Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2158/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2158/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 2158/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2158/R
Ședința publică de la 18.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - O. B.
JUDECĂTOR - S. C.
JUDECĂTOR - A. A.
GREFIER - D. P.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului formulat de revizuientul C. C. M. împotriva sentinței penale nr. 820/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul – revizuient C. C. M. personal, în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu P. I. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul recurentului inculpat C. C. M., având cuvântul, arată că dorește a i se încuviința administrarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia dorește a depune copia ordonanței procurorului nr. 1290/P/2013 din data de 30.10.2013 și un memoriu formulat de recurentul revizuient.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Curtea, încuviințează depunerea de înscrisuri și constată proba administrată prin atașarea acestora la dosar. Ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului revizuient C. C. M. solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 810/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată, ca fiind inadmisibilă.
Arată că recursul formulat de revizuient vizează prevederile art. 394 lit. a, b și d din Codul de procedură penală, acesta susținând că există împrejurări noi care nu au fost avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției pe fondul cauzei. Precizează că recurentul revizuient susține, prin înscrisul depus la dosar, că unul din martorii audiați de instanța de fond este cercetat pentru mărturie mincinoasă, astfel, acesta opinează că dosarul de fond nu a fost judecat conform legii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului declarat de revizuient, solicită a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește motivele de revizuire invocate de recurent apreciază că acestea nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 394 lit. a-e din Codul de procedură penală. Consideră că recurentul solicită o reinterpretare a probatoriului care nu este permisă potrivit prevederilor art. 394 lit. a din Codul de procedură penală. Privind susținerea că acel martor se face vinovat de mărturie mincinoasă, menționează că, la dosar, nu a fost depusă o hotărâre judecătorească, care să ateste acest fapt, nici în ceea ce privește susținerea că organele de urmărire penală ar fi comis infracțiuni față de recurent, nu a fost depusă o dovadă, respectiv, o ordonanță a procurorului sau o hotărâre judecătorească.
Recurentul revizuient, având cuvântul, arată că lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
CURTEA ,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 820 din data de 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 403 alin. 3 din Codul de procedură penală, respingerea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 549/21.08.2012 a Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 2087/30.10.2012 a Curții de Apel București, formulată de revizuentul C. C. M., fiul lui M. E. și E., născut la data 13.04.1983, în București, în prezent în stare de deținere la Penitenciarul Rahova, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea formulată, revizuentul C. C. M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 549/21.08.2012 a Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penala nr. 2087/30.10.2012 a Curții de Apel Bucurști, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a trei infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e și i C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
În fapt, s-a reținut că în perioada 07.10.2011, ora 19:30 – 08.10.2011, ora 10:00, prin spargerea geamului portierei dreapta față, a pătruns în autoturismul marca Renault M., cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcat în ., sector 6, de unde a sustras un radiocasetofon auto, un GPS, un telefon mobil, mai multe pixuri, două briceaguri și două perechi de ochelari de soare, în valoare de 1000 lei.
În perioada 25.11.2011, ora 20:30 – 26.11.2011, ora 09:00, prin spargerea geamului portierei stânga față cu ajutorul unei pietre, a pătruns în autoturismul marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcată în Drumul Taberei nr.50, sector 6, de unde a sustras un radiocasetofon auto și o boxă, în valoare de 1000 lei.
În perioada 17.12.2011, ora 21:00 – 18.12.2011, ora 8:30, prin spargerea geamului portierei stânga față cu ajutorul unei bucăți de beton de circa 20 cm lungime, a pătruns în autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcată în ., sector 6, de unde a sustras un GPS, un brad natural, douăsprezece pungi din plastic ce conțineau rechizite (cărți, creioane, pixuri, etc.), produse alimentare aflate în aceleași pungi de plastic și un costum de M. C., în valoare de 5000 lei.
În motivarea cererii revizuentul a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa prin sentința penală nr. 549/21.08.2012 la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e și i C.pen. (fapta din 17-18 decembrie 2011), întrucât nu se face vinovat de săvârșirea acesteia. În plus, a recunoscut săvârșirea faptei în dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire o cere ca urmare a cercetării abuzive de către organele de urmărire penală, fiind făcute presiuni asupra sa pentru a recunoaște. Deasemenea, a susținut că i-au fost aplicate lovituri cu palmele, cu o bâtă și că a fost electrocutat de către organele de poliție, iar procurorul de caz l-a amenințat să semneze declarația pe care acesta o consemnase și nu i-a permis să studieze dosarul de urmărire penală.
Martorul C. N. F., patronul spălătoriei auto la care revizuentul a susținut că a lucrat, a declarat în mod mincinos că acesta din urmă nu a lucrat niciodată la spălătoria sa, săvârșind, astfel, infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Revizuentul a criticat și faptul că partea vătămată V. C. și martora Ș. E. și-au modificat declarațiile în fața instanței de judecată, ceea ce a condus la nulitatea rechizitoriului întocmit în cauză.
În cauză a fost întocmit referatul prevăzut de art. 399 Cod procedură penală, iar prin adresa nr. 2940/III-6/2013 din data de 24.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, a fost înaintată cererea de revizuire spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 6 București, fiind înregistrată sub nr._ .
Concluziile referatului întocmit de procuror au fost de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că primele motive invocate de revizuent, deși s-ar putea încadra în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a, în fapt, ele reprezintă apărări formulate de către inculpat atât pe parcursul desfășurării procedurii în fața instanței de fond, cât și în motivele de recurs și avute în vedere de aceste instanțe și nicidecum fapte sau împrejurări noi, în sensul textului de lege menționat. S-a arătat, deasemenea, că pentru ca mărturia mincinoasă și cercetarea abuzivă să constituie temei de revizuire potrivit art. 394 lit. b și d și art. 395 C.proc.pen., este necesar ca aceste fapte să fie dovedite, în prealabil și constatate prin hotărâre judecătorească definitivă sau ordonanță a procurorului.
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, instanța a reținut următoarele:
1. Situația juridică a condamnatului C. C. M. și solicitarea care formează obiectul prezentei cauze
C. C. M. a solicitat acestei instanțe, la data de 24.09.2013, revizuirea sentinței penale nr. 549/21.08.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 2087/30.10.2012 a Curții de Apel București.
Prin sentința penală nr.549/21.08.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, revizuentul din prezenta cauză a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a trei infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e, i C.pen.
Prin decizia penală nr. 2087/30.10.2012 a Curții de Apel București a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat C. C. M. (revizuentul din prezenta cauză).
În cererea sa, revizuentul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea uneia dintre infracțiunile concurente pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentința penală nr. 549/21.08.2012 (fapta din 17-18 decembrie 2011), că a recunoscut săvârșirea acesteia ca urmare a cercetării sale abuzive de către organul de urmărire penală, iar unul dintre martorii audiați a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Prin referatul întocmit la data de 23.09.2013, în baza art.399 Cod procedură penală, procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a încadrat motivele invocate de revizuentul din prezenta cauză în cazurile prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a), b), d) Cod procedură penală.
2. Situația de fapt reținută de procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București în referatul nr. 2940/III – 6/2013
În ceea ce privește susținerile revizuentului în sensul că înainte de efectuarea cercetării la fața locului, partea vătămată V. C. a răscolit lucrurile aflate în interiorul mașinii contaminând astfel probele și că la fața locului a fost găsit un individ suspect de săvârșirea infracțiunii pentru care revizuentul a fost condamnat, despre care partea vătămată a declarat că îl cunoaște și că locuiește într-o mașină abandonată în zona respectivă, care a reușit să fugă, precum și cu privire la schimbarea declarațiilor părții vătămate și ale martorei Ș. E. în fața instanței de judecată, acestea constituie apărări ale inculpatului formulate atât în dosarul de fond în care s-a dispus condamnarea sa, cât și în dosarul de recurs și nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul art. 394 lit. a) Cod procedură penală.
În ceea ce privește susținerile revizuentului în sensul că martorul C. F. N. a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă și că a fost cercetat abuziv de către organele de poliție și de către procuror, s-a reținut că la data de 27.06.2013, revizuentul a arătat că cererea sa reprezintă și o plângere penală împotriva persoanelor menționate.
Plângerea penală a fost disjunsă prin ordonanța procurorului din 27.06.2013 și competența de soluționare a acesteia a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, formându-se dosarul nr. 1290/P//2013 în care se desfășoară activități specifice actelor premergătoare urmăririi penale.
Potrivit art. 394 alin. 1 lit. a), b), d) Cod procedură penală „Revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere”.
Cu titlu preliminar, instanța a arătat că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac prin care se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, putând fi exercitată, potrivit dispozițiilor art.393 Cod procedură penală, numai cu privire la hotărâri judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, pronunțându-se condamnarea ori achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a) Cod procedura penală este dublu condiționată, în sensul că presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi pot dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Expresia „fapte sau împrejurări”, utilizată în dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a) Cod procedura penală, se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, apărările care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.
În prezentul proces, instanța a constatat că revizuentul nu invocă în susținerea cererii sale, fapte și împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei în fond și care nu ar fi putut fi cunoscute de condamnat la momentul judecării sale, ci a solicitat a se reinterpreta probatoriile cu privire la aspecte cunoscute și deja verificate cu prilejul cercetării judecătorești.
Astfel de aspecte pot fi invocate exclusiv în căile de atac exercitate împotriva hotărârii de condamnare, ceea ce inculpatul a și făcut, de altfel, în dosarul nr._, fiind analizate de instanța de control judiciar, astfel că nu intră sub incidența dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală.
Referitor la cazul de revizuire care are în vedere săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către un martor în cauza a cărei revizuire se cere (art. 394 alin. 1 lit. b Cod procedură penală), instanța a reținut că, potrivit art. 395 alin. 1 Cod procedură penală, mărturia mincinoasă trebuie dovedită prin hotărâre judecătorească definitivă (de condamnare, și în unele cazuri, chiar de achitare sau încetare a procesului penal) sau prin ordonanța procurorului (de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale), în această din urmă situație, numai în ipoteza în care s-a dispus asupra fondului cauzei, constatându-se caracterul mincinos al mărturiei. Deasemenea, este necesar ca mărturia mincinoasă săvârșită de martor în cauza a cărei revizuire se cere să fi dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, deci să fi avut o contribuție determinantă la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere.
Analizând îndeplinirea celor două condiții în prezenta cauză, instanța a constatat neîndeplinirea cerinței privitoare la constatarea caracterului mincinos al depoziției vreunuia dintre martorii audiați în dosarul nr._ prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanță a procurorului, astfel că nu s-a mai impus analiza și a celei de-a doua condiții.
Pentru incidența cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, este necesar ca organele de urmărire penală să fi săvârșit, în exercitarea sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor judiciare, o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, care să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Dovedirea faptei penale trebuie făcută tot în condițiile prevăzute de art. 395 Cod procedură penală, respectiv prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului, simpla formulare a unei plângeri penale, chiar urmată de începerea urmăririi penale împotriva organului de poliție sau a procurorului nefiind de natură să fundamenteze o cerere de revizuire potrivit art. 394 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală.
În cauză, prin adresa din 19.09.2013, P. de pe lângă Curtea de Apel București a comunicat faptul că în dosarul nr. 1290/P/2013, având ca obiect plângere formulată de numitul C. C. M. se desfășoară activități specifice actelor premergătoare urmăririi penale, nefiind, deci, constatat potrivit dispozițiilor legale caracterul abuziv al cercetării inculpatului în dosarul nr._ .
Referitor la cazurile pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești, enumerarea cuprinsă în art. 394 alin. 1 Cod procedură penală este expresă și limitativă, în același sens fiind și decizia nr. 60/2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs revizuientul C. C. M. solicitând admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 810/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată, ca fiind inadmisibilă.
S-a arătat că recursul formulat de revizuient vizează prevederile art. 394 lit. a, b și d din Codul de procedură penală, acesta susținând că există împrejurări noi care nu au fost avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției pe fondul cauzei.
Recurentul revizuient a susținut, prin înscrisul depus la dosarul instanței de recurs, că unul dintre martorii audiați de către instanța de fond este cercetat pentru mărturie mincinoasă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, atât prin prisma motivelor invocate de către recurentul – revizuent, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente:
Primul caz cuprins în art. 394 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Motivul constituie cauză de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal.
Noi trebuie să fie, deci, elementele de fapt, faptele probatorii, adică probele, în accepțiunea dată de art. 63 din Codul de procedură penală și nu mijloacele de probă, prin care se administrează probe deja cunoscute.
Or, existența faptei și a vinovăției revizuentului a fost constatată de către instanțele care au judecat fondul cauzei (Judecătoria Sectorului 6 București și Curtea de Apel București), iar condamnarea recurentului s-a dispus, nu doar pe baza declarațiilor martorului C. Filp N. despre care revizuentul susține că a declarat mincinos, ci coroborându-se întregul material probator administrat în cauză.
Așadar, în speță, nu este incident acest caz de revizuire, deoarece nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi.
În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală, potrivit art. 395 alin. 1 din același cod, mărturia mincinoasă invocată drept temei de revizuire nu se poate dovedi decât prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului. Hotărârea judecătorească trebuie să fie definitivă, stabilind mărturia mincinoasă fără posibilitate de îndoială.
Or, în cauză, atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens, nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală.
Pentru incidența cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală, este necesar ca organele de urmărire penală să fi săvârșit, în exercitarea sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor judiciare, o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, care să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Dovedirea faptei penale se face tot în condițiile prevăzute de art. 395 din Codul de procedură penală, respectiv, prin hotărâre judecătorească definitivă sau ordonanță a procurorului, simpla formulare a unei plângeri penale, chiar urmată de începerea urmăririi penale împotriva organului de poliție sau a procurorului nefiind de natură să fundamenteze o cerere de revizuire, potrivit art. 394 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală.
În cauză, prin adresa din 19.09.2013, P. de pe lângă Curtea de Apel București a comunicat faptul că, în dosarul nr. 1290/P/2013, având ca obiect plângerea formulată de numitul C. C. M. se desfășoară activități specifice actelor premergătoare urmăririi penale, nefiind, deci, constatat, potrivit dispozițiilor legale, caracterul abuziv al cercetării inculpatului în dosarul nr._ .
Mai mult, din ordonanța nr. 1290/P/2013 din data de 18.10.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București și depusă de către revizuent, în xerocopie, la dosarul instanței de recurs, rezultă că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul S. C. M. întrucât fapta nu există.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în cauză, nu este incident niciunul din cazurile de revizuire prevăzute, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a-e din Codul de procedură penală și apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga pe revizuient la 400 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariul cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C. C. M. împotriva sentinței penale nr. 820 din data de 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
Obligă revizuientul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
D. P.
Red. AA.
Dact. EA - 2ex/05.12.2013
J.S.6.B. - jud. V.S.
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 291/2013.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
