Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 1133/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1133/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 1133/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1133
Ședința publică din data de 14.06.2013
Curtea constituită din:
Președinte: D. D.
Judecător: R. M.
Judecător: C.-C. C.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat prin procuror C. D..
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarat de recurentul inculpat N. A. împotriva Încheierii de ședință din data de 31 mai 2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală,în dosarul nr. _/299/2006*.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat N. A. personal.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură a fost înaintată de către recurentul inculpat N. A., o cerere de sesizare a Curții Constituționale.
Inculpatul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a se prezenta cu apărător ales întrucât a primit citația în seara zilei de miercuri, avocatul său de asemenea a dorit să consulte dosarul miercuri dar nu mai era în arhivă.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare.
Curtea pune în discuție inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul inculpat N. A..
Inculpatul arată că a înaintat o excepție de neconstituționalitate vizând neconstituționalitatea art.1 pct.3 și art.3 pct.1 din Legea de abrogare 177/2010 considerând că aceste articole sunt neconstituționale.
Apreciază că recursul este admisibil întrucât fiind admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, acest lucru cu aplicabilitate imediată în baza art.303 alin.6 și art.29 alin.5 al Legii 47/1992 abrogate, trebuia ca această cauză să fie suspendată. Temeiul acestei cereri se întemeiază pe disp.art15 alin.2 din Constituția revizuită unde spune că legea dispune pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile, iar potrivit principiului unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu poate să distingă, norma constituțională sus citată se aplică fără distincție atât în ceea ce privește dreptul penal substanțial cât și dreptul penal procesual, iar suspendarea nu a fost acordată pentru că s-a considerat că face parte din dreptul penal procesual și nu substanțial.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul este inadmisibil, în faza de apel s-au discutat excepții de neconstituționalitate și s-au admis aceste solicitări. Apreciază că se impune amendarea recurentului inculpat în temeiul art.198 Cpp întrucât există foarte multe cereri privind excepții de neconstituționalitate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință de la data de 31.05.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală s-a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate invocate de apelantul – inculpat N. A. respectiv: art. 262 pct. 1 lit. a C.pr.pen., art. 5, 181 alin.1, 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (filele 98 și urm. din dosarul instanței), precum și a articolelor invocate în încheierea recurată, respectiv: art. 6, 9, 14, 23, 25-281, 30, 65, 681, 69 – 74, 136 - 138, 143 - 152, 160 – 160b, 161 - 170, 200 - 264, 270 - 274, 287, 3859 alin. 1 pct. 10 C.pr.pen.
Instanța, exprimându-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate a textelor de lege invocate de apelantul-inculpat, în baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, a constatat că nu se identifică aspecte de natură a atrage o eventuală incompatibilitate a textelor de lege, menționate de apelantul-inculpat, cu vreo dispoziție din Constituția României, motiv pentru care a apreciat că aceste texte de lege sunt constituționale.
Împotriva încheierii de ședință a formulat recurs inculpatul N. A..
Examinând încheierea penală din perspectiva motivelor de recurs formulate de inculpat și a dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992, Curtea constată că recursul declarat de acesta este inadmisibil.
Astfel, potrivit art. 29 al.6 din Legea 47/1992 dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. 29 (1), (2) sau (3) din aceeași lege instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Potrivit aceluiași text de lege încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Din modalitatea în care este formulat acest text, rezultă, în interpretarea per a contrario, că încheierea prin care instanța admite cererea de sesizare a Curții Constituționale nu este supusă niciunei căi de atac, fiind supusă recursului numai încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Împrejurarea că prima instanță nu a dispus suspendarea judecății până la soluționarea excepției, cum ar fi dorit inculpatul, nu are nicio relevanță din perspectiva căii de atac, nici dispozițiile art. 29 al. 6 din Legea 47/2002, nici vreun alt text de lege neprevăzând o asemenea cale de atac împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale; de asemenea nu există dispoziție legală care să permită formularea unei căi separate de atac împotriva unei încheieri pronunțate în cursul judecății, fiind incident textul art. 385 ind.1 al.2 C.p.p. potrivit căruia încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs, ceea ce nu este cazul.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din data de 31.05.2013 pronunțată de Tribunalul București secția a II-a Penală este inadmisibil și îl va respinge ca atare.
Pe cale de consecință, Curtea constată că nu se poate pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a art. I pct. 3 și art. III pct.1 din Legea 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii 47/1992, invocată în scris de inculpat, atâta vreme cât recursul declarat de acesta este inadmisibil, inculpatul având posibilitatea de a se adresa cu o asemenea cerere instanței în fața căreia cauza este pendinte în apel și care, în opinia inculpatului, trebuia să dispună suspendarea judecății odată cu admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi inadmisibile de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. a Cod procedură penală respinge ca inadmisibil recursul declarat de apelantul inculpat N. A. împotriva încheierii de ședință din data de 31.05.2013 pronunțată de Tribunalul București secția a II-a Penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. R. M. C.-C. C.
GREFIER
C. M. S.
Red.RM
Ex.2/05.07.2013
Tribunalul București Secția a II-a Penală
Jud. B. C.C.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
