Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1321/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1321/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 1321/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1321/R
Ședința publică din data de 12.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. B. V.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: S. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București - reprezentat de domnul procuror B. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul P. N. împotriva încheierii de ședință din data de 01.07.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurentul inculpat P. N., aflat în stare de arest si asistat de avocat ales, fără împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acestei probe.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de recurentul inculpat și o constată administrată, prin depunerea înscrisurilor la dosar.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat P. N. solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate. Arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, inculpatul având o atitudine sinceră de recunoaștere a faptelor și fiind singurul inculpat din cauză ce este cercetat în stare de arest preventiv. Mai arată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă, domiciliu stabil și nu sunt îndeplinite cerințele art.148 lit.a Cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol social, față de natura și gravitatea faptei reținute în sarcina sa.
Recurentul inculpat P. N., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său și solicită cercetarea sa in stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 1.07.2013 a Tribunalului București – secția a I a penală, pronunțată în dosarul nr._ 12 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. N. și s-a menținut, potrivit art.3001 alin.3 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea art.1491 Cod procedură penală și cu îndeplinirea cerinței prevăzute de art.681 Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală, respectiv există probe sau indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat.
Tribunalul a reținut, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
În aprecierea acestei concluzii, instanța de fond a constatat întrunite cumulativ și condițiile impuse de art.148 lit.f Cod procedură penală, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat într-o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul colectivității civile, generată de rezonanța negativă a faptului că persoana inculpatului, asupra căreia planează acuzarea săvârșirii unei fapte de o gravitate deosebită ar fi cercetată în stare de libertate.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând cercetarea în stare de libertate, invocând în principal circumstanțe personale favorabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și-l va respinge pentru următoarele considerente:
Similar instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază la acest moment îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv, art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, pe de-o parte, există probe și indicii temeinice că acesta, împreună cu alte persoane a organizat și coordonat procurarea unei cantități importante de cocaină din Venezuela, iar, pe de altă parte, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în specificul infracțiunii, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, recrudescența deosebită a infracționalității legate de traficul și consumul de droguri, toate fiind împrejurări care impun o ripostă fermă din partea autorităților, concretizată în speță într-o măsură preventivă.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpatului, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică revocarea măsurii arestării preventive, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, așa cum impun exigențele art.136 alin.8 Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente a o justifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor – particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere aceste aspecte în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P. N. împotriva încheierii de ședință din 1.07.2013 a Tribunalului București – secția a I a penală, pronunțată în dosarul nr._ 12.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR F. B. V. I. T. I. C.
GREFIER,
S. N.
Red. I.C./15.07.2013
Dact. I.C. 2 ex./15.07.2013
Tribunalul București, Secția a I a penală . jud. C. L. E.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 210/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
