Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2304/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2304/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 2304/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2304/R
Ședința publică de la 09.12.2013
Curtea constituită din:
P.- C. S.
JUDECATOR- A. A.
JUDECATOR- S. C.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.709/09.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință public a răspuns intimatul inculpat S. M., personal și asistat de avocat desemnat din oficiu B. F., cu delegație la dosar, lipsind intimata parte responsabilă civilmente S. BISTRIȚA și intimatul S. DE PROBAȚIUNE DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței de judecată, intimatul inculpat S. M. arată că nu dorește să-și angajeze avocat ales.
Intimatul inculpat S. M. personal, solicită acordarea unui termen dat fiind că mama sa, intimata parte responsabilă civilmente S. Bistrița, nu se poate prezenta.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu se impune acordarea unui termen la solicitarea intimatului inculpat, prezența intimatei parte responsabilă civilmente S. Bistrița nu este obligatorie și mai mult motivele de recurs ale parchetului sunt în favoarea inculpatului.
Curtea după deliberare, respinge cererea formulată de intimatul inculpat privind acordarea unui termen la solicitarea intimatului inculpat, apreciind că prezența intimatei parte responsabilă civilmente S. Bistrița nu este obligatorie și, mai mult, apărarea intimatului inculpat este asigurată de un apărător din desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că un prim motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond, în mod nelegal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și 4 luni și a dispus măsuri de supraveghere fără a face distincție privind aplicarea prevederilor legale.
Arată că până la 18 ani, supravegherea minorului nu trebuie încredințată Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București, ci părinților sau unei persoane de încredere, urmând ca după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul să fie obligat la respectarea prev. art.86/3 al.1 lit a și d C.pen, astfel cum a stabilit instanța de fond.
Precizează că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prev.art.118 al.1 lit.e C.pr.pen, dispunând confiscarea de la inculpat a cerceilor sustrași sau a contravalorii acestora, dacă cerceii nu sunt găsiți. Consideră că măsura confiscării poate fi dispusă în condițiile în care se indică valoarea bunului confiscat, neputând să fie confiscată o valoare nedeterminată.
Apreciază că dispoziția instanței nu este una legală, întrucât cerceii nu au rămas la inculpat, ci au fost aruncați de acesta atunci când a fugit de la locul faptei, pentru a nu fi găsiți asupra sa. În opinia sa nu trebuie dispusă confiscarea, astfel că solicită înlăturarea acestei dispoziții.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat S. M. solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, apreciind că sentința penală pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dată fiind vârsta inculpatului. Consideră că inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptelor comise și este victima unui anturaj nepotrivit pe care l-a frecventat.
În ceea ce privește confiscarea sumei de bani care reprezenta contravaloarea acelor cercei, aceasta putea fi dispusă pe baza aprecierii părții vătămate.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă soluționarea prezentei cauze la aprecierea instanței de judecata.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 709 din 09.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 334 din C. pr. pen. a fost admisă schimbarea încadrării juridice a faptelor din data de 22.04.2013, respectiv 23.04.2013, invocată din oficiu, din infracțiunea de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 2 indice 1 lit. a din C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a din C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. într-o infracțiune de tâlhărie în formă continuată, prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 2 indice 1 lit. a din C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 41 alin. 2 C.p.
În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c din Codul penal cu aplicarea art. 99 și urm. din Codul penal și art. 320¹ alin. 7 din C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul S. M., poreclit ,,Armando” la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71 C.pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c din Codul penal cu aplicarea art. 99 și urm. din Codul penal și art. 320¹ alin. 7 din C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul S. M. pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71 C.pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 2 indice 1 lit. a din Codul penal cu aplicarea art. 99 și urm. din Codul penal și art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 320¹ alin. 7 din C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul S. M. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată.
În temeiul art. 71 C.pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 33 lit. a din C. pen. și art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. au fost contopite pedepsele principale astfel aplicate pentru infracțiunile concurente deduse judecății, inculpatul S. M., poreclit ,,Armando”, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 861 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 4 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 110 din Codul penal, care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 863 al.1 și 2 din C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de consilierii de probațiune;
b) să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București schimbarea locului de muncă;
d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863 alin.3 din Codul penal, inculpatul este obligat să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare indicate de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și să nu intre în legătură cu B. M. L..
În baza art. 71 alin. 5 din C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art. 359 din C. pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110 indice 1 alin. 3 și art. 864 din Codul penal, a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 88 alin.1 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive din data de 23.04.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b din C. pr. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 15 din C. pr. pen. s-a luat act că părțile vătămate N. A. și I. I. nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul suferit fiind recuperat în totalitate în natură, iar partea S. I. a renunțat în mod expres la constituirea de parte civilă.
În temeiul art. 112 lit. f raportat la art. 118 alin. 1 lit. e din C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cerceilor sustrași de la partea vătămată S. I. sau a contravalorii acestora în cazul în care nu se găsesc.
În temeiul art. 191 alin. 1 din C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 10.08.2012, partea vătămată N. A. a sesizat organele de poliție din cadrul Secției 7 cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 14.00, în timp ce se afla în tramvaiul liniei 16, staționat în stația Ștrand T., de pe .. București, sector 2, S. M., zis „A." i-a smuls cerceii din urechi, după care a fugit în direcția cartierului T. T..
Conform procesului-verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia prezentării părții vătămate N. A. la sediul Secției 7 Poliție, aceasta prezenta leziuni în zona urechilor, motiv pentru care a fost transportată la Spitalul de Urgență Floreasca, unde i s-a pus diagnosticul de avulsie cercel și plagă contuză lob auricular drept.
Din declarațiile părții vătămate N. A. din timpul urmăririi penale, cât și din faza de judecată, a rezultat că, la data de 10.08.2012, în jurul orelor 14.00, în timp ce se afla în tramvaiul liniei 16, staționat în stația Ștrand T., de pe .. București, sector 2, inculpatul S. M., pe care îl cunoștea sub porecla de Armando și pe care 1-a indicat din planșe fotografice, i-a smuls cerceii din urechi, după care a fugit în direcția cartierului T. T..
Ulterior, fiul părții vătămate, martorul N. F. a mers la domiciliul mamei lui S. M., respectiv numita S. Bistrița, care i-a restituit martorului cerceii pe care fiul acesteia îi smulsese din urechile părții vătămate.
Fiind audiat, martorul N. F. a confirmat cele învederate de mama sa, arătând că inițial mama inculpatului i-a spus că nu știe nimic despre cerceii mamei sale, iar în cele din urmă i-a restituit.
Inculpatul S. M. a recunoscut săvârșirea faptei din data de 10.08.2012, în modalitatea descrisă de partea vătămată, arătând că a fost ajutat la comiterea acesteia de către numitul P. P., care i-a indicat-o pe partea vătămată și care, în momentul în care tramvaiul s-a oprit în stația Ștrand T., s-a poziționat în dreptul ușii, iar inculpatul a smuls cerceii de la urechile părții vătămate, după care au fugit amândoi.
La data de 04.01.2013, partea vătămată S. I. a sesizat organele din cadrul Secției 7 Poliție cu privire la faptul că, la data de 03.01.2013, în jurul orelor 20.50, în timp ce se afla în tramvaiul liniei 36, staționat în stația Ștrand T., o persoană necunoscută a venit din spate și i-a smuls cerceii din ambele urechi, după care a coborât și a fugit în direcția cartierului T. T..
Fiind audiată, partea vătămată S. I. a declarat că semnalmentele autorului erau următoarele: vârsta de aproximativ 15-16 ani, 1,65 de metri înălțime, constituție corpolentă, ten creol, îmbrăcat cu haine de culoare închisă, care alerga foarte greu, părând că are o problemă la unul dintre picioare. Totodată, partea vătămată 1-a indicat din planșe fotografice pe inculpatul S. M. ca fiind autorul faptei reclamate.
De asemenea, partea vătămată a precizat că inculpatul S. M. a urcat în tramvai cu mai multe persoane, care nu au fugit împreună cu inculpatul după comiterea faptei de către acesta.
Ulterior comiterii faptei, partea vătămată a coborât din tramvai și a alergat după inculpat însă, de frică, a renunțat să îl mai urmărească. Apoi, aceasta a sunat la 112, la fața locului deplasându-se un echipaj de poliție, care, cu ajutorul părții vătămate, i-au identificat pe numiții I. A., C. A. D. și I. F., primele două fiind persoanele cu care inculpatul s-a urcat în tramvai.
Din declarațiile martorelor I. A. și C. A. D. din timpul urmăririi penale, date la scurt timp după comiterea faptei reținute în sarcina inculpatului, rezultă că după ce s-au urcat cu inculpatul S. M., pe care îl cunoșteau de mai multe timp, în tramvaiul liniei 36, la un moment dat, când se aflau cu toții în partea din spate și tramvaiul se apropia de stația Ștrand T., inculpatul, fără a le spune nimic, s-a îndepărtat de ele și s-a îndreptat către partea din mijloc a tramvaiului. Apoi, potrivit martorei I. A., când ușile s-au deschis, inculpatul a smuls cerceii din ambele urechi ale unei persoane de sex feminin, după care a coborât și s-a îndreptat în fugă către cartierul T. T., iar partea vătămată 1-a urmat pe inculpat strigând după el că i-a smuls cerceii.
Martorele I. A. și C. A. D. au fost audiate și de către instanța de judecată, declarând că au spus adevărul în fața organelor de poliție, și deși inițial martora I. A. a precizat că nu l-a văzut pe inculpat în momentul în care i-a smuls cerceii părții vătămate, ulterior a revenit asupra declarațiilor, confirmând aspectele declarate în timpul urmăririi penale.
Fiind audiat atât în timpul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, inculpatul S. M. a recunoscut comiterea faptei din data de 03.01.2013 în modalitatea descrisă de partea vătămată S. I. și martorele I. A. și C. A. D., precizând că după ce i-a smuls cerceii părții vătămate și a fugit în direcția cartierului T. T., aceasta 1-a urmărit strigând „Hoțul! Hoțul!", motiv pentru care a aruncat cerceii și și-a continuat deplasarea către domiciliu.
Totodată, inculpatul a precizat că, din cauza unui accident rutier petrecut în cursul anului 2005, prezintă la piciorul stâng un defect locomotor.
La data de 23.04.2013, partea vătămată I. I. a sesizat organele din cadrul Secției 7 Poliție cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 11.30, în timp ce se afla cu caprele la păscut pe insula aflată pe lacul Plumbuita, în apropierea străzii Ricinului din mun. București, un individ necunoscut a venit din spate și i-a smuls cerceii din urechi.
Din declarațiile părții vătămate I. I. rezultă că, după ce individul în cauză i-a smuls cerceii din urechi, aceasta s-a întors și a observat că cel în cauză mai era însoțit de un alt individ, ambii fiind îmbrăcați în hanorace cu glugă de culoare gri, iar ulterior cei doi au fugit în direcția . class="Style2" style="line-height:normal; font-size:14pt"> Partea vătămată a mai precizat că cerceii de care a fost deposedată erau model bobită plină cu floare, în greutate de aproximativ 3-4 grame, precum și că nu a văzut fețele celor doi indivizi, iar în fața instanței de judecată a precizat că este sigură că inculpatul a fost cel care i-a smuls cerceii, recunoscându-l după profil.
Totodată, partea vătămată I. I. a declarat că, în urmă cu o zi, respectiv la data de 22.04.2013, în jurul orelor 19.20, în timp ce se afla în spatele mănăstirii Plumbuita, tot cu caprele la păscut, a fost lovită, probabil de aceiași indivizi, dar care nu au reușit să îi ia nimic, întrucât aceasta era însoțită de doi câini.
Au fost efectuate planșe fotografice cu partea vătămată I. I., ocazie cu care se poate se observa că aceasta prezenta leziuni la nivelul bărbiei, precum și la nivelul urechii stângi.
In cauză a fost identificat numitul B. L. M., în vârstă de 13 ani, care a declarat că la data de 22.04.2013, în jurul orelor 19.25, s-a întâlnit cu inculpatul S. M. în cartier și a mers în spatele mănăstirii Plumbuita, unde au observat o femeie în vârstă, care păștea o turmă de capre și observând că aceasta purta cercei, ce păreau a fi din aur, s-au hotărât ca împreună să îi smulgă cerceii din urechi. Ca urmare, inculpatul a venit din spatele bătrânei și a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona maxilarului, moment în care femeia a căzut la pământ și a început să țipe, moment în care cei doi s-au speriat și au început să fugă.
Cu privire la fapta din data de 22.04.2013, inculpatul S. M. a recunoscut că s-a înțeles cu numitul B. L. M. în sensul comiterii faptei, stabilind ca inculpatul să o țină de vorbă pe partea vătămată, iar numitul B. L. M. să îi smulgă acesteia cerceii din urechi, însă a precizat că numitul B. L. M. este cel care a lovit-o pe partea vătămată, trântind-o la pământ, după care aceasta a început să țipe și au fugit amândoi, susțineri menținute și în fața instanței de judecată, când a precizat că i-a smuls cerceii părții vătămate, însă nu el a lovit-o, ci B. L. M..
Din declarațiile făptuitorului B. L. M. din timpul urmăririi penale din data de 23.04.2013, dar și în faza de judecată, când a fost audiat în calitate de martor, precizând că a spus adevărul în fața organelor de urmărire penale, însă nu și le amintește, întrucât are probleme cu memoria, rezultă că, în data de 22.04.2013, a mers împreună cu inculpatul în spatele Mănăstirii Plumbuita, unde au observat-o pe partea vătămată purtând niște cercei ce păreau din aur și s-au hotărât să-i sustragă împreună, iar inculpatul a lovit-o pe femeie cu pumnul, moment în care aceasta a căzut și a început să țipe, motiv pentru care au fugit.
Instanța de fond nu a reținut declarațiile inculpatului în sensul că nu a lovit-o pe partea vătămată în data de 22.04.2013, ci doar i-a smuls cerceii din urechi, având în vedere că nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, inculpatul încercând să se disculpe prin acuzarea lui B. L. M., minor în vârstă de 13 ani, care nu răspunde penal.
Împrejurarea că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată I. I. în data de 22.04.2013 rezultă cu certitudine din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu cele ale martorului B. L. M., date la scurt timp de la comiterea faptei, respectiv a doua zi.
În urma verificărilor efectuate de către organele de poliție, în urma sesizării depuse de partea vătămată I. I., acestea l-au depistat pe martorul L. L. M., zis „B.", care intra grăbit într-o casa de amanet „Tezaur", situată pe bld. Lacul T., la nr. 126-128, sector 2, în timp ce martorul P. P., zis „R." îl aștepta pe un scuter, plecând în viteză în momentul în care a observat organele de poliție.
Din declarațiile martorului L. L. M. reiese că intenționa să amaneteze o pereche de cercei pe care i-o înmânase numitul P. P., spunându-i să îi valorifice și să oprească banii obținuți în contul unui scuter, pe care dorea să îl cumpere de la cel în cauză.
Perechea de cercei găsită asupra lui L. L. M. a fost ridicată de organele de poliție în vederea continuării cercetărilor și, în urma unei prezentări în vederea recunoașterii din grup de bunuri, partea vătămată I. I. a recunoscut perechea de cercei ridicată de la cel în cauză ca fiind cea care i-a fost smulsă din urechi la data de 23.04.2013, motiv pentru care i-a fost restituită.
Din declarațiile martorului L. L. M. rezultă că, la data de 23.04.2013, în jurul orelor 11.40, a plecat cu un scuter de pe . .-a întâlnit cu inculpatul S. M. și martorul P. P., iar în urma discuțiilor, P. P. 1-a întrebat dacă vrea să îi vândă scuterul în schimbul unei perechi de cercei, despre care i-a spus că sunt din aur, fără a preciza proveniența acestora, însă numitul L. L. M. i-a spus că vrea 200 de lei pe scuter și că nu are nevoie de acei cercei.
Ulterior, L. L. M. și P. P. s-au deplasat la o casă de amanet în apropiere, inculpatul S. M. rămânând în locul de întâlnire inițial, iar în continuare, L. L. M. a intrat într-o casă de amanet situată pe .. 126-128, sector 2, martorul P. P. rămânând afară. În casa de amanet, vânzătoarea i-a comunicat lui L. L. M. că cerceii în cauză, model tip biluță, prevăzuți cu tortiță și având încrustate motive florale, cântăresc un gram și trei puncte, sunt din aur și valorează aproximativ 90 de lei. După ce vânzătoarea i-a înapoiat cerceii, martorul L. L. M. a vrut să iasă din casa de amanet, însă a fost oprit de organele de poliție.
Din declarațiile martorului P. P., a reieșit că, la data de 23.04.2013, în jurul orelor 10.30-11.00, s-a întâlnit cu inculpatul S. M. în cartierul T. T., care i-a spus că știe pe insula din T. o femeie care are cercei la urechi, pe care îi pot lua pentru a face rost de bani. Ajunși pe insula în cauză, inculpatul S. M. i-a spus acestuia să se uite în jur pentru a supraveghea locul faptei, fapt pe care numitul P. P. 1-a și făcut, în timp ce inculpatul a venit din spate și, folosind ambele mâini, i-a smuls cerceii din urechi. Apoi, cei doi au fugit la adresa din .. 35, sector 2, unde s-au schimbat de haine și au mers în cartier pentru a amaneta perechea de cercei din aur, model cu bilă rotundă. La magazinul de pe . doi s-au întâlnit cu martorul L. L. M., zis „B.", pe care l-au rugat să îi ajute să amaneteze cerceii, spunându-i că i-au sustras de la o femeie și că îi vor da și lui 20 de lei, cel în cauză fiind de acord.
Fiind audiat în calitate de făptuitor la data de 23.04.2013 și de inculpat la data de 30.04.2013, dar și în faza de judecată, inculpatul S. M. a recunoscut comiterea faptei din data de 23.04.2013, relatând desfășurarea evenimentelor întocmai ca numitul P. P..
Totodată, partea vătămată I. I. a susținut că indivizii care au tâlhărit-o la data de 23.04.2013 erau îmbrăcați cu hanorace cu glugă de culoare gri, aspect confirmat de către numitul P. P., conform căruia atât el cât și inculpatul S. M. au purtat la momentul comiterii faptei hanorace de culoare gri, cu glugă iar ulterior comiterii faptei și-au schimbat hainele.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A_ din 22.01.2013, întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici", inculpatul S. M., în vârstă de 14 ani, a avut discernământul păstrat la momentul comiterii faptelor din 10.08.2012 și 03.01.2013, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.Al/196/2013 din 26.04.2013, eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici", inculpatul S. M., în vârstă de 14 ani, a avut discernământul păstrat la momentul comiterii faptelor din 22.04.2013 și 23.04.2013.
Fiind audiat de către instanța de judecată, inculpatul a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală, recunoscând săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului S. M. care, la data de 10.08.2012, în jurul orei 14:00, în timp ce se afla în tramvaiul liniei 16, staționat în stația Ștrand T. din ., București, i-a smuls cerceii din urechi părții vătămate N. A., fugind în direcția cartierului T. T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c din Codul penal cu aplicarea art. 99 și urm. din Codul penal.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei ca infracțiune de tâlhărie în forma agravată, aceasta s-a realizat deoarece elementul material al infracțiunii de tâlhărie în forma de bază, prevăzut de art.211 alin.1 din Codul penal s-a săvârșit într-un mijloc de transport, respectiv în tramvaiul liniei 16, în timp ce era staționat în stația Ștrand T. din ., București. Reținerea acestui element circumstanțial se justifică prin aceea că într-un mijloc de transport, fiind prezente de regulă mai multe persoane, făptuitorul își poate realiza activitatea infracțională cu șanse sporite de finalizare și își poate pierde mult mai ușor urma în mulțime.
Fapta inculpatului S. M. care, la data de 03.01.2013, în jurul orei 20:50, în timp ce se afla în tramvaiul liniei 36, staționat în stația Ștrand T. din ., București, i-a smuls cerceii din urechi părții vătămate S. I., fugind în direcția cartierului T. T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c din Codul penal cu aplicarea art. 99 și urm. din Codul penal.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei ca infracțiune de tâlhărie în forma agravată, aceasta s-a realizat deoarece elementul material al infracțiunii de tâlhărie în forma de bază, prevăzut de art.211 alin.1 din C. pen. s-a săvârșit într-un mijloc de transport, respectiv în tramvaiul liniei 36, staționat în stația Ștrand T. din ., București. Reținerea acestui element circumstanțial se justifică prin aceea că într-un mijloc de transport, fiind prezente de regulă mai multe persoane, făptuitorul își poate realiza activitatea infracțională cu șanse sporite de finalizare și își poate pierde mult mai ușor urma în mulțime.
Instanța de fond a mai reținut că tâlhăria săvârșită de inculpat a fost comisă în timpul nopții, respectiv în jurul orei 20:50, fiind întuneric în acel moment, având în vedere împrejurările de loc, stare atmosferică, anotimp, ora și data calendaristică, precum și poziția topografică a localității București, motiv pentru care va reține în încadrarea juridică a faptei și elementul circumstanțial agravant, prevăzut de art. 211 alin. 2 lit. b din Codul penal.
Fapta inculpatului S. M., care la data de 22.04.2013, în jurul orei 19:20, în timp ce se afla în spatele mănăstirii Plumbuita, împreună cu numitul B. L.-M., în vârstă de 13 ani, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate I. I., în scopul deposedării acesteia de cerceii pe care-i purta în urechi, fără a reuși acest lucru, iar la data de 23.04.2013, în jurul orei 11:30, în timp ce se afla pe Insula de pe Lacul Plumbuita, în apropierea străzii Ricinului, sector 2, i-a smuls cerceii din urechi părții vătămate I. I., în timp ce numitul P. P., în vârstă de 15 ani, asigura paza locului faptei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a din C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 41 alin. 2 C. pen.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie în formă continuată, prevăzută de art. 41 alin. 2 din Codul penal, deoarece a săvârșit actele materiale la un interval scurt de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale. Rezoluția infracțională unică rezultă din faptul că inculpatul și-a reprezentat, în momentul luării hotărârii, activitatea infracțională pe care urma să o desfășoare, chiar dacă reprezentarea nu a implicat o imagine exactă a acțiunilor ce urmau a fi înfăptuite, ci doar a ansamblului activității infracționale, actele materiale fiind comise la o zi diferență, împotriva aceleiași persoane vătămate, aproximativ în același loc și având același scop, respectiv de a smulge cerceii din urechile părții vătămate.
Pe cale de consecință, în baza art. 334 din C. pr. pen., instanța de fond a admis schimbarea încadrării juridice a faptelor din data de 22.04.2013, respectiv 23.04.2013, invocată din oficiu, din infracțiunea de tentativa la tâlhărie, prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 2 indice 1 lit. a din C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. și infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 2 indice 1 lit. a din C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. într-o infracțiune de tâlhărie în formă continuată, prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 2 indice 1 lit. a din C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. și art. 41 alin. 2 C.p., având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile pentru reținerea unității legale de infracțiune, și anume toate acțiunile au fost comise de către aceeași persoană, fiecare faptă întrunește conținutul aceleiași infracțiuni, neavând relevanță aspectul că una a fost comisă în forma consumată, iar cealaltă a rămas în formă tentată, există unitate de rezoluție infracțională, iar activitatea infracțională a fost săvârșită la diferite intervale de timp.
La alegerea sancțiunilor penaleaplicate inculpatului minor s-au avut în vedere criteriile enumerate de art. 100 din Codul penal, și anume: gradul de pericol social al faptei săvârșite, starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lui, condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare reduse la jumătate, astfel cum acestea vor fi reduse cu o treime ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 7 din Codul de procedură penală.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunii de tâlhărie, instanța a constatat că acesta este ridicat, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei și împrejurările în care inculpatul a acționat, respectiv în mod premeditat, folosind același mod de operare, respectiv smulgerea cerceilor din urechile părților vătămate, în mijloc de transport sau în public, în timpul nopții și împreună cu o altă persoană.
De asemenea, instanța de fond a ținut cont de circumstanțele comiterii infracțiunii deduse judecății, respectiv sub influența teribilismului vârstei și a anturajului, precum și lipsa de educație și informare cu privire la consecințele comiterii de infracțiuni, nefiind capabil de a-și gestiona corect emoțiile negative, dar și aspectul că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând fapta săvârșită, asumarea responsabilității comiterii faptei fiind un factor pozitiv.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond a reținut că inculpatul este în vârstă de numai 15 ani, cetățenie română, studii 1 clasă, elev în clasa I în cadrul Școlii nr. 71, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut.
Instanța a apreciat că luarea unei măsuri educative față de inculpat este insuficientă pentru îndreptarea minorului, având în vedere gradul de pericol social concret ridicat al celor trei infracțiuni reținute în sarcina sa, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor descrise anterior, vârsta fragedă la care a debutat în conduita delincventă, fiind judecat și pentru o infracțiune comisă chiar în ziua în care a împlinit 14 ani, precum și potențialul criminogen ridicat și perseverența infracțională de care inculpatul a dat dovadă.
Cu privire la individualizarea executării pedepsei aplicate prin raportare și la dispozițiile art. 52 din C. pen., instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 din Codul penal pentru a fi incidentă instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. Pedeapsa aplicată de instanță pentru concursul de infracțiuni dedus judecății este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de mai mare de un an, astfel cum rezultă din cazierul judiciar depus la dosar și ținând cont de circumstanțele săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale făptuitorului, acesta fiind la primul conflict cu legea penală, vârsta fragedă a acestuia, atașamentul față de familie și disponibilitatea manifestată de continuare a cursurilor școlare, precum și comportamentul sincer pe parcursul judecății, inculpatul prezentând garanții că își va îndrepta conduita față de ordinea de drept, în sensul respectării acesteia, fără a fi necesară privarea de libertate, pronunțarea condamnării constituind prin ea însăși un avertisment suficient pentru acesta, astfel că nu va mai săvârși infracțiuni, scopul preventiv al pedepsei putând fi atins și fără executarea ei efectivă.
Instanța de fond a apreciat că perioada petrecută în arest preventiv a fost un avertisment destul de serios pentru ca acesta să realizeze gravitatea faptelor comise și să-și îndrepte comportamentul în sensul respectării valorilor sociale ocrotite de lege, constituind un semnal serios de alarmă prin vizualizarea și trăirea concretă a viitorului pe care îl așteaptă în cazul reluării comportamentului infracțional.
În consecință, în baza art. 861 din C. pen., instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 4 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 110 din Codul penal, compus din pedeapsa aplicată de 2 ani și 4 luni și perioada de timp de 2 ani, fixată de către instanță, care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 15 din C. pr. pen., s-a luat act că părțile vătămate N. A. și I. I. nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul suferit fiind recuperat în totalitate în natură, iar partea S. I. a renunțat în mod expres la constituirea de parte civilă.
În temeiul art. 112 lit. f raportat la art. 118 alin. 1 lit. e din C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a cerceilor sustrași de la partea vătămată S. I. sau a contravalorii acestora în cazul în care nu se găsesc.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, care a criticat soluția dispusă pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat nelegala aplicare a dispozițiilor art. 863 alin.1 și 2 C.pen. față de inculpatul minor, subliniindu-se că prevederile art. 1101 C.p. impun ca, până la împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatului să îi poată fi aplicate doar prevederile art. 103 C.p. Făcându-se trimitere detaliată la conținutul normelor penale relevante, s-a arătat că măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C.p. pot fi impuse inculpatului doar după împlinirea vârstei majoratului, solicitându-se casarea sentinței și modificarea corespunzătoare a tratamentului sancționator.
Pe parcursul dezbaterilor, Ministerul Public a criticat și greșita aplicare a dispozițiilor art. 118 al.1 lit.e C.pen., referitoare la confiscarea de la inculpat a cerceilor sustrași părții vătămate S. I. sau a contravalorii acestora. S-a subliniat, pe de o parte, că valoarea sumei confiscate nu a fost determinată, iar, pe de altă parte, că bunul nu a rămas asupra inculpatului, astfel încât nu se justifică confiscarea sa.
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea constată că recursul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:
Cauza a parcurs procedura obișnuită de judecată, în cursul căreia instanța de fond a readministrat un probatoriu complex, constând în declarațiile succesive ale inculpatului-intimat, în declarațiile părților vătămate și ale martorilor relevanți. Un atare demers procesual s-a întemeiat pe nelămuririle instanței de fond care, la data de 22.05.2013, luând act de opțiunea inculpatului de a uza de dispozițiile art. 3201 C.p.p., a prorogat totuși pronunțarea asupra aplicabilității acestui text de lege și a dispus administrarea probelor, aplicând însă, prin hotărârea finală, norma legală menționată.
Măsura instanței de fond este criticabilă din perspectiva exigențelor art. 3201 alin. 4, 8 C.p.p., care impun instanței să se pronunțe în sensul admiterii sau respingerii cererii de parcurgere a procedurii simplificate înaintea începerii cercetării judecătorești. O atare chestiune de legalitate a hotărârii nu poate fi cenzurată însă de către instanța de control judiciar, deoarece ar antrena o agravare a situației inculpatului în calea de atac declarată de procuror în favoarea sa, contrar exigențelor art. 3858 alin. 2 C.p.p.
Cu această rezervă, Curtea constată că situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor nu au făcut obiect de critică în recurs, iar din examinarea actelor cauzei nu se constată aspecte de nelegalitate sau netemeinicie din această perspectivă.
Faptele inculpatului minor S. M., comise la datele de 10.08.2012, 03.01.2013, 22.04. – 23.04.2013, în circumstanțele de timp și de loc descrise prin sentință, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de tâlhărie în concurs real, prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 lit. c C.p., art. 211 alin. 1, 2 lit.b, c C.p. și art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21 lit. a C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate comise în stare de minoritate conform art. 99 C.p.
Totodată, opțiunea instanței de fond de a aplica inculpatului S. M. pedepse cu închisoarea în cuantumul minim special reflectă o justă aplicare a dispozițiilor art. 100 C.p. raportat la particularitățile cauzei, cu precădere la gravitatea concretă ridicată a faptelor comise, la caracterul repetat al acestora și la urmările lor socialmente periculoase. Aceste circumstanțe reale, alături de datele personale ale inculpatului, legitimerază aprecierea că numai aplicarea unei pedepse minime, în condițiile suspendării executării acesteia sub supraveghere sau control conform art. 1101 C.p. permite îndreptarea minorului și formarea unei noi atitudini a acestuia față de normele de drept.
Critica Ministerului Public referitoare la nelegala aplicare a dispozițiilor art. 1101 alin. 1 C.p. este, însă, fondată.
Textul instituie un tratament sancționator special pentru minorul în cazul căruia executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere, tratament ce derogă de la norma de drept comun inserată în art. 861 și urm. C.p. Astfel, o dată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului, dacă instanța apreciază necesară supravegherea conduitei acestuia, are obligația de a dispune, până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții dintre cele prevăzute de art. 103 C.p., putând aplica și una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute de art. 103 alin. 3 C.p.
D. după împlinirea vârstei de 18 ani inculpatului minor îi pot fi impuse măsurile de supraveghere ori obligațiile prevăzute de art. 863 C.p., norma de drept penal fiind clară și neechivocă sub acest aspect.
Din această perspectivă, dispoziția instanței de fond de a impune inculpatului minor pe toată durata termenului de încercare, chiar înaintea majoratului, să respecte măsurile și obligațiile prevăzute de art. 863 C.p., este lipsită de suport legal.
Reevaluând particularitățile cauzei prin raportare la prevederile art. 103 C.p., Curtea apreciază că se impune încredințarea supravegherii inculpatului intimat, pe durata minorității, reprezentantului său legal S. Bistrița, singura persoană apropiată și de încredere identificată. Totodată, date fiind circumstanțele comiterii faptelor, se justifică aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 103 alin.3 lit.b C. pen., în sensul instituirii interdicției inculpatului S. M. de a intra în legătură cu B. M. L. pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Celelalte măsuri de supraveghere și obligații fixate de instanța de fond conform art. 863 alin. 1 și 3 C.p. sunt temeinic individualizate și servesc la atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei, cu precizarea că ele vor fi impuse inculpatului pe durata termenului de încercare doar după împlinirea vârstei de 18 ani.
În final, Curtea constată fondată și critica procurorului expusă oral în cursul dezbaterilor, referitoare la nelegalitatea dispoziției de confiscare a cerceilor sustrași părții vătămate S. I..
În acest sens, notează că declarațiile inculpatului S. M., necombătute de probe în sens contrar, relevă faptul că, subsecvent actului de deposedare, pe fondul strigătelor victimei, acesta a fugit și a aruncat cerceii sustrași.
Prin urmare, inculpatul minor nu a “dobândit” în mod efectiv un bun prin săvârșirea faptei penale, în absența acțiunii de deținere a obiectului sustras neexistând starea de pericol ce constituie rațiunea însăși a măsurii de siguranță.
D. urmare, luarea măsurii confiscării speciale în circumstanțele speței este lipsită de suport, Curtea urmând a modifica în mod corespunzător sentința și sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., Curtea va admite recursul declarat de P., va casa, în parte, sentința penală recurată și în baza art. 110 ind.1 alin.1 C. pen., pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpatul S. M., va încredința supravegherea acestuia din urmă reprezentantului său legal S. Bistrița.
În baza art. 103 alin.2 C. pen. va pune în vedere reprezentantului legal îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului și obligația de a înștiința instanța de îndată, dacă minorul inculpat se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art.110 ind.1 alin.1 coroborat cu art.103 alin.3 lit.b C. pen., pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, se va impune inculpatului S. M. obligarea de a nu intra în legătură cu B. M. L..
În baza art.110 ind.1 alin.1 coroborat cu art.86 ind.3 alin.1, 3 lit.b C. pen., pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul S. M. va respecta toate măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite prin sentința penală.
Se va înlătura aplicarea disp.art.112 lit.f rap. la art.118 al.1 lit.e C. pen. privind confiscarea de la inculpat a cerceilor sustrași părții vătămate S. I. sau a contravalori acestora.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în recursul parchetului vor rămâne în sarcina acestuia statului, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 709 din data de 09.09.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Casează, în parte, sentința penală recurată și rejudecând, în fond:
În baza art. 110 ind.1 alin.1 C. pen., pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpatul S. M., încredințează supravegherea acestuia din urmă reprezentantului său legal S. Bistrița.
În baza art. 103 alin.2 C.pen. pune în vedere reprezentantului legal îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului și obligația de a înștiința instanța de îndată, dacă minorul inculpat se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art. 110 ind.1 alin.1 coroborat cu art. 103 alin.3 lit.b C.pen., pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, impune inculpatului S. M. obligația de a nu intra în legătură cu B. M. L..
În baza art. 110 ind.1 alin.1 coroborat cu art. 86 ind.3 alin.1, 3 lit.b C.pen., pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul S. M. va respecta toate măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite prin sentința penală.
Înlătură aplicarea disp.art.112 lit.f rap. la art.118 al.1 lit.e C. pen. privind confiscarea de la inculpat a cerceilor sustrași părții vătămate S. I. sau a contravalorii acestora.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina acestuia statului, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
C. S. A. AlexandrescuSimona C.
Proces verbal
Pentru judecător aflat în C.O,
Semnează președintele secției, judecător
I. T.
GREFIER,
D. P.
Red.S.C.
Dact. A.L. 2 ex./27.12.2013
Jud. Sect.2 București – jud.: I. F.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2244/2013. Curtea... → |
|---|
