Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1190/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1190/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1190/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1190
Ședința publică de la 21 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – E. U.
JUDECĂTOR – C. A. G.
JUDECĂTOR – S. M.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de petentul L. I. I. F. împotriva sentinței penale nr.320/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent L. I. I. F. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public ridică excepția inadmisibilității prezentului recurs având în vedere că sentința penală nr.320 din 08 aprilie 2013 este definitivă.
Recurentul petent, depune la dosar note de ședință.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.320/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, în baza art.2781 al.8 lit.a Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului L. I. I. F. în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA P. CENTRU DE STUDII AVANSATE AL INSTITUTULUI N. DE CERCETARE AEROSPAȚIALĂ ELIE CARAFOLI, cu sediul în București, .. 220, sector 6, și N. C., cu domiciliul în Bucuresti, Calea Moșilor nr. 133, ., citat și la locul de muncă, respectiv Asociația P. Centru de Studii Avansate al Institutului N. de Cercetare Aerospațială Elie Carafoli, cu sediul în București, .. 220, sector 6, împotriva rezoluției nr. 8239/P/2012 din data de 31.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în ceea ce privește soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
S-a menținut rezoluția nr. 8239/P/2012 din data de 31.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în ceea ce privește soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
S-a trimis plângerea petentului formulată împotriva rezoluției nr. 8239/P/2012 din data de 31.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în ceea ce privește soluția de disjungere a cauzei în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr.8239/P/2012 din 31.10.2012, pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, s-a dispus în temeiul art. 228 alin.6 raportat la art.10 lit.f Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimatul N. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, apreciindu-se că, față de împrejurarea că printr-o altă rezoluție, respectiv prin rezoluția nr. 8491/P/2011, din data de 15.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, s-a dispus deja neînceperea urmăririi penale față de intimatul N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, ce viza aceleași acte materiale, cu privire la care petentul a înțeles să formuleze prezenta plângere, soluție ce nu a fost desființată, se impune și în prezenta cauză, aceeași soluție, de neîncepere a urmăririi penale.
Totodată, prin rezoluția nr.8239/P/2012 din 31.10.2012, pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 45 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar și trimiterea acestuia la Secția 21 Poliție în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal.
Împotriva soluției dispuse prin această rezoluție, petentul L. I.-F. a formulat plângere în temeiul art. 278 Cod procedură penală, înregistrată la Judecătoria Sectorului 6 București la data de 03.12.2012 sub nr._ .
Prin rezoluția nr.2605/II-2/2012 pronunțată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, a fost respinsă plângerea, ca neîntemeiată, și s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Instanța a reținut că, prin prezenta plângere, petentul a contestat atât rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, cât și rezoluția din 31.10.2012 pronunțată în dosarul nr. 8239/P/2012 al aceluiași parchet.
Instanța a apreciat că plângerea ce face obiectul prezentului dosar vizează soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția din 31.10.2012.
Plângerea formulată în temeiul art.2781 Cod procedură penală se poate face împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror. Din analiza textului, a rezultat că enumerarea actelor ce pot face obiectul unei astfel de plângeri este limitativă, neputând fi extinsă și cu privire la alte acte ale procurorului sau la alte soluții date de acesta. Deci, o astfel de plângere vizează o soluție de netrimitere în judecată, or, prin rezoluția prim-procurorului nu s-a dispus o asemenea soluție.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 57/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie potrivit art.4142 alin.3 Cod procedură penală, prin care a stabilit că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art.2781 alin.1 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.
În consecință, rezoluția prin care prim-procurorul s-a pronunțat cu privire la plângerea formulată în temeiul art. 278 Cod procedură penală, dispunând respingerea acesteia, nu poate fi atacată separat cu o plângere în temeiul art. 2781 Cod procedură penală, deoarece prin aceasta nu s-a dat o soluție de netrimitere în judecată.
Pe fond, având în vedere actele dosarului de urmărire penală, în raport de criticile formulate de petent și de înscrisurile depuse, instanța a apreciat că plângerea nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
La data de 04.07.2012, petentul L. I. F. s-a adresat cu o plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București unde a fost înregistrată sub nr. unic 8239/P/2012, iar ulterior la Secția 21 Poliție sub nr._/2012, prin care a sesizat faptul că, în perioada 2009-2011, intimatul N. C., în calitatea sa, de director al Centrului de Studii Avansate al Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli", în mod abuziv, a falsificat cartea de muncă a petentului și i-a îngrădit acestuia dreptul la muncă, falsuri de care, ulterior, s-a folosit și în față instanței civile, cu ocazia judecării litigiului de muncă. De asemenea, petentul a precizat că, în fața instanței civile, cu ocazia judecării litigiului, intimatul a făcut declarații false, situație de natură a-l prejudicia pe petent, care a înțeles să se constituie parte civilă în procesul penal, cu precizarea că situația păgubitoare continuă și în prezent, împrejurare datorită căreia nu a evaluat încă prejudiciul ce i-a fost creat prin activitatea intimatului. Astfel, petentul a solicitat efectuarea de cercetări față de intimat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declarații, abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor și înșelăciune, fapte prevăzute de art. 290, art.291, art.292 și art.246 Cod penal.
În cursul efectuării actelor premergătoare, organele de cercetare penală au procedat la audierea intimatului N. C., care a arătat că nu a săvârșit nicio faptă de natură penală, precizând că între petentul L. I. F. și Centrul de Studii Avansate al Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli", pe care intimatul îl reprezintă, a existat doar un litigiu de muncă, care s-a judecat în primă instanță la Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale, fiind soluționat prin sentința civilă cu nr.136/2012, emisă în dosarul nr._/3/2010, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă emisă la data de 28.06.2012 de Curtea de Apel București. Intimatul a mai arătat că petentul nu se află la prima plângere penală formulată împotriva sa, acesta formulând nenumărate plângeri penale și petiții la mai multe instituții ale statului, precum și acțiuni în instanța de judecată civilă, toate acestea fiind motivate prin înșiruirea unor întâmplări și amănunte fără legătură cu obiectul cererilor sale, și care nu erau întemeiate din punct de vedere al legii penale. De asemenea, a precizat intimatul că își menține declarația dată anterior în fața organelor de cercetare ale poliției judiciare din cadrul Secției 21 Poliție, când a fost audiat tot în calitate de „făptuitor", în legătură cu plângerea penală formulată de petent la aceeași unitate de parchet, la data de 06.07.2011, în care petentul sesiza aceleași fapte.
Prin adresa cu nr._/2012 din data de 07.08.2012, organele de cercetare ale poliției judiciare din cadrul Secției 21 Poliție au solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, să le pună la dispoziție fotocopii ale declarațiilor date de petent și intimat, a plângerii penale formulată de petent, a referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale și a rezoluției de confirmare a neînceperii urmăririi penale, emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București la data de 15.12.2011, față de intimat în dosarul penal cu nr.849l/P/2011.
La dosarul cauzei, au fost anexate, în copie, documentele solicitate prin adresă de organele de cercetare ale poliției judiciare din cadrul Secției 21 Poliție, din care a rezultat că obiectul plângerii penale formulată de petent la data de 04.07.2012, care face obiectul dosarului nr. 8239/P/2012, referitor la săvârșirea de către intimat a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, este unul și același cu obiectul plângerii penale formulate de petent la data de 06.07.2011, care a făcut obiectul dosarului nr. 849l/P/2011.
Pe cale de consecință, având în vedere cele constatate în faza actelor premergătoare, în sensul că, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București s-a pronunțat deja, prin rezoluția cu nr. 8491/P/2011, emisă la data de 15.12.2011, dispunând, în temeiul art.228 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimatul N. C., s-a apreciat că se impune aceeași soluție, de neîncepere a urmăririi penale.
Ca atare, în mod corect a apreciat organul de urmărire penală că, raportat la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, cu privire la care petentul a înțeles să formuleze o nouă plângere penală, este incident unul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale reglementat de art. 10 Cod procedură penală, respectiv cel prev. de art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, constând în aceea că lipsește o condiție prevăzută de lege necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, de vreme ce, cu privire la aceeași faptă reclamată de petent, se efectuaseră anterior acte premergătoare, organul de urmărire penală dispunând neînceperea urmăririi penale.
Cum împotriva acestei prime soluții de netrimitere în judecată, petentul nu a înțeles să formuleze plângere conform prevederilor art. 2781 Cod procedură penală, iar din cuprinsul celei de a doua plângeri penale, nu a rezultat că petentul a invocat, raportat la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de organele de cercetare penală care au efectuat cercetări cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni în dosarul penal constituit ca urmare a plângerii penale inițiale, și având în vedere principiul potrivit căruia o persoană nu poate fi urmărită de două ori pentru aceeași faptă, a rezultat că în mod corect a apreciat organul de urmărire penală că nu se impune începerea urmăririi penale împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Mai mult, soluția de netrimitere în judecată este corectă și din punct de vedere al fondului cauzei deduse judecății, de vreme ce din înscrisurile depuse la dosar a rezultat faptul că, în carnetul de muncă al intimatului au fost efectuate mențiunile corespunzătoare, astfel încât nu s-a putut imputa intimatului nerespectarea dispozițiilor sentinței civile nr. 136/07.02.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Împrejurarea că petentul a invocat, în cuprinsul plângerii penale formulate în cursul anului 2012, astfel cum a fost completată la data de 04.10.2012, săvârșirea de către intimat a infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, iar organul de urmărire penală a dat o soluție cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nu înseamnă că acesta nu s-a pronunțat cu privire la săvârșirea unei fapte penale; încadrarea juridică dată situației de fapt sesizate de persoana vătămată reprezintă atributul exclusiv al organului judiciar în faza actelor premergătoare, organului de cercetare penală respectiv procurorului.
Așa cum a rezultat din cuprinsul celor două plângeri penale, formulate una în anul 2011, cealaltă în anul 2012, petentul a sesizat aceeași situație de fapt, și anume neefectuarea de către intimat, în cuprinsul carnetului de muncă al petentului, a mențiunilor corespunzătoare, astfel cum s-a decis prin sentința civilă nr. 136/07.02.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Acestei situații de fapt i-a fost stabilită de către organele judiciare încadrarea juridică aferentă, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor reglementată de art. 246 Cod penal.
De altfel, nici nu s-ar fi putut stabili o altă încadrare juridică, respectiv cea prev. de art. 271 Cod penal, așa cum ar fi dorit petentul, situația de fapt reclamată de acesta neîncadrându-se în niciuna dintre modalitățile de săvârșire a infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 Cod penal.
Pe cale de consecință, față de considerentele mai sus expuse, instanța a constatat că soluția de netrimitere în judecată criticată în prezenta cauză este legală și temeinică, astfel încât, în baza art.2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală, a respins plângerea formulată de petentul L. I. – F., în contradictoriu cu intimații Asociația P. Centru de Studii Avansate al Institutului Național de Cercetare Aerospațială „Elie Carafoli”, împotriva rezoluției nr. 8239/P/2012 din data de 31.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în ceea ce privește soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, ca nefondată.
A menținut rezoluția nr. 8239/P/2012 din data de 31.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în ceea ce privește soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
În ceea ce privește critica formulată de petent raportat la soluția dată de procuror, de disjungere a cauzei, formarea unui nou dosar și trimiterea acestuia la Secția 21 Poliție în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, instanța a constatat că o atare măsură dispusă de organul de urmărire penală nu poate fi supusă controlului instanței de judecată în cadrul procedurii reglementate de art. 2781 Cod procedură penală, astfel încât a trimis plângerea petentului formulată împotriva rezoluției nr. 8239/P/2012 din data de 31.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în ceea ce privește soluția de disjungere a cauzei în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în vederea soluționării.
Împotriva acestei hotărâri, petentul L. I. I. F. a declarat recurs iar la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, s-a luat în discuție excepția inadmisibilității căii de atac a recursului de față în lumina modificărilor aduse codului de procedură penală prin Legea 202/2010 pentru accelerarea soluționării proceselor.
Recurentul petent a depus la dosar note scrise.
Examinând actele și lucrările de la dosar, dispozițiile art.2781 Cod procedură penală și modificările aduse prin Legea 202/2010 se constată că hotărârile pronunțate de judecător conform dispozițiilor art.2781 al.(8) Cod procedură penală sunt definitive, calea de atac a recursului fiind înlăturată prin modificările aduse prin art.XVIII pct.39 din Legea 202/2010 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.714 din 26 dec.2010.
Aceasta înseamnă că împotriva lor legiuitorul nu a mai prevăzut nici o cale de atac iar în cazul în care partea se adresează instanței superioare o atare cerere devine inadmisibilă.
Prin urmare, în speță recursul petentului L. I. I. F. va fi respins, ca inadmisibil conform art.2781 alin.10 Cod procedură penală iar potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală se va dispune obligarea lui la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca inadmisibil, recursul petentului L. I. I. F. împotriva sentinței penale nr.320/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
Obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. U. C. A. G. S. M.
GREFIER,
A. M.
Red.E.U.
Dact.EA-26.08.2013/2ex
J.S.6.B..-jud.V.S.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2447/2012.... → |
|---|
