Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 524/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 524/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 524/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 524
Ședința publică de la 10 octombrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. REYHAN.
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulate de petenta . SRL împotriva Rezoluției nr. 1341/II/2/2013 din 14 mai 2013 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva soluției adoptată in dosarul nr. 216/P/2013 al aceleiași unități de parchet.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 26 septembrie 2013, 3 octombrie 2013 și pentru azi, 10 octombrie 2013 când a dat următoarea sentință:
CURTEA ,
Petenta . SRL a depus la data de 13.05.2013 plângerea împotriva rezoluției nr. 216/P/2013 din data de 18.III.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rezoluția contestată privind pe intimații D. C., D. A. C., executori judecătorești și V. C. M. V. M. I., agenți procedurali în cadrul . Expres SRL.
Petenta a criticat în plângerea depusă rezoluția din data de 18.III.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, și rezoluția nr. 1341/II/2/2013 din data de 14 mai 2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații executori judecătorești pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 din Codul penal, și neînceperea urmăririi penale față de intimații agenți procedurali sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 din Codul penal respectiv prin care s-a respins plângerea împotriva acestei soluții, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea plângerii, petenta a arătat în esență, că intimații D. C., D. A. C. - în calitate de executori judecătorești, au dispus procedura de executare silită asupra bunurilor sale imobile, întocmind un dosar de executare fără respectarea dispozițiilor legale, respectiv fără a o încunoștința despre toate demersurile efectuate în identificarea imobilelor și procedând la scoaterea unui teren al său la licitație publică fără știința sa, în final acest teren fiind vândut contra unui preț redus, încălcând astfel drepturile sale, intimații agenți procedurali nerespectând la rândul lor procedura de citare și trimitere a adreselor emise de executori prin societatea de curierat .
Analizând actele cauzei față de critica adusă sub aspectul soluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimați, Curtea constată că plângerea este neîntemeiată.
Curtea constată astfel că prin rezoluția criticată, P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus înbaza art. 10 lit. a) C.p.p.neînceperea urmăririi penale față de intimații D. C., D. A. C. - în calitate de executori judecătorești, reținând că aceștia au întocmit dosarul de executare față de petentă la cererea creditorului G. E., au procedat la identificarea bunurilor mobile, imobile și a conturilor petentei, în calitatea sa de debitor și au trimis toate actele de procedură prin societatea de curierat în cadrul căreia lucrează intimații V. C. M. și V. M. I. ca agenți procedurali,toate demersurile efectuate de executori și de agenți fin d concordante cu dispozițiile legale, reținându-se că fapta nu există.
Soluția a fost menținută de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care a reținut că soluția dispusă este legală.
În ceea ce privește susținerile petentei relative la nerespectarea de către intimați a dispozițiilor care reglementează executarea silită, Curtea constată că această activitate a executorului judecătoresc, de a începe și desfășura executarea se desfășoară după o anumită procedură prevăzută de Codul de procedură civilă, care acordă suficiente garanții debitorilor și în măsura în care apreciază că executarea nu se desfășoară după normele procedurale, se poate formula oricând o contestație la executare și se poate solicita inclusiv suspendarea executării, pe calea unei ordonanțe președințiale, până la soluționarea procesului pe fond, astfel încât, în măsura în care petenta ar fi apreciat, la acea vreme, că executorul încalcă normele privind executarea sub aspectul dobândirii sau dovedirii calității de creditor a persoanei care solicită executarea, sub aspectul expedierii actelor de executare care se desfășoară, respectiv sub aspectul modului de desemnare a unui expert care să stabilească valoarea de circulație a bunurilor debitorului, sau sub orice alte aspecte privind executarea silită, aceasta putea și trebuia să formuleze o contestație la executare.
Astfel, Curtea constată că petenta se putea opune la acel moment și putea formula o contestație la executare față de o eventuală nelegalitate sub aspectele învederate, aceasta fiind încunoștințată despre efectuarea actelor de executare, iar instanța de judecată putea cenzura, într-adevăr un astfel de act de executare, în măsura în care aprecia că nu concordă cu dispozițiile legale.
Susținerile petentei în sensul că nu putea obține cenzurarea actelor de executare deoarece nu a fost încunoștințată în mod legal despre efectuarea acestora, față de nelegala expediere prin agenții procedurali intimați nu pot fi reținute de Curte. Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că actele ar fi fost comunicate altfel decât prevăd dispozițiile legale, acestea fiind trimise printr-o societate specializată de curierat, au fost expediate la adresele indicate și cunoscute ale petentei, în calitatea sa de debitoare, au fost afișate conform legii față de lipsa oricărei persoane de la sediu, astfel încât susținerile potrivit cărora nu trebuia să se afișeze deoarece existau persoane prezente nu pot fi reținute față de însemnările agenților procedurali efectuate în cuprinsul proceselor verbale de îndeplinire a procedurii de citare. Susținerile din declarația martorului depusă la dosar de petentă nu pot fi apreciate ca fiind o probă care să combată cele menționate în procesul verbal întocmit de agenții procedurali, petenta nefăcând dovada contrară celor consemnate în aceste procese verbale, care se bucură de o prezumție de legalitate până la proba contrară.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că petenta putea invoca pe calea contestației la executare inclusiv această împrejurare, instanța civilă învestită cu soluționarea unei contestații putând efectua probe la cererea debitoarei inclusiv sub aspectul dovedirii împrejurării că nu s-a cunoscut de începerea executării în cadrul analizei unei eventuale excepții a tardivității.
Curtea reține astfel, în raport de cele arătate, că susținerile petentei sub aspectul săvârșirii unui abuz în serviciu de către executori, nu pot fi reținute, Curtea reținând că acestea au fost singurele nelegalități invocate în cadrul procedurii de executare silită, apreciind că nu s-au încălcat normele Legii nr. 188/2000.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că soluția dispusă prin rezoluția nr. 216/P/2013 din data de 18.03.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin rezoluția nr. 1341/II/2/2013 din data de 14.05.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică, și în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală va respinge ca nefondată plângerea și va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.2781 alin.8 lit.a Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea petentei . SRL, împotriva rezoluției nr.216/P/2013 din data de 18.III.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin rezoluția nr.1341/II-2/2013 din data de 14.V.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă petenta la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 10.X.2013.
PREȘEDINTE,
M. C.
GREFIER,
G. A. I.
Red./Tehnored. – jud.M.C.
2 ex./24.10.2013
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
