârșită fapta dar și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind recidivist, condamnat tot pentru o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului.
Având ultimul cuvânt recurentul inculpat solicită admiterea recursului achiesând la concluziile puse de apărător.
CURTEA ,
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București la data de 18.04.2013 în dosarul nr. 4862/P/201-32 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P. G. G. sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.pen..
În motivarea rechizitoriului s-au reținut următoarele:
La 01.04.2013, ora 23.55, numitul P. G.-G., împreună cu o altă persoană de sex bărbătesc neidentificată, zisă „L.", a pătruns prin efracție într-un depozit din spatele magazinului I., aparținând ., depozit împrejmuit cu gard și a sustras un fișet din inox pe care ulterior l-a valorificat la centrul de colectare a fierului vechi . SRL.
La 08.04.2013 organele de poliție au fost solicitate pentru a se prelua o persoană de sex bărbătesc reținută de angajații magazinului I., aparținând ., ca urmare a faptului că în noaptea de 01.04.2013, ora 23.55 a sustras un fișet ce aparținea .. În urma intervenției a fost identificat, ca fiind autorul infracțiunii de furt calificat, inculpatul P. G.-G.. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, aspect consemnat în procesul verbal întocmit cu ocazia intervenției organelor de poliție.
La 08.04.2013 partea vătămată Kadhem S. Saher a formulat plângere împotriva inculpatului P. G.-G. solicitând tragerea acestuia la răspundere penală sub aspectul comiterii infracțiunii ce furt calificat. Partea vătămată a arătat faptul că este administratorul ., societate comercială ce deține, ca punct de lucru, magazinul alimentar I.. La sediul magazinului alimentar au fost montate camere video astfel că administratorul, ca urmare a vizionării înregistrărilor video a observat că la 01.04.2013, ora 23.55, inculpatul P. G.-G., prin distrugerea lacătului care asigura poarta de acces în depozitul magazinului a sustras din interiorul acelui depozit un fișet din inox.
În urma audierii părții vătămate a reieșit faptul că după ce a constatat că fișetul de inox a fost sustras, a vizionat înregistrările video și a reținut semnalmentele a două persoane care i-au sustras fișetul metalic. La 08.04.2013, în jurul orelor 21.00 partea vătămată a observat cum în incinta magazinului aparținând . a intrat inculpatul P. G.-G., astfel că l-a reținut pe acest inculpat până la sosirea organelor de poliție.
Cu ocazia cercetării la fața locului nu au fost identificate urme papilare însă a fost identificat locul de unde a fost sustras bunul. Ca urmare a vizionării înregistrărilor video s-a întocmit procesul verbal din care reiese faptul că la 01.04.2013, în intervalul 23:44:50 - 23:44:56 inculpatul P. G.-G. și o altă persoană de sex bărbătesc se îndreaptă spre magazinul alimentar. În intervalul 23:45:04 - 23:45:55, inculpatul P. G.-G. împreună cu însoțitorul său zăbovesc în dreptul intrării în spațiul de depozitare și încearcă să deschidă poarta de acces în acest spațiu. In intervalul 23:45:59 - 23:46:19, inculpatul P. G.-G. a pătruns în interiorul spațiului de depozitare fiind urmat la scurt timp de însoțitorul său. În intervalul 23:45:59 - 23:46:19, inculpatul P. G.-G. și cealaltă persoană rămasă neidentificată au sustras din interiorul spațiului de depozitare un fișet metalic.
În cauză a fost audiată martora B. A. M. ocazie cu care a declarat că are cunoștință de faptul că la 01.04.2013 inculpatul împreună cu o altă persoană au sustras un fișet metalic din spațiul de depozitare aparținând magazinului alimentar I.. Cu privire la distrugerea lacătului ce asigura accesul în depozit martora a arătat faptul că, deși nu a văzut lacătul distrus, cunoștea faptul că porta de acces in depozit era asigurată cu lacăt.
Potrivit adeverinței de primire și plată nr. 409 din 02.04.2013 inculpatul P. G.-G. a vândut la centrul de colectare a fierului vechi fișetul metalic în schimbul sumei de 40 lei.
Martorul D. I. - C. - Marinei, angajat la centrul de colectare a fierului vechi . SRL, a susținut că la 02.04.2013 inculpatul P. G.-G. s-a prezentat ca la centrul de colectare a fierului și a oferit spre vânzare un fișet metalic. în schimbul fișetului metalic inculpatul a primit suma de 40 lei.
La 09.04.2013 martorul D. I. - C. - Marinei l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpatul P. G.-G. ca fiind acea persoană de la care la 02.04.2013 a cumpărat un fișet metalic. în 09.04.2013 s-a efectuat activitatea de reconstituire a modului de comitere a faptei. La activitatea de reconstituire a participat și martora Bruschi C. E.
Inculpatul a declarat că recunoaște comiterea faptei reținută în sarcina sa cu precizarea că nu a distrus lacătul ce asigura poarta de acces în depozitul magazinului alimentar. Cu privire la acest aspect, din declarația părții vătămate și a martorei B. A. M. rezultă că poarta depozitului era în permanență asigurată cu un lacăt. De asemenea din înregistrările video rezultă că în intervalul 23:45:04 -23:45:55, inculpatul P. G.-G. împreună cu însoțitorul său zăbovesc în dreptul intrării în spațiul de depozitare și încearcă să deschidă poarta de acces în acest spațiu. Cercetarea la fața locului efectuată la opt zile de la momentul comiterii faptei a relevat faptul că poarta de acces în depozit era asigurată cu un lacăt.
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces - verbale de depistare, f. 9 dup; proces - verbal de cercetare la fața locului, f. 12 dup; proces - verbal de vizionare a înregistrărilor video, f. 16,17 dup; proces - verbal și planșe fotografice de prezentare pentru recunoaștere a inculpatului, f. 32 – 34 dup; proces - verbal de reconstituire, f. 36 dup; declarații inculpat, f. 48, 56 dup; declarație parte vătămată, f. 11 dup; declarații martori, f. 26 - 28 dup; adeverința de primire și plată nr. 409 din 02.04.2013, f 29 dup;alte înscrisuri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 18.04.2013 sub nr._ .
Judecarea cauzei s-a desfășurat conform dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., administrându-se proba cu înscrisuri și fiind audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 01.04.2013, în jurul orei 23.55, împreună cu o altă persoană de sex bărbătesc neidentificată, poreclită „L.", inculpatul a pătruns prin efracție într-un depozit din spatele magazinului I. aparținând ., magazin împrejmuit cu gard, și a sustras un fișet din inox pe care ulterior l-a valorificat la centrul de colectare a fierului vechi . SRL.
Starea de fapt reținută rezultă din coroborarea declarației date de către inculpat în cursul cercetării judecătorești, prin care a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, cu ansamblul probelor administrate în timpul urmăririi penale, inclusiv declarația părții vătămate Kadhem S. Saher se coroborează cu declarația inculpatului P. G.-G., cu declarațiile martorilor D. I.-C.-M. și B. A. M., cu adeverința de primire și plată nr. 409 din 02.04.2013 și cu procesul verbal întocmit cu ocazia vizionării înregistrărilor video și, parțial, cu excepția înlăturării lacătului, declarațiile inculpatului.
În drept, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen., astfel încât, având în vedere dispozițiile art. 345 C.proc.pen., instanța va dispune condamnarea acestuia, constatând că fapta, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prezintă pericolul social al unei infracțiuni, apreciat în funcție de criteriile enumerate de art. 181 alin. 2 Cod pen..
În ce privește latura obiectivă din conținutul constitutiv al infracțiunii de furt reținute, elementul material este realizat de luarea unui bun mobil (fișet metalic) din posesia părții vătămate fără a exista consimțământul acesteia. Urmarea imediată constă în paguba produsă patrimoniului părții vătămate prin deposedarea de buni. De asemenea, instanța constată existența unei legături de cauzalitate evidente între acțiunea de luare și urmarea periculoasă produsă.
Cu privire la latura subiectivă, instanța a reținut intenția de a săvârși fapta ca rezultând din cunoașterea de către inculpat a faptului că nu avea dreptul de a-și însuși bunurile părții vătămate și este calificată ca directă de scopul de a își însuși pe nedrept fișetul pentru a-l vinde.
Reținerea circumstanțelor agravante speciale prevăzute de art. 209 alin.1 lit. a), g) și i) C. pen. este justificată de săvârșirea faptei împreună cu o altă persoană, în timpul nopții și prin efracție – înlăturarea lacătului.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului și a modului de executare s-a ținut seama de criteriile prev. de art. 72 și de art. 52 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiune, precum și de persoana inculpatului.
Inculpatul are 33 ani, este cetățean român, necăsătorit, are studii medii (7 clasă), stagiul militar satisfăcut, are este vânzător în magazinul Dragonul R. și a recunoscut comiterea faptei.
Instanța a avut în vedere faptul că inculpatul are antecedente penale. A săvârșit fapta reținută în sarcina sa în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr. 807/05.09.2002 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia Penală 1080/04.03.2003 a Curții Supreme de Justiție. Inculpatul a fost arestat la data de 07.07.2002 și liberat condiționat la data de 26.10.2005, având un rest de pedeapsă 615 zile, până la data dăvârșirii faptei din prezentul dosar nefiind împlinit termenul de reabilitare, dar pedeapsa anterioară fiind considerată ca executată.
Instanța constată că nu este cazul a se reține aplicarea art. 73 ori a art. 74 alin. 1 lit. b) Cod pen.. Totodată, nu se impune a fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a) C.pen., având în vedere fișa de cazier judiciar. În ceea ce privește atitudinea sinceră a inculpatului, căreia i s-a dat eficiență prin dispozițiile art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., aceasta nu justifică reținerea în plus a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c) C.pen., ce implică o căință profundă ce nu se regăsește în cauza de față, unde sinceritatea a fost urmarea probării temeinice a faptei și a dorinței reducerii limitelor de pedeapsă.
Pentru aceste considerente, prin sentința penală nr. 491/10.06.2013, Judecătoria sectorului 2, în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C.pen., art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. și a art. 39 alin. 4 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul P. G.-G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71 C.pen., văzând și decizia LXXIV (74)/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, instanța i-a interzis inculpatului pentru perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. (respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), constatând că este nedemn să le exercite și apreciind că interzicerea dreptului la vot ar fi o măsură disproporționată în raport cu gravitatea faptei și că nu este necesară interzicerea vreunui drept prev. de art. 64 lit. c) C.pen.
În temeiul art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 09.04.2013 la zi.
În temeiul art. 350 al. 1 C.proc.pen. a menținut starea de arest a inculpatului, constatând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive și menținerea stării de arest până în prezent nu au încetat și nu s-au modificat în favoarea inculpatului.
În temeiul art. 14, art. 161 alin. 3, art. 346 alin. 1 C.proc.pen. și art. 1357 C.civ., a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă . prin reprezentant legal Kadhem S. Sahera și l-a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, constatând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (prejudiciu, faptă ilicită, raport cauzal și vinovăție), iar inculpatul a achiesat la pretențiile părții civile.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen. l-a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 1850 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, incluzându-le pe cele din timpul urmăririi penale și onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de 100 lei (pentru procedura prevăzută de art. 3001 C.proc.pen. – 100 lei; pentru fond – 200 lei).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs inculpatul P. G. G., criticând sentința pentru netemeinicie, anume în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
A arătat că pedeapsa care i s-a aplicat este prea aspră, în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului. A solicitat să se dea o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 și 76 Cod penal, arătând că, la fond a uzat de procedura prevăzută de art. 320/1 C.p.p., că, la data comiterii faptei avea un loc de muncă și că dorește să recupereze prejudiciul.
În susținerea recursului nu s-au solicitat probe noi.
Examinând recursul declarat în cauză, sub aspectul motivelor invocate, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Infracțiunea de furt pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, prevăzută de art. 208 alin. 1-209 literele a, g și i C.p., este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
Limitele reduse potrivit art. 320 ^1 alin. 7 C.p.p., sunt de la 2 ani, la 10 ani.
Astfel, instanța de recurs constată că prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă situată exact la minimul special prevăzut de lege.
Curtea apreciază ca și prima instanță, că, nu puteau fi reținute în favoarea inculpatului și alte circumstanțe atenuante legale sau judiciare, întrucât atitudinea sinceră a inculpatului deja s-a reflectat în reducerea pedepsei, conform art. 320 ^1 alin. 7 C.p., circumstanțe atenuante legale prevăzute de art. 73 C.p., nu există în cauză, iar cele judiciare nu pot fi reținute față de faptul că, inculpatul a comis infracțiunea în prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 alit. B C.p, în raport de condamnarea de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 807/2002 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală 1080/2003 a Curții Supreme de Justiție, pentru infracțiunea de tâlhărie.
Ca urmare, față de faptul că, în ciuda condamnării anterioare, inculpatul a continuat să comită fapte penale, dovedind astfel atât perseverență infracțională dar și ignorarea valorilor sociale ocrotite de lege, în mod corect a stabilit prima instanță o pedeapsă la minimul special al acesteia.
Instanța de fond a făcut o corectă deducere a prevenției inculpatului, de la 9 aprilie 2013 până la zi și în mod corect a menținut arestarea preventivă a inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 350 C.p., în acord cu dispozițiile art. 5 paragraful I din CEDO, față de aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatului.
Instanța de fond a soluționat corect și latura civilă a cauzei, obligând inculpatul la plata unei despăgubiri de 1000 lei, echivalentul în lei al bunului sustras, către partea civilă, având în vedere și acordul exprimat de inculpat în acest sens, dar și faptul că despăgubirea solicitată de partea civilă este un prejudiciu ,consecință directă a faptei inculpatului.
Prin urmare, recursul este apreciat ca fiind nefondat, atât pentru motivele invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art. 385^6alin. 3 C.p.p. și conform art. 385^15 alin. 1 litera a, îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. G. G. împotriva sentinței penale nr. 491/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Deduce din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 08.04.2013 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 400 de lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.08.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
L. C.-N. M. L. D. M.
GREFIER
M. G.
Red.2ex./LCN
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 32/2013.... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
