Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 608/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 608/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 608/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 608
Ședința publică din data de 15.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. L.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, a fost reprezentat de procuror A. C..
Pe rol se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată din data de 21.06.2013 nr. 432/P/2011, dată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și împotriva rezoluției procurorului șef al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din Direcția Națională Anticorupție nr. 239/II-2/2013 din 12.07.2013 formulată de petentul R. Ș. (art. 2781 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații C. M. și G. C., lipsind petentul și intimații D. A. M., C. A. N., C. M., C. D., M. S. și D. T.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care, a învederat faptul că a fost citat legal intimatul C. D., fiind depuse la dosar precizări în sensul că acesta este în vârstă de 84 ani, imobilizat la pat în urma unui accident vascular și în imposibilitate de a se prezenta la acest termen de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii împotriva soluției de neîncepere a urmării penale ca nefondată și să se constate că, prin plângerea formulată, petentul R. Ș. încearcă să obțină o soluție care să-i folosească în dosarul penal în care a fost trimis în judecată, condamnat de prima instanță și în apel la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare cu executare, dosar care se află la Î.C.C.J. în recurs și cu termen la 28.11.2013.
Precizează că atitudinea procesuală a petentului atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată este elocventă în ceea ce înseamnă seriozitatea și temeinicia plângerii formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată, pe care o apreciază legală și temeinică.
Învederează că toate aspectele subliniate de petent au găsit un răspuns concret și punctual, atât în sentința penală a Tribunalului București – Secția a II-a Penală, cât și prin decizia Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, iar elementele învederate de petent a fost respinse în mod argumentat de către procuror și de instanțele de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr. 627/23.08.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentul R. Ș. împotriva rezoluției nr. 423/P/2011 din 21.06.2013, dată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. în favoarea Curții de Apel București, motivat de faptul că polițiștii cu privire la care s-a dispus prin rezoluție neînceperea urmăririi penale aveau calitatea de comisar, respectiv comisar șef, astfel încât competența de soluționare a plângerii revine Curții de Apel București.
Examinându-se actele și lucrările dosarului, se constată că plângerea este nefondată.
Rezultă din actele dosarului că la data de 18.01.2011, petentul R. Ș. a adresat o plângere Tribunalului București, referitoare la înscenarea, de către D. A. împreună cu organul de poliție, a cercetării penale a acestuia cu scopul realizării „furtului” societății comerciale LIBERTY S.R.L. Cererea în cauză a fost completată la data de 19.05.011 printr-o „cererea completatoare” depusă de R. Ș. la dosarul nr._._, aflat pe rolul Secției a II-a Penală a Tribunalului București.
În cuprinsul acestor cereri, numitul R. Ș., a arătat, în esență, următoarele:
Numita D. A. M. împreună cu organele de poliție i-au înscenat cercetarea penală în urma căreia sa dispus trimiterea sa în judecată.
Rechizitoriul procurorului și cercetarea penală reprezintă o înscenare specifică fostei miliții și procuraturii comuniste făcută de comisarii M. S. și Dragomiescu T. de la Poliția Municipiului București, precum și de procurorii de la P. de pe lângă Tribunalul T., pentru favorizarea numitei D. A., fosta concubină și coasociată a petentului.
S-a arătat că înscenarea a avut ca scop excluderea petentului din .., în care era asociat majoritar și preluarea frauduloasă a patrimoniului și a sediului societății.
Petenta a arătat că din probele din dosarul de urmărire penală în care s-a dispus trimiterea sa în judecată au fost falsificate de procurori și polițiști de conivență cu numita D. A., scopul fiind acela de a-l deposeda de părțile societăți deținute de ..
În acest sens, D. A., pe baza unei documentații denaturate și prin distrugerea unor acte, ar fi aranjat cu polițiștii și experții, contra cost, „așa-zise expertize contabile” incriminatoare doar în ceea ce îl privește pe petent.
Petentul a arătat că intimata a încheiat cu cenzorul C. D. un contract, pentru a-i înlesni, contra cost, un raport de expertiză contabilă extrajudiciară care să îl incrimineze în vederea excluderii din societate. S-a mai arătat că, anterior, același cenzor întocmise un raport de audit fără a constata nereguli.
Acest raport a stat la baza acțiunilor intimatei, care a fost ajutată de comisarul C. P., adjunctul Poliției Capitalei, prieten de familie cu intimata a cărei soție, C. M., avea calitatea de avocat al intimatei, cu delegație la dosar.
S-a învederat că intimata a denaturat documentația comercială de conivență cu anchetatorul M. S., subalternul lui C. P., cu scopul incriminării neîntemeiate a petentului.
Cu privire la dosarul nr. 255/P/2006, petentul a arătat că a fost fabricat de procuror și polițiști, pentru atingerea scopurilor intimatei D. A..
S-a mai arătat că în dosarul nr. 255/P/2006 se află xerocopii falsificate de intimată, polițistul M. S. și expertul T., necertificate, incomplete și trunchiate.
La dosarul de urmărire penală procurorul ar fi sustras și îndepărtat 22 de dischete cu date privind activitatea ..
În scopul excluderii petentului din societate, intimata a recurs la acte de trafic de influență. Aceasta l-ar fi mituit pe cenzorul C. D. pentru a întocmi un raport de expertiză care să determine excluderea petentului din societate, demers dirijat de avocata C. M., soția numitului C. P., adjunctul Poliției Municipiului București, care instrumenta plângerea penală formulată împotriva petentului.
S-a arătat că intimata ar fi aranjat cu ofițerul de poliție Manoșache S. să numească pe expertul Lucec pentru a întocmi o expertiză judiciară, care să fie „ticluită” de către cenzorul C. D.. De asemenea, intimata ar fi aranjat cu M. S. și cu comisarul D. T. (cu care ar fi avut relații apropiate) să o numească pe experta T., amica intimatei și pe expertul P. să efectueze un supliment de expertiză.
Petentul a învederat că intimata l-ar fi propus în dosar pe martorul G. C., pentru a se folosi de relația cu sora acestuia, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a mai arătat că intimata a recurs și la alte relații pentru trimiterea lui în judecată și excluderea din societate, între care judecători, procurori, avocați etc.
În cererea completatoare, petentul a reluat, în parte, susținerile din plângerea inițială și, în plus, a arătat următoarele:
În acțiunile de excludere a petentului din societate, intimata l-a cooptat și pe avocatul Caștaliu I., fost comisar IGP și coleg cu C. P..
Fostul procuror Z. M., care a dirijat urmărirea penală efectuată de procurorul subordonat, a sustras din dosar mijloacele de probă esențiale (cele 22 de dischete cu activitatea firmei).
Cele trei rechizitorii emise în cauză au fost întocmite de trei procurori din P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, toți proveniți de la P. de pe lângă Tribunalul T. și „dirijați” de fostul adjunct Z. M., fiind necesar a se efectua verificări pentru a se constatat dacă au existat influențe asupra judecătorilor de la Tribunalul București pentru favorizarea intimatei.
Prin rezoluția nr. 432/P/2011 din 21.06.2013 a Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de conexe, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de D. A., M. S., C. D., D. T., C. P., C. M., C. A. N. și G. C. pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal, art. 257 Cod penal, art. 260 Cod penal, art. 261 Cod penal și art. 61 din Legea nr. 78/2000, reținându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date sau indicii temeinice cu privire la faptele sesizate de petentul R. Ș..
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul R. Ș. care a criticat soluția pentru motive de nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență, următoarele:
-procurorii Stăncele D. și Ț. D. nu aveau competența materială și după calitatea persoanei să efectueze cercetările solicitate de tribunalul București fiind și incompatibili întrucât au întocmit rechizitoriul nr. 255/P/2006;
-nu a fost respectată sentința penală nr. 991/F din 20.11.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012 întrucât nu au fost administrate toate probele solicitate de instanță:
-nu au fost efectuate verificări cu privire la dispariția de acte și obiecte materiale din dosarul de urmărire penală în care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În fapt, la data de 18.01.2011, R. Ș., a dresat o plângere Tribunalului București sesizând următoarele:
-D. A. M., împreună cu organele de poliție i-au întocmit fictiv un dosar penal în care a fost trimis în judecată;
-înscenarea acuzațiilor a fost făcută de comisarii M. S. și D. T. de la Poliția Municipiului București, precum și de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. în scopul favorizării numitei D. A. M. și al excluderii sale din cadrul ..;
- D. A. M., împreună cu polițiștii și experții, contra cost, au”aranjat” expertizele contabile, iar aceasta a fost ajutată de comisarul C. P., adjunctul Poliției Capitalei, a cărui soție, C. M., a avut calitatea de avocat în dosar;
-în dosarul nr. 255/P/2006 au fost falsificate fotocopii de către M. S. și expertul T., necertificate, incomplete și trunchiate și au fost sustrase 22 de dischete cu date privind activitatea ..;
-D. A. a efectuat acte de trafic de influență în sensul că l-a mituit pe cenzorul C. D. pentru a întocmi un raport de expertiză, demers dirijat de avocata C. M., soția numitului C. P., adjunctul Poliției Municipiului București, care a instrumentat dosarul penale care îl privea pe petent;
-D. A. ar fi aranjat cu ofițerul de poliție Maolache S. să-l numească pe expertul Lucec pentru a întocmi o expertiză judiciară care să fie „Ticluită” de cenzorul C. D. și a aranjat cu M. S. și cms. D. T. să-i numească pe experții T. și P.;
-D. A. l-a propus pe martorul G. C. pentru a se folosi de relația cu sora acestuia, magistrat asistent la Înalta Curte de casație și Justiție;
-în acțiunile de excludere a petentului din societate, D. A. l-a cooptat și pe avocatul Caștaliu I., fost comisar IGP și coleg cu C. P.;
-fostul procuror Z. M. a dirijat urmărirea penală efectuată în cele 3 rechizitorii întocmite de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, toți proveniți de la P. de pe lângă Tribunalul T., respectiv că a sustras din dosar cele 22 de dischete cu activitatea firmei.
În urma verificării aspectele sesizate de petentul R. Ș., Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, prin Rezoluția nr. 432/P/2011 din 02.04.2012 a dispus neînceperea urmăririi penale față de D. A. M. pentru infracțiunile prev. de art. 257, 246 Cod penal, art. 61 din Legea nr. 78/2000, art. 260 și art. 261 Cod penal, cu motivarea că faptele nu există.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție nr. 147/II-2/2012 din 08.05.2013.
Ca urmare a plângerii petentului, Tribunalul București, prin sentința penală nr.991/F din 20.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/_ a admis plângerea petentului și a desființat rezoluția procurorului și a procurorului șef, dispunând audierea petentului, reaudierea punctuală a intimatei D. A. M. cu privire la aspectele reclamate de petent, audierea, după caz, a celorlalte persoane acuzate de participarea la infracțiunile sesizate, efectuarea de minime verificări cu privire la dispariția de acte și obiecte materiale din dosarul de urmărire penală în care s-a dispus trimiterea în judecată a petentului.
În consecință, după reluarea cercetărilor, procurorul a procedat la:
-audierea petentului R. Ș., care a declarat că nu a formulat nicio plângere la parchet și că nu are de dat declarații în prezenta cauză;
-reaudierea numitei D. A. M. care a declarat că nu a intervenit la vreo persoană pentru a obține soluții favorabile în litigiile pe care le are la instanță cu R. Ș., că cele 22 dischete reclamate ca fiind sustrase i-au fost returnate de procurorul de caz, pe bază de proces verbal de predare – primire;
-audierea ofițerilor de poliție judiciară M. S. și D. T. care au declarat că nu au fost influențați în desfășurarea anchetei de vreo persoană, că nu au discutat despre dosarul aflat în instrumentare cu ofițerul C. P. din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București;
-audierea ofițerului de poliție C. P. care a declarat că i-a cunoscut pe ofițerii de caz cu ocazia unor verificări efectuate de Serviciul de Control din DGPMB, dar că nu a făcut presiune asupra acestora cu prilejul instrumentării dosarului privindu-l pe R. Ș. și că, soția sa, C. M., nu i-a solicitat să intervină în vederea soluționării dosarului în favoarea numitei D. A. M.;
-audierea numitei C. M. care a declarat că a fost avocat al numitei D. A. M. însă nu a purtat discuții cu soțul său, C. P., despre acest dosar;
-audierea numitului G. C., martor în procesul penal aflat pe rolul instanței de judecată, care a declarat că sora sa Strat B., deține funcția de magistrat asistente la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția comercială, însă D. A. M. nu i-a cerut să apeleze la sora sa pentru soluționarea favorabilă a litigiilor pe care aceasta le avea pe rolul instanțelor;
-audierea numitului C. A. N., magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, care a declara că a cunoscut-o pe D. A. M. în anul 1994, amândoi având o casă de vacanță în loc, C., județul Prahova și a negat implicarea sa în soluționarea favorabilă a proceselor pe care D. A. M. le are pe rolul instanțelor de judecată;
-au fost efectuate verificări cu privire la urma dosarului nr. 255/P/2006 la Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, constatându-se că prin adresa nr. 1355/C/2009, dosarul penal nr. 255/P/2006 (conținând 91 de volume) a fost trimis Tribunalului București pentru rejudecarea cauzei, că urma dosarului nr. 255/P/2006 a fost solicitată de Judecătoria Sectorului 1 București la 04.10.2010 în vederea soluționării unei plângeri formulate în baza art. 2781 Cod procedură penală, împotriva rezoluției procurorului, din răspunsul Direcției Naționale Anticorupție adresat instanței rezultând că urma dosarului, respectiv 130 file a fost transmisă la data de 18.10.2010. În cauză au fost efectuate copii ale adreselor menționate mai sus care au fost atașate la dosar și s-a constatat că nu au fost identificate dischete ori înscrisuri din dosarul nr. 255/P/2006, excepție făcând rechizitoriul.
Din elementele sus menționate, se reține că procurorul s-a conformat dispozițiilor date de Tribunalul București prin sentința penală nr. 991/20.011.2012, că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat acuzațiile formulate de petentul R. Ș., așa cum în mod corect s-a reținut prin rezoluția din 12.07.2013, dată de procurorul șef al Secției de Combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul DNA.
Prin perspectiva celor arătate, în mod corect a dispus procurorul de caz soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții D. A. M., M. S., C. D., D. T., C. P., C. M., C. A. N. și G. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal, art. 257 Cod penal, art. 260 Cod penal, art. 261 Cod penal și art. 61 din Legea nr. 78/2000, temeiul soluției fiind cel prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, întrucât nu au rezultat date și indicii cu privire la săvârșirea faptelor sesizate de petent.
În consecință, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată plângerea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R. Ș. împotriva rezoluției nr.432/P/2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA, din 21.VI.2013 și a rezoluției nr.239/II-2/2013 dată la 12.VII.2013 de Procurorul Șef al Secției de Combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul DNA.
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.XI.2013.
PREȘEDINTE
B. L.
GREFIER
C. G.
Red.L.B.
Dact.G.P.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2304/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
