Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1119/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1119/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 1119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1119
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. G.
JUDECĂTOR C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - I. P.
Ministerul Public – Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul S. G. împotriva Încheierii de ședință din data de 5 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat S. G., personal, în stare de arest și asistat de apărători aleși – avocat P. V. și V. S. - în baza împuternicirii avocațiale ._/ 13 iunie 2013 depusă la dosar ( fila 8).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Primul apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul arată că a declarat recurs în baza art. 160 ind. 9 Cod procedură penală .
Critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum a fost formulată și motivată în scris. Motivele scrise se află în dosarul tribunalului, ( filele 3-4).
In fapt prin încheierea din 16.05.2013 pronunțata in dosarul_/3/2013 a Tribunalului Bucuresti, ramasă definitivă prin respingerea recursului,s-a dispus arestarea preventiva pentru 29 de zile a inculpatului S. G..
Inculpatul este cercetat pentru presupusa săvârșirea a infracțiunilor de camatarie,fapta prevăzuta de art.3 din Legea 216/2011 si de spălare de bani,infracțiuni prevăzute de art. 29 alin.l lit b si c din Legea 656/2002.
S-a reținut in sarcina inculpatului ca exista indicii temeinice ca ar fi săvârșit aceste infractiuni, fapt contrazis insa de probele dosarului.
Astfel s-a reținut inc. S. G.,un împătimit al jocurilor de noroc frecventa in mod regulat cazinourile din București unde juca, iar cand pierdea si rămânea fără bani,obisnuia sa împrumute de la prieteni sau alți cunoscuți, de asemenea jucatori,diferite sume de bani,pe care-i restituia, fară a plăti dobânzi.
La rândul lui inculpatul împrumuta diverse sume de bani la alti jucători care rămâneau fara bani,dar niciodată nu a pretins sau primit pe langa sumele împrumutate alte sume de bani ca dobânda sau camata.
Referitor la infracțiunile de spălare de bani nu s-a probat ca banii cu care au fost cumpărate terenurile ar fi provenit din camata,inc. S. G. facand dovada deținerii unor importante sume de bani,fie din vânzarea unor terenuri sau autoturisme sau din împrumuturi de la nora sa,sau fiul sau.
Solicită să se constate ca sunt îndeplinite condițiile art. 160/2 alin. 1 din Codul de Procedura Penala iar în baza art. 160/2 alin.2 Curtea poate conchide că nu exista date din care sa rezulte ca aflat in libertate inculpatul ar săvârșească alte infracțiuni.
Sublinizaă că nu este justificată temerea că inculpatul ar încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori,experți sau alte părți din dosar din moment ce probele constau in interceptarea convorbirilor telefonice, acestea aflându-se in original in custodia organelor de urmărire
Al doilea apărător ales al inculpatului arată că pune aceleași concluzii ca și colegul său.
Solicită să fie avute în vedere actele depuse în circumstanțiere.
Personal subliniază că faptele nu prezintă pericol social ridicat, iar inculpatul se află în arest fiind nevinovat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și de menținere ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Instanța de fond corect a apreciat că este admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar dar inoportună în ceea ce o privește pe inculpat, la momentul procesual curent.
Instanța de fond corect a apreciat că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Față de cele arătate, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecată în stare de libertate, pentru a își îngriji copilul.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 05.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în temeiul disp. art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală cu referire la art. 1602 Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. G. zis “B.”.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză, instanța a reținut că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, reținându-se în sarcina sa că în perioada septembrie 2012 - aprilie 2013, cu titlu de îndeletnicire, inculpatul S. G. zis "B." a acordat împrumuturi bănești, la care a perceput dobânzi cămătărești, mai multor persoane, între care numiții Iașar Sedat, Iașar I., Dahan Meir, S. A. zis "A. T.", Asaad Haytham, Abbas Mohamad A., Iașar Samet și Badash Nisim, Stoianova D. și M. Vlasov, inculpatul obținând în acest fel, sume însemnate de bani. În perioada de după . Legii nr. 216/2011, S. G. zis "B." a obținut și investit circa 150,000 de euro, proveniți din săvârșirea infracțiunii de cămătărie, achiziționând două terenuri împreună cu construcțiile aferente situate în județul I., deși din evidențele oficiale reiese că inculpatul a înregistrat în anii fiscali 2010. 2011 și 2012 venituri din premii și jocuri de noroc de_ de lei (adică aproximativ 375 de lei lunar), fără a înregistra alte categorii de venituri. Prin încheierea succesivă a două acte notariale în data de 18.01.2013 (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către Al Jahni Nabil și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană un teren), S. G. zis "B." a disimulat adevărata natură a provenienței și proprietății terenului în suprafață de 3.400 m.p., situat în intravilanul comunei Snagov, județul I., la tarlaua 141, .. cadastral 6900, proprietatea soților Al Jahni Nabil, și Al Jahni M., acesta provenind de fapt din săvârșirea infracțiunii de cămătărie. În fapt, imobilul respectiv a fost cedat de către Al Jahni Nabil, CNP_ lui S. G. zis "B." în contul sumei de bani luate cu camătă pe care nu mai putea să o restituie (între aceștia a fost încheiat și un contract de împrumut cu garanție imobiliară asupra terenului respectiv), transmiterea proprietății către S. G. zis "B." fiind disimulată printr-un contract de vânzare-cumpărare în favoarea fiului său S. B.-Nicușor.
Din analiza materialului probator administrat rezultă că inculpatul S. G. a săvârșit faptele pentru care este cercetat, relevante fiind: notele de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor și ale părților vătămate, procesele verbale de investigații, actele privind veniturile cu care inculpații figurează în evidențele fiscale oficiale, precum și procesele verbale de percheziție.
Trebuie menționat că inculpatul S. G. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de cămătărie prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011, și spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată.
Din probele administrate, tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat, condiții avute în vedere de judecătorul cauzei la momentul emiteri mandatului de arestare preventivă neschimbându-se.
De asemenea s-a avut în vedere că liberarea provizorie este privită ca fiind o măsură restrictivă de drepturi.
În raport de dispozițiile art.1602 alin.2 Cod procedură penală, instanța a constatat că nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar în condițiile în care nu există date din care să rezulte că ar încerca să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Apărătorii inculpatului S. G. au mai susținut că la dosar nu există probe din care să rezulte că acesta a săvârșit faptele prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 și art. 29 alin. 1 lit c din Legea nr. 656/2002, rep..
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu conform art.3856alin. 3 Cod procedură penală Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond în mod corect a apreciat că la acest moment procesual nu este oportună punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului S. G., arestat preventiv la data de 16.05.2013, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 216/2011 și art. 29 alin. 1 lit c din Legea nr. 656/2002, rep..
Temeiul arestării este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală rap. la art. 143 Cod procedură penală.
Critica apărării în sensul că la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul S. G. a săvârșit faptele de cămătărie și spălare a banilor excede dispozițiilor art. 1602 Cod procedură penală privind condițiile liberării provizorii.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 17/2011 din_ a statuat că, în situația în care temeiul luării măsurii arestării l-a constituit cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța investită cu soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să verifice dacă buna desfășurare a procesului penal este ori nu afectată de liberarea inculpatului, problema subzistenței pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a persoanei cercetate îl reprezintă făcând parte din analiza preliminară a cererii de liberare provizorie.
Curtea Europeană în jurisprudența sa a statuat că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publicului la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp.
Astfel, analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar atât prin prisma textelor de lege ale dreptului intern cât și a jurisprudenței instanței europene, în mod corect prima instanță a constatat că pentru o bună desfășurare a urmăririi penale este necesară privarea de libertate a inculpatului S. G. fiind incidente dispozițiile art. 136 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. G. împotriva încheierii de ședință din data de 05.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul S. G. împotriva încheierii de ședință din data de 05 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. G. C.-B. I.-T. C. C.
GREFIER
I. P.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. A.O. B. – Tribunalul București – Secția a II-a Penală
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1134/2013. Curtea... | Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 1133/2013.... → |
|---|
