Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2448/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2448/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2012 în dosarul nr. 2448/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
DECIZIA PENALĂ NR.2448/R
Ședința publică de la 18.12.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE –I. T.
JUDECĂTOR - I. C.
JUDECĂTOR – C. C.
GREFIER – D. P.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. V. împotriva sentinței penale nr.191/14.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat C. C. A., personal și asistat de avocat ales P. I., cu împuternicirea avocațială . nr._ emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care.
In temeiul prev.art.318 C.pr.pen, se procedează la verificarea identității intimatul inculpat C. C. A., legitimat cu CI . nr._, domiciliat în com.Bucșani, ..
În temeiul art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală aduce la cunoștință intimatului inculpat faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul inculpat, având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul, recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea recursului formulat de parchet, casarea sentinței penale nr.191/14.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._ .
Apreciază că acel prin proces verbal întocmit la data de 06 mai s-a adus la cunoștința inculpatului că avea obligația să depună permisul, dat fiind că i se suspendare dreptul de a conduce în autovehicul pe drumurile publice.
Consideră că atât timp cât nu a fost contestată, legalitatea acelui proces verbal de către inculpat, în fata instanțelor civile de contencios contravențional acesta era în vigoare și inculpatul trebuia să se supună mențiunilor inserate în el.
Privind acel martor asistent acesta a fost audiat de instanță la doi ani de la momentul producerii evenimentului rutier și întocmirii acelui proces verbal. Arata că atitudinea martorului este contradictorie, în raport de faptul că a fost la fața locului, a rămas după ce lucrătorul de poliție a oprit pe inculpat în trafic, astfel că se poate concluziona ca agentul de poliție i-a solicitat acestuia, să rămână la fata locului pentru întocmirea procesului verbal.
În raport de cazierul inculpatului din care rezultă că acesta a fost sancționat de două ori administrativ de două unități de parchet pentru abateri similare, a mai fost sancționat administrativ și pentru fapte de același gen, în mod repetat, apreciază că se poate concluziona că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională.
Concluzionând solicită condamnarea inculpatului pentru săv. infr.prev. de art.86 al.2 din OUG 195/ 2002, iar ca modalitate de executare cu executarea în regim de detenție. De asemenea solicită aplicarea prev.art.71, art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Apărătorul intimatului inculpat C. C. A., solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. V. împotriva sentinței penale nr. 191/14.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._, ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Arată că decizia Curții de Apel nr.1059/2011, care este definitivă și stabilește limitele rejudecării în prezenta cauză în sensul că instanța de fond trebuia să facă demersuri pentru constata dacă inculpatului i s-a adus la cunoștință și a luat sub semnătură privind suspendarea dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice.
Precizează că instanța de fond a emis repetate adrese, filele 2,13,33,74 pentru a stabili daca inculpatului i s-a comunicat privind suspendarea dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice. Solicită a se constata I.P.J G.- Serviciul de poliție rutieră a evitat în mod repetat să răspundă solicitărilor instanței.
Privind procesul verbal de constatare a contravenției întocmit la data de 06.05.2010, orele 23,35 de către agentul N. A., aceasta reprezintă singura probă în acuzarea inculpatului.
Precizează că din acest proces verbal rezultă că a fost întocmit cu 15 minute înainte de producerea evenimentului rutier, or în raport de faptul că poliția rutieră I. se află în București în sectorul 2 iar evenimentul a avut loc pe linia de centură din sectorul 6, astfel că este puțin probabil ca agentul să fi avut timpul fizic să ajungă la locul accidentului și să aducă la cunoștință suspendarea dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, inculpatului care se afla pe targă într-o stare de sănătate nu tocmai bună.
Consideră că acest proces verbal prin el însăși nu poate să constituie o modalitate de a suspenda dreptul de a conduce un autoturism pe drumurile publice, prin el însăși.
Potrivit art.103 din codul rutier procedura suspendării dreptului de a conduce este reglementată în mod special și ea trebuie să cuprindă raportul agentului constatator, propunerea pe care acesta o face către șeful serviciului poliției rutiere și în final măsura dispusă de acesta. În raport de toate aceste considerente apreciază că acest proces verbal nu poate constitui o dovadă pentru încunoștințarea inculpautlui de la acel moment.
Privind declarația martorului Sușu I. acesta precizează că a asistat la eveniment dar că nu a semnat nici un document, or la dosar se află procesul verbal în care se menționează prezenta acestui martor. Mai mult prin compararea semnăturii de pe declarația martorului dată în fata instanței cu aceea de pe procesul verbal se poate constata că există diferențe vizibile.
Apreciază că în prezenta cauză există numeroase dubii care trebuie să fie avute în vedere în favoarea inculpatului potrivit principiului in dubio pro reo, în raport de toate aceste considerente apreciază că se impune respingerea recursului formulat de parchet ca fiind neîntemeiat.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt, nu are nimic de declarat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.191 din data de 14.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._ în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedura penala a achitat pe inculpatul C. C. A. pentru infracțiunea prevăzuta de art. 86 alin.2 din OUG nr.195/2002 întrucât faptei ii lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectiva.
In temeiul art. 192 alin.3 din Codul de procedura penala cheltuielile judiciare in cuantum de 800 lei au rămas in sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr.1477/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecatoria B. V. s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului C. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumul public a unui autovehicul având suspendat dreptul de a conduce prevăzuta de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, situația de fapt reținută prin actul de inculpare fiind următoarea:
În noaptea de 06.06.2010, în jurul orei 3,50 organele de poliție au fost sesizate că pe DC 412 C, pe raza comunei Ogrezeni s-a produs un accident de circulație soldat cu rănirea mai multor persoane.
Cercetările efectuate au stabilit că inculpatul C. C. A., în noaptea de 06.06.2010, circula la volanul autoturismului marca VW Tuareg, din direcția Ogrezeni spre Podișoru, în momentul în care într-o curbă a pierdut controlul volanului intrând cu mașina într-o podișcă.
Inculpatul a condus autoturismul în condițiile în care permisul de conducere îl avea suspendat din data de 12.05.2010 pentru producerea unui alt accident de circulație.
In autoturism împreuna cu inculpatul se aflau și numiții T. I. și G. I., persoane care au suferit leziuni ce au necesitat spre vindecare 5 – 7 zile de îngrijiri medicale și respectiv 2 - 3 zile de îngrijiri medicale.
Aceasta situație de fapt a rezultat din coroborarea probelor administrate in cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal cercetare fața locului, planșă foto, buletin analiză tox.alcool, copii fișă permis conducere, raport reținere, declarații învinuit, test Drager, declarații martori, rapoarte medico – legale, adresă, răspuns C.D.
Prin sentința penala nr.99 din 9 03 2011 a acestei instanțe s-a dispus, in condițiile art.320 indice 1 din Codul de procedura penala condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv cea prevăzuta de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002.
În condițiile art. 345 alin.1 și 3201 Cod procedură penală și articolului 86 alineatul 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 prima instanță a dispus condamnarea inculpatului C. C. A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru fapta săvârșită la data de 6 iunie 2010.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 litera a teza II și litera b Cod penal, a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare pe o durată de 3 (trei) ani reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal în condițiile art. 359 Cod procedură penală.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul, la plata sumei de 1.000,00 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, cale de atac admisa de Curtea de Apel București prin decizia penala nr.1059 din 13 05 2011.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma criticilor invocate de inculpat cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit art.385 indice 6(teza finala) din Codul de procedura penala instanța de control judiciar a constata că recursul este fondat, in principal, in considerarea următoarelor argumente:
“Potrivit disp. art. 3202 alin.2 si 3 din Codul de procedura penala, “judecata are loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrare de probe cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la același termen de judecată.
La termenul de judecată instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește și procedează la audierea acestuia.
În speță, inculpatul a negat de la începutul urmăririi penale că are cunoștință despre suspendarea dreptului de a conduce, din data de 05 mai 2010, susținând constant că permisul de conducere nu i-a fost reținut.
De esența reținerii infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este tocmai cunoașterea împrejurării că aceasta nu avea dreptul de a conduce, urmare a reținerii / suspendării permisului de conducere sub aspectul laturii subiective fiind deci necesare lămuri suplimentare, în vederea aflării adevărului.
Prin urmare, instanța de fond nu a avut cum să rețină că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date în cauză, pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Recunoașterea și regretul arătat de inculpat, în momentul luării declarației în instanță, sunt pur formale iar în aceste condiții cererea acestuia ca judecata să se facă în condițiile recunoașterii vinovăției nu a putut fi admisă.
În speță, nu sunt suficiente date care permită instanței de control judiciar să înlăture susținerea inculpatului cu privire la nerecunoașterea împrejurării că permisul de conducere i-a fost reținut ori că dreptul de conducere i-ar fi fost suspendat așa încât, în cauză s-a impus trimiterea spre rejudecare, în procedura de drept comun, urmare a respingerii cererii formulate de inculpat, de aplicare a disp.art.3201 Cod procedură penală.
La data de 06.07.2011 cauza a fost din nou înregistrata pe rolul Judecătoriei B.-V. sub nr_ .
Ținând seama de dispozițiile deciziei de casare instanța a procedat la efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 322 si următoarele din Codul de procedura penala sens in care la termenul din 16 12 2011 a dispus audierea inculpatului in condițiile art.323 Cod procedură penală și a matorului Such I. in condițiile art.327 Cod procedură penală. .Acesta din urma, in calitate de martor, a semnat procesul-verbal prin care la data de 6 05 2010 inculpatului i s-a adus la cunoștință suspendarea dreptului de a conduce, urmare a producerii unui accident de circulație pe raza localității Chitila, județul I. la aceiași data.
Audiat fiind de către instanță, inculpatul nu a recunoscut fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata, acesta precizând că, după producerea accidentului din ziua de 6 05 2010( pe raza localitatii Chitila) a fost transportat la spitalul Municipal București unde a rămas internat aproximativ o săptămâna. De asemenea, inculpatul a precizat ca de la data de 6 05 2010 și până in ziua de 6 06 2010(când s-a reținut săvârșirea prezentei infracțiuni pe raza localității Ogrezeni) permisul de conducere s-a aflat asupra sa nefiind somat nici verbal si nici in scris sa-l predea.
Susținerile sale în legătura cu împrejurările de fapt au fost confirmate de martorul Such I., persoana care a semnat, in calitate de martor asistent procesul-verbal prin care i s-a adus la cunoștința la data de 6.05.2010 suspendarea dreptului de a conduce începând cu 21. 05. 2010.
Potrivit martorului Sucli I., deși prezent in proximitatea locului producerii accidentului (statia Petrom din localitatea Chitila) după ce a anunțat prin sistemul 112 despre producerea unui accident de circulație organele de politie ( un autoturism Dacia Super N. a intrat in parapetul benzinariei) nu a semnat niciun fel de proces-verbal sau alt document în legătură cu permisul de conducere al inculpatului, persoana pe care dealtfel nici nu o cunoaște. De asemenea, martorul a mai arătat ca nici ulterior nu a fost contactat de vreun agent de politie in legătură cu accidentul de circulație in care a fost implicat inculpatul, acesta rămânând la fața locului după sosirea politiei si a echipajului de Salvare, cel mult 10 minute.
Pentru verificarea situației de fapt instanța a solicitat IPJ I. să facă atât dovada momentului la care permisul de conducere i-a fost reținut faptic inculpatului cit si momentului la care i s-a comunicat măsura suspendării dreptului de a mai conduce având in vedere, pe de o parte susținerile inculpatului si ale martorului Such I. precum si faptul ca reținerea respectivului document, in materialitatea sa, a avut loc abia la data de 27 09 2010.
Prin adresa nr._ din 2.08.2012 a acestei instituții s-a răspuns solicitărilor instanței, adresa din care a rezultat că reținerea permisului a avut loc faptic la data de 27.09.2010 deoarece la data de 06.05.2010 inculpatul nu l-a avut asupra sa, acestuia aducându-i-se la cunoștința obligația predării permisului către IPJ I. in termen de 5 zile de la momentul încheierii procesului-verbal întocmit in prezenta martorului Such I. la aceasta din urma data.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi cu cele administrate in cursul cercetării judecătorești instanța a apreciat ca faptei de conducere pe drumul public a unui autovehicul având suspendat dreptul de a conduce ii lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectiva, situația de fapt pe care o retine fiind următoarea:
În noaptea de 06.06.2010 aflându-se la volanul autoturismului VW Tuareg cu nr_ inculpatul C. C. A. a fost implicat . circulație pe raza localității Ogrezeni, pe sensul de mers către satul Podisoru, acesta pierzând controlul volanului . vitezei mari de deplasare.
Cu ocazia verificărilor efectuate în acest context s-a stabilit ca inculpatul a condus autoturismul deși avea suspendat dreptul de a conduce, cercetările sub aspectul infracțiunii din prezenta cauza fiind demarate in baza mențiunilor existente in evidentele IPJ I. la acel moment, reținerea efectiva a permisului neavând loc deoarece inculpatul la data de 6 05 2010 nu l-a avut asupra sa. La același moment s-a întocmit de către agentul de politie N. A. procesul-verbal, in prezenta martorului asistent Such I. (care si-a exprimat punctul de vedere cu privire la acest înscris potrivit celor mai sus arătate) prin care inculpatului i s-a adus la cunoștința măsura suspendării dreptului de a conduce începând cu data de 21.05.2010 și în care au existat mențiunea obligației de a preda permisul de conducere in termen de 5 zile de la respectiva data, obligație întemeiata pe încălcarea de către acesta a dispozițiilor art.101 alin.1 pct.9 din OUG nr.195/2002. Din acest proces-verbal a rezultat că inculpatul nu l-a putut semna din cauza stării de sănătate, existând mențiunea expresă în acest sens in locul unde inculpatul ar fi trebuit sa-l semneze, in calitate de conducător auto.
Din înscrisurile prezentate de IPJ I. odată cu adresa nr._ din 17 04 2012, mai exact din adresa nr._ din 11. 06. 2010,a rezultat că inculpatului i s-a adus la cunoștința efectuarea față de acesta de cercetări sub aspectul infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, comunicare ulterioara datei din 6.06.2010 (când a fost depistat conducând autoturismul VW Tuareg pe raza localității Ogrezeni), organele de politie neprocedând la o astfel de comunicare si după accidentul de circulație din 6.05.2010, măsura suspendării dreptului de a conduce, după acel moment fiindu-i adus la cunoștința numai prin procesul-verbal întocmit de agentul de politie N. A..
Analizând conținutul acestui proces-verbal prin prisma declarației inculpatului si cea a martorului Such I. instanța a constatat ca acesta nu poate fi asimilat unei comunicări legale deoarece nu a fost recunoscut de inculpat sub aspectul conținutului iar in ceea ce privește obligația de predare a permisului în termen de 5 zile de la întocmirea acestuia, chiar și în ipoteza in care ar fi fost semnat de inculpat procesul-verbal, față de dispoziția legala reținută a fi inculcată (respectiv cea prevăzută de art.101 alin.1 pct.9 din OUG nr.195/2002) acesta nu avea obligația predării permisului întrucât aceasta din urma dispoziție legale sancționează contravenția constând in “nereducerea vitezei in cazurile prevăzute de regulament”, contravenție neînsoțita de măsura complementara a reținerii permisului de conducere.
Pentru toate aceste considerente, în raport de întreg probatoriul administrat, instanța a apreciat ca faptei pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului in judecata îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectiva deoarece, deși măsura suspendării dreptului de a conduce a existat ca sancțiune administrativa aceasta nu putea avea semnificație penala la data de 06.06.2010 atâta timp cit nu se poate stabili, dincolo de orice îndoiala rezonabilă, ca inculpatul a cunoscut-o si deși a cunoscut-o, a ignorat-o prin săvârșirea infracțiunii din prezenta cauza la aceasta din urma data.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. V..
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că inculpatul nu a avut cunoștință despre măsura suspendării, ținând cont că aceasta a fost comunicată în prezența unui martor asistent, așa cum rezultă din conținutul procesului verbal întocmit în acest scop, care nu a fost declarat fals.
De asemenea, a arătat că actele medicale depuse la dosar relevă că inculpatul nu a suferit leziuni de natură să-i producă o pierdere temporară a discernământului, iar măsura suspendării a fost dispusă în condițiile art. 111 alin. 4 din OUG nr. 195/2002.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Curtea reține că recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. V. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente :
Prima instanță s-a conformat întocmai considerentelor conținute în decizia de casare, stabilind corect situația de fapt și dispozițiile legale incidente, nefiind aplicabil nici un motiv de casare a hotărârii.
Astfel, de esența infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 este atitudinea subiectivă a autorului care cunoaște că i s-a aplicat măsura suspendării, or, în speță, comunicarea acestei măsuri nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 103 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
Totodată, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, hotărârea de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se comunică titularului de către serviciul poliției rutiere, care are în evidență contravenientul, în termen de 10 zile de la data constatării ultimei contravenții.
În speță, procesul verbal ce atestă comunicarea către inculpat a măsurii suspendării dreptului de a conduce a fost realizată imediat după producerea accidentului soldat cu propria vătămare, făcându-se mențiune despre împrejurarea că acesta nu poate semna datorită stării de sănătate.
În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță că nu s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul, a avut aptitudinea congnitivă de a recepta conținutul procesului verbal astfel întocmit, mai mult, împrejurarea că acesta a fost transportat de urgență la spital, impune concluzia că starea acestuia era suficient de gravă, iar actele medicale întocmite cu ocazia internării, în care se menționează TCC minor, gr. 1 (conform clasificării Miller 1986 acesta include minima pierdere de conștiență si amnezie retrogradă, cefalee persistentă si vomismente, plagi mari ale scalpului) nu converg indubitabil spre concluzia susținută de P., aceea că măsura suspendării a fost comunicată unei persoane conștiente.
În raport de aceste considerente, Cuzrtea concluzionează că soluția dispusă de prima instanță, de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod procedură penală este legală și temeinică, astfel că, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. V..
În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.191 din data de 14.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. V..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. I. C. C. C.
GREFIER,
D. Păunesacu
Red.CC
Dact.EA-15.01.2013/2ex
J.B. V. – jud.L.L.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1191/2013. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1134/2013. Curtea... → |
|---|
