Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1921/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1921/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1921/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1921
Ședința publică de la 17 octombrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul C. I., partea civilă M. A. și partea responsabilă civilmente . SRL împotriva sentinței penale nr.187 din 16 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat C. I., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, recurenta parte civilă M. A. personal și asistată de apărător ales, avocat P. F. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual, intimata parte civilă I. M. - reprezentant legal al minorilor S. I. F. și S. V. A. M. și intimatul asigurător B. P. CARDIF – prin director legal & Compliance L. F., conform delegației de la dosar, lipsind recurenta parte responsabilă civilmente . SRL – pentru care a răspuns apărător ales, avocat T. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că recursul vizează latura civilă a cauzei, inculpatul susținând că partea civilă M. A. a formulat pretenții morale și materiale exorbitante. Solicită a se avea in vedere că instanța de fond in mod corect a stabilit că daunele materiale au fost achitate in totalitate de inculpat. Mai mult decât atât, partea civilă nu a depus la dosar niciun înscris din care să reiasă că a suportat cheltuieli in plus față de cele achitate. De asemenea, solicită a se avea in vedere că recurentul a incheiat o tranzacție cu partea civilă I. M., prin care înțelege să stingă litigiul pe cale amiabilă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile M. A..
Apărătorul recurentei părți civile solicită admiterea recursului, asa cum a fost motivat in scris – atât pe latură penală, cât și pe latură civilă – și modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond. Pe latură penală, solicită a se aprecia asupra reindividualizării pedepsei, avându-se in vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, precum și consecința infracțiunii – respectiv decesul victimei. In acest sens, solicită a se aprecia dacă o pedeapsă de 10 luni inchisoare cu aplicarea disp. art. 81-82 Cod penal satisface cerințele legale. In ceea ce privește latura civilă, arată că daunele materiale nu sunt corespunzător dozate în raport cu cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, unde au participat in jur de 200 persoane. Este adevărat că nu s-au depus bonuri fiscale sau alte acte doveditoare, dar in acea situație partea civilă nu a avut in vedere să strângă bonuri sau facturi. Sub aspectul daunelor morale, partea civilă a solicitat inițial suma de 100.000 euro, prejudiciul moral este dovedit față de consecința faptei inculpatului, instanța a acordat daune morale in cuantum de 10.000 euro, din care recurentul a achitat suma de 1400 euro.
Apărătorul recurentei părți responsabile civilmente arată că motivele de recurs au fost amplu dezvoltate in scris si depuse la dosar. S-a solicitat scoaterea din cauză a societății pe care o reprezintă motivat de faptul că din înscrisul ce a fost depus la dosar rezultă că respectivul utilaj nu prezenta nicio defecțiune tehnică. Solicită a se avea in vedere și declarația părții vătămate I. M., din care rezultă că intre victimă și mama sa nu era o relație bună. In raport cu faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de scoatere din cauză a societății, solicită admiterea recursului și rejudecând, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare cu privire la daunele morale acordate părții civile M. A..
Dacă se va trece peste această apărare și se va reține cauza spre rejudecare, solicită a se constata că societatea pe care o reprezintă nu are nicio culpă in producerea accidentului.
In ceea ce privește recursul inculpatului, solicită a fi admis astfel cum a fost susținut.
Cu privire la recursul părții civile M. A., solicită a fi respins, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă. In fața instanței de fond inculpatul a recunoscut fapta, nu este cunoscut cu antecedente penale, are familie și loc de muncă, aspecte față de care apreciază că nu se impune majorarea pedepsei.
Pe latură civilă, instanța de fond in mod corect a stabilit cuantumul daunelor morale, iar daunele materiale au fost acoperite.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul cu privire la recursul părții civile, solicită a fi respins ca nefondat, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă. In ceea ce privește recursul părții responsabile civilmente, solicită a fi admis așa cum a fost formulat in scris si sustinut oral.
Apărătorul recurentei părți civile solicită respingerea recursurilor declarate de inculpat și de partea responsabilă civilmente.
Intimata parte civilă I. M., având cuvântul, lasă la aprecierea Curții solușia ce o va pronunța.
Reprezentantul intimatului asigurător solicită a se aprecia asupra recursurilor declarate in cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul părții civile, consideră pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind corect stabilită în raport cu absurdul faptei comise, culpa – mult mai mare a victimei, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal și, lipsa antecedentelor penale. In ceea ce privește latura civilă, nu s-a făcut dovada daunelor materiale solicitate, inculpatul a participat cu o anumită sumă pentru înmormântarea victimei. In ceea ce privește daunele morale, cuantumul acestora este mult prea mare ținând cont de culpa victimei la producerea accidentului. Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului părții civile ca fiind nefondat.
Cu privire la recursurile declarate de inculpat și de partea responsabilă civilmente, solicită admiterea acestora, reducerea daunelor morale acordate părții civile M. A. in raport de culpa preponderentă a victimei și de atitudinea recurentului inculpat, care a contribuit cu sume de bani pentru a o ajuta pe partea civilă. In ceea ce privește susținerea apărătorului părții responsabile civilmente, in sensul că societatea nu a avut nicio culpă, arată că nu are relevanță culpa societății, este vorba doar de un raport de prepușenie, inculpatul era si este in continuare prepusul societăți comerciale, a comis fapta in această calitate, astfel că partea responsabilă civilmente a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata daunelor morale.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și arată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 187 din 16 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Călărași, în baza art.178 alin 2 Cod penal cu aplic. art.74-76 Cod penal și a art.3201 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. I. [fiul lui V. și L., născut la data de 14.10.1959 în . Jud Călărași, domiciliat în . ., Jud. Călărași, CNP-_, fără antecedente penale], la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art.38 alin.1 și 4 din Legea nr.319/2006, cu aplic. art.3201 Cod de procedură penală și a art.74-76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1(una) lună închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul C. I. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 10 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81-82 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și a pedepsei accesorii pe o durată de 2 ani și 10 luni, calculată cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost admisă, în parte, cererea de despăgubiri materiale formulată de partea civilă M. A., în limita sumei de 10.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a parastaselor ulterioare morții până la parastasul de 1 an inclusiv.
S-a constatat că despăgubirile materiale au fost recuperate - în totalitate - prin achitarea acestora de către partea responsabilă civilmente și de către Casa Județeană de Pensii Călărași - Departamentul accidente de muncă.
A fost admisă - în parte - cererea formulată de partea civilă MUNTREANU A., privind plata daunelor morale, stabilite la suma de 10.000 euro.
S-a constatat că, din această sumă, s-a acoperit suma de 6.100 lei reprezentând 1.400 euro.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. P. A. S.R.L., către partea civilă M. A. la plata sumei de 8.600 euro, echivalent în lei la data plății, daune morale.
S-a constatat că asigurătorul CARDIF ASSURANCE VIE SA Paris – Sucursala București a achitat plata indemnizației de asigurare datorate de defunct beneficiarului asigurării - Ralfi IFN SA – Garanti Credite de Consum în sumă totală de 2.473,40 lei, sumă confirmată de creditoarea susmenționată.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă I. M. – reprezentantul legal al minorilor descendenți ai defunctului S. P. N., în persoana minorilor S. V. A. M. și S. I. F..
S-a luat act de tranzacția încheiată între părți al cărei conținut este următorul: „T R A N Z A C Ț I E: În temeiul art.271-273 Cod procedură civilă, care să consfințească înțelegerea intervenită între noi, conform voinței noastre manifestate liber și neviciată, astfel:
Eu, C. I. înțeleg să sting litigiul pe cale amiabilă, reprezentând latura civilă a procesului penal care face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Călărași, cu termen de judecată la data de 11.04.2013, recunoscând pretențiile părții civile I. M., constituită parte civilă pentru minori asupra cărora exercită autoritate părintească pe cale de excepție.
Numita I. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 23.000 lei, reprezentând daune morale suferite ca urmare a decesului tatălui lor, S. P. N., decedat la data de 31.12.2011, pretenții cu care sunt de acord a le plăti, în tranșe de 150 lei lunar pentru ambii copii, până la majoratul fiecăruia dintre minori.
De comun acord, am convenit, ca plata să fie diminuată la suma de 75 lei, pentru minora S. V. A., de la data de 3.01.2025, când minorul S. I. F., împlinește vârsta de 18 ani, până la data de 21.10.2026, când și aceasta împlinește vârsta majoratului.
Eu, I. M., înțeleg să sting litigiul pe latura civilă a procesului penal, convenind cu inculpatul C. I., să îmi plătească lunar suma de 150 lei, cu titlu de daune morale, plătibile la data încasării salariului, respectiv 26 ale fiecărei luni, până la data împlinirii majoratului minorilor, urmând ca suma să fie diminuată la suma de 75 lei, pentru minora Sacrieriu V.-A., de la data de 3.01.2025, când minorul Sacrieriu I. F., împlinește vârsta de 18 ani, până la data de 21.10.2026, când și aceasta împlinește vârsta majoratului.
Plata urmează a fi făcută în contul deschis la Bancpost pe numele I. M., având nr._3RON1, deschis la Sucursala Călărași, ., . A, Municipiul Călărași, Județul Călărași.
Prezenta tranzacție a fost încheiată în mod liber și fără constrângere, stingând orice pretenție bănească pentru prezent și viitor, existând posibilitatea efectuării plății integrale în cuantumul menționat, care stinge orice debit între noi, părțile.
Noi părțile, înțelegem să încheiem prezenta tranzacție, pe care o semnăm, azi 11.04.2013, în triplu exemplare cu titlu de original, un exemplar original fiind depus la dosarul cauzei pentru a se lua act de înțelegerea noastră, celelalte 2 (două) pentru părțile semnatare.
Urmează semnăturile părților.”
În baza art.191 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
A mai fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, către partea civilă M. A. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data săvârșirii infracțiunilor, inculpatul C. I. își desfășura activitatea în calitate de mecanic agricol în cadrul S.C. A. P. A. S.R.L., din ., Jud. Călărași.
S-a precizat că inculpatul, în lipsa administratorului societății avea obligația de a trasa sarcinile de lucru către angajații societății.
Conform însărcinărilor verbale trasate cu o zi înainte de către administratorul societății în persoana numitului A. P., în dimineața zilei de 30.12.2011, în jurul orei 7,30, martorii T. G., Sali L., Z. V., M. M., M. I. și Răiculescu R. se deplasează la magazia de cereale pentru a face uruială, în timp ce inculpatul împreună cu defunctul S. P. N. merg la hala de reparații, unde, defunctul începe să greseze încărcătorul frontal marca JCB.
La un moment dat, defunctul aflat lângă roata dreapta spate a utilajului în poziția „pe vine”, cu spatele rezemat de roată îi cere inculpatului să îi vireze roțile utilajului.
Inculpatul se deplasează lângă încărcător și acționează volanul utilajului din exterior fără a intra în cabină. Neauzind nicio reacție de la defunct, acesta se deplasează în locul unde se afla defunctul să vadă ce s-a întâmplat, prilej cu care constată că defunctul era întins pe pământ cu capul prins între roată și șasiu utilajului, iar din gură îi curgea sânge.
Inculpatul îl eliberează de îndată din zona unde era prins, îi acordă primul ajutor și îl anunță pe administratorul societății.
Din raportul de constatare medico legală de necropsie nr.A_, a rezultat că leziunile traumatice care au dus la decesul victimei s-au putut produce prin lovire și comprimare între planuri - corpuri dure cu legătură de cauzalitate în tanatogeneză.
Expertiza tehnică efectuată utilajului, a concluzionat că încărcătorul frontal JCB 524-50 unde s-a produs decesul victimei nu prezenta nicio defecțiune tehnică, iar roata unde a fost surprins și accidentat mortal acesta nu se putea vira fără acționarea din exterior de către o altă persoană.
S-a mai menționat că, din dosarul de cercetare a accidentului de muncă reiese că nici inculpatul și nici defunctul nu au respectat regulile de utilizare a încărcătorului frontal marca JCB 524-50: astfel victima a lucrat la încărcător cu motorul pornit, cu bateria acumulatoare nedecontectată, cu roțile neblocate și cu accesoriile necoborâte, în timp ce inculpatul a acționat de volan cu motorul pornit, deși aceasta manevră îi era interzisă.
Audiat în instanță, ca de altfel și cu ocazia urmării penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, recunoaștere care se coroborează cu toate probele administrate în cauză. Totodată, a precizat că înțelege să se judece în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispoz. art.3201 Cod de procedură penală.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului C. I. - angajat la . SRL, care, în data de 30.12.2011, nu a respectat din culpă obligațiile și măsurile privind securitatea în muncă, în ce privește manevrarea utilajului JCB 524-50, fapt ce a dus la uciderea din culpă a numitului S. P. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.178 alin. 2 Cod penal și art.38 alin.1 și 4 din Legea nr.319/2006.
Cum faptele se află în concurs real, în sensul că nu a intervenit condamnarea definitivă pentru niciuna dintre ele, s-a făcut în cauză aplicarea dispoz. art.33 Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere persoana acestuia, în vârsta de 52 de ani, cu o pregătire școlară de 12 clase, fără antecedente penale, poziția sinceră de recunoaștere a faptei, natura infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, precum și împrejurarea că la producerea accidentului a contribuit și culpa victimei descrisă în actul de sesizare, dar și faptul că inculpatul alături de partea responsabilă civilmente au suportat într-o mare măsură cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei și obiceiurile ulterioare morții, avansând părții civile M. A. sume importante de bani, considerente în raport cu care s-a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se pot realiza și fără ca acesta să execute pedeapsa, dispunându-se astfel suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a făcut în cauză aplicarea disp. art.3201 alin.7 Cod de procedură penală, reducându-se limitele de pedeapsă ale infracțiunilor săvârșite de inculpat, cu 1/3, față de faptul că acesta a înțeles să recunoască în totalitate faptele și să se judece doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Reținând în favoarea inculpatului, faptul că a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret al faptelor comise, că se află la prima încălcare a legii penale, instanța de fond, având în vedere și circumstanțele personale mai sus menționate, a făcut în cauză aplicarea prevederilor art.74 Cod penal, reducând pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, sub minimul special, conform art.76 Cod penal.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că, în speță, a formulat cerere pentru acordarea de despăgubiri civile partea vătămată M. A. (pag.27 dosar). Aceasta a solicitat despăgubiri civile în sumă totală de 200.000 euro din care 100.000 euro daune materiale, iar diferența de 100.000 euro cu titlu de daune morale, (prejudiciu creat urmare decesului fiului său, în vârstă de 28 ani care era susținătorul acesteia); partea civilă precizând că este în vârstă și are o stare de sănătate precară.
Această parte civilă a solicitat proba cu înscrisuri interogatoriu și martori.
Partea civilă I. M. a precizat la termenul din 28.02.2013 că este reprezentantul legal (mama) al celor două părți civile minore S. V. A. M. în vârsta de 5 ani și S. I. F., în vârsta de 6 ani; că pentru acești doi minori s-a stabilit o pensie de urmaș de pe urma defunctului, cei doi minori fiind rezultați din concubinajul acesteia cu defunctul.
Ulterior, această parte civilă în calitate de reprezentant al celor doi copii minori a precizat că înțelege să încheie o tranzacție cu inculpatul, privind pretențiile civile pe care le are pentru cei doi copii minori.
S-a precizat că, la același termen de judecată, partea civilă M. A. a învederat că aceasta a fost singura care a suportat toate cheltuielile de înmormântare ale defunctului, precum și contravaloarea parastaselor creștinești ulterioare morții, considerente în raport cu care s-a dispus scoaterea din cauză a numiților S. I. și M. I. indicați în aceasta calitate în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, prin care inculpatul C. I. a fost trimis în judecată.
Ulterior, partea civilă M. A., cu cererea depusă la dosar (fila 39), revine asupra cererii inițiale, învederând că solicită suma de 25.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și obiceiurile creștinești ulterioare morții, cu motivarea că a fost o înmormântare tradițională, defunctul având 28 de ani, unde au participat peste 200 persoane, achiziționându-se 50 de prosoape, respectându-se anumite obiceiuri; cheltuindu-se cu această ocazie în jur de_ lei vechi.
S-a mai precizat că, ulterior, s-au făcut 8 pomeniri și parastase la domiciliul acesteia, la care participau cel puțin 20 de familii unde s-au făcut câte „44 pomenete și s-au împărțit câte 24 farfurii”; că la parastasul de 1 an a împărțit îmbrăcăminte, pornind de la lenjeria intimă la costume și obiecte de uz casnic.
Referitor la daunele morale, partea civilă M. A. a menționat că suma de 100.000 euro reprezintă recompensa durerii lăsată după decesul fiului său, care era întreținătorul acesteia de zi cu zi în sensul că îi asigura cele necesare traiului cotidian și medicamentele.
Partea responsabilă civilmente S.C. A. P. S.R.L. (pag.42) a solicitat, în principal, scoaterea din cauză a societății, învederând că societatea nu poate avea calitate de parte responsabilă civilmente, întrucât nu are nicio culpă în ceea ce privește securitatea și protecția muncii, precum și faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de ucidere din culpă, reținându-se o culpă comună a victimei și a inculpatului în producerea accidentului.
S-a mai arătat că, societatea a dat dovadă de umanism, întrucât mama defunctului, în speță partea civilă M. A., precum și fratele acestuia, nu aveau posibilități de a-i oficia, potrivit datinei, funerariile defunctului, achitând celor doi, prin administratorul firmei, suma de 7.000 lei; că partea civilă M. A., practic, nu a făcut nicio cheltuială din surse proprii, aceasta încasând și ajutorul de înmormântare acordat de asigurările sociale în cadrul accidentelor de muncă, că solicitările părții civile sunt exagerate și nu reprezintă decât o îmbogățire fără justă cauză; că, în realitate, urmașii direcți ai defunctului sunt cei doi copii minori ai acestuia reprezentați de către mamă.
Asigurătorul Cardif Asurange Vie SA Paris – Sucursala București, cu cererea depusă la fila 85, a învederat că și-a îndeplinit obligația de plată a indemnizației de asigurare în urma producerii decesului a lui S. P. N., datorată beneficiarului asigurării, respectiv RALFI IFN SA Garanti Credite de Consum cu ordinul de plată din 29 martie 2013 pentru suma de 2.206,06 ron și ordinul de plată din 9.04.2013, pentru suma de 267,37 lei.
În cauză, au fost audiați martorii propuși de partea civilă M. A., care au învederat că, într-adevăr, toate cheltuielile de înmormântare și ale parastasului ocazionat cu acest prilej, s-au efectuat din banii primiți de către partea civilă M. A. de la administratorul societății S.C. A. P. S.R.L.; că la acest eveniment au participat în jur de 100 persoane, masa fiind pusă atât în ziua înmormântării, cât și a doua zi.
Unul dintre martori a precizat că s-a ocupat de pregătirile pentru masa de parastas, ocazie cu care s-au cumpărat 15 kg de carne, două baxuri conținând copane de pui, s-au tăiat păsări din curte, s-au cumpărat mezelurile și măslinele pentru aperitiv; s-au achiziționat 40-50 prosoape, că partea civilă a respectat tradiția creștinească, organizând parastase la domiciliul său, unde participau în jur de 30-40 persoane, că la parastasul de 1 an s-a ridicat o cruce din marmură pentru care s-au cheltuit 20 milioane, s-a făcut un grilaj la locul de veci.
S-a reținut de către instanța de fond că, ambii martori au arătat că partea civilă este lipsită total de venituri, trăind dintr-un ajutor de 120 lei și că într-adevăr aceasta a primit sume importante de bani pe care le-a folosit în acest scop; că defunctul locuia într-adevăr cu mama sa, ducea un trai modest, că partea civilă îl ajuta pe defunct să crească cei doi copii minori, ducându-i la grădiniță.
Din declarația martorilor propuși de inculpat, în contraprobă, a rezultat că într-adevăr administratorul societății și inculpatul au avansat sume importante de bani părții civile M. A., atât pentru înmormântare și ulterior pentru parastase și nevoile personale ale bătrânei; că numai pentru înmormântare partea civilă a primit de la societate suma de 50 milioane lei, iar de la casa de pensii a primit 88 milioane lei, din care această parte civilă a înțeles să dea minorilor doar 5 milioane lei.
S-a reținut că depozițiile celor doi martori sunt confirmate de înscrisurile olografe depuse la dosar, sumele fiind recunoscute de partea civilă M. A..
S-a precizat că partea civilă M. A. nu a depus niciun înscris din care să rezulte sumele pe care le-a plătit în mod cert pentru achiziționarea bunurilor sau plata serviciilor necesare pentru înmormântare și pomenirea defunctului potrivit datinilor.
Instanța de fond a constatat că, prin faptele culpabile ale inculpatului s-au cauzat părților vătămate constituite părți civile în cauză, M. A. și reprezentantul legal al celor doi minori ai defunctului, prejudicii de ordin moral și material, constând în traumele și suferința îndurată urmare pierderii unui fiu tânăr în vârsta de 28 ani, tatăl a doi copii minori, cât și pentru înmormântare și pomenirile ulterioare potrivit datinilor și tradițiilor creștinești.
Față de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut, în privința cheltuielilor de înmormântare și a parastaselor ulterioare morții, că daunele materiale au fost dovedite de partea civilă M. A. până la concurența sumei de 10.000 lei.
S-a constatat că aceste despăgubiri materiale au fost achitate în totalitate de către partea responsabilă civilmente și Casa Județeană de Pensii Călărași – Departamentul accidente de muncă.
S-a precizat că partea civilă M. A. a încasat de la decesul defunctului său fiu și ulterior suma totală de 16.100 lei (sumă compusă din 8.800 lei ajutor înmormântare primită de la Casa de Asigurari Sociale, peste 5.800 lei acordată de administratorul societății și 1.500 lei provenită din vânzarea motocicletei proprietatea defunctului, vânzare făcută de această parte civilă).
În ceea ce privește daunele morale, s-a precizat că stabilirea acestora, precum și cuantumul lor este atributul exclusiv al judecătorului care le evaluează pe baza unor probe materiale din lumea obiectivă, ce circumstanțiază cazul în speță, producător de prejudiciu moral și având în vedere principiul îmbogățirii fără justă cauză; s-a mai precizat în același sens că sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, astfel încât instanța fondului le-a considerat ca fiind în valoare de 10.000 euro, sumă din care s-a constatat că s-a achitat până la data pronunțării suma de 6.100 lei, reprezentând 1.400 euro.
D. urmare, în temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală rap la art.1349 și art.1357 din Noul Cod Civil, instanța de fond a dispus obligarea inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. P. A. S.R.L., către partea civilă M. A., la plata sumei de 8.600 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
S-a constatat că asigurătorul Cardif Assurance Vie SA Paris – Sucursala București a achitat plata indemnizației de asigurare datorate de defunct beneficiarului asigurării - Ralfi IFN SA – Garanti Credite de Consum, în sumă totală de 2.473,40 lei, sumă confirmată de creditoarea susmenționată.
De asemenea, a fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă I. M. – reprezentantul legal al minorilor descendenți ai defunctului S. P. N., în persoana minorilor S. V. A. M. și S. I. F..
S-a luat act de tranzacția încheiată între părți al cărei conținut a fost redat întocmai, în cuprinsul dispozitivului sentinței mai susmenționate.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat recurs inculpatul C. I. (la data de 27 mai 2013), partea civilă M. A. (la data de 23 mai 2013) și partea responsabilă civilmente S.C. A. P. A. S.R.L. (la data de 27 mai 2013).
Recursurile declarate în cauză au fost înaintate de către instanța de fond și înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală la data de 05 iunie 2013.
Prin intermediul motivelor scrise de recurs (filele 10-12 d.r.), reiterate întocmai și cu prilejul dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 17 octombrie 2013, inculpatul recurent C. I., a cărui asistență juridică a fost asigurată de către un apărător desemnat din oficiu, a criticat hotărârea instanței de fond, exclusiv sub aspectul laturii civile a cauzei, arătând, pe de o parte că întinderea despăgubirilor materiale și a daunelor morale acordate de prima instanță mamei victimei, partea civilă M. A., este exorbitantă, în raport cu împrejurarea, că astfel cum a subliniat reprezentantul legal al celor doi copii minori ai victimei, numita I. M. cu care inculpatul, dând dovadă de bună-credință, a înțeles să stingă litigiul prin încheierea unei tranzacții, între victimă și mama sa exista o relație alterată, iar aceasta din urmă mai are și alți copii din partea cărora poate beneficia de sprijin și ajutor, în fapt aceasta urmărind a realiza o îmbogățire fără justă cauză, iar pe de altă parte că, instanța de fond a omis a se pronunța asupra cererii părții responsabile civilmente ..R.L., de a fi scoasă din cauză din această calitate, și mai mult decât atât, în mod nelegal a obligat-o in solidum la plata de despăgubiri, deși, în mod cert, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit la data de 29.02.2012, precum și din ancheta întreprinsă de ITM Călărași, în sarcina acesteia nu s-a reținut nicio culpă în producerea accidentului.
Recursul declarat de partea civilă M. A., motivat în scris prin memoriul atașat la filele 25-26 d.r. și deopotrivă susținut în cadrul dezbaterilor ce au avut loc la termenul de judecată din data de 17 octombrie 2013, vizează atât latura penală a cauzei, cât și modul de soluționare a acțiunii civile pe care a exercitat-o în cadrul procesului penal.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, recurenta parte civilă M. A. a susținut că pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința recurată este mult prea blândă față de gravitatea faptei comise, rezultând din modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, dar mai ales din consecința produsă, aceleași argumente justificând, în accepțiunea sa, și înlăturarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei acordat inculpatului în temeiul art.81 și următoarele Cod penal, cu consecința executării pedepsei în regim privativ de libertate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, recurenta parte civilă a contestat ca fiind neîndestulător cuantumul despăgubirilor materiale și al daunelor morale ce i-u fost acordate prin sentința pronunțată asupra fondului cauzei, raportat la împrejurarea că prin probatoriul administrat a făcut dovada că ea a fost cea care a efectuat toate cheltuielile necesare ocazionate de înmormântarea victimei și de organizarea parastaselor de pomenire ulterioare, iar pierderea suferită prin decesul fiului său, în vârstă de numai 28 de ani, care era susținătorul său, i-a pricinuit o puternică traumă psihică, mai ales că este o persoană în vârstă și se confruntă cu probleme majore de sănătate.
Recurenta parte responsabilă civilmente ..R.L., ale cărei interese procesuale au fost reprezentate în fața instanței de recurs de către un apărător ales, atât prin intermediul motivelor scrise de recurs (filele 13-16 d.r.), cât și cu ocazia dezbaterilor din recurs, a invocat la adresa hotărârii pronunțate de instanța de fond aceleași critici pe care le-a învederat cu titlu de motive de recurs și inculpatul recurent C. I., solicitând, întocmai ca acesta, în principal admiterea recursului, casarea sentinței recurate sub aspectul laurii civile a cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în această privință, la instanța de fond, pentru motivul că aceasta nu s-ar fi pronunțat asupra cererii sale de a fi scoasă din cauză, din calitatea de parte responsabilă civilmente, iar în subsidiar rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, fie în sensul înlăturării dispoziției de obligare a sa în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile acordate victimei M. A., fie în sensul diminuării sumelor acordate acesteia cu titlu de despăgubiri materiale și daune morale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că toate recursurile deduse judecății sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Pe latură penală:
Mai întâi, din oficiu, dând relevanță caracterului integral devolutiv al recursului consacrat prin dispozițiile art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că Instanța de fond a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pe care l-a evaluat în mod judicios, inclusiv prin raportare la declarația inculpatului, care, în fața instanței de fond, optând pentru desfășurarea judecății potrivit procedurii simplificate, bazată pe recunoașterea vinovăției, în condițiile reglementate de art.3201 din Codul de procedură penală, și-a asumat în mod total și necondiționat responsabilitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, având în vedere situația de fapt reținută, instanța de fond a stabilit o încadrare juridică legală, în raport cu normele de incriminare incidente (art.178 alin.1 și 2 din Codul penal și art.38 alin.1 și 4 din Legea nr.319/2006).
În privința pedepselor stabilite pentru faptele dedusă judecății, Curtea constată, contrar susținerilor recurentei părți civile M. A., că acestea au fost în mod legal stabilite în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile respective, dar și cu efectele determinate de cauzele și circumstanțele cu rol de atenuare a răspunderii penale, incidente în cauză, și totodată au fost și în mod just individualizate prin prisma criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute în art.72 din Codul penal, cărora li s-a dat eficiența corespunzătoare.
În acest sens, Curtea găsește că pedepsele respective – de 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal și, respectiv de 1 lună închisoare pentru infracțiunea prev. de art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006 – situate în fiecare caz în parte sub limita minimului special prevăzut în norma de încriminare, pe de o parte ca efect al aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în condițiile recunoașterii totale și necondiționate a faptei comise, mai înainte de începerea cercetării judecătorești, iar pe de altă parte ca urmare a valorificării drept circumstanțe atenuante judiciare în condițiile art.74-76 Cod penal a acelor referințe personale care caracterizează favorabil persoana inculpatului, chiar dacă în aparență ar putea fi considerate ca fiind excesiv de blânde raportat la consecințele dramatice și iremediabile generate de conduita culpabilă a inculpatului, totuși, ele reflectă într-un mod adecvat ansamblul de aspecte și împrejurări de care potrivit art.72 Cod penal se ține seama la stabilirea tratamentului sancționator aplicabil, fiind proporționale și echitabile atât cu gravitatea în sine a faptelor comise astfel cum este ilustrată de împrejurările și modalitatea de săvârșire a acestora (care au presupus încălcarea culpabilă, atât de către inculpat, cât și de către victimă însăși, a unor obligații legale și măsuri de prevedere menite a garanta securitatea muncii) și de consecințele grave produse (constând în pierderea tragică și intempestivă a vieții unei persoane tinere, tată a doi copii minori), cât și cu circumstanțele personale ale inculpatului (care este lipsit de antecedente penale, este bine integrat social și a avut o conduită procesuală corespunzătoare pe tot parcursul procesului penal, contribuind astfel la judecarea cauzei cu celeritate, iar după producerea nefericitului accident de muncă în care a fost implicat și-a adus aportul în mod substanțial, alături de angajatorul său, la suportarea costurilor ocazionate de organizarea funeraliilor victimei și a pomenirilor ulterioare).
În consecință, Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpatului prin sentința recurată sunt apte a asigura în mod eficient realizarea scopului lor legal – sancționator, dar și educativ-preventiv – astfel cum este definit prin dispozițiile art.52 din Codul penal, nefiind ca atare oportun a se da satisfacție solicitării recurentei părți civile de înăsprire a tratamentului sancționator aplicabil inculpatului.
De asemenea, și în privința modalității de executare a pedepsei, Curtea găsește ca nefondate criticile recurentei părți civile M. A., apreciind dimpotrivă că suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, conform dispozițiilor art.81 și următ. din Codul penal, pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni, este aptă și totodată suficientă pentru a realiza îndreptarea inculpatului și a-l responsabiliza, în sensul dobândirii respectului cuvenit față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială, sub acest aspect având în vedere aceleași referințe personale care îl caracterizează în mod pozitiv pe inculpat.
Pe latură civilă:
Din examinarea recursurilor promovate în cauză, Curtea observă că întinderea despăgubirilor materiale și a daunelor morale recunoscute prin sentința recurată părții civile M. A., mama victimei decedate S. P. N., este contestată atât de recursul declarat de aceasta, care tinde către satisfacerea integrală a pretențiilor sale civile legate de acoperirea prejudiciului material și moral suferit ca urmare a decesului fiului său, cât și, în sens contrar, de către recursurile formulate de inculpatul C. I., respectiv de partea responsabilă civilmente ..R.L., care vizează dimpotrivă diminuarea cuantumului acestor despăgubiri, astfel că realizând propriul său examen asupra acestei chestiuni, Curtea constată că toate aceste motive de nemulțumire anterior evidențiate sunt în mod vădit lipsite de temeinicie, instanța de fond rezolvând această componentă a laturii civile a cauzei cu deplină obiectivitate și acuratețe juridică.
Sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale, Curtea reamintește că practica judiciară în materie a statuat în mod constant că, în anumite situații speciale cum este și cea de față, datorită stării emoționale nefaste pe care astfel de evenimente tragice o provoacă celor apropiați victimei, aceștia nu se află în situația de a-și preconstitui probe cu privire la toate cheltuielile ocazionate de funeralii și pomeniri, astfel încât cuantumul acestor cheltuieli poate fi evaluat și în raport cu alte elemente probatorii decât înscrisurile, precum și cu costurile pe care în mod uzual le prilejuiesc astfel de evenimente.
Din perspectiva acestor considerente, în speța de față, Curtea constată că pentru dovedirea costurilor ocazionate de acest dramatic eveniment partea civilă M. A. s-a prevalat de depozițiile martorilor I. C. și C. G. care au relatat în mod plauzibil despre natura și întinderea cheltuielilor făcute de mama victimei cu prilejul înmormântării acesteia și a pomenirilor ulterioare, precizând în mod expres că o parte din aceste cheltuieli au fost acoperite din sumele avansate de către administratorul societății la care erau angajați atât victima, cât și inculpatul, ori chiar de către acesta personal, astfel încât instanța de fond a statuat în mod echitabil asupra întinderii pagubelor materiale prilejuite de tragicul accident soldat cu decesul numitului S. P. N., raportându-se în mod esențial la un nivel rezonabil și realist al cheltuielilor generate de organizarea funeraliilor acestuia în împrejurările specifice cazului de față și de efectuarea pomenirilor ulterioare potrivit datinilor creștine.
În acest context, luând în considerare și faptul că în recurs, deși avea această posibilitate, fiind vorba de o cale de atac integral devolutivă, în fapt și în drept, partea civilă, ale cărei interese au fost susținute și reprezentate în fața instanței de control judiciar chiar de către un apărător ales, nu a administrat nicio probă suplimentară care să întemeieze solicitările sale, Curtea conchide că nu poate da satisfacție pretențiilor acesteia de acordare a întregii sume pretinsă cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale (25.000 de lei).
De altfel, chiar și în situația în care s-ar recurge la o apreciere extrem de permisivă asupra costurilor pe care în mod uzual le antrenează astfel de evenimente nefericite, tot nu s-ar putea da curs favorabil solicitării părții civile de majorare a cuantumului despăgubirilor materiale la care ar fi îndrituită, întrucât, așa cum a reținut și instanța fondului, probatoriul administrat în cauză a pus în evidență faptul că la producerea rezultatului socialmente periculos a contribuit și culpa victimei însăși, ceea ce impune a se da satisfacție principiului reparării pagubei proporțional cu gradul de vinovăție a autorului faptei.
În continuare, trecând la examinarea criticilor relative la cuantumul daunelor morale, Curtea învederează că determinarea întinderii prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de cuantificare, ci daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic și afectiv, la durata și intensitatea traumelor psihice și sufletești provocate, la importanța valorilor lezate și la măsura în care acestea au fost vătămate, etc.
În speța de față, fără a contesta sau desconsidera împrejurarea că existența părții civile, persoană în vârstă și cu grave probleme de sănătate, a fost grav și iremediabil afectată, prin dispariția intempestivă și nemiloasă a fiului său, un tânăr în vârstă de numai 28 de ani, care locuia și gospodărea împreună cu mama sa, Curtea constată totuși că instanța de fond a evaluat în mod judicios cuantumul daunelor morale cuvenite acesteia, la determinarea întinderii acestor despăgubiri, urmărind deopotrivă ca ele să nu reprezinte nici venituri nejustificate pentru partea îndrituită a le primi și nici să un aibă consecințe pecuniare excesive asupra inculpatului și a familiei acestuia.
Totodată, neputând avea pretenția că sumele stabilite cu titlu de daune morale de către instanța fondului sau orice alte sume de bani, oricât de mari ar fi, ar avea aptitudinea de a repara vreodată incomensurabila traumă psihică pricinuită mamei victimei prin fapta culpabilă a inculpatului, Curtea consideră totuși că aceste daune, în cuantumul stabilit de instanța de fond, constituie o reparație adecvată și suficientă, de natură a compensa într-un mod echitabil durerea sufletească încercată de aceasta urmare a tragicului accident soldat cu decesul fiului său, mai ales că la producerea acestui dramatic rezultat a concurat și fapta culpabilă a victimei înseși.
D. urmare, cererea recurentei părți civile vizând majorarea despăgubirilor acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial suferit de aceasta până la suma de 100 000 euro indicată de aceasta ca prețium doloris, se dovedește a fi excesivă, ea tinzând în fapt a avea un pronunțat caracter speculativ.
În considerarea acelorași argumente, Curtea apreciază că nici solicitările contrare ale recurentului inculpat C. I. și ale recurentei părți responsabile civilmente ..R.L., vizând diminuarea cuantumului daunelor morale acordate prin hotărârea recurată nu au o justificare obiectivă.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de partea responsabilă civilmente ..R.L., referitoare la omisiunea instanței de fond de a se fi pronunțat prin dispozitivul hotărârii recurate asupra cererii sale de a fi scoasă din cauză pentru motivul de a nu-i putea fi atribuită această calitate procesuală, de parte responsabilă civilmente, precum și la pretinsul caracter nelegitim al obligării sale în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile acordate mamei victimei, Curtea constată că și acestea sunt lipsite de consistență în considerarea următoarelor argumente:
Este adevărat că în dispozitivul sentinței recurate instanța de fond nu s-a pronunțat în mod expres în sensul respingerii cererii părții responsabile civilmente ..R.L. de eliminare a sa din cadrul procesual al prezentei cauze, însă acest aspect nu este nicidecum de natură a genera, conform solicitărilor acestei părți, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât, prima instanță, chiar dacă într-o manieră implicită a oferit o dezlegare adecvată acestei chestiuni, stabilind că ..R.L. poate avea calitate procesuală de parte responsabilă civilmente și dispunând ca atare obligarea acesteia în solidar cu inculpatul (angajatul său) la repararea pagubelor pricinuite prin fapta culpabilă a acestuia.
Referitor la legalitatea angajării răspunderii sale civile pentru fapta ilicită culpabilă a inculpatului, Curtea subliniază că art.1373 din Noul cod civil care reglementează răspunderea comitenților pentru prepuși statuează după cum urmează: „(1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau scopul funcțiilor încredințate. (2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea ori controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său sau al altuia. (3) Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fară nicio legătură cu atribuțiile sau scopul funcțiilor încredințate”.
Din economia acestui text normativ rezultă că pentru angajarea răspunderii civile a comitentului pentru fapta prejudiciabilă a prepusului este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții speciale, și anume:
1) existența raportului de prepușenie dintre autorul faptei ilicite și prejudiciabile și persoana chemată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei;
2) fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.
Raportându-se la aceste considerente de ordin pur teoretic, Curtea nu poate trece neobservat faptul că printre condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii comitentului pentru fapta ilicită a prepusului nu se regăsește, așa cum eronat pretinde apărarea părții responsabile civilmente, și aceea referitoare la existența vinovăției distincte a însuși comitentului, astfel încât susținerile referitoare la inexistența vreunei culpe a ..R.L. în producerea accidentului de muncă soldat cu moartea victimei S. P. N. nu prezintă nicio relevanță pentru angajarea răspunderii civile a acesteia în calitate de parte responsabilă civilmente.
Cum probatoriul cauzei a făcut pe deplin dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții ce se desprind din textul art.1373 din Noul Cod civil, necesare pentru stabilirea existenței răspunderii civile a comitentului pentru fapta ilicită și prejudiciabilă a prepusului său, în sensul că la data producerii accidentului de muncă la care a contribuit și fapta culpabilă a inculpatului, acesta se afla într-un raport de prepușenie față de partea responsabilă civilmente ..R.L., fiind angajatul acesteia în funcția de mecanic agricol, iar fapta ilicită a inculpatului a fost săvârșită în legătură cu atribuțiile încredințate de comitent, Curtea constată că în mod legitim instanța de fond, în aplicarea prevederilor art. 24 alin.3 din Codul de procedură penală cu referire la art.1382 din Noul Cod civil, a procedat la obligarea in solidum a inculpatului C. I. și a părții responsabile civilmente ..R.L. la plata despăgubirilor civile recunoscute părții civile M. A. pentru repararea prejudiciilor suferite de aceasta ca urmare a faptei ilicite culpabile a inculpatului.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârii pronunțate în cauză de instanța de fond, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C. I., de partea civilă M. A. și de partea responsabilă civilmente S.C. A. P. S.R.L., împotriva sentinței penale nr.187 din 15 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurenții din cauză vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare datorate statului, urmând ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu care a realizat asistența juridică a recurentului inculpat să fie avansat din fondul Ministerului Justiției conform art.189 alin.1 și 2 Cod de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul C. I., partea civilă M. A. și partea responsabilă civilmente S.C. A. P. S.R.L., împotriva sentinței penale nr.187 din 15 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat, pe recurenta parte civilă și pe recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumelor de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. C. C. C.-B. I.-T.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red.jud.C.C.
ex.2
red.jud.N.O.A.-Jud.Călărași
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1903/2013. Curtea de Apel... | Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
