Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1946/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1946/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 1946/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1946
Ședința nepublică din data de 22 Octombrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Judecător:M. O.
Judecător:E. R. C.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurent – parte civilă S.C. T. C. EXPERIENCE S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 1415/22.05.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurent – parte civilă și intimatul – inculpat C. R. S., reprezentat juridic de apărător din oficiu, avocat R. G. D., cu delegație pentru asistență juridică din oficiu depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât, în ceea ce privește latura penală, singura soluționată de către instanța de fond, pedeapsa aplicată și modalitatea de executare sunt corect stabilite prin raportare la disp. art. 72 și 81 Cod penal.
Apărătorul ales al intimatului - inculpat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1415/22.05.2013, pronunțată de Judecătoria G., în baza art. 208 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. R. S. [fiul lui N. și L., născut la data de 22.12.1966, în mun. București, domiciliat în mun. București, ., nr.9, ., ., sector 3, CNP_, cetățenie română, studii 12 clase, angajat la S.C. Tim L. Auto S.R.L. în funcția de conducător autoturism în regim de taxi, fără antecedente penale, necăsătorit, stagiu militar satisfăcut], la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe o durata de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În baza art. 3201 alin. 5 Cod procedură penală, a fost disjunsă acțiunea civilă și s-a dispus formarea unui dosar nou, ce urmează a fi repartizat aceluiași complet de judecată, cu termen de judecată la data de 17.06.2013.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul anului 2009, numitul Ț. G. M., administrator al S.C. T. C. Experience S.R.L., a convenit cu numitul C. N., tatăl inculpatului, care deținea funcția de inginer agronom în cadrul S.C. Grivco S.A.-Baneasa și director la O.U.A.I. Băneasa, să-i pună la dispoziție un spațiu în vederea depozitării mai multor utilaje de construcții, respectiv schelă din fier, popi metalici, accesorii pompă de tencuială, diverse dispozitive și materiale, precum și o macara automată hidraulică de proveniență italiana, marca Cattaneo.
Bunurile în cauză au fost depozitate în incinta unei hale aparținând INCDIF Băneasa care, în cursul lunii aprilie 2008, a fost închiriată O.U.A.I. Băneasa, iar lângă hală, tot în incinta INCDIF Băneasa, a fost depozitată macaraua automată hidraulică de proveniență italiana, marca Cattaneo.
Ulterior, în cursul lunii februarie 2011, cu ocazia achiziționării de către numitul B. P., prin intermediul societății comerciale .., de fier vechi de la INCDIF Băneasa, inculpatul, care deținea un apartament în blocurile de locuințe din incinta INCDIF Băneasa, l-a contactat pe acesta și i-a spus că are o macara de vânzare.
Martorul B. P., cu ajutorul unor muncitori, a procedat la tăierea macaralei care aparținea părții vătămate depozitate și care era depozitată în incinta INCDIF Băneasa, i-a plătit inculpatului C. R. S. suma de 4.500 lei, echivalentul unei cantități de aproximativ 5000 kg fier, iar ulterior a încărcat fierul rezultat în mijlocul de transport cu care venise și a plecat.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, așa cum inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului C. R. S. - de a dispune de macaraua hidraulică marca Cattaneo, aparținând părții vătămate S.C. T. C. Experience S.R.L., fără consimțământul acesteia, pe care ulterior a vândut-o ca fier vechi numitului B. P. - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută de art.208, alin.1 C.pen.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen.: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art.208, alin.1 din partea specială (închisoarea de la 1 la 12 ani), gradul de pericol social, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, prin raportare la art.181, alin.2 C.pen., instanța de fond a reținut că fapta a fost săvârșită de o persoană care nu a avut de la început intenția de a a-și însuși bunul (deci fără o pregătire anterioară a faptei), hotărârea de a-și însuși macaraua intervenind doar în momentul în care inculpatul a văzut în curtea INCDIF Băneasa o echipă de muncitori cu aparate de sudură autogen care tăiau fier vechi, precum și că aceasta este fiul persoanei care i-a pus la dispoziția părții vătămate spațiul în vederea depozitării bunului însușit pe nedrept.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar (filele nr.24-25 dosar instanță), a absolvit 12 clase și este integrată social, fiind șofer la S.C. Tim L. S.R.L.
Atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, acesta a avut o atitudine sinceră și cooperantă, recunoscând și regretând fapta comisă.
Pentru toate aceste motive, instanța fondului a apreciat că prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte a acesteia față de ordinea de drept se pot realiza prin aplicarea unei pedepse înspre minimul special, astfel cum a fost redus potrivit dispozițiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală, stabilind o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, judecătorului fondului a arătat că întrucât pedeapsa aplicată inculpatului nu depășește 2 ani închisoare și acesta nu a mai fost condamnat anterior, reținând și considerentele expuse la individualizarea pedepsei, s-a apreciat că nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, scopul acesteia putând fi atins și fără privare de libertate, iar simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpat.
Referitor la latura civilă, instanța de fond a constatat că partea vătămată S.C. T. C. Experience S.R.L. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 48.822 euro, reprezentând valoarea de achiziție a macaralei, valoarea transportului macaralei pe ruta Italia-România și lipsa de folosință a macaralei (fila 19 dosar instanță), prejudiciu care nu a fost acoperit până la momentul procesual analizat.
Văzând poziția inculpatului în fața instanței și constatând că pentru soluționarea acțiunii civile este necesară administrarea de probe în fața instanței, în baza art. 3201 alin. 5 Cod procedură penală, s-a dispus disjungerea acțiunii civile și formarea unui dosar nou, ce va fi repartizat aceluiași complet de judecată, cu termen de judecată la data de 17.06.2013.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs partea civilă S.C. T. C. EXPERIENCE S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul soluționării laturii penale, cât și al celei civile.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în limita celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpatul C. R. S. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr.2672/P/2011, din data de 21 iunie 2012, emis de P. de pe lângă Judecătoria G., pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prevăzută de art.208 alin.1 din Codul penal.
Vinovăția intimatului din speță a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii.
Pedeapsa aplicată inculpatului, pentru fapta dedusă judecății, recunoscută de acesta și corect încadrată juridic, a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de incriminare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal.
În acest sens, Curtea reține că pedeapsa aplicată, în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare, este orientată spre limita minimă stabilită în condițiile anterior menționate, este proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere și, în același timp, reflectă în mod corespunzător datele personale ale inculpatului care, se află la prima confruntare cu legea penală, a comis o singură faptă, prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea – în acord cu judecătorul fondului - constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să poată fi valorificate drept argumente care să justifice coborârea cuantumului pedepsei sub limita stabilită, orientată spre minimul pentru fapta săvârșită, iar probele certe de vinovăție îl încriminează dincolo de orice îndoială drept autor al faptei deduse judecății.
Astfel, deși datele personale ale inculpatului (intimat în speță) pot părea drept o stare de normalitate și deși ele nu au fost reținute ca și circumstanțe judiciare atenuante, acestea nu pot fi ignorate în totalitate, astfel că fiind avute în vedere, judecătorul fondului, în mod corect, în alegerea modalității de executare, a optat pentru suspendarea condiționată.
Este adevărat că, astfel cum rezultă din probele dosarului, intimatul din speță a avut un comportament procesual oarecum nedemn, însă atâta timp cât înainte de începerea cercetării judecătorești, acesta a înțeles să recunoască în totalitate faptele, astfel cum au fost reținute în actul de acuzare și și-a însușit probele administrate la urmărirea penală, potrivit declarației acestuia (fila 59 d.i.f.) și încheierii de ședință de la termenul din data de 15 mai 2013 (fila 66 d.i.r.), din punct de vedere legal, instanța de fond nu avea cum să nu ia act de această împrejurare și să procedeze în consecință.
Dispozițiile art.3201 Cod procedură penală sunt dispoziții ale legii procesual penale ce vizează o anumită poziție procesuală adoptată de inculpat în fața instanței de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, prin care s-a urmărit accelerarea și simplificarea procesului penal.
D. urmare, Curtea constată că pedeapsa astfel cum a fost stabilită - în cuantum și modalitate de executare – de 1 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, se învederează a asigura reeducarea intimatului inculpat, criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, fiind corect valorificate prin hotărârea atacată, numai în acest mod putându-se asigura scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art.52 Cod penal.
De asemenea, această procedură impune recunoașterea în totalitate a prejudiciului total cauzat părții civile, întrucât nu sunt admise decât probe în circumstanțiere, iar art.161 alin.3 Cod procedură penală, arată că: „În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.”
Pe de altă parte, în cadrul acestei proceduri, prin alineatul 5 al aceluiași text (art.3201 C.p.p.), se prevede că: „Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.”
Cum în speță partea civilă susține o anume situație a prejudiciului creat, în sensul existenței unei pagube de 48.822 euro, iar pe de altă parte, inculpatul susține că bunul dat la fier vechi nu era funcțional și valora strict 4.000 lei, cât a încasat pe acesta, cu această sumă fiind de acord să despăgubească partea civilă, instanța de fond a concluzionat că, pe latură civilă, se impune administrarea de probe, astfel că potrivit textului de lege mai sus menționat, în mod corect a dispus disjungerea laturii civile de cea penală, întrucât în această procedură să urmărește soluționarea cauzei cu celeritate, ceea ce este în interesul justițiabilului.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârii criticate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S.C. T. C. EXPERIENCE S.R.L..
Constatând culpa procesuală a recurentei, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 385 ind. 6 al.3 C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-parte civilă S.C. T. C. EXPERIENCE S.R.L., împotriva sentinței penale nr.1415/20.05.2013 a Jud. G..
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă recurenta-parte civilă la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. N. M. O. E. R. C.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
red.S.V.I.-Jud.G.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
