Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1191/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1191/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 1191/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1191

Ședința publică de la 20 iunie 2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - M. C.

JUDECĂTOR - C. C.

JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.

GREFIER - G. A. I.

* * * * * * * * *

MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de inculpații N. C. și R. R. N. împotriva sentinței penale nr.200 din 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu,în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut in ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați NITEL C., în stare de arest și asistat din oficiu de avocat L. P. și R. R. N., personal și asistat de apărător ales, avocat A. P. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimatul inculpat N. L. I., în stare de arest, lipsind intimata inculpată N. C., intimata parte civilă ._ - prin administrator P. M., intimata parte vătămată S.C.H. E. S.R.L. - prin administrator R. G., intimatele părți responsabile civilmente N. C. și N. S..

Procedura de citare neîndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat Curții lipsă de procedură cu intimatele părți responsabile civilmente, pentru care s-au restituit citațiile cu mențiunea „destinatar necunoscut” sau „adresă insuficientă”.

De asemenea, a învederat că la dosar au fost depuse motive de recurs din partea inculpatului și un set de înscrisuri medicale.

Curtea procedează la legitimarea recurenților inculpați, fiind depuse la dosar Cărțile de identitatea ale acestora in fotocopie.

Curtea apreciază că nu se impune citarea intimatelor părți responsabile civilmente, motivat de faptul că inculpatul N. L. I. – raportat la care acestea au fost citate - nu a declarat recurs in cauză, iar procedura de citare este legal îndeplinită cu recurenții inculpați, intimata parte vătămată și intimata parte civilă.

Apărătorul recurentului inculpat R. R. N. solicită în temeiul art.116 Cod procedură penală efectuarea unei expertize medico legale, care să ateste starea gravă de sănătate a inculpatului, afecțiunile de care suferă acesta.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de apărătorul recurentului inculpat, motivat de faptul că actele medicale depuse la dosar sunt suficiente pentru a dovedi starea de sănătate a recurentului.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, recurentul inculpat Nitel C. fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.

Apărătorul recurentului inculpat R. R. N., având cuvântul, arată că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, provine dintr-o familie organizată, a fost student, dar din cauza afecțiunilor grave de care suferă, acesta a renunțat la studii, iar mama sa este foarte bolnavă. Mai mult, organul de urmărire penală a reținut că nu a avut o înțelegere anticipată cu autorii furtului.

Față de cele arătate și avându-se in vedere și motivele de recurs amplu dezvoltate in scris si depuse la dosar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ținându-se cont și de situația medicală și personală a recurentului.

Apărătorul recurentului inculpat Nitel C. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și redozarea pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public susține că pedepsele aplicate inculpaților sunt corect individualizate în raport cu circumstanțele personale ale acestora și modul in care au acționat, dat și față de împrejurarea că ambii sunt cunoscuți cu antecedente penale. In ceea ce-l privește pe inculpatul R. N. R., pedepsele aplicate, orientate spre minimul special prevăzut de art. 209 alin.1 Cod penal, minim redus ca urmare a aplicării disp. art.320¹ Cod procedură penală, au fost corect individualizate. In ceea ce-l privește pe inculpatul N. C., sporul a fost corect aplicat, avându-se in vedere că au fost contopite cele două pedepse concurente.

Pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a recursurilor ca fiind nefondate.

Recurentul inculpat R. N. R., având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și arată că este grav bolnav.

Recurentul inculpat Nitel C., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.

Intimatul inculpat N. L. I., având ultimul cuvânt, nu are nimic de spus.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:

P. sentința penală nr.200 din 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal, art.109 Cod penal și art.320¹ alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul N. L. I. (fiul lui Ș. și C., născut la data de 15.02.1993 în București, domiciliat în ., cu antecedente penale, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, CNP_) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunea ce a făcut obiectul cauzei este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 377/15.02.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, definitivă prin nerecurare și nr.607/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2012, definitivă prin nerecurare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.377/15.02.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, definitivă prin nerecurare și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g, i Cod penal, cu aplic. art.99 și urm. Cod penal) și 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g, i Cod penal, cu aplic. art.99 și urm. Cod penal).

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.607/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2012, definitivă prin nerecurare și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 2 (doi) ani închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplic. art.75 alin.1 lit.c Cod penal) și 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.377/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București) și 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.377/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București).

În baza art.36 alin.1 Cod penal, cu referire la art.33 lit.a Cod penal și 34 lit.b Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare, aplicată în speță, cu pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.377/15.02.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, definitivă prin nerecurare și nr.607/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2012, definitivă prin nerecurare, așa cum au fost repuse în individualitatea lor, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare, sporită cu 3 (trei) luni, în final, inculpatul N. L. I. urmând să execute 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-a stabilit că pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art.57 Cod penal.

În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luniînchisoare aplicată inculpatului reținerea de la data de 18.03.2010, ora 19,00 la data de 19.03.2010, ora 19,00.

În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului reținerea de la data de 18.07.2011 la data de 19.07.2011 (dedusă prin sentința penală nr.377/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2011) și pedeapsa executată de la data de 27.03.2012 la zi.

A fost menținută anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.482/12.03.2012, emis de Judecătoria Sectorului 4 București, dispusă prin sentința penală nr.607/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2012.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1171/2012, emis de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza sentinței penale nr.607/28.06.2012, pronunțată de această instanță în dosarul nr._/300/2012 și s-a dispus emiterea unor noi formalități de executare, la data rămânerii definitive a sentinței.

2. În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.75 alin.1 lit.c Cod penal și art.320¹ alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul N. C. (fiul natural al A., născut la data de 02.10.1985 în București, cu același domiciliu, ., ., etaj 1, apartament 32, sector 5, fără forme legale în București, .. 75, sector 4, cu antecedente penale, neșcolarizat, fără ocupație, necăsătorit, CNP_) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.86⁵ alin.1 Cod penal raportat la art.85 alin.1 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.607/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2012, definitivă prin nerecurare.

S-a constatat că infracțiunea ce a făcut obiectul cauzei este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.607/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2012, definitivă prin nerecurare.

În baza art.36 alin.1 Cod penal, cu referire la art.33 lit.a Cod penal și 34 lit.b Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată în speță, cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.607/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2012, definitivă prin nerecurare, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 (trei) luni, în final, inculpatul N. C. urmând să execute 3 (trei) ani și 3 (trei) luniînchisoare.

S-a stabilit că pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art.57 Cod penal.

În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luniînchisoare aplicată inculpatului reținerea de la data de 18.03.2010, ora 19,00 la data de 19.03.2010, ora 19,00.

În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luniînchisoare aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă de la data de 19.04.2012 la data de 28.06.2012 (dedusă prin sentința penală nr.607/28.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012).

3. În baza art.26 Cod penal rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.75 alin.1 lit.c Cod penal și art.320¹ alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul R. R. N. (fiul lui C. și D. E., născut la data de 05.03.1988 în București, cu același domiciliu, ., ., apartament 93, sector 6, cu antecedente penale, studii liceale, taximetrist, necăsătorit, CNP_) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

S-a stabilit că pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art.57 Cod penal.

În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului reținerea de la data de 18.03.2010, ora 19,00 la data de 19.03.2010, ora 19,00.

4. În baza art.26 Cod penal rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.75 alin.1 lit.c Cod penal, a fost condamnată inculpata N. C. (fiica lui M. și A., născut la data de 13.01.1990 în București, cu același domiciliu, ., sector 5, fără antecedente penale, studii 2 clase, fără ocupație, necăsătorită, CNP_) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.86¹ Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare sub supraveghere, pe o durata de 5 (cinci) ani, reprezentând termen de încercare, stabilit potrivit art.86² Cod penal.

În baza art.86³ Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86³ alin.1 lit.a-d Cod penal:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

S-a stabilit că datele prevăzute la art.86³ alin.1 lit. b-d Cod penal se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art.359 Cod procedură penală, au fost comunicate inculpatei, măsurile de supraveghere la care este supus.

În baza art.86⁴ Cod penal cu referire la art.83 Cod penal, s-a atras atenția inculpatei asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 alin.2 Cod penal, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a luat act că inculpata a fost reținută de la data de 18.03.2010, ora 19,00 la data de 19.03.2010, ora 19,00.

În baza art.14 alin.3 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală, coroborat cu art.998 și urm. Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. F. M&C 95 S.R.L. și au fost obligați, în solidar, inculpații N. C., R. R. N., N. C. și N. L. I., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente N. S. și N. C., la plata către parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 6.000 lei cu titlu de daune materiale.

S-a luat act că partea vătămată S.C. H. COMPANY 98 S.R.L. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art.189 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu N. I. M., P. D., A. R. și B. N. în cuantum de 300 lei fiecare, conform împuternicirilor nr._/20.07.2012,_/20.09.2012,_/06.12.2012 și_/20.09.2012, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului I..

În baza art.191 alin.1, 2 și 3 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații N. C., R. R. N., N. C. și N. L. I., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente N. S. și N. C. la plata sumei de 1450 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 16/17.03.2010, după o înțelegere prealabilă, inculpații N. L. I., N. C., N. C., R. R. N. și alte două persoane, s-au deplasat cu autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_ – condus de către R. R. N. în orașul B., ., județ I. și, în timp ce inculpata N. C. asigura paza, coinculpații N. L. I. și N. C. au pătruns prin efracție în incinta magazinului aparținând părții vătămate SC F. M&_ de unde a sustras 450 de pachete de țigări, pachete de cafea, un telefon marca Nokia, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 4.000 lei.

În baza aceleiași rezoluții infracționale și după o înțelegere prealabilă, inculpații N. C., N. C., R. R. N. și alte două persoane s-au deplasat în aceeași modalitate, în noaptea de 17/18.03.2010, în orașul B., ., județ I. și, în timp ce inculpata N. C. asigura paza, coinculpatul N. C. a tăiat două lacăte montate la sistemul de închidere a ușii de acces în magazinul aparținând S.C. H. COMPANY 98 S.R.L., cu intenția de a pătrunde în incintă și a sustrage bunuri, fără însă a reuși.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații N. L. I., N. C., R. R. N. și N. C..

S-a constatat că sub aspect obiectiv, fapta inculpatului N. L. I. care, în noaptea de 16/17.03.2010, după o înțelegere prealabilă cu coinculpații N. C., N. C., R. R. N. și cu alte două persoane, a pătruns prin efracție în incinta magazinului situat în orașul B., ., județ I., aparținând părții vătămate SC F. M&_ de unde a sustras 450 de pachete de țigări, pachete de cafea, un telefon marca Nokia, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 4.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal.

Întrucât la data săvârșirii infracțiunii inculpatul N. L. I. era minor, în sarcina acestuia au fost reținute disp. art.99 și urm. Cod Penal.

De asemenea, s-a constatat că sub aspect obiectiv, fapta inculpatului N. C. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale și după o înțelegere prealabilă cu inculpații N. L. I., N. C., R. R. N. și cu alte două persoane, a pătruns prin efracție în incinta magazinului situat în orașul B., ., județ I., aparținând părții vătămate SC F. M&_ de unde a sustras 450 de pachete de țigări, pachete de cafea, un telefon marca Nokia, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 4.000 lei, iar în noaptea de 17/18.03.2010 a pus în executare hotărârea de a sustrage bunuri din magazinul situat în comuna Cornetu, ., județ I., aparținând părții vătămate V. E., executare care a fost însă întreruptă, fapta rămânând în faza tentativei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Întrucât inculpatul N. C. a săvârșit infracțiunea împreună cu un minor și cunoștea vârsta acestuia, în sarcina sa au fost reținute disp. art.75 alin.1 lit.c Cod penal.

În același sens s-a reținut că sub aspect obiectiv, fapta inculpatului R. R. N. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale și după o înțelegere prealabilă cu inculpații N. L. I., N. C., N. C. și cu alte două persoane, a asigurat acestora transportul cu autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, respectiv în noaptea de 16/17.03.2010 când aceștia au pătruns prin efracție în incinta magazinului situat în orașul B., ., județ I., aparținând părții vătămate SC F. M&_ de unde au sustras 450 de pachete de țigări, pachete de cafea, un telefon marca Nokia, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 4.000 lei, iar în noaptea de 17/18.03.2010 au pus în executare hotărârea de a sustrage bunuri din magazinul situat în comuna Cornetu, ., județ I., aparținând părții vătămate . SRL, executare care a fost însă întreruptă, fapta rămânând în faza tentativei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, prev. de art.26 Cod penal rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal.

Întrucât inculpatul R. R. N. a săvârșit infracțiunea împreună cu un minor și cunoștea vârsta acestuia, în sarcina sa au fost reținute disp. art.75 alin.1 lit.c Cod penal.

Sub același aspect, s-a reținut că fapta inculpatei N. C. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale și după o înțelegere prealabilă cu inculpații N. L. I., N. C., R. R. N. și cu alte două persoane, a asigurat paza, în două nopți consecutive, în timp ce aceștia au pătruns prin efracție în incinta magazinului situat în orașul B., ., județ I., aparținând părții vătămate P. M. de unde au sustras 450 de pachete de țigări, pachete de cafea, un telefon marca Nokia, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 4.000 lei, iar în noaptea de 17/18.03.2010 au pus în executare hotărârea de a sustrage bunuri din magazinul situat în ., județ I., aparținând părții vătămate V. E., executare care a fost însă întreruptă, fapta rămânând în faza tentativei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, prev. de art.26 Cod penal rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal.

Întrucât inculpata N. C. a săvârșit infracțiunea împreună cu un minor și cunoștea vârsta acestuia, în sarcina sa au fost reținute disp. art.75 alin.1 lit.c Cod penal.

În privința laturii subiective, s-a constatat că cei patru inculpați au săvârșit infracțiunile cu intenție directă.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal privind forma de vinovăție; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunile deduse cercetării; gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat raportat la modalitatea în care au fost săvârșite și împrejurările în care acestea au fost comise (cu premeditare, împreună cu un minor, pe timp de noapte, după o supraveghere prealabilă a zonei, de către mai multe persoane, prin efracție, în scopul obținerii nemeritate a unor foloase materiale); la relațiile sociale încălcate și care privesc patrimoniul persoanei, la forma de vinovăție cu care au acționat, respectiv intenție directă, la urmările produse (scoaterea din patrimonial părților vătămate a bunurilor sustrase de către inculpați și crearea unui prejudiciu însemnat în patrimonial acestora); la persoana și conduita inculpaților: N. L. I. - care are vârsta de 20 de ani (minor la data faptelor), studii 6 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, nu poate justifica mijloacele sate de subzistență, este necăsătorit, are antecedente penale – fiind condamnat la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni similare celei deduse judecății, a fost sancționat cu amenzi administrative pentru același gen de fapte, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea faptelor săvârșite, iar raportat la prezenta cauză a recunoscut săvârșirea infracțiunii, N. C. - care are vârsta de 28 de ani, neșcolarizat, nu are ocupație sau loc de muncă, nu poate justifica mijloacele sate de subzistență, nu este căsătorit, este cunoscut antecedente penale – fiind condamnat la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni similare celei deduse judecății, a fost sancționat cu amenzi administrative pentru același gen de fapte, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea faptelor săvârșite, iar raportat la prezenta cauză a recunoscut săvârșirea infracțiunii, R. R. N. - care are vârsta de 25 de ani, studii liceale, taximetrist, nu este căsătorit, este cunoscut antecedente penale – fiind condamnat la pedepse cu închisoarea atât pentru infracțiuni comise cu violență, cât și la regimul circulației rutiere, a fost sancționat cu amenzi administrative pentru fapte comise împotriva patrimoniului persoanei, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea faptelor săvârșite, nu s-a prezentat la toate termenele de judecată, iar raportat la prezenta cauză a recunoscut săvârșirea infracțiunii și N. C. care are vârsta de 23 de ani, studii 2 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, nu poate justifica mijloacele sate de subzistență, este necăsătorită, fără antecedente penale, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea faptelor săvârșite, nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, iar raportat la prezenta cauză a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

În acest context, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, reduse cu o treime potrivit art.320¹ alin. 7 Cod procedură penală.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului N. L. I., instanța de fond a constatat că infracțiunea ce a făcut obiectul cauzei deduse judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.377/15.02.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, definitivă prin nerecurare și nr.607/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012, definitivă prin nerecurare, dispunând descontopirea pedepselor rezultante și repunerea în individualitatea lor aceste pedepse.

Contopind pedeapsa aplicată în speță, cui pedepsele astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, judecătorul fondului a dispus ca inculpatul N. L. I. să execute, în final, 2 (doi) ani și 6 (șase) luniînchisoare, cu executare în detenție în conformitate cu prevederile art.57 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit inculpatul și antecedența sa infracțională, instanța apreciind că prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art.52 Cod penal, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.

Cu privire la inculpatul N. C., în baza art.86⁵ alin.1 Cod penal raportat la art.85 alin.1 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.607/28.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012, definitivă prin nerecurare.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului N. C., instanța a constatat că infracțiunea ce a făcut obiectul cauzei deduse judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.607/28.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012, definitivă prin nerecurare, astfel că a contopit pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată în speță, cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.607/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2012, definitivă prin nerecurare, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 (trei) luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute 3 (trei) ani și 3 (trei) luniînchisoare, cu executare în regim de detenție în conformitate cu prevederile art.57 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit inculpatul și antecedența sa infracțională, instanța apreciind că prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art.52 Cod penal, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.

În privința inculpatului R. R. N. s-a reținut că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu executare în regim de detenție în conformitate cu prevederile art.57 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit și antecedanța sa infracțională, instanța apreciind că prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.

Constatându-se că inculpata N. C. a fost condamnată la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, instanța de fond a apreciat că reeducarea acesteia, în sensul dobândirii respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea acesteia să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii, astfel că, în baza art.86¹ Cod penal, a ales ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, pe un termen de încercare stabilit potrivit art.86² Cod penal, iar în baza art.86³ Cod penal. pe durata termenului de încercare. Inculpatei i s-a impus să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86³ alin.1 lit.a-d Cod penal.

Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat că, în termen legal, partea vătămată S.C. F. M&C 95 S.R.L., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 6.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.

S-a constatat că în dovedirea pretențiile formulate, partea civilă a depus la dosarul cauzei, încă din cursul urmăririi penale, facturile de achiziție a mărfurilor sustrase.

Instanța de fond, constatând că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art.998 și urm. cod civil (aplicabile în cauză): fapta ilicită a inculpaților (sustragerea bunurilor), prejudiciul material suferit de partea civilă (diminuarea patrimoniului), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu (actele inculpaților al determinat diminuarea patrimoniului), vinovăția dovedită a inculpaților care au acționat cu intenție directă, a admis - în baza art.14 alin.3 lit.b Cod procedură penală raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.998 și urm. Cod civil - acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. F. M&C 95 S.R.L. și a obligat pe toți inculpații, în solidar, iar pe inculpatul minor, în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata de despăgubiri civile, în cuantumul sumei de 6.000 lei, cu titlu de daune materiale.

Cu privire la partea vătămată S.C. H. COMPANY 98 S.R.L., instanța de fond a luat act faptul că aceasta nu s-a constituit parte civilă, în cauză.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat recurs inculpații N. C. (la datele de 07 mai 2013) și R. R. N. ( la data de 08 mai 2013).

Recursurile inculpaților nemotivate în scris la momentul declarării lor, au fost înaintate de către instanța de fond și înregistrate pe rolul Curții de apel București – Secția I Penală la data de 27 mai 2013.

În cursul judecării cauzei în recurs, la solicitarea inculpatului recurent R. R. N., Curtea a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul căreia au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, decizia nr._ din 28.11.2001 privind acordarea pensiei de invaliditate pentru mama inculpatului, numita D. D. E., diploma de bacalaureat a inculpatului, o caracterizare din partea președintelui Asociației de proprietari a blocului unde locuiește inculpatul și mai multe înscrisuri medicale din care rezultă afecțiunile de care suferă acesta.

P. intermediul motivelor scrise de recurs (filele 14-20 d.r.), reiterate întocmai și cu prilejul dezbaterilor orale, desfășurate în ședința publică din data de 20 iunie 2013 (consemnate în practicaua prezentei decizii), recurentul inculpat R. N. R., care a beneficiat de asistență juridică din partea unui apărător ales, a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei la care a fost condamnat în primă instanță, atât din perspectiva duratei acesteia, cât și a modalității ei de executare, considerând, pe de o parte, că pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată de către instanța de fond este prea severă și disproporționată față de circumstanțele reale ale comiterii faptei care relevă o contribuție infracțională mai puțin semnificativă din partea sa în raport cu cea a autorilor direcți, precum și față de circumstanțele sale personale, rezultând din aceea că a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor în condițiile art.320¹ Cod de procedură penală, provine dintr-o familie respectabilă, a absolvit studiile liceale în cadrul Liceului bilingv D. cu diplomă de bacalaureat și a fost student la Academia de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Ecologice București până în momentul în care s-a îmbolnăvit și a fost nevoit să renunțe la studiile universitare și, astfel cum rezultă din buletinele de analize medicale depuse la dosarul cauzei, are o stare de sănătate foarte precară, suferind de numeroase afecțiuni grave, iar, pe de altă parte, că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond – în regim de detenție – ar produce consecințe grave atât pentru persoana sa, din cauza afecțiunilor grave de care suferă, cât și pentru mama sa, care este de asemenea grav bolnavă, fiind pensionată pentru motiv de invaliditate.

În considerarea acestor argumente, apărarea inculpatului recurent R. R. N. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, diminuarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul acordării beneficiului suspendării condiționată a executării pedepsei sau al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

La rândul său inculpatul recurent NITEL C., în cadrul dezbaterilor orale de la termenul de judecată din data de 20 iunie 2013, când asistența sa juridică i-a fost asigurată, cu consimțământul său expres, de către un apărător desemnat din oficiu, a invocat tot greșita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentința recurată.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, așa cum prevăd dispozițiile art.385⁶ alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursurile declarate de inculpații NITEL C. și R. R. N. sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Mai întâi, din oficiu, dând relevanță caracterului integral devolutiv al recursului consacrat prin dispozițiile art.385⁶ alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că instanța de fond, făcând o evaluare judicioasă și obiectivă a întregului probatoriu al cauzei, a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății și a dat acesteia o încadrare juridică legală, aspecte care, de altfel, nici nu sunt contestate de către inculpații recurenți care, optând pentru desfășurarea judecății potrivit procedurii simplificate bazată pe recunoașterea vinovăției în condițiile art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală, au înțeles să-și asume total și necondiționat responsabilitatea comiterii faptelor ce le sunt imputate.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților recurenți prin sentința instanței de fond pentru infracțiunea de furt calificat sau complicitate la furt calificat reținută în sarcina fiecăruia, considerate de aceștia ca fiind excesive în raport cu împrejurările concrete ale comiterii faptelor, cu importanta contribuției lor infracționale, dar și cu referințele lor personale pozitive, Curtea constată, dimpotrivă, că în cazul fiecărui inculpat, pedeapsa a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală iar, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată în raport cu criteriile care potrivit prevederilor art.72 din Codul penal trebuie avute în vedere la stabilirea și aplicarea pedepsei, cărora li s-a dat eficiența cuvenită.

În acest sens, Curtea găsește că pedeapsa propriu-zisă aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpați pentru infracțiunile de care au fost găsiți responsabili (de 3 ani închisoare în cazul fiecăruia), orientată către limita minimă la care se poate ajunge ca urmare a reținerii incidenței cauzei legale de atenuare a răspunderii penale prev. de art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală, care determină reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare, ca efect al valorificării atitudinii sincere și cooperante a inculpaților de recunoaștere totală și necondiționată a faptelor comise, mai înainte de începerea cercetării judecătorești (limită care în cazul de față este de 2 ani închisoare), este proporțională cu gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere a acestora, de mijloacele și modul de acțiune folosit, de scopul infracțional urmărit și de urmările socialmente periculoase produse (fiind vorba despre o sustragere de bunuri din incinta unei societăți comerciale, săvârșită de inculpatul Nitel C., împreună cu mai multe persoane printre care s-a numărat și un minor, prin efracție și la adăpostul întunericului, pe baza unui plan laborios conceput, care a presupus supravegherea prealabilă a obiectivului vizat și apelarea la ajutorul inculpatului R. R. N. care având profesia de taximetrist, și-a asumat rolul de a asigura transportul participanții la și de la locul comiterii faptei, precum și al bunurile sustrase, faptă ce a pricinuit părții vătămate un prejudiciu considerabil și totodată a prilejuit inculpaților obținerea unor venituri ilicite, această activitate infracțională fiind urmată, la interval de numai o zi, de comiterea unei fapte similare, prin folosirea același mod de operare, însă rămasă în faza tentativei pedepsibile) și, în același timp, reflectă în mod corespunzător și referințele personale ale inculpaților.

Sub acest din urmă aspect, în primul rând este de remarcat faptul că niciunul dintre cei doi inculpați recurenți nu se află la primul conflict cu legea penală.

Astfel, Curtea observă că, potrivit fișei de cazier judiciar atașată la fila 101 din dosarul de urmărire penală, respectiv 14 dosar fond, inculpatul Nitel C. a fost anterior condamnat prin sentința penală nr.529/2003 a Judecătoriei sector 5 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.769/2003 a Tribunalului București la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea în minorat a unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată, executarea acestei pedepse fiind suspendată condiționat conform art.81 și 110 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani. Totodată, prin ordonanța nr.1490/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, față de inculpatul Nitel C. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de legea privind drepturile de autor și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 600 lei, iar prin ordonanța nr.4176/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 6 București, față de același inculpat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 800 lei pentru săvârșirea unei fapte de furt calificat. De asemenea, inculpatul Nitel C. a mai fost condamnat și la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, prin sentința penală nr.607/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2012, definitivă prin nerecurare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, pedeapsă care, fiind aplicată pentru o infracțiune aflată în concurs real cu fapta reținută în sarcina inculpatului în cauza de față, după anularea, conform art.86⁵ alin.1 rap. la art.85 alin.1 Cod penal, a suspendării sub supraveghere a executării acesteia, a fost contopită, în aplicarea disp. art.36 alin.1 Cod penal rap. la art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, cu pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză.

De asemenea, și în ceea ce-l privește pe inculpatul R. R. N., analiza fișei de cazier judiciar a acestuia (fila 174 d.u.p. și 16 d.f.), relevă o bogată antecedență penală în care se regăsesc o condamnare de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 1 an, aplicată prin sentința penală nr.2058/2005 a Judecătoriei sector 6 București, rămasă definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea în minorat a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, o amendă administrativă în cuantum de 200 lei aplicată prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr.1388/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 București, pentru comiterea unei fapte de tentativă de furt calificat, precum și o condamnare de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, aplicată prin sentința penală nr.656/2006 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea în minorat a unei infracțiuni de tâlhărie. În legătură cu această din urmă condamnare, se impune a fi făcută precizarea că faptele pentru care inculpatul R. R. N. a fost trimis în judecată în prezenta cauză, săvârșite la data de 16/17.03.2010, respectiv 17/18.03.2010, au fost comise înăuntrul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.656/06.06.2006 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin neapelare, astfel încât, în aplicarea disp. art.86⁴ Cod penal rap. la art.83 Cod penal, ar fi trebuit să se dispună, revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a acestei pedepse și cumularea aritmetică a acesteia cu pedeapsa stabilită în cauza de față, aspect care însă, dintr-o regretabilă omisiune, a trecut neobsevat instanței de fond și nici nu mai poate fi remediat în actualul stadiu procesual al cauzei, dat fiind faptul că singurul care a contestat pe calea recursului hotărârea instanței de fond este inculpatul, iar acestuia, având în vedere caracterul imperativ al principiului non reformatio in pejus, reglementat prin disp. art.385⁸ Cod de procedură penală, nu-i poate fi agravată situația în propria cale de atac.

Așadar, în contextul acestui trecut infracțional remarcabil al fiecăruia dintre cei doi inculpați recurenți, Curtea consideră că încălcarea de către aceștia în mod repetat și deliberat a ordinii de drept și a regulilor de conviețuire socială dovedește un grad ridicat de incorigibilitate din partea lor și ineficiența din punct de vedere educativ a condamnărilor anterioare, justificând aplicarea, pentru noile fapte a unor pedepse relativ mai drastice, tocmai în scopul de a conferi mai multe șanse de izbândă procesului de îndreptare socială și morală a acestora.

Din perspectiva profilului socio-moral al inculpaților, este adevărat că persoana inculpatul R. R. N. este caracterizată de niște referințe pozitive rezultând din aceea că are un nivel mediu de instruire, fiind absolvent al studiilor liceale cu diplomă de bacalaureat, este apreciat favorabil în cadrul comunității în care locuiește, prezintă o stare de sănătate deficitară, astfel cum reiese din documentele cu caracter medical administrate în probațiune, suferind de unele afecțiuni foarte grave, Iar la data comiterii faptei avea o sursă licită de venituri, însă, în aprecierea Curții, aceste date nu pot totuși prevala în contra dezinvolturii cu care acesta s-a dovedit capabil a periclita în mod repetat valorile sociale ocrotite de lege, mai ales că din pricina gravei omisiuni a instanței de fond a fost practic absolvit de executarea a nu mai puțin de 4 ani de închisoare.

În ceea ce privește datele personale ale inculpatului Nitel C., este de observat faptul că acesta este neșcolarizat și nu a produs vreo dovadă din care să rezulte că ar avea ocupație sau loc de muncă pentru a avea asigurată posibilitatea obținerii în mod licit a veniturilor necesare existenței, ceea ce coroborat cu faptul că ulterior comiterii faptelor deduse judecății în cauza de față a mai comis o altă infracțiune îndreptată împotriva relațiilor sociale privitoare la patrimoniul persoanei, pune în evidență vulnerabilitatea acestuia față de oportunitatea obținerii de venituri din activități contrare legii.

Referitor la preocuparea pe care inculpatul recurent R. R. N. se străduiește să demonstreze instanței că o manifestă pentru situația delicată a mamei sale care se confruntă cu serioase probleme financiare sau de sănătate, Curtea apreciază că nici acestor aspecte nu le poate fi conferit un efect atenuant de răspundere penală în sensul dorit de inculpat, întrucât ar fi fost de dorit ca aceste împrejurări, să-l fi determinat ante factum la adoptarea unui comportament social responsabil.

În cât privește importanța contribuției infracționale a inculpatului R. R. N., care s-a rezumat a-și asuma rolul de complice la comiterea faptelor deduse judecății, Curtea consideră că activitatea infracțională a acestuia nu este mai puțin periculoasă decât cea a inculpaților autori, întrucât acțiunile sale individuale, desfășurate în mod coordonat cu cele ale celorlalți participanți, au contribuit în mod esențial la realizarea scopului infracțional propus.

Nici atitudinea procesuală sinceră pe care o clamează inculpații recurenți nu poate servi drept un argument pertinent pentru ameliorarea tratamentului sancționator aplicabil acestora, întrucât, respectiva conduită procesuală și-a găsit deja expresia adecvată prin orientarea pedepselor aplicate inculpaților către limita minimului rezultat din aplicarea cauzei legale de atenuare a răspunderii penale, reglementată de art.320¹ din Codul de procedură penală, iar în condițiile în care asumarea de către inculpați a responsabilității faptelor comise nu a făcut altceva decât să confirme ceea ce restul probelor certe de vinovăție strânse în cauză evidențiau cu prisosință, aceasta nu prezintă aptitudinea de a justifica o eventuală diminuare a duratei pedepselor aplicate inculpaților până la limita minimului special incident în cauză și cu atât mai puțin de a fi asimilată unei circumstanțe atenuante judiciare conform art.74 alin.1 lit.c Cod penal spre a produce consecințele prevăzute de art.76 Cod penal.

D. urmare, Curtea constată că pedeapsa aplicată fiecărui inculpat de către instanța de fond corespunde scopului său legal, punitiv și educativ-preventiv, astfel cum este definit în art.52 din Codul penal și nu este cazul a fi redozată așa cum solicită aceștia.

În ceea ce privește sporul de pedeapsă de 3 luni închisoare aplicat inculpatului Nitel C. prin sentința recurată, asemenea instanței de fond Curtea consideră că aplicarea acestui spor este reclamată de necesitatea asigurării unei juste sancționări a inculpatului, în raport cu întreaga lui activitate infracțională și, totodată, de ideea de a înlătura impresia de impunitate ce ar putea fi creată acestuia pentru pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.607/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București (de 2 ani închisoare) care prin aplicarea regulii cumulului juridic specific concursului de infracțiuni se absoarbe integral în pedeapsa cea mai grea, de 3 închisoare aplicată în cauza de față.

În sfârșit, referitor la individualizarea modalității de executare a pedepsei, Curtea constată că în cazul niciunuia dintre inculpați nu este, din punct de vedere legal, posibilă acordarea beneficiului suspendării condiționate sau al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei conform art.81 și următoarele Cod penal sau art.86¹ și următoarele Cod penal.

Astfel, în cazul inculpatului Nitel C., având în vedere cuantumul pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința recurată ca urmare a aplicării regimului juridic sancționator specific concursului de infracțiuni, acordarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere este exclusă din pricina neîndeplinirii condiției prev. de art.86¹ alin.2 Cod penal care impune ca pedeapsa aplicată în cazul concursului de infracțiuni să fie închisoarea de cel mult trei ani.

De asemenea, și în cazul inculpatului R. R. N., dat fiind faptul că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr.656/2006 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, care ar fi trebuit să se împlinescă în anul 2012, faptele din prezenta cauză fiind săvârșite înăuntrul acestui termen, ceea ce ar fi trebuit în mod normal să atragă revocarea beneficiului acestei suspendări și adiționarea pedepselor, este imposibil a se dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în speță, una dintre condițiile cerute de lege pentru alegerea acestor modalități de executare a pedepsei fiind, conform art.81 alin.1 lit.b Cod penal sau art.86¹ alin.1 lit.b Cod penal, aceea ca inculpatul să nu mai fi fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, respectiv 1 an.

Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârii pronunțate în cauză de instanța de fond, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.385¹⁵ pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N. C. și R. R. N., împotriva sentinței penale nr.200 din 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .

În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului Nitel C., urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N. C. și R. R. N., împotriva sentinței penale nr.200 din 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat R. R. N. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat N. C. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. C. C. C. C.-B. I.-T.

GREFIER,

G. A. I.

red.jud.C.C.

ex.2

red.jud.-N.C.M.-Jud.Cornetu

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2447/2012....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2448/2012.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Sentința nr. 320/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1193/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1190/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2447/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2448/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1134/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1119/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 1133/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI