Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1889/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1889/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 1889/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1889
Ședința publică de la 11 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. - N.
JUDECĂTOR – S. M.
JUDECĂTOR – F. D.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul N. M. împotriva sentinței penale nr.610/14.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat N. M. personal și asistat de apărător ales, avocat H. V. B. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Cabinet Individual și avocat din oficiu B. M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită a se constata că delegația sa a încetat prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului, urmând ca instanța să se pronunțe cu privire la onorariul parțial.
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar acte în circumstanțiere și motivele de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C.p.p.. În acest sens, învederează practica ICCJ, respectiv decizia penală nr.2142/19.06.2012, care statuează procedura simplificată reglementată în art.3201 C.p.p. nu exclude posibilitatea achitării inculpatului în temeiul art.11 pct. 2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C.p.p., acesta fiind singurul caz în care achitarea ar fi compatibilă cu art.3201 C.p.p.
Solicită a se observa că instanța de fond a reținut că nu este o faptă foarte gravă din punct de vedere al individualizării pedepsei. Arată că pentru recurentul inculpat, în sine, o astfel de condamnare nu îl afectează, însă printr-o eventuală condamnare, rămasă definitivă, va afecta un membru al familiei sale, respectiv fratele său. A depus la dosar înscrisuri în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat. Cu privire la cererea de achitare a inculpatului, solicită a se avea în vedere dispozițiile art.3201 alin.4 C.p.p. ori, în cazul în care se va aplica art.181 C.p. s-ar înlătura practic existența acestei infracțiuni ceea ce nu concordă cu această procedură accelerată. Decizia ICCJ invocată este o practică singulară la nivelul ICCJ, există opinii contrare.
În ceea ce privește reducerea pedepsei, respectiv reținerea circumstanțelor atenuante, corect instanța de fond a apreciat că acestea nu sunt operabile în cauză tocmai datorită antecedenței inculpatului, respectiv că a fost sancționat administrativ tot pentru conducere fără permis.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului având în vedere situația fratelui său. Recunoaște și regretă cele întâmplate.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.610 din 14.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N. M., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu poseda permis de conducere.
În temeiul art. 71 al.1 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a si lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 alin. 1 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 alin. 1 C. proc. pen. i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.
În temeiul art. 191 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 22.04.2013 s-a dispus de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București trimiterea în judecată a inculpatului N. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, pe baza mijloacelor de probă administrate (proces-verbal de constatare; declarații martor; declarații inculpat), s-a reținut că declarația luată inculpatului la data de 30.07.2012, a reieșit că a condus la data de 04.11.2011, în jurul orei 18:30 autovehiculul BMW nr._, fără a poseda permis de conducere. De asemenea, în același sens este și declarația martorului Stâncu C., care arată că într-adevăr inculpatul a condus autovehiculul pe Calea Griviței.
În drept, s-a reținut săvârșirea faptei de a conduce pe drumurile publice un autoturism, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Conform art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoana care nu poseda permis de conducere. Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
S-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele de tipicitate descrise la articolul indicat, având în vedere că a condus un autovehicul (autovehiculul BMW nr._ ), pe un drum public (Calea Griviței), fără a poseda permis de conducere.
Chiar dacă inculpatul a urmat cursurile unei școli de șoferi, faptul că nu a luat permisul de conducere denotă că acesta nu este suficient de bine pregătit pentru a desfășura o asemenea activitate, iar în aceste condiții se demonstrează pericolul ce se naște pentru ceilalți participanți la trafic. Pe de altă parte, instanța a reținut din fișa de cazier, că nu este singura dată când a condus pe drumurile publice fără a poseda carnet de conducere, câtă vreme i-a fost aplicată o sancțiune administrativă pentru fapta prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. În condițiile menționate, perpetuarea comportamentului ilicit denotă că fapta de față prezintă un ridicat grad de pericol social.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C. pen., și anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul a recunoscut atât în faza cercetării judecătorești cât și la instanța de fond săvârșirea faptei, solicitând să i se aplice prevederile art.3201 C. pr. pen.
Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și aceea că a cooperat cu organele judiciare, recunoscându-și fapta și neîmpietând asupra anchetei, reiese că orientarea sancțiunii trebuie să fie spre minim, instanța urmând a aplica pedeapsa de 8 luni închisoare. Nu i s-au reținut inculpatului circumstanțe atenuante, având în vedere că nu este la prima abatere de acest fel, din fișa de cazier decurgând că a mai fost sancționat administrativ pentru fapta de a conduce pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite, precum și modul de săvârșire a faptei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei principale.
Nu i s-a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în hotărârea Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, conform cărora nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel încât instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece interesul public este ca accesul la funcții elective să fie permis numai persoanelor care se bucură de o reputație neștirbită, or în cauză această condiție nu este îndeplinită.
Față de natura faptei, precum și lipsa antecedentelor penale, a modului cum inculpatul a înțeles să coopereze cu organele judiciare, instanța de fond a apreciat că finalitatea pedepsei (educarea în spiritul respectării legilor) poate fi atinsă chiar fără executare.
Față de cele reținute, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. i s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N. M., criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C. pr. pen., susținând că se poate dispune astfel, deși în cauză au fost aplicate dispozițiile art.3201 C. pr. pen., sens în care a invocat o decizie a instanței supreme, motivând că pe el nu-l afectează condamnarea dispusă de instanța de fond, dar aceasta ar avea consecințe nefaste asupra fratelui său, care are posibilitatea angajării într-o structură superioară care condiționează încheierea contractului de muncă că rudele apropiate să nu aibă antecedente penale.
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen. constată nefondat recursul.
În raport de poziția procesuală adoptată în cauză de inculpat, înainte de începerea cercetării judecătorești și în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în mod legal prima instanță a soluționat cauza penală prin aplicarea art.3201 C. pr. pen. și a dispus condamnarea acestuia.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art.72 C. pen., inclusiv și persoana acestuia, astfel că pedeapsa sa aplicată este, atât prin cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art.52 C. pen.
În speță, nu are relevanță intenția fratelui inculpatului de angajare într-o anumită structură centrală a statului și în raport de gradul de pericol social al faptei comisă de inculpat, concretizat prin conducerea unui autoturism pe o arteră de circulație importantă și intens circulată din municipiul București, fără a poseda permis de conducere, se constată că în mod legal s-a dispus condamnarea acestuia iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Ca urmare se constată că nu este întemeiată critica formulată de inculpat, iar hotărârea atacată este legală și temeinică, considerente față de care se va respinge recursul ca nefondat în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul N. M. împotriva sentinței penale nr.610 din 14.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu, 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. C.-NinuStan M. F. D.
GREFIER,
A. M.
Proces-verbal
pentru grefier M. A. transferată la Î.C.C.J.
semnează, GREFIER ȘEF,
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./17.10.2013
Jud. Sect. 1 București – jud.: C. A.C.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1878/2013. Curtea... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1903/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
