Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1903/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1903/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 1903/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 1903
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte:A. N.
Judecător:M. O.
Judecător:P. V. A.
Grefier:A. P.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 1217/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2013 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, inițial, Curtea a amânat pronunțarea la data de 08.10.2013, dată ulterioară la care, pentru constituirea completului legal investit cu soluționarea prezentului recurs, a amânat pronunțarea la 15.10.2013 când a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.1219/10.12.2012 Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin.1 lit.c Cod procedură penală a achitat pe inculpatul S. H. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1- art.209 alin.1 lit. a și g și alin.3 lit.f Cod penal, faptă din data de 12.10.2011.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală a luat act de împrejurarea că partea vătămată CNCF „CFR” SA – Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF București nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rezoluția din data de 29 decembrie 2011 (filele 32-35), confirmată prin rezoluția nr._/P/2011 a Prachetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București s-a început urmărirea penală în cauză față de S. H., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3 lit.f C.penal.
În motivarea rezoluției de începere a urmăririi penale s-a arătat că sunt indicii temeinice cu privire la faptul că S. H., la data de 12.10.2011, împreună cu D. C. a pătruns în Grupa B2 a stației CF București Triaj de unde au sustras mai multe piese componente ale sistemelor de siguranță și dirijare ale vagoanelor de marfă, prejudiciul cauzat fiind de 650,46 lei.
Ulterior, la punerea în mișcare a acțiunii penale și la trimiterea în judecată a inculpatului S. H., prin rechizitoriu s-a arătat că acesta, la data de 12.10.2011, pe timp de noapte, împreună cu învinuitul D. C. a pătruns în Grupa B2 a stației CF București Triaj de unde au sustras mai multe piese componente ale sistemelor de siguranță și dirijare ale vagoanelor de marfă, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat; prin același act de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de D. C., persoana împreună cu care s-a reținut că inculpatul S. H. ar fi săvârșit infracțiunea de furt calificat.
În motivarea soluției de trimitere în judecată a inculpatului S. H. s-a arătat în actul de sesizare a instanței că din procesele verbale aflate la filele 196 și 203 dosar urmărire penală a reieșit faptul că la data de 12.10.2011, pe timp de zi, lucrătorii Poliției Locale a Sectorului 1 București au sesizat polițiștii din cadrul Bitoului de Poliție TF București Triaj despre faptul că au surprins pe . București, Sector 1, mai multe persoane care încărcau în microbuzul marca MERCEDES, cu numărul de înmatriculare_, mai multe piese componente ale sistemelor de siguranță și dirijare ale vagoanelor de marfă, piese care fuseseră sustrase din Grupa B2 a Complexului CF București Triaj, fiind identificat șoferul acestui microbuz în persoana martorului Scubici G..
În legătură cu infracțiunea de furt avută în vedere la trimiterea în judecată a inculpatului S. H. s-a mai arătat că martorul C. N. a susținut că la data de 12.10.2011 a observat doi tineri despre care știa că poartă poreclele „B.” și „Dolar” cum au adus din Grupa B2 a Complexului CF București Triaj mai multe piese pe care le dezmembraseră de la vagoanele de marfă și pe care, ulterior, le-au încărcat într-un microbuz parcat pe . Mun. București, Sector 1.
Prin urmare, fapta avută în vedere de procuror și pentru care s-a apreciat că se impune trimiterea în judecată a inculpatului S. H. a fosta aceea de furt calificat, constând în faptul că la data de 12.10.2011, pe timp de noapte, împreună cu învinuitul D. C. a pătruns în Grupa B2 a stației CF București Triaj de unde au sustras mai multe piese componente ale sistemelor de siguranță și dirijare ale vagoanelor de marfă, situație de fapt care ar fi confirmată potrivit susținerilor din rechizitoriu de probele administrate în cauză, în principal declarația martorului C. N. care ar fi susținut în declarațiile date că la data de 12.10.2011 a observat doi tineri despre care știa că poartă poreclele „B.” și „Dolar” cum au adus din Grupa B2 a Complexului CF București Triaj mai multe piese pe care le dezmembraseră de la vagoanele de marfă și pe care, ulterior, le-au încărcat într-un microbuz parcat pe . Mun. București, Sector 1.
Analizând însă probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, instanța a considerat că situația de fapt descrisă prin rechizitoriu nu corespunde aspectelor care rezultă din probele administrate.
Astfel, din procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii și din procesul verbal de sesizare din oficiu instanța a reținut că la 12.10.2011, pe timp de zi, lucrătorii Poliției Locale a Sectorului 1 București au sesizat polițiștii din cadrul Biroului de Poliție TF București Triaj despre faptul că au surprins pe . București, Sector 1, mai multe persoane ce încărcau în microbuzul marca MERCEDES, cu numărul de înmatriculare_, mai multe piese componente ale sistemelor de siguranță și dirijare ale vagoanelor de marfă, piese ce fuseseră sustrase din Grupa B2 a Complexului CF București Triaj, fiind identificat șoferul acestui microbuz în persoana martorului Scubici G..
Din procesul verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii a mai rezultat că în interiorul microbuzului au fost găsite mai multe piese și subansambluri de la vagoanele CFR, aspecte fixate și prin planșele foto depuse la dosarul cauzei.
Din declarațiile martorului Scubici G., singura persoană identificată la fața locului la momentul deplasării organelor de poliție, rezultă că la data de 12.10.2011 a fost abordat de un tânăr necunoscut care i-a propus să-i transporte mai multe grătare de fier, fiind ulterior contactat de acesta pe telefonul mobil, persoana respectivă cerându-i să se deplaseze în apropierea căii ferate, pe . București. La locul respectiv, după ce a oprit mașina și înainte de a apuca să coboare, două persoane au deschis ușile din spate ale microbuzului și au încărcat în interior de pe un teren viran mai multe piese metalice, moment în care în zonă a apărut un echipaj al Poliției Comunitare iar cele două persoane care încărcau piesele au fugit. Martorul a mai precizat că în zona respectivă mai erau și alte persoane iar pe persoana care i-a solicitat să efectueze transportul a recunoscut-o de pe planșele foto prezentate ca fiind D. C..
Aceleași aspecte au fost reluate de martorul Scubici G. și în declarația dată în fața instanței de judecată, declarație în care martorul a precizat că în zona în care i s-a cerut să se deplaseze erau trecători însă la distanță iar persoanele care încărcau piesele în microbuz erau doi sau trei băieți.
Instanța a reținut că martorul nu l-a indicat pe inculpatul S. H. ca fiind printre persoanele care încărcau piesele în microbuz, reținând că în condițiile în care martorul a arătat că nu a apucat să se dea jos de la volan înainte de a apărea mașina poliției nici nu putea să-l observe pe inculpatul S. H..
Participarea acestuia la activitatea de încărcare a respectivelor piese a fost însă recunoscută în mod constant de către inculpat care în declarațiile date în cursul urmăririi penale a arătat că la data de 12.10.2011, în jurul orelor 16,00, vărul său – D. C. – i-a solicitat să-l ajute să încarce într-o autoutilitară mai multe grătare din fier care se aflau pe ., deplasându-se în locul respectiv, au încărcat mai multe piese într-o autoutilitară iar în momentul în care a apărut un echipaj de poliție au fugit.
Inculpatul a susținut că nu a participat la demontarea pieselor de la vagoane și nici la transportul acestora până în . că a aflat de la lucrătorii de poliție că piesele respective provin de la vagoanele de marfă ale CFR.
Din declarațiile martorului C. N. date în cursul urmăririi penale rezultă că martorul a susținut că la data de 12.10.2011 în jurul orelor 11 l-a observat pe D. pe care îl cunoaște cu numele „B.” că transporta mai multe piese din zona în care erau staționate vagoanele de marfă CFR, piese pe care le depozita pe un teren viran de pe . care a durat până în jurul orelor 13,00. Martorul a mai susținut că în zona în care fuseseră depozitate piesele, în jurul orei 16,30 a staționat o autoutilitară albă iar „B.” împreună cu o altă persoană pe care o cunoaște cu porecla „Dolar” au început să încarce piesele respective în mașină, fiind însă surprinși de un echipaj de poliție.
Tot din declarațiile martorului precum și din procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere mai rezultă că martorul l-a recunoscut pe inculpatul S. H. ca fiind persoana care a încărcat în autoutilitară piesele respective.
Instanța a reținut că în niciuna din declarațiile date de martorul C. N. în cursul urmăririi penale acesta nu susține, așa cum s-a reținut în rechizitoriu că ar rezulta din declarația lui, că la data de 12.10.2011 a observat doi tineri despre care știa că poartă poreclele „B.” și „Dolar” cum au adus din Grupa B2 a Complexului CF București Triaj mai multe piese pe care le dezmembraseră de la vagoanele de marfă și pe care, ulterior, le-au încărcat într-un microbuz parcat pe . Mun. București, Sector 1.
Ceea ce a susținut martorul în cursul urmăririi penale și ceea ce se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, inclusiv cu declarațiile inculpatului S. H., este faptul că acesta din urmă a ajutat la încărcarea unor piese în mașina condusă de martorul Scubici G., aspect care nu prezintă relevanță în cauza de față în care s-a susținut că inculpatul, împreună cu o altă persoană la data de 12.10.2011, pe timp de noapte a pătruns în Grupa B2 a stației CF București Triaj de unde au sustras mai multe piese componente ale sistemelor de siguranță și dirijare ale vagoanelor de marfă.
Instanța a reținut însă că în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul a revenit în întregime asupra declarațiilor date la urmărire penală, susținând chiar că inculpatul S. H. nu ar fi ajutat la încărcarea pieselor în mașină, aspecte care nu pot fi reținute de instanță, fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză, inclusiv de susținerile inculpatului care a recunoscut că a participat la activitatea de încărcare a unor piese în autoutilitară.
Prin urmare, în raport de probele care au fost administrate în cauză, instanța nu poate reține aspectele susținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului S. H. în sensul că acesta, pe timp de noapte, împreună cu D. C. ar fi pătruns în Grupa B2 a stației CF București Triaj de unde au sustras mai multe piese componente ale sistemelor de siguranță și dirijare ale vagoanelor de marfă, reținând că activitatea inculpatului s-a limitat așa cum acesta a și recunoscut, la încărcarea unor piese metalice într-o mașină, pe stradă, în timpul zilei și în condițiile în care așa cum a arătat martorul Scubici G. pe stradă erau și alte persoane iar cele două persoane au încărcat doar câteva piese, astfel încât nu se poate susține că inculpatul S. H. și-ar fi putut da seama de natura sau proveniența bunurilor încărcate astfel încât activitatea lui să prezinte relevanță penală sub aspectul săvârșirii unei alte infracțiuni.
De altfel, instanța a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare și avută în vedere la trimiterea în judecată a constat în faptul că acesta, pe timp de noapte, împreună cu D. C. ar fi pătruns în Grupa B2 a stației CF București Triaj de unde au sustras mai multe piese componente ale sistemelor de siguranță și dirijare ale vagoanelor de marfă, și așa cum s-a arătat mai înainte nu a fost confirmată de probele administrate în cauza de față.
Având în vedere toate aceste aspecte instanța a considerat că în cauză nu a fost înlătură prezumția de nevinovăție instituită de art.6 paragraful 2 din CEDO, art.23 alin.11 din Constituția României și art.66 alin.1 C.p.p. în favoarea inculpatului, în cauză nefiind făcută dovada cu privire la împrejurarea că fapta dedusă judecății a fost săvârșită de către inculpat. Pentru a ajunge la această concluzie instanța a avut în vedere neconcordanțele existente între aspectele reținute în actul de sesizare a instanței și conținutul real al declarațiilor date de martorul C. N. în cursul urmăririi penale, apreciind că situația de fapt avută în vedere la începerea urmăririi penale și apoi la trimiterea în judecată a inculpatului nu are suport în probele administrate în cauză.
Prin urmare nu s-au produs în cauză probe certe de vinovăție a inculpatului și, potrivit principiilor de drept procesual penal când se ajunge la îndoială asupra vinovăției și după administrarea probelor această îndoială nu este înlăturată, prezumția de vinovăție nu este răsturnată, iar orice îndoială este în favoare inculpatului (in dubio pro reo).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, criticând-o pentru greșita achitare a inculpatului și solicitând condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin.1 Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de critica adusă, precum și conform prevederilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriile administrate, rezultă că inculpatul a participat la încărcarea unor piese ce proveneau de la sistemele de siguranță și dirijare ale vagoanelor de marfă, împreună cu numitul D. C..
Potrivit art. 254 Cod penal, ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 7 ani.
Din punct de vedere al conținutului constitutiv al infracțiunii, pe latură obiectivă, elementul material constă în îngreunarea sau zădărnicirea activității organelor judiciare în scopul asigurării folosului infracțiunii.
Fapta inculpatului care, ulterior sustragerii bunurilor, a ajutat la încărcarea acestora într-o utilitară, cu urmarea îndepărtării acestora din vecinătatea locului faptei și ulterior valorificării acestora, se circumscrie elementului material descris.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se comite cu forma de vinovăție a intenției, fiind necesar ca autorul să cunoască faptul că bunurile sunt obținute în urma comiterii unei infracțiuni.
Inculpatul, în declarațiile sale, a susținut că nu a participat la demontarea pieselor de la vagoane și nici la transportul acestora până în . că a aflat de la lucrătorii de poliție că piesele respective provin de la vagoanele de marfa ale CFR.
Aceste susțineri nu pot fi reținute ca fiind adevărate.
Piesele sustrase sunt construite special pentru a fi utilizate în cadrul sistemele de siguranță ale vagoanelor. Aceasta presupune o construcție specifică, neputând fi confundate cu bucăți de fier obișnuite. Constatarea rezultă din planșele foto existente la dosarul de urmărire penală, (fila 201 dos. up).
Acestea se găseau în apropierea locului unde erau staționate vagoanele proprietatea CFR. Cuantumul pieselor este foarte mare ceea ce face ca proveniența acestora să fie evidentă.
Persoana pe care a ajutat-o să beneficieze de bunul obținut în urma infracțiunii, numitul D., este cunoscut pentru furturile de componente de cale ferată și vagoane pe care le realizează. Acesta nu avea alte mijloace de obținere a veniturilor, aspect pe care inculpatul îl cunoștea, cei doi fiind în relații de prietenie.
Raportat la cuantumul pieselor, inculpatul nu a arătat că ar fi primit de la numitul D. vreo informație cu privire la un mod legal prin care a intrat în posesia bunurilor, și nici nu se poate presupune în mod rezonabil că acesta ar fi existat.
Cele arătate sunt justificate și de atitudinea celor doi în momentul apariției organelor de poliție. Astfel, aceștia s-au îndepărtat de locul unde era parcată autoutilitara în fugă, pentru a nu fi opriți și identificați. Un asemenea comportament este specific unor persoane care sunt surprinse în momentul comiterii unei infracțiuni.
În concluzie inculpatul, în momentul realizării activității infracționale
cunoștea faptul că bunurile proveneau din comiterea unei infracțiuni și a acționat în scopul zădărnicirii activității organelor judiciare și asigurării păstrării bunurilor obținute.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat în cauză, va casa în parte sentința și rejudecând, în fond, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal și condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum și într-o modalitate de executare care să reprezinte un avertisment pentru inculpat cu privire la consecințele săvârșirii unor fapte antisociale, dar și o prevenire a comiterii unor asemenea fapte de către inculpat.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la latura civilă a cauzei.
Onorariu parțial avocat oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 1217/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Casează în parte, sentința și rejudecând pe fond:
În baza art. 334 Cod de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și g și 3 lit. f Cod penal în infracțiunea prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal și în baza acestui text de lege condamnă pe inculpatul S. H. la 3 luni închisoare cu aplic art. 71 Cod penal - art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni conform art. 82 Cod penal.
Pune în vedere inculpatului prev. de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal, pe durata suspendării condiționate se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la latura civilă a cauzei.
Onorariul avocatului din oficiu de 50 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. N. M. O. P. V. A.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. L. N. – Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1889/2013.... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1921/2013.... → |
|---|
