Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1193/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1193/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1193/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1193
Ședința publică de la 21 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – E. U.
JUDECĂTOR – A. C. G.
JUDECĂTOR – S. M.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror C. G..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații I. A. și I. M., împotriva încheierii de ședință din data de 14.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I a penală, în dosarul nr. _ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpațiI. A. și I. M., în stare de arest și asistați de apărător ales, avocat B. M., în baza împuternicirilor avocațiale nr.34 și 35/2013 emise de Baroul Sibiu – Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurenților inculpați solicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune probei solicitate.
Deliberând, Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru recurenții inculpați și o constată administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și nu au apărut temeiuri noi care să justifice această stare de arest. Solicită a se constata că urmărirea penală a fost finalizată, iar inculpații nu mai pot influența buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul I. A. este bolnav și nu i se asigură un tratament adecvat, iar inculpata I. M. este bolnavă, are un copil în vârstă de 1 an și regretă ceea ce s-a întâmplat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică. Probatoriul administrat în faza de urmărire penală relevă faptul că ambii inculpați cunoșteau vârsta părții vătămate cât și faptul că era fugită dintr-un centru rezidențial, însă au găzduit-o, i-au înlesnit practicarea prostituției și au coordonat această activitate de practicare a prostituției în folosul lor reținând-o la domiciliu contrar voinței părții vătămate. Întrucât nu a intervenit nicio modificare a temeiurilor inițiale care s-au avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pericolul pentru ordinea publică rămânând în continuare actual, nu există nici un motiv pentru reconsiderarea măsurii.
Recurentul inculpat I. A., având ultimul cuvânt, arată că nu mai locuia în acea locuință, ci la concubina sa. Când a plecat fiica lui în Danemarca a lăsat o prietenă să stea în locuință până la întoarcerea ei. Nu a închis-o în casă. A crescut 2 fete singur, le-a dat la școală. Dorește să fie judecat în stare de libertate.
Recurenta inculpată I. M., având ultimul cuvânt, arată că are 21 de ani și regretă ceea ce s-a întâmplat. Când s-au cunoscut partea vătămată avea 14 ani, dar i-a spus că are 17 ani. Tatăl său este un om foarte bun și nu a făcut nimic.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:â
Prin încheierea de ședință din 14.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală în dosarul nr._ 13, în baza art.3001 alin.1 C. pr. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpaților I. M. și I. A., măsură dispusă prin încheierea dată în Camera de Consiliu în data de 22.05.2013 de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._/3/2013.
În baza art.3001 alin.3 C. pr. pen. a fost menținută starea de arest a celor doi inculpați.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și la acest moment procesual, prim termen al investirii instanței cu rechizitoriul Parchetului la care se ia în discuție legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv conform art.3001 C. pr. pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen, cei doi inculpați solicitând cercetarea lor în stare de libertate întrucât motivele avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă, I. A. este în vârstă, bolnav, nu a mai avut probleme cu legea, I. M., fiica sa, a recunoscut comiterea faptelor, are un copil minor în vârstă de 1 an și 7 luni în îngrijire de care se ocupa tatăl său în timp ce ea practica prostituția în Danemarca.
Examinând încheierea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea constată că recursurile de față nu sunt fondate și se vor respinge.
Examinând în condițiile art.3001 C.pr.pen. legalitatea si temeinicia stării de arest preventiv luată față de inculpații I. M. si I. A., instanța de fond a reținut că prin încheierea din 22.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._/3/2012, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București și s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 22.05.2013 până la 19.06.2012, inclusiv.
Pentru a dispune această măsură, judecătorul a apreciat că în cauză există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a infracțiunii pentru care sunt cercetați (respectiv trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1, 2, 3 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001), sunt îndeplinite condițiile reglementate de art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezulta din însăși natura infracțiunii ce a adus atingere unor valori importante ocrotite de legea penala, din modalitățile concrete și împrejurările în care se reține că au fost comise faptele, de doua sau mai multe persoane împreuna, activitatea infracțională desfășurându-se pe o perioadă mare de timp.
Prin rechizitoriul nr.995/D/P/2013 din 11.06.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților I. M. și I. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.75 alin.1 lit.c Cod penal, și reținerea disp.art.37 alin.1 lit.a Cod penal în ce o privește pe inculpata I. M..
S-a reținut, în fapt, că în perioada decembrie 2012 – aprilie 2013, inculpații I. M. și I. A., împreună cu inculpatul minor M. M. D., au găzduit-o pe minora P. A. L., în vârsta de 14 ani, în imobilul din ., sector 1, București, precum și în imobilul din . A, în scopul exploatării, înlesnindu-i acesteia practicarea prostituției, trăgând foloase de pe urma practicării prostituției de către minora P. A. L., profitând de imposibilitatea parții vătămate minore de a-și exprima voința.
Tribunalul a constatat această situație de fapt a fost retinuta si de judecatorul care a dispus măsura arestării preventive, apreciind ca ansamblul probator administrat pana la acel moment procesual confirma presupunerea rezonabilă ca inculpații ar putea fi autorii infracțiunii pentru care sunt cercetați, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpaților în conformitate cu dispozițiile art.3001 C. pr. pen., Tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă, până la acest moment procesual neintervenind modificari ale temeiurilor rezonabile de vinovăție, acestea fiind conforme cu cele reținute prin rechizitoriu și reclamă menținerea privarii de libertate.
. probator administrat până în prezent rezultă în continuare indicii temeinice că inculpații I. M. si I. A. au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, conform art.143 C.pr.pen., relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: declarațiile parții vătămate P. A., declarațiile martorilor Batanasi I. S., S. I. C., D. C., M. S., declarațiile inculpatului minor M. M. D., procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, procese-verbale de recunoaștere din planșe foto – probe de natura să convingă un observator obiectiv ca inculpații au comis faptele de care sunt acuzați în modalitatea arătată prin actul de sesizare, in sensul ca in perioada decembrie 2012 – aprilie 2013 aceștia au găzduit-o pe minora P. A., în vârsta de 14 ani, i-au înlesnit practicarea prostituției și au reținut-o la domiciliu contrar voinței acesteia.
De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta imputată inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea infracțiunii, împrejurarea și modalitatea în care se reține că a fost comisă – de două sau mai multe persoane, împreună cu un minor, activitatea infracțională desfășurându-se pe o perioadă mare de timp – circumstanțele personale ale inculpatei I. M., care deși condamnată anterior la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.26 Cod penal raportat la art.211 Cod penal, a ignorat clementa care i-a fost acordata de organele judiciare, duc la concluzia ca lăsarea acestora în libertate prezintă și la momentul actual un pericol pentru ordinea publica, concretizat în rezonanța socială negativă generată de sentimentul de insecuritate în rândul colectivității și determinat de împrejurarea că aceștia ar putea persista in comiterea de alte fapte antisociale, corelativ cu inocularea in rândul opiniei publice a sentimentului ca justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, dacă nu s-ar menține măsura arestării preventive.
Față de aceste considerente în mod just a apreciat Tribunalul că menținerea stării de arest a celor doi inculpați se impune nefiind oportună la acest moment alegerea unei măsuri preventive mai blânde iar obligațiile ce le-ar fi impuse spre a fi respectate sunt privite ca insuficiente în raport de riscul pe care îl prezintă pentru ordinea publică.
Curtea apreciază că hotărârea astfel pronunțată este legală și temeinică iar recursurile celor doi inculpați vădit nefondate se vor respinge conform art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I. M. și I. A. împotriva încheierii de ședință din 14.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală în dosarul nr._ 13.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
E. U. A. C. G. S. M.
GREFIER,
A. M.
Proces-verbal
pt. grefier M. A. aflată în C.O.,
semnează, GREFIER ȘEF,
Red. U.E.
Dact. A.L. 2 ex./13.08.2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
