Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 223/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 223/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 223
Ședința publică din data de 05 februarie 2013
Curtea constituită din:
Președinte:A. N.
Judecător:M. O.
Judecător:C. E. R.
Grefier:A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de recurentul – condamnat V. I. împotriva sentinței penale nr. 859/10.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul - condamnat, personal, aflat în stare de detenție la penitenciarul Jilava, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat P. M., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului – condamnat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând în fond, înlăturarea sporului de 2 ani închisoare, aplicat pedepsei care a rezultat din contopirea celor două pedepse.
În raport de disp. art. 36 Cod penal, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și să se dispună în consecință.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât sporul aplicat este justificat de faptul că în ambele sentințe se distinge același gen de infracțiuni, respectiv infracțiuni foarte grave – trafic de minori ori trafic de persoane - săvârșite în cadrul unui grup organizat.
Recurentul – condamnat V. I., personal, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 859/10.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în baza art. 449 alin. 1) lit. a) C.p.p., a fost admisă cererea formulată de petentul condamnat V. I., fiul lui S. și M., născut în data de 30.06.1982 în municipiul A., jud. Teleorman, având C.N.P._, în prezent încarcerat în Penitenciarul Jilava și, în consecință:
În baza art. 33 lit. a) C.p., s-a constatat că infracțiunile pentru care petentul-condamnat a fost condamnat prin sentințele penale nr.122/15.11.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3158/04.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și nr. 61/20.05.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 219/31.08.2011 a Curții de Apel București, sunt concurente.
Au fost descontopite și repuse în individualitatea lor pedepsele stabilite și contopite prin sentința penală nr. 122/15.11.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3158/04.10.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, după cum urmează:
-pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 9) și 12 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 3201 C.p.p.;
-pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1) și 2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 3201 C.p.p.;
-pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. 2 teza a doua C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2) C.p., art. 42 C.p., cu aplic. art. 3201 C.p.p..
Au fost descontopite și repuse în individualitatea lor pedepsele stabilite și contopite prin sentința penală nr. 61/20.05.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 219/31.08.2011 a Curții de Apel București, după cum urmează:
-pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art.7 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 9) și pct. 12) din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.74-76 C.p., art. 33 lit. a C.p. și art. 3201 C.p.p.;
-pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1), 2), 3) teza a II-a din Legea 678/2001 modif., cu aplic. art. 41 al. 2) C.p., art. 74-76 C.p., art. 33 lit. a) C.p. și art. 3201 C.p.p.;
-pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art.329 alin. 2) teza a II-a și alin. 3) C.p. cu aplic. art. 41 al. 2) C.p., art. 74-76 C.p., art. 33 lit. a) C.p. și art. 3201 C.p.p..
În baza art. 36 alin. 2) C.p. și 34 alin. 1) lit. b) C.p., au fost contopite toate cele 6 pedepse stabilite prin sentințele penale nr. 122/15.11.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3158/04.10.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și nr. 61/20.05.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr.219/31.08.2011 a Curții de Apel București, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu doi ani, petentul-condamnat urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p., au fost interzise petentului-condamnat, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C.p.
În baza art. 35 alin. 2) și 3) C.p. și art. 65 C.p., s-a aplicat petentului-condamnat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și e C.p. pe o perioadă de 5 ani, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 7 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. 3) și 88 C.p., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada arestului preventiv și cea executată din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 61/20.05.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 219/31.08.2011 a Curții de Apel București, de la 01.02.2011 la zi.
În baza art. 35 C.p., au fost cumulate măsurile de siguranță luate față de petentul-condamnat prin cele două sentințe penale și, în consecință, în baza art. 19 alin.1 din Legea 678/2001 rap.la art.118 alin.1 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la petentul-condamnat suma totală de 191.570 lei (din care suma de 99.000 lei este confiscată nu doar de la petentul-condamnat ci și de la S. D. și M. I. N., iar suma de 90.500 lei este confiscată nu doar de la petentul-condamnat ci și de la S. D., M. I. N. și R. A.).
Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii nr.141/2011 din 05.10.2012 și 68/2011 din 23.09.2011, emise de Tribunalul Teleorman, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 192 alin. 3) C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, petentul condamnat V. I. a solicitat contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, definitivă la data de 31.01.2011, cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de aceeași instanță în dosarul nr._, definitivă în data de 04.10.2012.
În drept, au fost invocate prevederile art. 449 alin. 1) lit. a) C.p.p. rap. la art.461 C.p.p., coroborat cu art. 33-34 C.p., cu aplic. art. 36 C.p..
Cererea de contopire pedepse a fost înaintată pe cale administrativă Tribunalului București, cauza având acest obiect fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a Penală în data de 26.10.2012, sub nr._ .
În vederea soluționării cauzei, la dosar au fost atașate copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.141/2011 din data de 05 octombrie 2012 emis de către Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.68/2011 din data de 23 septembrie 2011 emis de către Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, copia încheierii de amânare a pronunțării din data de 17.05.2011, întocmită în dosarul nr._, copia sentinței penale nr. 61 din data de 17 mai 2011 pronunțate de către Tribunalul Teleorman-Secția Penală în dosarul nr._, cu referat întocmit de către C. Executări Penale, copia sentinței penale nr.122 din data de 15 noiembrie 2011 pronunțate de către Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ cu referat întocmit de către C. Executări Penale și copia de pe cazierul judiciar emis pe numele petentului condamnat.
În urma analizei ansamblului materialului probator administrat în cauză și dispozițiilor legale incidente, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 61/20.05.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 219/31.08.2011 a Curții de Apel București, petentului-condamnat i-au fost stabilite următoarele trei pedepse:
-pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 9) și pct. 12) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art.74-76 C.p., art. 33 lit. a C.p. și art. 3201 C.p.p.;
-pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1), 2), 3) teza a II-a din Legea 678/2001 modif., cu aplic. art. 41 al. 2) C.p., art. 74-76 C.p., art. 33 lit. a) C.p. și art. 3201 C.p.p.;
-pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. 2) teza a II-a și alin. 3) C.p. cu aplic. art. 41 al. 2) C.p., art. 74-76 C.p., art. 33 lit. a) C.p. și art. 3201 C.p.p..
Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, fără ca aceasta să fie sporită.
Faptul rămânerii definitive a sentinței penale în cauză prin decizia penală nr. 219/31.08.2011 a Curții de Apel București, rezultă din mențiunile mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 68/2011 din 23.09.2011, precum și din mențiunile copiei de pe cazierul judiciar al petentului-condamnat, cele două înscrisuri contrazicând mențiunile din referatul întocmit de compartimentul Executări penale din cadrul Tribunalului Teleorman, potrivit cărora, această sentință ar fi rămas definitivă prin neapelare în data de 02.06.2011, când s-ar fi emis formele de executare.
Din analiza considerentelor acestei sentințe penale, Tribunalul a reținut că activitatea infracțională pentru care inculpatul a fost condamnat prin această sentință s-a încheiat la sfârșitul lunii decembrie 2010.
Prin sentința penală nr. 122/15.11.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.3158/04.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, petentului-condamnat i-au fost stabilite următoarele trei pedepse:
-pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 9) și 12 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 3201 C.p.p.;
-pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1) și 2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 3201 C.p.p.;
-pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. 2 teza a doua C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2) C.p., art. 42 C.p., cu aplic. art. 3201 C.p.p..
Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, fără ca aceasta să fie sporită.
Din analiza considerentelor acestei sentințe penale rezultă că activitatea infracțională pentru care inculpatul a fost condamnat prin această sentință s-a desfășurat în luna ianuarie 2011.
În aceste împrejurări, s-a constatat că toate cele 6 infracțiuni pentru care petentul-condamnat a fost sancționat prin cele două sentințe penale au fost săvârșite înainte ca pentru vreuna dintre acestea să fi intervenit o condamnare definitivă, fiind, astfel, întrunite condițiile art. 33 lit. a) C.p.p.. În consecință, Tribunalul, în baza art. 449 alin. 1) lit. a) C.p.p., a admis cererea formulată de petentul condamnat V. I. și a constatat că infracțiunile pentru care petentul-condamnat a fost condamnat prin sentințele penale menționate mai sus (nr. 122/15.11.2011 și nr. 61/20.05.2011) sunt concurente.
Au fost descontopite și repuse în individualitatea lor pedepsele stabilite și contopite prin cele două sentințe, au fost contopite toate cele 6 pedepse stabilite prin cele două sentințe penale în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de doi ani, petentul-condamnat urmând să execute 7 ani închisoare.
Tribunalul a apreciat că sporirea cu doi ani a pedepsei celei mai grele se impune, având în vedere numărul ridicat de infracțiuni, natura acestor infracțiuni, limitarea la o contopire a pedepselor în pedeapsa cea mai grea nefiind, în acest caz, în opinia Tribunalului, aptă să asigure îndeplinirea funcțiilor de prevenție specială și generală ale pedepsei, creând celui în cauză și celorlalți destinatari ai legii penale sentimentul că deși se comit de către o persoană mai multe infracțiuni de o gravitate sporită, în fapt, persoana respectivă este sancționată doar pentru una dintre acestea, cu o pedeapsă, oricum, cel mult modică. Un astfel de semnal din partea autorității judecătorești este de natură să încurajeze comiterea de fapte similare, consecințele eventualei trageri la răspundere penală putând fi privite ca acceptabile, în comparație cu avantajele obținute.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la 18.12.2012, data comunicării), petentul condamnat V. I. a declarat recurs, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei aplicări a sporului de pedeapsă.
Examinând cauza în raport de critica invocată, care formal se încadrează în cazul de casare prev.de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Stabilind pedeapsa pe care recurentul o are de executat – ca urmare a contopirii sancțiunilor aplicate distinct pentru infracțiuni concurente, s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art.449 alin.1 lit.a Cod procedură penală cu referire la art.36 alin.2 Cod penal, prima instanță a adăugat la pedeapsa rezultantă un spor de 2 ani închisoare, apreciind că - în acest mod - reeducarea condamnatului poate avea loc.
Având în vedere gravitatea faptelor ce compun pluralitatea infracțională, numărul acestora, precum și natura și gravitatea faptelor de același gen, Curtea constată că pedeapsa finală dată spre executare este judicios individualizată, corespunzând periculozității sociale pe care o prezintă condamnatul.
În raport de elementele sus menționate, ce constituie criterii de apreciere în operațiunea de adaptare a pedepsei, Curtea constată nefondată critica condamnatului privitoare la greșita majorare a pedepsei prin aplicarea sporului de 2 ani închisoare.
Curtea apreciază că necesitatea aplicării unui spor, cât și consistența acestuia trebuie să se întemeieze pe sporul de gravitate și periculozitate socială concretă rezultat strict din pluralitatea de infracțiuni. Multitudinea infracțiunilor în concurs, stăruința în același gen de infracțiuni care atribuie repetării un caracter de frecvență în timp a infracțiunilor aflate în concurs reprezintă criterii cristalizate în această materie în practica judiciară.
În cauza de față, au fost contopite șase pedepsei cu închisoarea, toate fiind pedepse aplicate pentru infracțiuni de criminalitate organizată și proxenetism. Persistenta infracțională rezidă din săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni – din care două infracțiuni de proxenetism, prev.de art.329 alin.2, teza a II-a Cod penal, comise, fiecare, în condițiile agravantei prevăzută de art.41 alin. Cod penal.
Săvârșirea mai multor infracțiuni de același gen, recrudescenta, amploarea acestui gen de fapte, comiterea în mod repetat, denotă pe de o parte caracterul de continuitate, iar pe de altă parte demonstrează perseverență infracțională, împrejurări în raport de care apare ca necesară aplicarea unui spor drept sancțiune adecvată pentru asigurarea constrângerii și reeducării.
Necesitatea aplicării sporului apare cu atât mai necesară cu cât petentul condamnat a beneficiat succesiv de pedepse orientate către minimul special (în contextul unor fapte grave), iar aceste sancțiuni nu și-au atins scopul, de reeducare.
Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul condamnatului V. I. va fi respins ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-condamnat V. I., împotriva sentinței penale nr.859/10.12.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurentul-condamnat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. N. M. O. C. E. R.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
red.A.S.-T.B.-S.II.P.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1428/2013. Curtea de Apel... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
