Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2447/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2447/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2012 în dosarul nr. 2447/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2447/R
Ședința publică de la 18.12.2012
Curtea constituită din:
P. - I. T.
JUDECĂTOR - I. C.
JUDECĂTOR – C. C.
GREFIER - D. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul R. V. F. împotriva sentinței penale nr. 282/31.05.2012 pronunțate de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La prima strigare a cauzei,
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat R. V. F., personal și asistat de apărător din oficiu M. C. de serviciu în sala de judecată pentru data de 18.12.2012.
La a doua strigare a cauzei,
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat R. V. F., personal și asistat de apărători din oficiu G. D. și M. camelia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La prima strigare a cauzei,
Se prezintă recurentul inculpat R. V. și depune cerere din partea avocatului ales T. C. S. prin care aduce la cunoștință că se află în imposibilitatea de prezentare din motive medicale; în dovedirea acestui aspect depune un act medical, o rețetă, din care rezultă că acesta suferă de entorsă.
Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării cauzei față de imposibilitatea de prezentare a apărătorului recurentului inculpat din motive medicale dat fiind că nu este indicat un diagnostic și nici recomandarea de repaus la pat. Mai mult apărătorul avea obligația de a-și asigura substituirea.
Curtea, după deliberare, având în vedere amânările repetate din prezenta cauză, faptul că apărătorul ales avea obligația de a-și asigura substituirea, respinge cererea de amânare ca cauzei dat fiind că s-a mai acordat un termen pentru acest motiv, în plus înscrisul medical nu este suficient pentru a dovedi imposibilitatea de prezentare în sala de ședință ci doar atestă un diagnostic.
Dispune înlocuirea avocatului din oficiu G. D. cu d-na avocat din oficiu M. C.
La a doua strigare a cauzei,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul, recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, arata că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 282/31.05.2012 pronunțate de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Apreciază că instanța de fond urmare a aplicării prev.art.320/1 C.pr.pen, a aplicat o pedeapsă al cărei cuantum este orientat spre limita medie, însă a respins solicitarea de reținere a prev.art.74 C.pr.pen.
Consideră că instanța putea reține atât prev.art.320/1 C.pr.pen cât și prev.art.74 lit.c C.pr.pen și art.76 d C.pr.pen.
În mod greșit instanța de fond a considerat că nu se poate reține circumstanța atenuantă a recunoașterii și a bunei conduite avute de inculpat ulterior comiterii faptei pentru care a fost cercetat și condamnat, deoarece inculpatul nu putea nega evidența faptelor și realitatea constatată de agentul constatator.
Apreciază că instanța de recurs poate diminua cuantumul pedepsei prin reținerea prev.art.74 lit.c C.pr.pen și art.76 d C.pr.pen., către minimul special dat fiind că oricum inculpatul va executa pedeapsa în regim de detenție dat fiind că a comis fapta în stare de recidivă post executorie.
Concluzionând solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și susținut, urmând a se dispune redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că nu se impune reținerea prev.art.74 lit.c C.pen, pentru simpla recunoaștere, dacă nu există manifestarea unui sentiment de căință activă, din partea inculpatului.
În prezenta cauză inculpatul nu numai că nu a manifestat nici un sentiment de căință ci a încercat tergiversarea soluționării cauzei, astfel că nu se impune reținerea prev.art.74 lit.c C.pr.pen., iar prezentul recurs apare ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arata că dorea să-și petreacă sărbătorile de iarnă cu familia sa și lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentului recurs.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală 282, pronunțată la data de 31.05.2012, de Judecătoria B., în dosarul nr._, s-a dispus: în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 320/1 C.p.p., condamnarea inculpatului R. V. F., la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 71 alin. 1 si 2 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua si b) C.pen., pe durata pedepsei principale.
În considerentele sentinței penale se arată că la data de 07 iulie 2010, în jurul orei 16,00, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe DN2 dinspre Urziceni către Afumați, jud. I. și fiind oprit în trafic de organele de poliție în urma verificărilor efectuate s-a constat faptul că acesta nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii; declarațiile date de către inculpat; declarațiile martorei V. I. L. ; proces verbal de verificare în compartimentul evidență conducători auto al SPRCPIV.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În data de 07.07.2010, în jurul orei 16,00, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe DN2 dinspre Urziceni către Afumați, jud. I. și fiind oprit în trafic de organele de poliție în urma verificărilor efectuate s-a constat faptul că acesta nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În drept, fapta inculpatului R. V. F., care în data de 07.07. 2010, în jurul orei 16,00, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe DN2 dinspre Urziceni către Afumați, jud. I. și fiind oprit în trafic de organele de poliție în urma verificărilor efectuate s-a constat faptul că acesta nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, instanța a reținut că elementul material al laturii obiective a fost realizat prin fapta inculpatului de a conduce autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe DN2 dinspre Urziceni către Afumați, jud I., fără a poseda permis de conducere. Urmarea imediată a acestei fapte a fost reprezentată de crearea unei stări de pericol atât pentru inculpat însuși cât și pentru ceilalți participanți la trafic. În ceea ce privește legătura de cauzalitate aceasta rezultă fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a știut că va conduce autoturismul fără permis. Astfel, inculpatul a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos al faptei sale, acesta săvârșind fapta cu intenție directă, forma prevăzută de art. 19 alin. 1 pct.1 lit. a C.p.
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 C.pen.
Instanța a avut în vedere la dozarea pedepselor și reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat ce trebuie aplicată ca urmare a reținerii art. 320/1 C.pr.pen.
Instanța nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, ținând cont de dispozițiile art. 74 si art. 75 alin.2 C.p. la aplicarea dispozițiilor art 72 C.p., câtă vreme inculpatul nu putea nega evidența, toate probele dovedindu-i vinovăția, iar faptele acestuia prezintă un grad de pericol social sporit, având în vedere numărul mare al accidentelor de circulație din ultimul timp, printre ale căror cauze principale se află și conducerea autovehiculelor fără a poseda permis de conducere. În plus, instanța a apreciat că inculpatul a putut înțelege foarte bine pericolul pe care îl creează pentru ceilalți participanți la trafic urcând la volan fără a poseda permis de conducere, faptul că această atitudine a inculpatului nu a avut urmări mult mai grave, cum ar fi un accident mai grav de circulație, datorându-se doar șansei.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inc. R. V. F., criticând-o pentru netemeinicie, arătând în cadrul motivelor de recurs expuse oral că a formulat recursul vizând reindividualizarea pedepsei aplicate prin aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c C.p..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și având în vedere că inculpatul R. V. F. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art.3201 C.p.p., până la începerea cercetării judecătorești, a constatat în mod corect că din actele de urmărire penală efectuate, rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că la data de 07 iulie 2010, în jurul orei 16,00, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe DN2 dinspre Urziceni către Afumați, jud. I. și fiind oprit în trafic de organele de poliție în urma verificărilor efectuate s-a constat faptul că acesta nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Situația de fapt rezultă din proces verbal de constatare a infracțiunii; declarațiile date de către inculpat; declarațiile martorei V. I. L. ; proces verbal de verificare în compartimentul evidență conducători auto al SPRCPIV.
În mod corect instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului R. V. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art.37 lit. b C.p.
De asemenea, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Având în vedere limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, reduse cu o treime potrivit art.3201 al. 7 C.p., persoana recurentului – inculpat, recidivist în modalitatea prev. de art.37 lit. b C.p., instanța de fond a aplicat în mod corect o pedeapsă de 8 luni închisoare, ce reprezintă de altfel minimul special, redus cu o treime, prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Instanța nu putea reduce și mai mult pedeapsa aplicată, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptelor, de faptul că inculpatul a fost prins în flagrant, de circumstanțele sale personale, R. V. F. fiind recidivist.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate de către inculpat, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a pedepsei, arătăm că inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei atât potrivit art.3201 al.7 C.p.p., prin solicitarea ca judecata să se facă prin recunoașterea vinovăției, astfel încât aceeași împrejurare – a recunoașterii faptei săvârșite și a comportamentului sincer în fata autorităților - nu poate constitui dublu motiv de atenuare a pedepsei.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515 pct.1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat R. V. F. împotriva sentinței penale nr. 282/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
În baza art.192 al.2 C. p. p., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul R. V. F. împotriva sentinței penale nr. 282/31.05.2012 pronunțate de Judecătoria B..
Obligă recurentul inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 400 lei.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. I. C. C. C.
GREFIER,
D. P.
Red.IC
Dact.EA-2ex/19.01.2013
J.B. –jud.R.C.I.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1191/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
